Doi din 10 angajați se declară loiali companiei unde lucrează, spune un studiu. Oarecum de așteptat, dar fiind mediu de lucru din România de azi.
Interesante sunt motivele care afectează această loialitate, în ordinea importanței stabilite de studiu:
- lipsa oportunității de a avansa în carieră (20,6%)
- procesele de lucru greoaie (17,8%)
- relația cu șeful (16,8%)
- lipsa oportunității de dezvoltare pe plan profesional (16,5%)
- pedepsele sau penalizările (14,2%)
- relația cu colegii (12%)
Nu știu de ce mă așteptam ca relația cu angajații și colegii să fie un pic mai sus, că de obicei oamenii se plâng de volumul mult de muncă și de colegii ineficienți, rău-voitori sau mârlani.
Dar punctul 1 e on-point, oamenii pleacă pentru că nu mai au unde avansa. Au ajuns la un nivel, sau poate trec 2-3 ani și ei sunt pe același post, dacă au acumulat destule cunoștințe nu au cum să mai rămână pe același post fără să se frustreze. Partea bună este însă că sunt destui care nu învață și pot rămâne pe loc fără probleme.
Iar la dezvoltarea pe plan profesional vi se explică de ce sunt atât de multe conferințe în toate domeniile. Sunt cel mai simplu mod de a da angajatului impresia că se dezvoltă pe plan profesional.
Cum mah, nimeni nu zice nimic de bani?
Pai da nu stii ca nu e frumos? Ceee tu muncesti pentru bani cumva? Sau pentru pura placere de a-ti ocupa timpul cu ceva? Ori poate lumea o fi zis, da’ n-au publicat ei ca nu cumva sa se prinda populatia ca is salariile de rahat…
stai ca zic eu: avansare = bani.
Banii, nu erau o optiune in chestionar
„Fostii vostri colegi au plecat la alte firme pentru doi lei in plus la salariu”. Asa se zice pe la noi prin firma
Avansarea nu mai inseamna neaparat bani.
@maxp: sa inteleg ca ti-ai luat-o? de bani in plus fara avansare am mai auzit, dar altfel nu prea inseamna avansare
M: da virgula intre subiect si predicat era. nu?
Punctul legat de oamenii care nu invata si stau pe loc e documentat, se numeste The Peter Principle, si e aproape banal de logic: oamenii sunt promovati intr-o organizatie pana la limita incompetentei lor.
Putem sa batem toba despre organizatii mici, despre politica organizationala, despre tot felul de scuze si motive, dar ideea principala ramane aceeasi: ne urcam pana unde putem. Chiar daca motivul pentru care nu mai urcam e „ca nu vreau, de-aia”, sau „sefu’ tine cu dintii de postul lui”, pana la urma tine tot de noi sa plecam altundeva daca ne dorim cu adevarat sa avansam. Ceea ce nu e obligatoriu, unii vor 8 ore caldute si bine platite si atat.
Sincer nu inteleg cum puteau alte generatii sa petreaca decenii in acelasi job, cand eu sunt la jobul asta de 4 luni si pot deja sa intrevad cum si cand se va termina (in 2 ani, cand voi fi terminat niste proiecte semnificative, nu mai am ce invata, si o sa fiu prea noua sa fiu luata in considerare pentru promovare, cand altii lancezesc aici de 10-20-30 de ani).
Acele alte generatii nu aveau de ales. Unde ii repartiza partidul acolo ieseau la pensie.
Ai scris greșit The Dilbert Principle
Prostia sau pasiunea extrema. In rest nu exista loialitate.
Știu angajatori care prețuiesc loialitatea. mercenari mai găsești de bine de rău, cu bani îi poți cumpăra, dar oameni de încredere care să țină la angajator, la brand, etc. foarte rar. Și invers e la fel.
Depinde de angajator. Daca angajatul este loial insa angajatorul la primul hop arunca vina pe angajat, s-a cam terminat increderea reciproca.
@haivas, da pe mercenari ii cumperi cu bani, pe fraieri cu engagement
Diferenta dintre bucuresti si provincie… 60 de lei plomba, 90 detartraj+albire dinti cu perie si pasta abraziva, 60 controlul. Pretul este unul preferential, ne stim din copilarie. In mod normal ar fi 70, nu ca ar face mare diferenta
sfat pentru dinti sanatosi: taie mancarurile acidulate, renunta la sucuri, foloseste ata dentara(oral b essential floss), de spalat pe dinti este destul daca te speli o data pe zi, nu te spala pe dinti dupa mancare, asteapta ph-ul sa se echilibreze, poti face o clatire cu apa dupa ce ai mancat si uite asa scapi de resturile dintre dinti si de eventualele carii pe viitor.
PS: e mai ieftin o carie decat un scos de nerv
@Verdenpom
Cred ca ai vrut sa-mi raspunzi mai jos. Mersi pentru sfaturi, eu incerc sa ma tin cu spalatul si cu ata, dar e greu cu 2 copii mici, sucuri nu beau, dar imi place dulcele… si sigur nici genetica n-a fost darnica cu mine, asta e.
Chiar dentistul mi-a recunoscut ca nici cu o igiena impecabila nu s-ar vedea imbunatatiri majore, fiindca am smaltul fragil, dar nu ezita sa ma certe daca vede ca am lasat-o mai moale cu frecatul dintilor.
Cu ocazia asta am studiat la greu subiectul paste de dinti si am realizat ca majoritatea sunt vax albina si 100% reclama, asa ca cea mai buna pasta e aia pe care o folosesti.
La capitolul periute, dentistul mi-a recomandat electrica, dar la fel si aici, cea mai buna periuta e cea pe care o utilizezi.
Loialitate inseamna sa pui interesele firmei inaintea intereselor tale. Asta mi se pare inacceptabil – responsabilitatea mea este doar pentru mine si familia mea, precum responsabilitatea firmei este pentru supravietuirea ei si pentru actionari.
Bineinteles, atata timp cat sunt angajat voi face tot ce pot ca firma aia sa fie cea mai buna si profitabila din domeniu (in limitele job-ului si putin peste limitele salariului). Asta din interes pur personal – profitabilitatea inseamna stabilitate, salariu marit, promovare etc. Si daca voi lua decizia sa plec, o voi lua cantarind toate aspectele, dar doar din punctul meu de vedere. Consecintele asupra firmei sunt irelevante in momentul ala. Si ma astept ca ei sa faca la fel. Ma astept ca, atunci cand nu mai e profitabil, sa concedieze oameni fara nici un fel de remuscari. Ma astept ca CEO-ul sa dea afara 5000 de oameni si sa doarma linistit in noaptea aia.
Si daca nu ia decizia corecta pentru profitabilitatea firmei dintr-un sentiment stupid de loialitate fata de angajati, aia e o firma pentru care nu vreau sa lucrez.
@Giani Mucea: caută Bob Chapman și Truly Human Leadership
Daca iti place dulcele foloseste stevie
Pentru loialitate să își ia un caine; angajatii lucrează pe bani.
Bani îți dai toți angajatorii. Dar pe lângă bani mai sunt altele:loc de parcare, distanța birou acasă, program flexibil, te lasă să lucrezi de acasă când ai nevoie să stai cu ăia micii, să pleci mai devreme la dentist și alte asemenea nimicuri, care de la o vârstă încep să cântărească din ce în ce mai mult.
Boss, hai să-ți dau un exemplu.
Coleg polonez, şofer excelent, n-a făcut niciodată probleme(distrus marfă, lovit/stricat camioane/remorci) în cei 5 ani de cînd e la firma unde căpşunărim împreună. Într-o sîmbătă, pe înserat, a onorat o invitație a unor amici şi s-a urcat la volan cam matol. L-a prins poliția şi i-a luat permisul pentru o perioadă de un an şi patru luni. Trebuie să menționez că firma face parte dintr-un grup de trei firme care au un total de peste 400 de angajați, cu un singur patron.
Cînd a auzit vestea, directorul s-a abținut de la a lua vreo decizie şi l-a contactat pe patron, ca să-i explice situația. S-a decis să-l țină pe coleg, pe post de încărcător şi manipulant în depozitul pentru care transporta înaine de a i se lua permisul.
Mie mi s-a părut o chestie mişto, în condițiile în care se puteau dispensa de el, pentru că încărcători şi manipulatori aveau deja. Acum, polonezul este bine-merci, din nou şofer.
Te lasă să lucrezi de acasă, wow. Ce frumos din partea lor și cât efort fac ei pentru asta. Cum se dau managerii peste cap ca cineva să livreze același lucru, dar de altundeva. Cred că se adaptează greu la schimbarea asta.
Orele petrecute la dentist bănuiesc că le recuperezi, deci te lasă doar să lucrezi altcândva, nu te plătesc să stai la dentist.
@Teniescu, banuiesti gresit. Exista multe companii in care nu sta nimeni cu ochii pe tine atata vreme cat se face treaba. Eu am lucrat multi ani intr-o corporatie in care aveai flexibilitate foarte mare, dar si nivelul de incredere in angajat era foarte mare. Si exact la asta duce loialitatea: daca esti un angajat bun, pe care compania se poate baza, cand spui ca te duci la dentist nu te pune nimeni sa recuperezi. Daca esti un angajat care isi ia medical de fiecare data cand i se rupe o pielita de la unghie, e clar ca e mai greu.
Cat despre munca de acasa, da, clar e un avantaj sa nu mergi pana la munca 1h dus si 1h intors, evident ca trebuie sa iti faci munca, de asta esti angajat si primesti o remuneratie, dar avand in vedere ca firmei ii e egal de unde lucrezi atata vreme cat lucrezi, si ca tu economisesti intre 1h si 2h zilnic stand acasa, avantajul e clar al tau.
@iulia: pai nu te pune nimeni, dar tu nu tot 5 zile pe săptămână cu 8 ore pe zi ai în contract? Trebuie să te pună cineva?
Ori ești full time, ori nu.
Și cu muncitul de acasă e un beneficiu pentru tine, dar nu însemnă că firma trebuie să facă vreun efort ca să îți dea avantajul ăsta. Deci da, dacă nu ți-aș da de la mine, și eu ți-aș da 500 de euro în plus la salariu.
Noi ne uitam ca la filme SF ce în alte țări e cam normal.
Vorbesti prostii. ” In alte tari” e la fel ca in Romania , unele firme iti ofera posibilitatea sa muncesti de acasa, altele nu . In unele trebuie sa recuperezi orele in care te invoiesti, altele au asa numitul „contract pe incredere”, nu pontezi, dar daca nu iti faci treaba raspunzi.
Firma trebuie sa faca efortul de a-ti da un laptop in loc de un PC, un telefon de firma, sa iti plateasca un abonament .
In Romania sunt multe companii care si-ar putea retine angajatii , unele o fac, altele prefera sa ii schimbe la fiecare 6 luni. Nu se uita nimeni ca la SF, peste tot in lume exista si companii misto si companii de rahat.
Bine Iulia.
Deci există multe companii de multe feluri. Merci de lămuriri.
Tu crezi că automat trebuie să îți dea laptop dacă lucrezi de acasă și că fac ei un efort. Eu aveam colegi care primeau desktop de la firmă. Ăla e calculatorul, atât primești. Mulți lucrau doar de acasă. Că așa e mai ușor să iei oameni din orașe unde nu ai birou. Ghici cine mai are de câștigat că poate angaja dintr-un oraș unde nu are birou și cine nu are cheltueli cu biroul?
Noi avem laptop by default aici, și în țară și ceilalți 8.000+ colegi din toată lumea.
Multe firme, multe obiceiuri.
Si chiar din acest motiv prefer sa lucrez pe cont propriu si sa castig putin. Ma multumesc cu un salar putin peste minim pe economie dar daca doresc sa raman acasa si sa frec duda raman, daca am programare la dentist ma duc la dentist, nu imi sufla nimeni in ceafa si nu, nu sunt nici macar trecut de 30 dar mi-am dat seama ca timpul meu e pretios. Sa nu uitam, daca esti corporatist ai cam mierlit-o daca nu esti in domeniul IT… intri la 8 in tura si iesi peste 8-12 ore, nu poti chiuli fara sa vii la recuperat sau fara penalizari
PS: acopera nevasta cealalta parte din venit, nu mult dar destul cat sa traim decent
@Iulia,
Si eu si sotul lucram sau am lucrat pentru mai multe companii private (multinationale) . Toti sefii se uitau/se uita cand vii si cand pleci. Ai venit la si 15, pleci la si 15, te invoiesti 1h, recuperezi 1h, ba mai mult pe sot il pun sa faca o cerere in avans pentru chestia asta, nu merge doar pe vorbe.
Ce sa mai zic de conceptul de sindicat, care in Romania este total strain multor companii internationale si probabil si romanesti.
Ideea ca „nu iti convine, atunci pleci” are si ea niste limite, nu este un concept sanatos asa oricum..
@verdenpom prietene dar cand trebuie sa platesti la dentist cu ce platesti daca tu stai acasa si castigi putin peste minim pe economie? sau cand iesi cu o fata in oras cum faci? se imparte la jumate asa este dar partea ta de unde o pui?
Haivs chestiile alea sunt ok până la oanumită diferență de bani. După te gândești că faci tu cumva și te descurci.
Marian e simplu, un control+detartraj 150 de lei pe an, o carie daca e cazul 60 de lei desi in ultimii 4 ani nu am avut nici macar o carie dar da, daca te intinzi cat iti permite plapuma te descurci si cu cat castig eu, trebuie doar sa stii cum iti organizezi banii.
60 de lei o carie? Unde stai tu si cine iti face tie lucru ca lumea pt 60 de lei? In Bucuresti anul trecut dadeam 190 pentru o carie medie sa zicem, 210 era una dauna totala, adica mai mult de atat trebuia sa-ti puna pivot.
Sa zicem ca e scump, dar cam pe aici e media in Bucuresti 150-200, 60 mi se pare din alta lume, sau poate tu chiar nu ai carii si au trecut ceva ani de cand ai platit pt una, ceea ce e foarte bine pt tine, felicitari!
Bine ca exista unii ca mine cu dantura naspa, daca ar fi mai multi ca tine, ar saraci astia.
Din experienta mea, loialitatea neconditionata functioneaza la inceput, cat esti studentel, junior, nu ai alte prioritati, cat timp te bucuri la niste diplome, la niste stelute in piept, cat timp crezi ca „arde proiectul” si treebuie sa bagi overtime si weekenduri, cat timp crezi ca esti tu stalpul firmei ca Mircea Badea, apoi, pe parcurs incepi sa te prinzi si iti formezi portofoliul ca sa te poti diferentia si sa joci carti mai bune in negocieri viitoare.
Apoi de la un punct in colo, sunt loial companiei daca eu si familia mea avem de castigat si altceva inafara de bani de la acea companie. Prin altceva ma refer: conditii de lucru, lucrat intr-o anumita zona/tara, poate avansare daca sunt interesat pe cariera (desi nu-s), poate posibilitate de a-ti forma actuala companie drept client pe viitor in cazul in care te gandesti sa iti faci o firma, o viza, o pozite afara, un MBA, actiuni, ceva. Pentru mine conteaza interesele familiei, daca exista o suprapunere cu ceva din ce ofera firma, perfect, lucram impreuna.
In IT de exemplu pana acum 10 ani exista notiunea de job hopper si era destul de nasoala in ideea in care faptul ca iti schimbai job-ul des era vazut ca ceva rau. Nu mai e cazul acum: se pare ca schimbarea des a job-ului a devenit o metoda foarte dibace de a obtine bani in plus peste medie.
ce ar fi daca firma ti-ar da ea banii aia pe care ii da altuia sa vina in firma dupa ce ai plecat tu?
nu se face asta, se merge la rupere, ruperea angajatului, cunosc oameni care au plecat din firmă la alta pe un salariu mai mare apoi s-au întors din nou la firma inițială, tot pe un salariu mai mare, că șefii nu înțeleg retenția angajaților, pe de altă parte chiar și în industria asta mai dai de dinozauri care te consideră pe un anumit nivel doar dacă ai lucrat o anumită perioadă de timp pe nivelul ăla, ceea ce e complet fals, una e să faci debugging 16 ani și alta e să lucrezi cu țâșpe tehnologii
Nu stiu daca ai dreptate! Nu cred ca da bine in CV schimbari dese a jobului dintr-un singur motiv, raspunsul la intrebarea de ce ai schimbat jobul? Te-au dat afara? Nu ai rezistat si ai ales altceva mai usor? Nu ti-a placut firma X, Y atunci de ce nu Z? Si lista continua.. Poate ca esti atractiv pentru firme care tocmai asta cauta pe cineva care sa nu prinda radacini, adica intr-un an doi te-ai cam carat. Si sincer cand ai schimbat deja 3, 4 joburi intr-o perioada scurta ce garantie mai poti sa arati? Bineinteles asta nu inseamna sa stai ani de zile in acelasi loc fara sa incerci si altceva, sa te plafonezi dar schimbarile trebuie facute cu cap!
@Marian. Stii ce zice job hopper-ul ? Nu ma mai regaseam acolo, vroiam sa invat java, vroiam sa evoluez. Si apoi mai e o chestie buna. Job hopper-ul prin firme multe, invariabil bifezi tehnologii mai multe. Partea si mai buna ? De HR treci urgent ca apar multe in CV si tangential si ce se lucreaza acolo. De tehnic daca e firma mai mare iarasi treci repede pt ca directorii mari de IT trebuie sa-si bifeze target-ul de angajari(50 de angajati anul asta dar sa fie CV-uri cu java, mare realizare). Sefii de proiecte oricum sunt disperati si pot feri cativa dar in final li se baga pe gat oameni si nu au ce face si sunt in urma cu termene si vor oameni cu experinta. Si job hopper-ul termina un proiect, mai baga ceva la CV si vrea sa se regasesca in baze de date la urmatoarea firma ce ii da 100 de euro in plus.
@ciocanul de HR treci usor oricum odata ce esti chemat. Sunt putine cazuri sa te respinga direct de la HR eu n-am auzit de niciunul. De tehnic nu cred ca treci chiar asa usor sa stii, daca aplici la o firma care conteaza si care ofera multe cam greu treci. Daca trebuie sa bifeze targetul de angajati asta in nici un caz nu inseamna ca te iau pe tine care ai lucrat in n locuri si ai un CV impresionant plin de tehnologii. Schimbari de job cu perioade scurte se fac cand ai varsta pana in 30 de ani apoi mai greu te misti ca incepi sa impingi aerul unde esti si iti face placere.
Imi place meseria mea, dar sunt fidel banului, nu patronului.
Ma doare la bascheti de patron.
@John daca n-ar fi patronu oare ti-ar mai place meseria ta?
„Studiul” minte de rupe. Angajatii nu sunt loiali, adica pleca in primul rand din cauza banilor sau a relatiei cu superiorii. Mai se pleaca din cauza relatiei cu colegii dar mai putin, pe un coleg idiot il poti ignora, dar pe un sef idiot nu prea.
Lipsa „oportunitatii” de a avansa sau de dezvoltare profesioanala sunt abureli, valabile poate pentru 5-10% din angajati, aia foarte buni, care lucreaza in companii care nu au nevoie de capacitatea lor intelectuala.
Ce nu spune studiul sufletului este ca de regula pentru mai multi bani sau un post mai bun (avansare, dezvoltare profesionala) trebuie sa pleci la alta companie si astfel loialitatea se duce pe sula. Si aici e si vina companiilor, stai pe acelasi salariu 2-3-5 ani si pleci la „mai bine”. Si in locul tau vine cineva care trebuie sa inceapa de la 0 cu acomodatul si invatatul dar pe un salariu din start mai mare decat cel pe care il aveai.
Din punctul de vedere al angajatului asa este, dar al angajatorului care de multe ori se complace si te accepta doar pt ca evita schimbarea ( e stress si pentru el nu doar pt angajat ) cu toate ca vede ca dupa niste ani in aceeasi companie multi angajati devin blazati si autosuficienti? E usor sa ceri fidelitate din partea altuia, dar cand vine vorba de un mic beneficiu promis de un tert sa pleci in secunda doi, recunoscand in sinea ta ca defapt doreai o schimbare. ( dar nu discuti subiectul cu cine trebuie ca nu cumva sa te ”uite” la bonusuri )
Depinde de percepția fiecăruia. Eu consider perfect normal să pleci când ți-ai făcut treaba și nu mai ai unde să crești pe plan personal. Poate dacă ești un dev nu pui mare preț pe creștere profesională (ierarhică), dar când eși un vânzător pe raion, te aștepți ca după un timp să ajungi șef de raion.
Și da, de cele mai multe ori angajații noi au salarii mai mari decât cei vechi, deși trainingul este făcut de cei vechi și care cel puțin jumătate de an ar avea o productivitate mai mare.
Exact. Se stie ca daca avansezi in cadrul companiei nu prea ajungi la un salariu foarte mare. In schimb, cei care vin direct pe o anumita pozitie au si de doua ori mai mult decat un angajat care a obtinut postul avansand in interior. Cred ca se intampla sa se si coreleze salariile, dar in general nu prea este asa.
Ai tu dreptate dar are şi articolul.
Pentru că faza cu relaţia cu şeful şi lipsa orizontului de promovare deseori se întrepătrund la noi, unde deseori promovările se fac şi pe baza relaţiilor, nu neaparat a competenţelor. Şi atunci dacă nu eşti în relaţii bune cu şeful care te poate promova, nu mai vezi nici un orizont.
Deseori sunt echivalente.
Am o cunostinta care lucreaza in HR la o firma destul de cunoscuta. Cum sa fie loiali angajatii cand vad ca noii veniti intra in firma cu salarii mai mari si experienta mai putina ca cei cu vechime?
Ce-i oprește să meargă și să ceară mai mult?
Sunt de părere că măririle de salariu trebuie să vină „nativ”, fără să fie nevoie ca angajatul să ceară, dar eu fac parte din cei 3% care sunt excepția, majoritatea managerilor/angajatorilor vor amâna măririle de salarii cât se poate de mult.
Mariri de salariu anuale, care nu pot sa depaseasca un anumit procent din salariul avut pana atunci. Deci cresterea e limitata. Salariul noilor veniti nu e asa, li se da cat vor numai sa vina.
Asta e o prostie și ține tot de manager. E simplu, aliniezi salariul la piață sau nu, dacă vii cu limitări d-astea procentuale doar pentru că ți se pare ție că „nu trebuie” să dai peste 10% mărire, atunci ești doar un manager prost și nu ai ce căuta acolo.
problema e asta cu salariul confidential, nu ai voie sa stii cat are altul si nici nu vor sa zica. un fost sef pretindea ca cica te demotivezi daca afli ca altul are mai mult. au aflat ce si cum dupa ce le-a plecat cam jumate din firma si cand a fost sa angajeze nu luau junior cu cat ii dadeau unuia care avea 5 ani in firma.
Asta cu salariul confidential e balarie. Deja curti Europene au decis ca e ilegal sa concediezi pe cineva ca si-a divulgat salariul. E dreptul meu sa spun oricui cat castig iar un contract nu poate limita acest lucru.
@Ciuby – sau nu ai buget
@Vlad, dacă nu ai buget, te chinui să faci rost de buget, că d-aia ești „manager”. Ai un om valoros de care vrei să ai grijă? Atunci faci pe dracu-n patru și rezolvi. Mi s-a întâmplat să nu am buget de crescut salarii în echipă, dar să primesc eu o creștere. Ce am făcut? Am renunțat la o bună parte din creșterea mea și am crescut acolo unde s-a putut oamenilor din echipă. Mi s-a întâmplat și să fie nevoie să susțin niște creșteri semnificative la pentru mai mulți oameni simultan și am făcut asta până s-a rezolvat.
Mai mult, dacă am avut un om care știam că poate câștiga mult mai bine în altă parte și eu nu puteam să-i ofer asta, l-am susținut să plece dacă am discutat cu el și și-a dorit asta. Nu vreau să-și aducă aminte oamenii de mine ca fiind „ăla care a profitat de ei”.
@zarax nici angajatii nu vor sa zica. eu am incetat sa mai intreb. sefii oricum ii dau ca ‘prin lege e confidential’. da, angajatorul e obligat sa pastreze confidentialitatea, eu doar prin contract pot fi obligat, dar multi nu stiu asta.
mai fain e in germania: salariul la vedere, sa nu existe discrepante sau indoieli.
am incercat sa discut cu multi despre chestia asta, ca doar in RO e salariul nespecificat inainte de un interviu, de parca painea sau chiria o platesc prin negociere. se poate specifica un buget aprox in avans si in functie de ce stie omul se merge spre partea superioara sau inferioara. dar ‘discutam despre salariu abia la interviul numarul 3’ e stupid. si la fel ramane si dupa ce esti angajat, iar pe urma te miri ca pleaca oamenii la alta firma.
Nu mai e nici in DE asa, doar se specifica “great compensation” sau “above the market”. Dar macar salariul se discuta de la primul contact.
Punctul 1 ascunde toate frustrarile unui angajat si mi se pare ciudat ca e la un procent asa de mic. Punctele 2 si 3 sunt efecte firesti ale punctului 1, iar pentru asta trebuie doar sa urmaresti o zi de lucru intr-o firma din Romania. Observ ca nu se discuta despre bani, insa acestia sunt punctul de plecare sau de inceput, al schimbarii unui angajator, oricat de mult am vrea noi sa ne mintim.
Loialitatea fata de angajator, apare dupa un timp si in general exista in firme medii spre mici, unde lucrurile sunt transparente si bine stiute de toata lumea. O alta variabila in loialitatea angajatilor sta in HR, in situatia in care apare un nou angajat care cere un salariu de Messi comparativ fata de ceilalti pe acelasi volum de munca/pozitie. Din pacate am vazut de foarte multe ori HR-uri alegand fix varianta nociva pentru actualii angajati si fix asa dispare loialitatea.
La primul loc de munca am inceput relativ lejer, dar in 1 an faceam deja munca la 2-3 oameni. Am cerut marire si patronu a zis: e coada la usa, plin de studenti care abia asteapta sa iti ia locu. Sefu direct in schimb a reusit sa ma mai tina 1 an, aveam niste combinatii „cinstite”.
Cand am plecat mi-au dat-o pe aia cu: fara noi erai un nimeni, noi te-am invatat! :)) si culmea: tu stii cat de greu e sa gasim oameni?
Eu: Bo$$, ce s-a intamplat cu studentii aia care fac antecamera? :)))
In Romania din pacate, exista prea putin profesionalism si prea mult sentiment.
Punctul 1 e o sabie cu două tăişuri. Există, în unele companii, oameni buni, care cîntăresc greu. Aceşti oameni trebuie făcuți să înțeleagă că avansarea lor pe un post de management este ca şi cum ai dezumfla roțile maşinii. În acelaşi timp, managerul trebuie să ştie cine sînt acei oameni şi importanța lor.
Fidelizarea oamenilor buni se poate face în multe feluri. Un tratament oarecum preferențial față de unul bun, mi se pare normal de acceptat de către cei mediocri. Se poate ajunge chiar la situații în care angajatul bun să cîştige mai bine decît şeful lui direct şi ambii să ştie asta.
”lipsa oportunității de dezvoltare pe plan profesional”
Să-mi explice cineva puerilismul acesta de ”dezvoltare personală la locul de muncă”, ca și cum suntem la grădiniță sau la seral.
In corporatia pe unde sclavagesc se fac traininguri multe si in functie de necesitatea angajatilor. In 8 luni am participat la vreo 20 de trainininguri si workshopuri care m-au ajutat destul de mult sa ma dezvolt personal iar unele din ele ajuta si compania. Si da, e un mare plus din partea mea catre companie pentru faptul ca ma ajuta sa invat chestii in industria in care activez sau pe plan personal(unele traininguri nu au treaba cu compania ci vin oameni din afara pentru a ne invata diverse).
Cu transparența salariilor cum stați?
”Si da, e un mare plus din partea mea catre companie pentru faptul ca ma ajuta sa invat chestii in industria in care activez”
Iar dacă vreți să plecați de la acea corporație, tot ce ați făcut să vă ”dezvolte personal”, se duc imediat de râpă fiindcă nu mai sunt valabile pentru jobul nou.
@Fane: Nu ma intereseaza cat castiga colegii. Eu am primit mai mult decat am cerut (cu vreo 20%), de ce sa imi pese daca altii castiga mai bine ca mine (mai ales ca nu am cum sa compar din moment ce facem chestii oarecum diferite dar complementare). Exista transparenta in firma in sensul ca toti cunoastem absolut toate procedurile din companiei si stim ce face fiecare…dar la salarii e logic sa nu se stie.
Cum sa nu mai fie valabil pentru noul job? Compania incearca sa te dezvolte pe toate planurile si automat te invata tot ce e nou in domeniu sau ce considera ca iti lipseste (sau ce soliciti tu ca nevoie de invatare)…doar nu te invata sa crosetezi. Crezi ca daca plec de aici o sa ma duc sa ma angajez ca zidar?
Ar trebui să te intereseze transparența, da. N-ai citit studiul? S-a dat o lege recent că firmele trebuie să faca transparentizarea salariilor și în studiu vorbește despre asta.
Iar pe pagina pe Hotnews: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22777233-opt-din-10-rom-sunt-invidio-serviciu-topul-motivelor-pentru-care-rom-nii-vor-moar-capra-vecinului-studiu-gfk.htm
La comentarii, cineva spune direct, citez: ”Lucrez in UK, si stiu salariile colegilor, in fucntie de grilele pe care sunt incadrati. Totul e transparent, la vedere, se spune salariul inca din anuntul de angajare.
In Romania e fix pe dos, totul se negociaza pe ascuns, netransparent, pe susoteli si pupincurism… De aici si invidia la locul de munca.”
Aici nu e vorba despre tine, e vorba despre toți și toate. Recitește studiul cu atenție fiindcă adresează și partea asta cu salariile.
”Cum sa nu mai fie valabil pentru noul job? Compania incearca sa te dezvolte pe toate planurile si automat te invata tot ce e nou in domeniu sau ce considera ca iti lipseste (sau ce soliciti tu ca nevoie de invatare)…doar nu te invata sa crosetezi. Crezi ca daca plec de aici o sa ma duc sa ma angajez ca zidar?”
Nu m-am făcut eu înțeles: eu spus că tot prin ce ai trecut tu ca ”dezvoltare personală” (o pun între ghilimele și ostentativ, recunosc) se va anula automat în momentul în care schimbi jobul cu altul. Ceea ce ai ”învațat” la vârsta mijlocie în firma A nu se va aplica în firma B – adică, toate ălea sunt o inutilitate limitate la locul de muncă pe care îl ai acum. Dacă schimbi, nu va mai fi valabil.
Totodată spun cu un ton ironic jucăuș: e bine că te-au ”ajutat” să te ”dezvolți personal”, dar nu te-au învățat cum să-ți faci firmă proprie și să le faci competiție?
@Fane: Tot n-ai inteles!
Cum spanac sa spui ca atunci cand plec de la Job-ul A la B nu mai e valabil nimic din ce am invatat de la A :))
Lucrez la cea mai mare companie din industria ei in Romania si a 3-a din Europa, crezi ca daca as pleca la comapania care se afla pe locul X in Romania/Europa din industria asta as avea ceva dificultati? De ce?
In principiu se fac acelaseasi lucruri, numai procesele si cultura companiei difera. Daca as pleca la firma de pe locul 2, as putea sa ii invat eu pe ei, nu ei pe mine…sau as putea invata chestii care la firma actuala nu se fac, poate tool-uri diferite, procese diferite(sau optimizate mai bine) etc.
A zis-o p-aia la sfarsit de parca toti angajatii trag sa stie/invete cat mai multe pentru a-si face o firma care sa concureze cu fosta :)))…. Chair daca sa zicem ca as avea toate procedurile, fluxurile de lucru, tool-urile si orice imi mai trebuie din compania pentru care lucrez, nu inseamna ca sunt si in stare sa o fac sa creasca. Plm, astora le-au luat 20 de ani sa ajunga unde sunt si vine Gigel si le fura niste idei si isi face firma concurenta :))
in companiile mari esti doar un numar, la 2-3 ani ar trebuii sa testezi piata, de multi ori faci saltul si cu 30%.
Iar au iesit IT-istii la o discutie la borcanul cu apa de pe net…
N-ai pierdut din sursa fix motivele cele mai importante, de pe locurile 1-5 (44-24%) ?
munca e pentru roboți, negri și tractoare
eu sunt loial lenei
@Flat Poate ca vine o zi cind lenea va incepe sa doara si atunci nu o sa mai fi loial…
Referitor la munca, salariul este invers proportional cu distanta de la fata angajatului la fundul sefului, adica cu cat este mai mica distanta cu atat este mai mare salariul. Nu trebuie puncte si procente, asta e ecuatia….:)
Cred ca un astfel de sondaj depinde foarte mult de activitatea pe care o prestezi.
Eu, spre exemplu, am trecut prin cateva locuri de munca avand diferite programe de lucru: ba era 9-18 (si lucram in subsol), ba de la 7 dimineata (munca intr-o hala mare, de genul celor de la marginea Bucurestiului), acum, la actualul, e in functie de interventiile pe teren: fie plec la drum la 10-11, fie la 8-9, ajung acasa pe la 1,2,3 ziua, uneori 5,6,7 seara, chiar 1 noaptea daca e o interventie complexa si de lunga durata. Dar ma prinde seara datorita stilului meu de a conduce o masina, plus aglomeratie si, in final, ca nu imi place sa ma trezesc dimineata cu sesizari neincheiate (chiar daca mai am multe ore pana la termen).
Loialitatea nu tine intotdeauna de salariu, spun asta ca, pentru a ajunge la salariul pe care il am acum, trebuia sa muncesc 3-4 sambete suplimentare la jobul anterior, asta la program fix (si chiar era fix!!).
Nu am facut un calcul al orelor corelate cu salariul (nu va imaginati cine stie ce suma), dar avand in vedere ca imi permit sa imi rezolv numeroase probleme fara sa cer voie, notificare, invoire si alte cele. Ma duc, rezolv si apoi ma intorc la treaba, tot de pe drum.
Cifrele salariale nu sunt cine stie ce (ba chiar mi-e frica sa nu fiu ajuns in cativa ani de salariul minim), dar compenseaza cu timpul liber, care chiar conteaza, va spun asta din propria experienta, nu e nimic placut sa te trezesti la 5 dimineata, sa incepi lucrul (la norma) la 7 dimineata. E drept, n-am facut un calcul ore totale (interventie+timp de deplasare) raportat la salariu, dar cred ca ies binisor.
Din pacate, am platit pentru greselile din timpul perioadei de studiu, dar, nu sunt ca o natiune, sa platesc la infinit datoriile catre „ceva”.
Stiu destule firme care nu dau doi bani pe loialitate sau vechime. Mentalitatea pare sa fie: „Lasa ca gasim altii”. Sa vedem pana cand o sa tina asta…
Eu mi-am dat demisia săptămâna asta, am găsit în altă parte și acum sunt în perioada de preaviz…. sondajul și lista lui Vali sunt spot-on cu motivele.
1) #1 din listă – slabe șanse de promovare, am găsit salariu mai bun în altă parte.
2) #2 din listă – sisteme și procese de lucru antice, ca să activez sau să mut o licență de SolidWorks de pe un sistem pe altul (treabă care ar dura cel mult 10 secunde dacă sistemele ar fi conectate) trebuie să fac o procedură manuală de activare care durează câteva ore bune, am voie să o fac doar odată pe zi și trebuie să mă plimb prin birouri pe două etaje.
3) #4 din listă – deși art. 194 și 195 din Codul Muncii obligă angajatorii să facă formare profesională pentru TOȚI angajații la cel puțin fiecare 2 ani …. instituțiile astea se fofilează și nu fac asta deloc de ZECI DE ANI fiindcă ITM nu are drept de control (!!!?), iar controalele interne se fac că nu văd asta.
4) volumul prea mare de muncă și supra-încărcarea cu atribuții și funcții prin cumul fără întocmirea unor contracte de muncă distincte cu salarizare clară pentru fiecare cumul – art. 31 (1) din Codul Muncii – asta este altă încălcare a Codului Muncii care este impusă de la București, toate controalele care au venit au ignorat măgăria asta fiindcă așa se practică și la ei în curte, iar ITM nu se bagă.
Nu mă pot plânge de relația cu colegii sau șefii dar pentru ce volum de muncă este pur și simplu sunt prea puțini angajați… singur pe plantație pe domeniul meu nu mai fac față la volum, prefer să plec.
p.s. typo la punctul 4:
s/art\. 31 \(1\)/art\. 35 \(1\)/g