Lumea în care trăim

Acum ca mi-am inchis blogul pe care nu-l citea nimeni, imi dau seama ca nu am unde sa-mi tratez vanitatea. Asa ca me rog de Vali pe mail sa-mi publice texte pe aici.

Nu stiu cum sa o dau ca sa iasa bine. Mai bine o zic asa, dintr-o bucata: zilele trecute am fost la Paris, sa-l vad pe Yo-Yo Ma in concert. Aici am pierdut 50% din cititori si am castigat cateva kile de carne. Sper ca mi-ati trimis niste muschi de vita.

Pret bilet 65 EUR, la loja. Rezonabil, chiar si pentru un venit mediu pe economie. Asta daca mai si alte gusturi muzicale decat cele de la Vocea Romaniei sau Radio ZU. Cam 2000 de spectatori, aproximativ 100.000 EUR incasari. Pentru 2 ore de concert.

Mai sunt ceva cititori? Va intrebati care e treaba cu textul? Pai, eu mi-am cam hranit vanitatea, v-am anuntat cum am fost eu la Yo-Yo Ma, ce sa mai continui?

Aaa, da, textul era despre altceva. Am intrat, ne-au scanat biletele, am ajuns la etaj unde erau vreo 5 plasatoare. Desi totul era bine indicat, una dintre ele a sarit imediat in ajutorul nostru, ne-a indicat usa pe care tocmai o deschideam. Ne-a aratat scaunele noastre, desi puteam citi si noi niste numere. Apoi, dupa numai 4 secunde de la prima noastra intalnire in viata asta, ne-a spus, pe un ton blajin si cersetor ca, stiti, noi nu suntem remunerate, daca vreti sa ne ajutati cu o mica contributie. What? Cersetorii din Paris nu sunt toti români? Si suedeji? Soc si groaza.

Acum, pentru cei care inca n-au adormit, incercati sa va imaginati scena de mai sus la doar 5 metri de un stand la care se vinde sampanie la pahar (10 EUR), apa la 33 cl cu doar 4,5 EUR, dar si chips-uri de 60g la 2 EUR si senvisuri triunghiulare de la Carrefour, de 4 ori pretul.

Pe de o parte, un teatru (des Champs Elysées) care incaseaza cate 100.000 EUR pe seara (suntem de acord ca peste 60% din incasari se duc la artisti), dar nu gaseste un 0,5% sa le dea la plasatoare ca sa termine cu cersitul. Daca s-ar afla si ceva intelectuali francofili pe aici, m-ar stropsi imediat cu "banii la plasatoare e ceva cultural, e o traditie etc". Normal, ca si senvisul triunghiular din foaier. O fi ceva legat de tricornul napoleonian. Sau era bicornul? Si laptele?

Revenim. Ne deranjeaza cersetorii de pe strada, vai ce mizerie fac românii prin Paris, dar nu esti in stare sa-i dai blondei asteia 50 EUR/seara ca sa nu ma mai deranjeze pe mine? Nu ai bani s-o platesti? Pai, cere-mi 5 EUR in plus pe bilet, ca daca am dat 65 dau si 70, numai termina cu tiganeala asta.

Cand m-am intors de la concert, un reportaj ni-l arata pe un românas de-al nostru care vindea apa sub turnul Eiffel. Si cum incearca politia franceza sa-l prinda de vreo 3 ani, ca ia apa cu 30 eurocenti, o tine toata noaptea la congelator si apoi o vinde cu 1 EUR la americani, japonezi si alte 100 de natii. Asta in timp ce buticurile autorizate o vand cu 3 EUR. Nu stiu cine e mai tigan, statul francez care incearca sa FURE de la cei 7 milioane de turisti care PLATESC sa urce in turnul Eiffel sau cel care restabileste, cumva, echilibrul de piata? Parca eram in liberalism, nu? Sau liberalismul e numai cand statul vrea sa ia de la noi?

In rest, Guta ce mai face?

======

autorul doreste sa ramana anonim, puteti trimite injuraturile post-restant