Situația1.
Să zicem că ești un avocat. Primești notificare că ți s-a fixat un termen la Curtea Supremă, dar în ziua aia tu mai ai un proces la care trebuie să fii prezent. Sau două. Logic, te duci la Curtea normală să ceri o amânare a termenului. Fiecare judecător care aude unde te duci întreabă același lucru. Și vrei să-i răspunzi. Vrei să-i spui că da, Curtea Supremă e mai importantă decât Curtea normală, de aia îi spune Supremă, de aia procesele se duc acolo după ce trec de curtea normală. Și judecătorul știe că e mizerabil când întreabă, și știe foarte bine că, pentru că se simte frustrat de ordinea asta, îl poate trata cu ostilitate pe avocat, ca să se răzbune.
Situația2.
Să zicem că ai pierdut un proces pe nedrept și te duci la Curtea Supremă, care zice că da, nu prea e bine ce s-a întâmplat, și procesul trebuie rejudecat. Cum crede judecătorul care dă verdictul ăsta, de a întoarce procesul acolo unde a avut loc, că se va soluționa situația asta? Curtea Inferioară va spune “da, noi am greșit, Curtea Supremă are dreptate, hai că rezolvăm”?
Uitați-vă la situația lui Britney Spears. Totul merge bine până când tipa se apucă să spună “bă, justiția a greșit, mi-a făcut o nedreptate, mi-a furat 10 ani din viață, nu e corect”. Ce face judecătorul când aude așa ceva? Dă din cap și e de acord sau își apără scaunul și clica și spune “e nebună, nu știe ce vorbește”?
Dupa aia vine „internetul” si se mira ca un proces dureaza 20 de ani. De aia dureaza ca se pot cere si se cer strategic amanari peste amanari. As baga procedura ca nici un proces sa nu poata suporta mai mult de 3 amanari. Daca ai pierdut ca a murit pisica avocatului sau nu stiu ce hartie nu ai fost in stare sa aduci ghinion, mergi la instanta superioara. Daca nici in 3 intante nu esti instare sa aduci ce trebuie atunci iti meriti soarta.
Oamenii destepti fac un settlement agreement indiferent daca sunt vinovati sau nu. Raman probabil mai saraci dar sanatosi la cap!
Lecter,
Pentru ce dracu’ mai există sistem de justiție dacă totul se rezumă la mediatori?
@Boros…pentru Romani si altii cu cromozomi mai putini care nu cunosc win-win situation. Pentru oamenii tristi care nu au alte placeri in viata decat un proces pe 20 de ani perioada in care mai schimba o parere, mai merg la avocat cu o hartie, mai o intampinare, mai o amanare….
@Lecter, settlement agreement ar trebui facut doar atunci cand ambele parti au ceva de castigat. De exemplu ai dat cu masina peste mine si in loc sa ajungem la un proces penal prefer sa-mi dai 5000 de euro. Iar tu preferi sa scapi de dosarul penal, chiar daca este posibil ca in urma procesului sa fie nevoie sa achiti o suma mai mica.
@Lecter, cand una din parti nu vrea rezolvarea conflictului decat in termenii ei, nu rezolvi nimic la mediere.
Eu am castigat un proces datorita unei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Daca nu era decizia aia fix inainte cu cateva luni data de termenul procesului meu, nu cred ca il castigam.
Intr-un sistem de justitie normal, nu ar trebui sa aiba loc prea des situatii ca cea prezentata de Vali la punctul 1. Daca de la Judecatorie sau Tribunal termenele stabilite ar fi de bun simt (adica maxim 1-2 saptamani) nu prea ar mai fi situatii in care Inalta Curte sa stabileasca un termen care se suprapune cu cel anterior stabilit de Judecatorie..
Nu sunt termene de bun simt fiindca sunt foarte multe dosare, avocati care trag de timp, experti care trag de timp, birocratie si hartogaraie care trebuie sa se plimbe.
Exemplu, se implinesc aproape 2 ani de cand expertul topografic desemnat de instanta a fost pe teren sa ia masuratorile pentru o suprafata de 7,78ha teren extravilan si de atunci tot amana. Ba ca a avut ceva problema personale, ba ca e gata expertiza, doar ca trebuie sa o tehnoredacteze, ba mai cere inca o amanare ca nu a apucat sa faca fix treaba asta.
Am avut termen la dosar civil pe 3 martie anul asta si l-au pus pe urmatorul pe 2 septembrie. Macar in penal au termene la cateva saptamani.
Sunt foarte multe dosare. La noi sunt ședințe de 2 ori pe lună: la fiecare abia reușesc grefierii sa termine de tehnorectat încheierile pt alea care se amână sau practicalele (partea de început) pt hotărâri, plus de trimis toate adresele pt solicitarea unor date pe care le dispune judecătorul în ședință.
Asta dacă au un judecător suficient de tânăr sa-i meargă degetele pe taste, altfel tehnoredactează tot după scris de mână. Plus cele de mai sus.
Pe lângă partea de „bucătărie”, băgat date în Ecris (programul instanțelor), verificat termene și altele.
Sunt dosare care pot fi date cu termene scurte sau trebuie date cu termene scurte, dar în general sunt prea multe pt așa ceva.
@Pompiliu-Ion Popescu, si eu ce spun aici? Ar trebui impuse niste termene de bun simt.
Sa luam exemplul tau cu expertul topograf:
– nu poti apela la serviciile oricarui expert, trebuie sa fie unul agreat de instanta;
– instanta poate impune un termen de maxim 1 saptamana pentru a se prezenta pe teren si apoi inca 1 saptamana pentru redactare;
– nu respecta termenele respective, nu mai primeste dosare si in locul lui va fi agreat un alt expert;
@AB, se pot simplifica multe proceduri, mai ales pe partea de amanare dosare. Reduci motivele pentru care se poate cere amanare sau reduci numarul de amanari pe care il poate cere o anumita parte.
Uite, de exemplu eu nu as mai permite ca partea care a intentat procesul sa ceara amanare la prima infatisare. Daca nu ai totul pus la punct, nu incepi un proces.
Sau poti eventual sa stabilesti o perioada de 6 luni sa spunem in care instantele nu trateaza niciun proces nou si se axeaza sa le finalizeze pe cele existente. Si apoi incep sa preia noile dosare in ordinea in care au fost depuse actele. Iar rezolvarea sa se faca rapid, cu termene de maxim 4-5 zile (poate 1-2 saptamani in cazuri exceptionale).
@AndreiG,
a). În orașul-resedință de județ in care locuiesc pe un domeniu des și mult expertizat există doar 2 experți autorizați. Ambii trecuți de 70 de ani. Și ăștia doi sunt hingheriți ca hoții de cai.
Și alți specialiști din domeniu nu se bagă să-și ia autorizarea pt că n-au chef și e prea mult de muncă pe bani destul de puțini, nu pt că i-ar alunga ăștia bătrâni sau ar refuza nu știu cine să le dea autorizarea.
Nu-ți face griji, iau și ăștia amenzi că n-au făcut expertizele, dar n-ai cui altcuiva să le dai.
Ca chestie, pe alt domeniu des întâlnit ne muri un expert acum 2-3 luni.
b) sunt cazuri în care reclamantul nu are toate datele/documentele/probele pt că 1. sunt reținute de pârât. 2. nu sunt furnizate de instituții ale statului sau persoane juridice private.
3. Sunt cazuri în care necesitatea prezentării unor probe/informații se ivește între timp, din administrarea celorlalte probe.
Gen: vine reclamantul cu niște documente „io zic că pe baza ăstora, aia și aia”, pârâtul „nu e clar aici/am probe că e invers” și judecătorul trebuie să facă demersuri/adrese/solicitări de informații la alții să vadă cum stă treaba.
Apoi alții ăia au și ei nevoie de timp pentru a găsi informațiile sau documentele cerute.
Sau răspund incomplet sau neclar. Sau „punctul ț nu depinde de noi”.
Și ca chestie amuzantă, destul de mulți ani am fost de cealaltă parte a pulii, dacă pot să zic așa.
Eram juristul care coordona treaba cu răspunsurile pt instanță dintr-o firmă privată. Și primeam cereri neică. Și erau cazuri în care dacă judecătorul ar fi dat termen la 2 săptămâni și între ele cerea niște date îl scuipam în gură. Câteva zile până redacta grefierul cererea, alte câteva la poștă, încă una minim de când în firmă până ajungea la mine, îmi rămâneau 2-3 zile maxim.
Ca să: ne trimiteți copii de pe documentele care dovedesc că Gogu a făcut anumite operațiuni timp de x ani. Cineva din unitate (io nu puteam dpdv tehnic) genera un extras, găsea operațiunile, în ce zile, apoi lua documentele de arhivare și găsea în ce cutie (ce cod de arhivare) se găseau actele zilei pt ziua aia. Dădea comandă firmei care gestiona arhiva externalizată (care avea termen de răspuns 48 de ore, putea să ceară informații și Dumnezeu Tatăl), care-mi trimitea mie cutiile. Și eu căutam în fiecare cutie documentul ăla, îi făceam copie, o semnam cu precizarea „conform cu originalul”, le făceam pachet și le trimiteam cu adresă de inaintare cui le-a cerut.
Asta în timp ce toate persoanele implicate mai făceau 534622621 chestii.
Și asta era aproape ok. Mai amuzant era când aveam nevoie de informații/documente de la alte departamente. Odată au fost unii care s-au tras pe cur 6 fucking luni, până mi-a pleznit o coardă și timp de vreo săptămână sau un pic mai mult am trimis „kind reminder” de 2 ori pe zi. Și amenda ar fi putut fi doar de 200 lei pe zi de întârziere. Noroc că nu i-a pleznit coarda solicitantului.
Hihihi, amuzant. Instanțele nu se ocupă de niciun proces nou!
1. Zilnic intră minim 30-40 de dosare noi- la noi, care suntem o instanță de mână a 14-a (ca mărime, nr dosare), până la câteva sute fiecare în toate cele 6 judecătorii ale Bucureștiului și probabil și în altele.
2. Codul de procedură civilă obligă judecătorul să facă anumite chestii cu un dosar nou și precizează termenele.
@AB, eu sunt de acord ca in conditiile actuale nu se poate urgenta nimic, tocmai de aceea insist ca trebuie schimbate lucrurile:
a) Nu avem suficienti experti, inseamna ca onorariul primit nu este suficient de mare. Crestem tarifele unui expert si asa atragem oameni interesati. Asta aduce indirect si un alt avantaj in sensul ca ii descurajeaza pe cei care nu sunt convinsi ca au dreptate sa mai initieze procese. Acum daca ai sanse 1% sa castigi, initiezi repede un proces fiindca nu te costa prea mult. Dar daca ai sti ca trebuie sa platesti dublu sau triplu, nu te-ai mai arunca asa aiurea.
b) 1. Daca documentele sunt retinute de parat, acesta oricum nu le va elibera fara sa fie obligat de instanta. Asa ca in loc sa il obligi sa elibereze documentele in 2 luni, ii lasi la dispozitie doar 1 saptamana sa spunem.
b) 2. Daca documentele trebuie furnizate de o institutie a statului, din nou se poate modifica legislatia astfel incat aceste solicitari de acte necesare in instanta sa fie tratate cu prioritate.
b) 3. Corect, aici este clar ca va dura mai mult obtinerea documentelor necesare.
Tu ai prezentat doar situatiile in care termenele se dau dupa multa vreme pentru ca este nevoie de prezentarea unor documente suplimentare care trebuie obtinute din surse externe.
Dar nu ai spus nimic legat de situatii ca cea din articol, adica atunci cand una dintre parti cere amanare fiindca avocatul trebuie sa se prezinte la un alt proces. De ce aici nu se dau termene peste 2-3 zile? De ce si aici se dau termene dupa minim 3-4 saptamani.
Eu personal am fost in situatia in care la un proces in care eram parat, reclamantul a venit la prima infatisare si a cerut amanare pentru ca nu a avut timp sa-si angajeze un avocat. De ce intentezi procesul daca tu nu ai avocat si nici nu esti dispus sa te reprezinti singur?
@Andrei G, instanta este cea care stabileste onorariul fiecarui expert. La randul lui, acesta poate cere o marire daca considera ca nu este suficient.
Sunt cazuri in care nu stii ca se vor ajunge la expertize, mai ales daca partea adversa cere una sau mai multe deoarece considera ca are dreptate.
La procesele civile cererea de amanare trebuie sa fie bine motivata, dar la penal nu poti sa amani. Ori isi gaseste avocatul inlocuitor pentru termenul ala, ori isi ia amenda, ori se prezinta.
Chiar de curand am primit termene la doua dosare penale aflate pe rol in orase diferite si pica fix in aceeasi zi, in acelasi interval orar.
@Pompiliu-Ion Popescu, eu i-am raspuns lui @AB. care spunea ca nu exista destul experti si din cauza asta instanta nu le poate pretinde sa lucreze mai rapid. Solutia este ca instanta sa mareasca onorariul si astfel sa atraga mai multi experti in sistem.
In dosarele civile cererea de amanare trebuie sa fie doar motivata, fara „bine”. Se accepta cam orice argument. Vezi exemplul dat de mine mai sus in care reclamantul a cerut amanare la primul termen fiindca nu a avut timp sa-si angajeze un avocat.
@AndreiG, ce zici tu ține de organizare, numărul de judecători și de săli de judecată, faptul că instanțele funcționeazăîntr-oclădire finită cu un nr finit de săli.
În cazul instanței în care dau cu sapa frecvența de ședințe per judecător e de o ședință la 2 săptămâni și sălile instanței noastre sunt ocupate pe fiecare zi a săptămânii, efectiv în sălile nostre sunt ședințe în fiecare zi, ședințe programate cu luni înainte.
Nu există spațiu pt a ține o nouă ședință cu public, conform legii pt amânări de 2 zile pe motive că avocatul a avut alt dosar în altă parte.
Nu am prea multă experiență, dar mie mi se pare că ăsta e al doilea motiv ca frecvență după necesitatea obținerii unor acte/informații de la terți (bag și expertiza aici).
@AB., marim numarul de cladiri folosite ca instante de judecata.
Solutii pot exista indiferent cate contraargumente gasesti tu. Sigur, nu este usor, dar daca s-ar incepe un proces serios de eficientizare a instantelor de judecata am ajunge sa rezolvam ceva pe termen mediu si lung.
@AndreiG, nu poți să mărești prea mult prețul expertizelor gen să le aduci aproape de prețul real al pieței pt că ai incălca principiul liberului acces al cetățeanului la justiție.
Ne fute CEDO pe toate găurile pe tema asta, că tot noi (tu, eu, ăștia care locuim și muncim în România) plătim despăgubirile.
Zici să facem clădiri noi, de parcă asta se face pornind din degete.
În plus, clădirile alea trebuie populate. Cu judecători, grefieri și alții. Ăștia care sunt au destul de lucru. La instanța „mea”, pe o ședință de civil sunt între 60 și 100 de dosare. Si, repet, suntem o instanță foarte mică.
De asemenea, cine va alege să lucreze în acest sistem?
Opinia celor mai mulți dintre comentatorii de aici despre angajații de la stat este de la foarte proastă în jos.
De de s-ar duce un tânăr absolvent de drep la institutul național al magistraturii sau la școală grefieri, dar toți prietenii, vecinii, rudele or sa-l disprețuiasca automat?
Eu însămi mi-am luat ceva mui p-aici, de la oameni care nu mă cunosc și glume extrem de proaste în viața mea off-line de la oameni care mă cunosc.
Ca să rezum, în momentul ăsta sistemul lucrează într-un număr x de clădiri cu un nr y de oameni și ăstea sunt termenele pe care le poate da. Acum. Atât se poate.
Vrei mai mult, scrie-le parlamentarilor tăi de circumscripție că tu consideri că e nevoie de mai multe clădiri și mai mulți oameni. Pe noi, ăștia din sistem, nu ne ascultă.
@AB, ti-am zis ca tu gasesti o problema la orice solutie.
1. Nu trebuie construite cladiri noi, sunt destule cladiri nefolosite in proprietatea statului. Initial ai explicat ca nu sunt destule sali de judecata, ca o cladire are un spatiu limitat. Acum ai bagat-o si pe asta ca nu sunt destui judecatori.
2. CEDO nu cred ca ar avea ceva de comentat daca tarifele expertilor ar ajunge la media tarifelor din Uniunea Europeana.
3. Cred ca am repetat de 5 ori pana acum. Nu spun ca voi astia care va ocupati acum de procese sunteti vinovati neaparat. Am spus ca trebuie facute niste modificari pentru eficientizarea procesului. Desigur ca modificarile trebuie sa inceapa de la Ministerul Justitiei, nu de la grefierul X sau de la Judecatorul Y.
Daca eficientizam modul de desfasurare al unui proces, putem trata mai multe spete folosind aceeasi resursa umana.
Mentalitatea asta ca nu se poate schimba nimic, este total falimentara. Lucrurile se pot schimba intotdeauna, doar ca asta implica ceva mai multa munca din partea factorilor de decizie.
De exemplu peste tot in institutiile statului se spunea ca nu este posibila digitalizarea, nu se vor putea trimite niciodata solicitari online, ca trebuie neaparat dosarul cu sina si semnatura olografa in fata functionarului.
Dar a venit o pandemie peste noi si, peste noapte, lucrurile s-au schimbat.
Pai nu o apara nimeni. Dimpotriva, incercam s-o evitam si s-o ignoram cat de mult putem. Pe ea, pe „Justiția” din Romania…
Cica am aparat-o in Piata Victoriei la 10 August.
https://arbitraj-institutionalizat.ro/tribunal/
Avem și justiție privată, ca în orice țară civilizată.
Dar avocații cam evită așa ceva, tot pe instantele normale merg.
In majoritatea cazurilor cei care ajung la Judecatorie nu prea se inteleg si fiecare considera ca are dreptate. Asa ca este destul de greu sa convingi partea adversa sa fie de acord sa acceote un Tribunal de Arbitraj Institutionalizat pe motiv ca tu vei plati taxe de timbru mai mici sau ca procesul se va termina mai repede.
Daca esti avocat cu procese la Inalta Curte, de cele mai multe ori ai pulete care iti cara mapa si cere amanari la judecatoria din Mizil. Daca te duci si la Mizil si la ICCJ, esti lacomsi doar ii incurci pe clienti.
Majoritatea proceselor se prelungesc pentru ca romanii stiu ca au dreptate. Intodeauna au dreptate. Cand n-au dreptate, te dau in judecata poate nimeresc un judecator care judeca la fel ca ei.
La rejudecare, poti cere recuzarea judecatorului, pe motiv ca s-a pronuntat odata.
In Romania sunt prea multe procese pentru ca:
1. legi prea complicate, care la final n-au cum sa nu lase loc de interpretari, iar avocatii speculeaza asta, dand sperante deesarte partilor.
2. romanul e procesomani, aspect incurat de avocati, doar vor cleinti cat mai multi, nu-i asa.
3. acces facil la justitie, aspect care ii avanatajeaza din nou pe avocati. o gramada de spete n-ar trebui sa ajunga in justitie, sau daca ajung, sa fie terminate in 3 termene. pana la primul termen indicati probele si mijloacele de proba. pana la al doilea completati, in 2 sapatamani dupa puneti concluzii scrise astfel incat, la al treilea termen cazul sa se inchida.
De ce e toata lumea nemultumita de justitie ?
Pai in proces sunt 2 parti. Una pierde si e total nemultumita. Cealalta castiga, dar crede ca putea castiga mai mult. Judecatorii sunt preponderent femei, deci s-au nascut nemultumite, n-ai ce sa faci. Singurii multumiti in justitie sunt avocatii.
4. Oamenii sunt delăsători.
Cele mai lungi dosare sunt alea pe succesiuni. În 90% din cazuri oamenii n-au făcut succesiunea de 2-3 generații.
Am niște rude care n-au făcut succesiunile succesive de vreo 100 de ani cred. Și nu exagerez foarte tare. Acum vreo 2 ani s-au trezit cu impozit pe teren pus ca pe tot terenul pe care l-au avut cândva în cretacic.
Terenul ăla a fost o parte donat unei școli care funcționează deja de 60+ ani, apoi împărțit între 2 frați, cel mai vârstnic mort de vreo 20 de ani și cel mai tânăr având peste 65 de ani. Încă n-au făcut succesiunile.
Dupa ce am vazut cum scapa unii infractori prin amanarea procesului pana se prescrie fapta, m-am gandit la o chestie: cum ar fi ca perioada cu care se lungeste procesul in urma unei cereri facuta de acuzat sa se adauge la durata la care se prescrie fapta respectiva?
Stiu, ar fi foarte complicat si nu sunt sanse reale sa se intample asa ceva, dar ma gandeam cum ar fi…
Sustin 100% ideea.
Lucrurile nu stau chiar asa.
Pentru cazul 1, problema nu se pune care instanta e mai importanta. În balanta este care litigiu / client este mai important. Un recurs la ICCJ pentru niște clauze abuzive poate fi mai puțin important decât o încredințare minor la Tribunal. Mai e și statutul avocaților unde scrie ca ești cam obligat să-ți asiguri substituirea. Da, unii clienți vor un anume avocat și nu concep ca, măcar la un termen, sa meargă altcineva. Dar, ca sa răspund unui comentator, situații de acest gen nu se rezolva cu termene date săptămâna de săptămâna. Ca dacă toate instantele ar da termene scurte, atunci am fi în aceeași situație, numai ca 3 luni mai devreme.
În plus, termenele scurte nu înseamnă o justiție mai „dreapta”, ci doar mai rapida. Dacă eu depun 5 bibliorafturi de documente și tot felul de alte probe, iar dosarul ala (împreună cu alte câteva zeci, aflate pe lista) se judeca în 2 luni, atunci e o loterie, nu judecata.
Situația 2: instanta superioara în grad nu îți spune „vezi ca ai greșit, mai uită-te odată”, ci”vezi ca ai greșit aici, de data asta vei analiza în felul următor”. Mai mult, instanta inferioara e ținută de „îndrumarea” (termen tehnic, ca e de fapt obligație) pe care o primește „de sus”. În general, trimiterea cu rejudecare e o situație atipica, și are un fundament în care nu știu dacă e cazul sa intru acum (e mai ușor de înțeles cu multe exemple).
Bonus: nu exista justiție privata (ma rog, exista, am aparat eu niște „băieți” care se părea ca se ocupau cu asta). Exista arbitraj, dar nu e optional. Nu aleg eu sa mut dosarul acolo. Partenerii contractuali pot alege, prin contract, sa insereze o clauza arbitrala.
Cele bune,
Referitor la situatia 1, problema nu este de fapt ca avocatii iau pur si simplu prea multi clienti, fara se se gandeasca cum vor face fata, anticipand deja ca vor cere amanari ca sa-i poata jongla pe toti?
Referitor la situatia 2, daca instanta inferioara nu respecta indicatia instantei inferioare, judecatorii aceia sufera vreo conscinta penala, civila sau administrativa? Ca daca nu, atunci nu stiu ce-i poate motiva sa o faca daca ei considera ca au dreptate.
Referitor la termene, banuiesc ca stiti „Justice delayed is justice denied”. La noi mi se pare ca se aplica la maximum, prin posibilitatea de prescriptie in special dar nu numai. Pur si simplu cred ca e vorba de lene, incompetenta si lipsa de organizare din toate partile, dar si rea credinta in unele cazuri.
Multumesc.
@tyrion ca sunt unii lacomi, se prea poate. Dar pe firul expus de tine, ar trebui sa am un singur client. Ca dacă am doi, și da mama ghinionului sa am termen în aceeași zi (nu e asa greu de crezut, e posibil după perioadele de vacanta) intru în categoria nesatuilor.
În Grecia știi când ai termen. Cum introduci acțiunea, primești termenul. Senzație, s-ar zice, doar ca la ei poți primi termen peste doi ani (în cauze „neurgente”, dar dacă ai o firma și depinzi de banii aia, pentru tine e urgent).
Pe situația 2, nu prea are cum. De asta spuneam ca e nevoie de exemple. Da, se poate, exceptional, dar trebuie înțeles ca prima soluție, aia care a atras rejudecarea, e deja invalidata. Poate, dacă exista interes, voi scrie cândva niște îndrumări (mai afla și omu’ ce drepturi are).
Referitor la termene, bănuiesc ca te referi la prescripția din penal. Acolo e alta poveste. În rest nu exista prescripție, odată început procesul.
@AlexE, nici termenele lungi nu inseamna chiar o justitie corecta. Ma gandesc acum la cateva spete:
1. Eu lansez o melodie care are succes, iar tu ma dai in judecata pe drepturi de autor. Pana nu se finalizeaza procesul, eu nu mai am voie sa cant melodia respectiva in concerte si asta inseamna ca automat pierd bani. Procesul se termina peste 3 ani, concluzia fiindca ca nu am incalcat drepturile de autor. Dar din pacate dupa 3 ani, deja publicul s-a orientat catre altceva si eu nu mai am cum sa scot profit.
2. Am un teren pe care vreau sa construiesc o cladire de birouri, dar tu insisti ca ai drepturi asupra acelui teren. Ajungem in instanta, procesul dureaza 5 ani dupa care eu am castig de cauza. Dar in cei 5 ani pretul materialelor s-a dublat si nu mai am bani sa construiesc cladirea. Ba mai mult, am pierdut si chiria potentiala pentru acesti 5 ani.
3. Proces de custodie copil. Poate dura 2-3 ani, timp in care unul dintre parinti nu prea are acces sa-si vada copilul. Iar dupa acesti 3 ani, copilul este destul de distant fiindca a fost influentat negativ de celalalt parinte.
@AndreiG
1. Drepturile de autor nu sunt domeniul meu. Înțeleg problema juridica pe care o ridici, dar nu știu acum o încadrare. Principial, nimeni nu îți poate interzice sa o cânți pana la o soluție definitiva, pentru ca nu vad cum ar merge o ordonanță președințială în ramura asta a IP. Eventual, peste aia 3 ani, ești bun de plata.
2. Dacă ai terenul, în sensul proprietății, problema construcției nu exista. Ridici liniștit cu preturile de acum, ca e terenul tău. Da, dacă ai un litigiu notat la CF, nu prea poți sa vinzi, dar asta e alta discuție. Nimeni nu te oprește sa faci ce vrei pe terenul tău (sub condiția autorizării) chiar dacă ai 10 procese.
3. Ordonanță președințială. Masuri vremelnic care nu prejudecata fondul. Soluții sunt. Situația descrisa de tine e una în care unul din părinți a comis-o grav și acolo sunt alte probleme. Nicio instanta nu interzice unui părinte „sănătos la cap” sa își vadă copilul pana la stabilirea domiciliului, stabilirea unui program de vizitare s.a.m.d
@AlexE
1. Nici eu nu stiu sigur daca ai voie sau nu sa mai interpretezi melodia respectiva in momentul in care a fost initiat un proces.
Dar pot sa iti spun ca platforme precum Youtube iti elimina continutul de pe platforma daca partea adversa face o notificare si aduce ca dovada actiunea in instanta (chiar daca nu este stabilita o decizie finala).
2. Asta este punctul cheie: poti sa contruiesti „sub conditia autorizarii”.
Problema este ca atunci cand ai un litigiu inscris la Cartea Funciara nu prea mai poti obtine autorizatia respectiva. Sau cel putin eu nu am reusit.
3. Cum merg lucrurile aici. Sa spunem ca sotii s-au despartit si copilul a ramas initial la mama. Aceasta solicita in instanta custodie deplina din diverse motive.
Ce variante are tatal sa-si vada copilul pana la finalizarea divortului si stabilirea de catre instanta a unui program de vizitare? Daca mama refuza sa ii permita accesul si un exista o decizie finala, are vreo varianta sa o oblige? Poate executorul judecatoresc sa intervina in cazul acesta?
@AndreiG, da, executorul judecătoresc poate să vină să încerce să ia copilul.
Dacă copilul refuză pt că a fost montat de unul dintre părinți (se întâmplă să fie și tatăl), executorul face proces verbal și trimite la Direcția pt protecția copilului la primărie.
Care face proces în instanță pt obligarea minorului la terapie psihologică sau ceva de genul. Ambii părinți sunt obligați să vină, iar cel care are copilul trebuie să-l aducă.
Nu prea știu ce se întâmplă dacă acel parinte nu aduce copilul că n-am văzut mai departe.
Și până la finalizarea divorțului, se stabilește un program provizoriu pt vizitare minor prin ordonanță presedințială, cum zice AlexE.
@AB, care este termenul maxim in care se stabileste programul de vizitare conform ordonantei presedintiale? Se stabileste de la primul termen, sau este posibil sa se stabileasca dupa 1-2 termene?
Este vorba de 1-2 luni sau se poate amana pana la 1-2 ani?
Primul termen se stabilește în 2-3 zile de când a fost înregistrat dosarul la instanță. Uneori se pronunță la același termen, alteori după încă un termen, dar da, durează maxim 1-2 luni.
Dar sunt situații expres prevazute de Cod când poți cere judecata pe Ordonanță presedințială.
Asta-i foarte bine.
Deci avem o situatie in care este bine ca anumite decizii sa fie luate rapid de catre instantele de juedcata.
Ce prezinta Vali aici sunt probabil chestii serioase, dar nu apuc sa citesc mai mult de un paragraf ca simt ca mor de draci. Imi aduc aminte de inaltpreacinstita justitie romana pentru care unii si-au luat bastoane peste cap recent si care in prezent face cu bolta peste toti. Mario Iorgulescu oare se simte mai bine? Am senzatia ca eu sunt mai interesat de el decat politia si procuratura. De altii din Serbia nu indraznesc sa mai intreb. Sunt oare singurul care crede ca un stabor e mai putin corupt decat o institutie judecatoreasca?
E foarte simplu de rezolvat problemele astea, daca vrei. Faci ca in America unde procesul este unul continuu, zi dupa zi. Cel al lui Derek Chauvin a durat un pic peste o luna. Era programat cu luni inainte, astfel ca nu te poate lua prin surprindere programarea si durata aproximativa. Sigur ca mai sunt si selectia juriului, dar asta la noi nu e, si diverse motiuni preliminare, dar pentru ele mai degraba trebuie hartii si munca documentara, nu prezenta avocatului titular neaparat.
Astfel, se descurajeaza si trimiterea in judecata fara dovezi bine fundamentate si amanarea nejustificata de ambele parti, si tergiversarea de catre judecatori in vederea prescriptiei, fiindca nu mai pot programa un proces dincolo de termenul de prescriptie.
Asta ar stimula IMHO toate partile in proces, procurori, judecatori si avocati sa-si faca treaba corect si prompt. Daca magistratii s-ar plange ca e prea greu, le-as spune ca exista si alte cariere in viata, vorba celebra learn to code.
Ai dat exemplu america, unde un criminal nenorocit, dovedit cu probe ADN e eliberat de un juriu neinstruit si influentat de mass-media. OJ Simpson.
Nu exista un sistem perfect. La noi, cu judecatori instruiti, „profesionisti” care elibereaza violatori si criminali pe banda rulanta, e oare mai bine?
In cazul lui OJ, totul a fost pe criterii strict de rasa, (8 din 12 jurati negri) fiind considerata o victorie a negrilor impotriva sistemului, vezi bucuria in cadrul comunitatii negre de dupa achitare.
Deci, care e relevanta la subiectul articolului, care este partial despre durata proceselor?
Salut.
Sa spui ca „e foarte simplu, faci justiție ca la americani” este echivalentul lui „e foarte simplu, faci o sulă de metal, ii pui motor și gata racheta, ca la americani”.
Cele doua sisteme de justiție nu au nicio legătură, sunt… crede-mă, nicio legătură. Noi Avem o lege cadru de modificare a unor aspecte ce țin de organizarea instantelor, care se amână an de an, de vreo 3-4. Niciodată nu se va reuși sistemul american.
@AlexE
Eu nu am zis ca trebuie sa schimbam sistemul nostru asazis francez cu cel american in intregime. Doar am dat un exemplu de o componenta care ar fi in opinia mea beneficiara pentru justitiabili. Caci pe ei ar trebui sa ii serveasca sistemul de justitie, nu pe avocati sau magistrati.
Ma indoiesc ca e o caracteristica a sistemului „francez” situatia prezenta cu termene date „fara numar” cata vreme in sistemul francez efectiv se pot da sentinte in 2 zile vezi palmuitorul lui Macron. Deci se poate daca se vrea.
Ia-o p-asta, Năsui și lista: https://www.facebook.com/ClaudiuNasuiUSR/posts/4043285492427575
apropo de Britney – ati vazut „I care a lot” ? e exact ca acolo.
It’s the clown world…