Sau cel puțin nu există pentru cei mici, pentru studenți nu ar trebui să fie o problemă, dar asta cu studenții e altă belea, cât de studenți sunt ceea ce avem noi prin universități.
Ca să eliminăm scoriile: am urmat pe bune modulul pedagogic în facultate, mi-am făcut practica, am dat toate examenele și am și predat un trimestru. Mi-am văzut de viață prin alte părți, dar ideea e că știu puțin mai mult decât alții despre ce înseamnă asta cu predarea.
Unii zic că pedagogia e o artă, alții zic că e o știință, unii cred că e o meserie. Pe scurt: e greu al dracului să îl înveți ceva pe un altul. Chiar e greu. Ca în alte activități unii sunt foarte buni, majoritatea mediocri și destui au ajuns din greșeală profesori. Încearcă s-o înveți pe maică-ta la 50-60 de ani să conducă mașina într-o parcare goală. Pariul meu este că 80% vor renunța la idee după maxim 30 de minute. Când va trebui să-i explici ce este și cum funcționează ambreiajul ai să îți dai seama că deja nu mai aveți limbaj comun. Că vorbele de care ai nevoie ca să-i explici ambreiajul trebuie la rândul lor explicate cu alte vorbe – pe care, surpriză! maică-ta nu le cunoaște. Și trebuie explicate și vorbele alea. Dar un adevărat shaolin al pedagogiei își învață mama să conducă online, prin sistem videoconferință, cu ea singură în mașină, discutând pe tabletă sau telefon. Teoretic nu ar trebui să fie așa de greu, oricine poate învăța orice. Eventual o femeie de 50-60 de ani (dar și un bărbat) poate învăța să conducă mașina de pe Youtube, sunt destule tutoriale pe acolo.
E doar un exemplu, dar cred că ați prins ideea. Așa, ochiometric, undeva la 75% dintre profesorii din România sunt mediocri sau proști grămadă (ori nu-i interesează meseria, ei au un servici de unde iau niște bani, rezultatele nu contează). Aruncați în online s-au trezit că nimic nu mai funcționează din ceea ce nu uitaseră în legătură cu pedagogia. Tot sistemul educațional românesc este construit pe predarea față în față, iar profesorii sunt antrenați să facă asta. Să le ceri să sară de la ceea ce își amintesc cu greu la ceva absolut nou reprezintă un efort pe care foarte puțini sunt dispuși să-l facă (asta dacă ar fi capabili). Evaluările online sunt o glumă, ăștia micii știu să trișeze în feluri pe care profesorii nici nu și le pot imagina.
Problema principală nu este dotarea tehnică, problema este deprofesionalizarea cadrelor didactice (care nu erau minunate nici înainte). Și problema cea mai mare este că nimeni nu face nimic să remedieze asta. Ar însemna să fie schimbată programa, să fie schimbate metodele de predare, să fie găsite niște metode de evaluare care să elimine la modul serios fraudele. Și profesorii să fie băgați la niște cursuri de reciclare care să-i aducă cu adevărat în online. De chestia asta ar trebui să se ocupe Ministerul Educației, însă acolo ideea de bază este că așteptăm să treacă pandemia și revenim „la normal”.
„Învățământul online” este în realitate „învățământ la distanță în sistem videoconferință”. Dacă pronunțăm așa deja se schimbă foarte mult lucrurile, pentru că învățământul la distanță are niște reguli și principii destul de clare în România, de la predare la evaluare. Nici nu ar trebui să se chinuie foarte mult experții de la Ministerul Educației, ar trebui doar să adapteze regulile și principiile învățământului la distanță la situația prezentă. Însă există foarte multe motive să ne bălăcim într-o mermeleală fără sens, cel mai puternic motiv fiind acela că luăm aceiași bani pentru mult mai puțină muncă.
Ceva ce toată lumea preferă să ignore: există o foarte mare șansă să nu mai revenim „la normal” în viitorul previzibil. Sau „normalitatea” să fie a dracului de diferită față de ce era mai înainte. De exemplu unii profesori sunt încântați de ideea „să stea acasă”. Ei nu muncesc, ei efectiv „stau acasă” sau „merg la școală”. Cuvintele sunt importante, spui ce gândești fără să-ți dai seama. Și nimeni nu vrea „să meargă la școală”, așa că a fost invazie de cereri de „predare exclusiv online” din partea profesorilor pe motive medicale. Când „revenim la normal” ce se întâmplă cu ei? Rămân la „predare exclusiv online” sau se vindecă în mod miraculos și „merg la școală”? În sfârșit, sunt foarte multe întrebări de genul care nu pasionează pe nimeni, ideea e că se destructurează total sistemul de învățământ și toată lumea așteaptă să „revenim la normal” în loc să se adapteze în mod real la situația existentă.
Nu ca as fi mare fan al sistemului de invatamant romanesc (chiar deloc), interesant este ca nu doar in Romania exista problema asta. Cu mici exceptii, se aplica cam peste tot….
https://www.savethechildren.org.uk/news/media-centre/press-releases/covid-19-global-survey-children-learned-little-or-nothing-during-school-closures-as-violence-doubled
„un adevărat shaolin al pedagogiei” isi invata studentii la laborator cu camera si microfonul studentului inchise, doar prin chat! Asta in conditiile in care studentul pune intrebarea pe chat cu minim de detalii, tu trebuind sa stii perfect, pe dinafara, la care laborator si la care problema se refera, si la care subpunct. De asemenea, vei depana erori pe care nu le-ai mai vazut in viata ta, cu toata experienta de 10+ ani in programare, provocate de cele mai ciudate si alambicate rezolvari posibile.
Si va munci pe salariu brut de 2500 lei
…si doar jumatate dintre profesori s-au vaccinat, ceea ce spune mult(e) despre nivelul de inteligenta si despre responsabilitate.
Prin prisma meseriei, am interactionat cu tot felul de oameni ne-tehnici sau care aveau tangente minimale cu partea asta/ce trebuia sa fac eu/echipa.
Pentru mine, cel mai bun exercitiu ca sa ii explici cuiva e „cum i-as explica mamei ca sa inteleaga asta?” – mama care e in range-ul +60 (acum), fara competente tehnice deosebite. E dificil, nu imposibil. Dar e dificil. Trebuie sa vrei, sa fii intr-adevar capabil sa te pui in locul interlocutorului, sa ii intelegi nevoile reale (spuse si nespuse).
Să vezi ce mișto e să explici unor oameni din junglă (borneo) și care nu știu 2 boabe de engleză, cum să facă întreținere pe navă…
@marinel- in industria noastra este altceva. Cateodata esti nevoit sa ceri asistenta de la uscat daca necesitatea o cere, oriunde te-ai afla. Nu ne asteptam de la bastinasii din Borneo sa stie mecanica unui motor de propulsie Wartsila sau MAN B&W, chiar daca unul dintre ei este „technician”. In zone de genul Borneo ceri manpower, nu ceri si nu te astepti la know how.
Azi m-am lovit de o problema similara. Am intrebat shipchandler-ul din Mombasa daca imi poate procura cateva kituri cu spray pt crack detection-dye check.A trebuit sa descarc si sa-i trimit de pe net poze cu spray-uri ca sa inteleaga ce cer. Si inca nu sunt sigur ca a inteles…
Marinel aia din Borneo sunt maini și picioare. Tu că albitură ai creierul care le coordonează. Nu e același lucru. Da știu pot veni pe niște poziții unde începi să ai pretenții mai ales la nave specializate dar aia e cu totul altă poveste.
nu am vazut pe nimeni de la minister sau dep it ce implemeteaza solutiie de ‘videochat’ in scoli si univ sa aiba curiozitatea sa vada (dezvoltate ‘in afara’ la univ mari), sistemele de standard Scorm sau xApi pentru platforme Lms in constructia programei de invatare online. asa inca din 2001. ce vedem acum pus in practica nu e „scoala online”, nu e „e-learning”.
da ” problema este deprofesionalizarea cadrelor didactice” iar la minister secretarii de stat sunt neica nimeni pusi politic – „era baiat bun, mi-a pus afise iarna inainte de alegeri”.
Taică-meu e prof de mate. Unul foarte bun. Acum foarte mulți ani a încercat să mă învețe să conduc pe mașina lui (dacia la vremea aia), pe terenul de sport din curtea școlii.
După juma’ de oră în care n-am ieșit din viteza I și n-am reușit să țin direcția preț de o lungime de teren, a declinat chestiunea unui instructor.
Ați pus punctul pe i: deprofesionalizare. Eu am absolvit un liceu pedagogic. In primele doua clase de liceu, o zi pe săptămână era dedicată practicii. Mergeam la o școală primară, asistam la ore, luam notițe. Apoi, la orele de pedagogie discutam. Din clasa a 10-a, in ziua de practică începeam să predăm cate o lecție. Învățătoarea ne dădea toate informațiile cu o săptămână înainte, ne pregăteam și țineam lecția sub supravegherea ei. La final, ne spunea ce a fost bine, ce nu etc. Iar spre finalul liceului, ajungeam sa ținem ore la rand. Deci, învățăm meserie. Iar cei care nu aveau nicio înclinare, apucau să-și des seama și să apuce pe altă cale. Acum ies profesori cu câteva ore ( cel mult zeci) de practică. Dar știu multe cazuri când o mica atenție data la secretariat rezolvă totul, studentul primea adeverința că a asistat la ore. Și sunt pline grupurile de cadre didactice pe FB de strigăte disperate: cum fac un proiect, cum fac asta etc.
Precizare: absolvirea a avut loc cu peste trei decenii în urmă.
Ai predat tu acum ceva vreme un trimestru, evident ca nu online, nu ai legatura cu invatamantul, dar ai ajuns ochiometric si irefutabil la concluzia ca 75% dintre profesori sunt prosti gramada. Very nice. Ca si cum as ajunge eu, cititometric, la concluzia ca 75% din tine e prost/proasta gramada. Ma rog, de vazut daca luam acest 75% de sus in jos, ori de jos in sus. Pe acelasi sistem, n-ai legatura cu invatamanul online, dar stii tu ca e varza in toata tara. E bine, totusi, ca stii ce trebuie facut, o solutie clara, simpla si foarte bine articulata „să adapteze regulile și principiile învățământului la distanță la situația prezentă”. Mare noroc avem.
Gând în gând
Nu neaparat ca o zice autorul dar o zic rezultatele la BAC. O zice experienta autorului, o zice propria mea experienta. Oras mare, scoala de top – invatatori care urla si umilesc copiii, cu predatul cam subtire, dar cerinte cat cuprinde.
subscriu, Cristis. Și să zici că 75% sunt mediocri sau proști grămadă spune mai multe despre nivelul tău de analiză, arată-mi domenii unde nu sunt mediocri majoritatea.
Nu stiu care este procentul,dar am un caz concret.Fiul meu ,elev in clasa a 12a la un liceu in primele 10 din Bucuresti.Se fac maxim 5 materii online.Nu vreau sa intru in polemica,dar nivelul de pregatire al profesorilor este scazut.Rezultatul este pregatirea sub orice critica a elevilor.Spunea cineva mai sus ca nivelul tehnologiei creste si noi spunem ca elevii sint prosti.Nu contribuie cu nimic Romania la progresul tehnologiei.
Pentru a aprecia obiectiv nivelul de pregatire si profesionalism al cadrelor didactice din Romania ar trebui sa ne uitam la examenele de titularizare si la notele obtinute. Pe aia titulari nu-i mai intreaba nimeni nimic, sunt buni, dar aia care dau din colt in colt sa-si gaseasca un cuib din care sa-si intinda peste 30 de ani aripile catre pensionare, ei bine, aia sunt praf si pulbere. Iau note de 2-3 la titularizare. Practic nu stiu nimic din materia/metodologia/etc ce se cere la examen. Daca ar fi elevi in banca ar ramine corijenti. Deci, alta intrebare domnilor profesori care comentati pe zoso.ro?
Pe partea de tehnică IT m-am descurcat destul de bine să-mi inițiez părinții (în momentul ăsta 65+, dar inițierea a fost acum 5-10 ani), doar pt că eu însămi sunt foarte atehnică și nu foloseam limbajul tehnic specific.
și alte faze d-asta
Cursor= săgețica mouse-ului
Browser = bara se sus
Click dreapta/stânga pe mouse = ții apăsat pe butonul dreapta/stânga al mouse-ului
Iconiță= semn care arată că…..
Le-am lăsat scris detaliat, pe secvențe, cu desene cum arată ecranul computerului. Taică-meu a ținut mulți ani caietul ăla în sertar.
Plus că am multă răbdare și sunt capabilă să-mi dau seama că altcineva s-ar putea să priceapă mai greu decât mine sau îmi amintesc că unele lucruri le-am priceput mai greu.
Frate-meu, care e mult mai tehnic decât mine, dar e varză la explicat. Țac-pac, „ai priceput?” Nu adaptează limbajul și cumva are senzația că dacă el știe/a învățat din mers, atunci oricine trebuie să știe/să priceapă repede sau chiar singur.
Aplic asta și la job, îmi adaptez discursul pt public/colegi de altă specialitate. Recent chiar m-au bruftuluit colegele că explic prea pe larg publicului de trebuie să facă. Dar tehnic și legal nu fac nimic greșit (și judecătorii m-au lăudat:) ) și efectiv nu pot să las oamenii cu ochii în soare.
Ca sa vedeți cat de mult a evoluat sistemul de învățământ romanesc, am început sa fac lecții de matematica si fizica cu fiica mea după resurse online din Republica Moldova. Asta din cauza ca la noi intr-un an jumate nu s-a făcut nimic in sensul asta. In materie de învățământ online, moldovenii sunt deja pe Marte iar noi încă prindem muște cu ceasloavele.
Nu numai la învățământ frații de dincolo de Prut sunt mult înaintea noastră la resurse online. În plus cam toate resursele alea sunt bilingve.
Salut,
Cu voia proprietarului poate pui niste linkuri cu resursele acelea.
Multumesc.
Resurse online Moldova:
https://www.youtube.com/channel/UCAy3De788B9BywOkCHb1VUg
http://ctice.gov.md/manuale-scolare/
http://profesor.md/
La cei din Republica Modova este detasat din partea UE Daniel Funeriu, cel mai bun ministru al Invatamantului, poate si de-aia!
Poate asta da startul pentru o regandire si restructurare de la zero, one can dream…
pana acum un an urlau ca profesorii sunt prosti, nu stiu materia, analfabetism functional, copiii lor nu invata nimic asa. am inteles, scoala „normala” e naspa.
dam un factor comun si ajungem la „scoala e naspa”.
hai logoff, shutdown, capsunile asteapta pe vrej.
copiii destepti vor invata offline, online, de unii singuri, la scoala, la bilioteca sau acasa. ailalti… god damn holy jumping fucking jesus. ca sa va faceti o idee, uitati-va pe strada in jurul vostru. aia sunt parintii lor, asa vor ajunge si ei.
Bai, cat cinism in comentariul tau. Si cat adevar.
Da, copiii care vor / pot sa invete, vor invata si de pe tablite cu creta si din hieroglife sau prin teleportare. Daca tu, ca parinte, intelegi ca, desi situatia e de cacat, TREBUIE sa faci cumva sa mearga odrasla inainte, copilul va ajunge ceva in viata.
Daca nu, o dam tot cu plansete si lipsa de sanse.
PS: nu discut aici despre copiii care clar nu au conditii. Ei sunt victimele acestui sistem si al pandemiei, pentru ca oriunde in lumea anul asta a fost dat peste cap.
Vorbesc aici despre cei din familii care pot sa ii indrume, care pot sa le ofere conditii etc. Si care se plang de zor pe FB ca e nasol. Da, e nasol. Va trebui sa va transformati din parinti de weekend in profesori, bone, bucatari, coach de sport etc. Daca scoala nu ofera, oferi tu, ca parinte. Uite, sunt resurse destule online, exista carti, caiete etc.
Nu e usor sa treci cu un copil mic peste un an deja de facut acasa/la scoala / iar acasa / iar la scoala etc. Am ajuns intr-o perioada sa nici nu mai stiu daca merge sau nu la scoala (ca tot era inchis pe tema de cazuri multiple in cladire).
E greu pentru copil sa stea 5-6 ore pe zoom/google meets la 6-7 ani, e greu pentru parinte sa tot printeze / scaneze / tina cont de assignments, e greu punct. Dar, spre deosebire de acum 20-30 de ani, cand eram noi in scoli, exista informatie, exista resurse online, mai putem suplini unele chestii.
In principiu ai dreptate,important e sa isi doreasca copilul.Problema e ca trebuie sa fie ajutati in momentele grele.Toti am avut avioane in cap cind aveam 16 ani,copiii trebuie supravegheati si indrumati.
„Ei nu ei bacu-l semintele aceleasi gust are”. Textul este luat de pe net exact cum a fost debitat de cineva.
Acesti doi ani de pauza (deocamdata, presupus) vor face o mare falie in societate. Vom avea ca societate (toti, nu doar noi, romanii) o generatie talimba, cu grave probleme cognitive, totul venit pe un fond general de tembelizare a populatiei datorita timpului excesiv petrecut pe retelele sociale.
Sa va povestesc pe scurt un exemplu personal.
Am vecin un flacau ce termina liceul, il luam eu cu masina dimineata catre scoala. In a XI-a zicea ca se face inginer, dadea la politehnica. Ii mai povesteam eu una-alta, i-am aratat ce fac eu ca hobby acasa (automatizari, chestii diverse, sunt inginer electronist, proiectant circuite integrate). Clar, ii placea, vroia sa faca ce fac eu dupa 22 de ani de munca in domeniu. Pasiunea lui era cumva matematica si fizica? Nu, jocurile pe PC si Playstation. El intelegea ca aptitudinea de a configura un joc si de a-l juca inseamna ca se pricepe la IT. I-am spus parintelui sa-l verifice la matematica si fizica, sa plateasca o evaluare la niste profesori care fac meditatii. Rezultat: zero la mate-fizica. NUL. Nici macar zgomot de fond nu avea. La inceput de clasa a XII-a s-a gindit sa dea la universitate, limbi straine, ca de la atita jucat online era tare pe engleza. Am discutat cu el in masina dimineata, in engleza, sa vad cam care ii e nivelul. Febra musculara, slabut, abia se facea inteles, stia doar expresii stereotipe folosite pe net cu fuck, god damn, nimic pe partea de gramatica, nu stia sa conjuge corect verbul la present, present continous, nimerea cite unul din auzite.
A venit simularea nationala. Eram cu mintea ocupata si l-a intrebat sotia la ce da examen/simulare. Avea in ziua aia ISTORIE. Si, care e treaba cu istoria, ce perioada studiaza, din care istorie le da la BAC, chestii. Pai, practic nu avusese timp sa deschida tot manualul. De fapt nu deschisese deloc manualul. A doua zi mi-a zis ce subiect avusese: sa faca un eseu despre constitutiile Romaniei moderne. Din cultura generala i-am enumerat 4 constitutii ale Romaniei moderne, pornind cu cea data de Carol I, ele fiind 7 (alea 3 de care nu stiam erau date de comunisti, doua imediat dupa razboi si una de Ceasca in ’74 atunci cind a inventat functia de presedinte al republicii). Ba, luam un 5-6 acolo, fara sa fi studiat subiectul in mod special. Flacaul se uita la mine ca la avioane. Ia cauta ma pe google romanian constitution si vezi ca trebuie sa fie un articol pe wikipedia. Si da de el. Oau! Stii 4 din 7. Iarasi l-a evaluat tac-so la un profesor de romana/engleza: e cam zero, spre negativ cu zgomotul de fond, iar la engleza doar zgomot de fond. Ce surpriza, parintii stiau ca el e baiat destept, prinde repede, e chiar foarte smart. Asta pentru ca stind pe PC toata ziua credeau ca si invata ceva.
Practic a futut tot timpul in 2020, jocuri peste jocuri. Ma intreba cum sa faca sa cumpere din USA un joc, ca era mai special pachetul iar prin Europa nu era disponibil.
Parintii nu l-au pus nici macar sa duca punga cu gunoi la tomberonul din curte, ca baiatul nu trebuie stresat cu chestiile astea.
Familie cu posibilitati financiare peste medie. Netflix si HBO go all the way. Toti, toata casa, se uita la tv. Nimeni nu s-a uitat la prostovanul ce nu stie nimic-nimic, nici macar sa duca punga cu gunoi, ca nu are minere …
Acuma invata tare de tot, dar eu am pariu cu nevasta ca nu ia BAC-ul la cel putin o materie. Poate doar daca le dau subiectele cu rezolvarea inclusa.
Problema asta e si in Vest si chiar mai mare decat in R. Si din pacate nu exista solutie.
Tot ce tine de invatamant (inclusiv universitati), interesul #1 e sa-ti iei banul in timp ce duci ‘easy life’ (de-acasa, vacante lungi si dese). Exista exceptii (profesori idealisti care chiar vor sa faca ceva), dar nu schimba cu nimic ‘the big picture’. Si sa iei banutul facand +0 treaba inseamna sa ‘play the system’. E vb sa iei din condei rapoarte pt conducere/inspectorate, sa iasa bine si daca e neaparat nevoie sa ungi anumite rotite la inspectorat care e o mafie de stat.
Apoi mai sant si sindicatele unde e vb de inca un strat de mafie, cel putin in Vest. E obligatoriu sa cotizezi la sindicatul de invatamant si poti sa ai job no pb, dar e vb de alte ‘piedici’: experienta/”tenure”, ce zona/regiune/judet esti etc. Poti sa fii un geniu, poti sa ai cele mai sincere si mai nobile idealuri, dar tot prin inspectorat+sindicat trebuie sa treaca totul.
Ce e invatamant privat in Romania e o gluma proasta si ce e privat in Vest e putin/insignificant fata de stat. Privat in Vest is mai ales facultatile. Care desi private, dar ironic – au devenit focare marxiste, cam de 20 de ani incoace. Pana si facultatile tehnice au fost otravite cu tot felul de politically correct BS (women studies, climate change crap etc). Nici nu-i de mirare ca generatia tanara se crede cool daca militeaza pt mizerii revolutionar-comuniste.
Asa ca „regandire si restructurare de la 0” mi se pare imposibil. Si in R si in Vest. Nici macar „imbunatatire” nu mi se pare posibil. Cu-atat mai putin in conditiile astea de covid.
De ce te deranjeaza women studies?
Ai urmat facultatea in Vest?unde,ce,cind?
În mare parte de acord cu articolul, dar, totuși, mai ales pentru acest blog: de ce aș explica ambreiajul, dacă s-au inventat cutiile automate?
@Gamblin: Nu ma deranjeaza
Parerea mea ca-s inutile. Doar ‘cash grab’ din partea facultatilor, poate ceva idioti utili pun botul. Uite exemplu fresh:
„Gender Studies & Feminist Research
Gender Studies & Feminist Research at McMaster is an exciting new interdisciplinary program. We accept students from a wide variety of backgrounds who are interested in the study of gender, sexuality, and feminism. All our students receive funding, including a teaching assistanship and scholarship money. Our core course, “Knowledge in Action” includes working with local community organizations. The research symposium brings internationally, nationally, and locally known scholars and activists to campus for lectures and seminars. GSFR is a new, dynamic program, with small enough student numbers to ensure that everyone receives personal mentoring.”
Ok si devii specialist sau whatever in GSFR dupa care intri intr-un HR undeva si incepi sa futi la cap personalul cu tot felul de ‘inclusion’ si ‘acceptance’ emails. Crezi ca e benefic pt business in general?
deci de asta te deranjeaza pe tine. ca te fut aia de la hr la cap :)0 deci e despre tine, nu despre inutilitatea studiilor.
@Gamblin: Care e utilitatea unor astfel de emailuri? Cu ce ajuta un business heirupisme de-astea? Dimpotriva. Ingreuneaza totul. Exemplu: stiu o companie mare unde a venit un email de-asta de la CEO, ca trebuie sa se angajeze 60% femei+black. Ei bine, cei in pozitii de angajare trebuie sa consume mai mult timp ca sa 1) respecte prostia asta 2) sa justifice in caz ca nu se intampla asa ceva.
este util pentru femei si minoritati.
pentru biznis, pe termen lung oricum nu conteaza. va avea acelasi numar de angajati, chiar daca 60% sunt femei plus minoritati.
Nu bre, n-ai inteles. Pt business e mai nasol. Pt ca se pierde timp in plus ca sa jonglezi cu directivele astea. Deci timp pierdut from real stuff. Si pt angajati individual e mai nasol: e stres in plus pt ca trebuie sa navighezi cu email-uri politically correct + sa satisfaci niste reguli noi bagate din burta, in timpul jocului.
ceo unei companii de constructii zice ca vrea ca 60% dintre fierarii-betonisti sa fie femei. desi nu are de unde sa gaseasca atatea femei fierar-betoniste. si atunci prefera sa piarda compania bani sau sa dea faliment. aiurea.
ceo stie ca poti gasi atatea femei pe postul cutare. si atunci zice ca vrea atatea femei, pentru ca vrea sa aiba compania o anumita imagine. sau poate chiar vrea sa includa si femei si minoritati. neimportant.
deci e mai degraba o chestie care iti displace tie si te mai racoresti si tu pe net pentru ca altceva nu poti sa faci.
nu mai poti tu de grija companiilor :)) danute, nici anonim nu ai curaj sa spui ce gandesti
DanC, primul om care moare de grija corporatiilor :))
Un prof de-al meu, genial, ne spunea ca trebuie sa ai har ca sa fii profesor.
Ii dau dreptate. Si, intr-adevar, scoala online e o gluma proasta. Cel putin in romania.
Intr-o discutie cu maica-mea (nu e profa, dar e cadru auxiliar la o universitate de stat), cand am intrebat-o „ce faci”, i-a scapat un „trag chiulul, lucrez de acasa”. Ca si cum ar fi sinonime. Deci dap, cuvintele alese spun mai mult decat ne dam seama uneori.
Tanti Alexandra? Dna trece des pe la decan sau rector fizic, nu online? Sa stim si noi cum sta treaba cu onlinul asta!?
Dacă îi pun aceeași întrebare lu’ taică-meu: lucrez, corectez niște teze, fac niște hârtii că-mi cere directoarea, rezolv niște probleme mai deosebite că se duc niște copii la un concurs și să le arăt; dacă e în orele on-line îmi răspunde peste x zeci de minute „eram în oră, am 5 minute pauză”.
Ah the wonders of internet. Chiar uitasem ca e mama c…a, mersi sovietice
Lucrurile din jurul nostru sunt făcute pentru oameni medii – de la regulile de circulație la aranjarea magazinelor, astfel ca, în general, oamenii să se descurce, nu să reinventeze roata în fiecare zi.
În învățământ este exact la fel – sunt niște oameni care sunt instruiți și după aceea plătiți să facă o treabă într-un anume fel și anume să predea niște lecții în clasă și să verifice copii la asta. Că unii o fac mai bine și alții mai rău, că unii au har și alți nu au sau au mai puțin, asta e nerelevant, ar trebuie să mai ieșim din ideea asta cu necesitatea absolută a unui har pentru meserie, cu profesorul-dascăl și alte asemenea – oamenii și-au ales o meserie, fac în ea ce li se cere și aici ar trebui să se încheie discuția.
Ei, din martie anul trecut modul în care oamenii ăștia trebuie să își facă treaba s-a schimbat semnificativ, fără ca în istoria recentă să mai existe ceva similar, iar schimbarea asta presupune o grămadă de chestii cum ar fi :
-la clasă dacă elevul nu vine îi pui absent – dar online dacă spune că i s-a stricat camera/internetul/laptopul etc. nu ai ce să îi faci și pe elev îl doare la bască de oră;
-la clasă dacă elevul se joacă pe telefon îi iei telefonul și îi scazi nota la purtare – dacă acasă se joacă pe telefon nu îl vezi, că ține telefonul în afara camerei;
-în ambele situații de mai sus la clasă vezi că elevul nu are cum să știe materia pentru că a lipsit ori se juca pe telefon în timpul orei și atunci poți să îi pui note mici – la online dacă el nu este atent și spune că nu i-a mers internetul/laptopul etc. este mai complicat pentru că nu cred că există nicăieieri o obligație ca elevul să aibă laptop/internet bun etc.
Astea sunt așa, niște chestii la prima vedere că dacă ne apucăm să scriem facem romane – esența este că sistemul este făcut pentru predarea față în față și nu prea poate să fie schimbat pentru on-line peste noapte deoarece este foarte greu să aplici sancțiuni elevilor care nu intră la ore sau nu învață și care îți vin cu motivări aparent posibile.
Pe de altă parte sunt elevi care în mod real nu au bani sau stau la țară în zone cu semnal extrem de slab – deci ei la on-line nu vor face nimic și parcă nu este corect să le dai la bacalaureat subiecte egale cu cei care au participat la orele on-line, dar parcă nu este corect nici față de cei care au participat să le dai subiecte mai grele că așa toată lumea o să spună că nu are internet.
In istoria recenta au mai fost cazuri din astea exceptionale, cand a devenit obligatoriu invatamantul de x ani. Cand de fapt parintii aveau chef sau bani sa isi trimita copiii 1-2-4 ani la scoala.
Brusc au fost obligati sa ii trimita 8 sau 10, si sa rezolve probleme care pentru ei erau critice: bani de scoala (caiete, haine, incaltaminte), organizare acasa ca forta de munca in loc sa stea sa dea la gaini sau sa mearga cu vaca, se ducea la scoala. Plus amenzile pe care erau nevoiti sa le plateasca daca le trecea prin cap sa nu se supuna regulilor.
Ei, dacă ai și predat un trimestru, e clar!!!!