Am văzut mai multe discuţii despre o lege a presei la Vlad, la Brylu şi la Ruxa şi mi-am adus aminte că am două chestii foarte tari, pe care nu le pot publica din diverse motive:
- Demisia lui Dan Bulucea de la Microsoft. E o poveste amuzantă, cu şantaje, cu corupţie, cu manevre financiare. Povestea e beton, din păcate, neputând fi confirmată nici măcar pe departe e un risc penal dacă o public. Sigur, pot face o suveică (public pe un blog anonim, citez blogul anonim ca sursă), dar nu e stilul meu.
- Plecarea unui şef de la o firmă de online. Eu ştiu că pleacă, el ştie că pleacă, colegi de-ai lui din grup ştiu că pleacă, el neagă. Am confirmări din două surse că a fost tras pe linie moartă şi că pleacă, dar tipul îmi e simpatic, nu vreau să îi stric ploile. Am scris articolul şi aştept să anunţe că plece ca să îl public.
Ceea ce scriam acum 3 ani rămâne: e greu să faci jurnalism pe blog, pentru că oamenii despre care scrii au impresia că sunt mai deştepţi decât sunt de fapt. Oameni cărora le spui că sunt proşti şi ei o ţin pe a lor că eşti doar un blogger şi nu înţelegi business. Oameni care nu vor să declare nimic şi se supără după ce i-ai zugrăvit aşa cum ţi-au spus alţii că sunt.
Ah, şi mai e ceva: sunt unii oameni care confundă jurnalismul cu scrisul de mizerii în mod voit. Cum făcea Darius Groza acum nişte ani, cum face Mihaela Pană, Mihai Mateaş şi alţii acum. Ăla nu e jurnalism sau blogging, ăla e mâncat de rahat, şi nu diferă prea mult de mâncatul de rahat de la TV.
E greu sa faci jurnalism, nu doar pe blog. Una dintre regulile meseriei este ca n-ai prieteni printre potentialele subiecte – asta apropo de punctul nr. 2.
In rest, tu ai putea sa faci ceva jurnalism pe blog, dar ar trebui sa muncesti mai mult si sa scrii mai putin. Dar tu esti o exceptie. Jurnalismul pe bloguri e o himera.
Blogging-ul inca nu e privit ca o profesie, ci mai degraba ca un hobby. Si nici nu are de ce avand in vedere ca poti numara bloggerii profesionisti pe degetele de la doua maini. Si dintre jurnalistii-bloggeri, sincer, singurii doi care pot spune ca fac jurnalism pe blog sunt Petreanu si Alexa.
@brylu: eu mă gândeam şi la mine, dar eşti drăguţ
mă gândeam la jurnalismul pe blog, mai ales pe partea de media. dar un asemenea blog nu poate supravieţui din ce produce, şi aş ajunge în situaţia paginademedia, să cerşesc contracte de colaborare cu oamenii despre care scriu ca să am din ce plăti facturile.
guri multe, plăcintă mic, cuţite ascuţite.
Jurnalismul de care vorbesti tu nu se poate face doar din motive financiare. Sa zicem ca ai un pont, chestii reale, dovezi tot tacamul. Publici articolul, dar tu esti rupt in coate iar ce-l pe care incerci sa-l lasi in c..ul gol are pe declaratia de avere bijuterii cu o valoare din sapte cifre in euro.
Ce castigi?
Nimic.
Tipul isi cumpara imaginea de om cinsti, caci are cu ce, iar tu, in cazul in care nu patesti altele mai nasoale (putin probabil sa nu patesti), ramai cu ideea ca ai scris.
cristi sutu face jurnalism serios pe blog. ar mai fi si prisacariu, insa el le primeste servite (ceea ce nu-i rau totusi).
@androidul cu sobolani: şi şuţu nu le primeşte, zici tu?
Acum nu ştiu cum stă treaba cu jurnalismul de blog în ceea ce priveşte procesele penale. Cît am scris la Caţavencu am avut multe procese intentate de grei ai zilei (De la Fraţii Micula la Radu Sîrbu, şeful FPS). Era neplăcut să primeşti citaţii multe, să ţi le lipească poliţistul pe uşă, acasă, să le citească si vecinii.Iar cel care te-a datîn judecată să-şi angajeze cela mai mari case de avocaţi (tatulici l-aluat pe şeful baroului Bucureşti). Cîtă vreme nu ai nici măcar un proces (pe care e obligatoriu să-l cîştigi), înseamnă că faci jurnalism „cumsecade”. Asta ca să vorbim şi de latura mai hard a jurnalismului.
@androidul cu sobolani: toţi ziariştii din lumea asta primesc majoritatea subiectelor servite. mai rămîne să le verifice, să le documenteze, sp fie sigur pe ele. Primeşti subiecte servite dacă se ştie despre tine că nu le ascunzi sau nu mergi să şantajezi cu ele. Subiectul cu Beuran si plagiatul l-am primit pe numele meu la redactie, într-un plic venit din SUA. NU era semnat. Am verificat pontul şi plagiatul era cît se poate de clar. Apoi mai multe poveşti de plagiat au ajuns la mine, că m-am specializat pe asta! :).
@Ioan T. Morar: se referă la alt tip de servite, nu la ponturi.
@zoso: a, scuze, credeam că e vorba de dosare, ponturi şi informaţii servite. Da, sînt de şcoală mai veche, nu m-am prins!
@Ioan T. Morar: da, pe vremea presei o servită era un pont. acum ţi se dă totul, de la cap la coadă, doar să iei cu copy/paste şi să publici. nici nu mai trebuie să alergi să faci pozele.
vali, tu te autoreglementezi pe blog, ii asumi o responsabilitate pentru ce pubici, iata. redactorul clickaici senzationalescu o sa publice dupa indicatiile editoriale ale sefilor. care, la randul lor, au indicatii de la patronat. si in tot lantul asta nimeni nu e interesat daca „stirea” aia e chiar o stire, poa’ sa aiba si 100 de „halucintant” in titlu! si nimeni nu’si asuma vreo responsabilitate.
Eu ma refeream la bloggerii care inca sunt activi in presa :D. Ca bloggeri profesionisti eu stiu doar doi.
Jurnalismul este o practică înainte să fie un statut. Conţinutul dictează dacă informaţia este prezentată jurnalistic, nu canalul folosit.
Blogurile sunt un suport fertil pentru producerea jurnalismului, acuma depinde de atutor.