jurnalism la înălţime

Ştiti părerea mea despre jurnaliştii online. Când sunt neinformaţi, când spun prostii, când pur şi simplu n-au ce căuta.

Cea mai bună oglindă a activităţii unei publicaţii care încearcă să facă paşi online e reprezentată de ştirile online. Mai precis, de acele ştiri care intra direct pe site, fără corector, fără cap limpede, fără şef de secţie.

Un exemplu recent e un articol din Cotidianul, care descrie finalul negocierilor dintre Microsoft şi Yahoo. Dacă vă uitaţi un pic peste textul scris la ora 12, la 7 ore de la anunţul oficial, veţi vedea că e o traducere proastă şi pe alocuri ilogică, dincolo de mica eroare de dactilografiere.

Ceea ce e important e că:

Nu există oameni. E o frază pe care unii o strigă în gura mare. Partea proastă e că există, din păcate ei nu pot fi plătiţi cu 5 milioane pe lună pentru a fi webeditor sau redactor online sau băgător de seamă la o publicaţie de mare prestigiu online sau offline. Pentru că de obicei când se întâmplă asta, lumea râde şi cu fundul de articolele rezultate (aveţi exemple aici, aici, aici, aici, aici, aici sau aici).

Se pierde esentialul. Traducerile proaste nu fac cinste nimanui. Dar tinand cont de cele de mai sus, e greu sa obtii o traducere in care Yahoo nu e o "firma de internet". Dar, pentru ca nu controleaza nimeni, merge asa.
O categorie aparte în "pierdut esenţialului, îl declar neimportant" o au experţii de pe siteurile de business. Siteuri importante, lăudate, premium (cum îi place colegei mele Anda să spună) dar cu un conţinut mult sub nivelul apei. Si, desigur, mult client generated content si multă documentare.

Concluzia e că aceste siteuri nu se pot plânge că o duc rău, atâta timp cât calitatea lor lasă de dorit. Şi nici nu se pot lăuda că sunt premium, din acelaşi motiv.