Cel mai important om de la coadă de la Mega

Eram la coadă la Mega și discutam prin telefon politică, că că dracu să faci pe vremea asta, în timp ce-mi așteptam rândul la casa de marcat. Dar rândul nu înainta. M-am uitat cu atenție în față, era o doamnă ca întreprindea acțiunea de circ, i-am zis amicului că-l sun mai târziu, că vreau să fiu atent la această tragedie greacă de tip Antigona, dar cu viața mea în rolul cadavrului lui Polinice, sau cealaltă din manualul de clasa a șaptea pe care trebuia s-o învăț. Viață, ciumecilor, real life!

Pe doamnă, o pot descrie doar ca genul ăla de lesbiană de 40 de ani resentimentară care are chef de dreptate, că n-a găsit un gagic cumsecade. Sau a găsit, dar ăla a fost bulangiu și s-a retras din convenția socială și acum trage liniuțe în club cu colegii din ce categorie profesională inventată susține el că face parte. Mai trimite bani și cam atât. În fine, doamna aia, știți de cine vorbesc, că ați întâlnit-o, făcea dreptate.

E, dreptatea pe care dorea dânsa s-o împartă atunci era legată de monedele de 1 ban. Trebuia să plătească șapte lei nouă zeci și a plătit asta în o hârtie de cinci lei, două de un leu, monede de cinci bani și monede de un ban. Știi că sunt oameni care tot colecționează monede și suferă de genul ăsta de anxietate monetară și la un moment dat izbucnesc în crize de nervi și se duc să plătească în fise pe unde ți se cere bani, ba la ANAF, ba la săpălătoria auto, ăștia? Ei, doamna avea genul ăsta de criză dar la casierie la Mega.

Acuma, să ne înțelegem, oamenii care servesc la Mega la casierie nu sunt cei mai deștepți dintre useriști. Fata vede monedele alea și se panichează, spune că nu poate să încaseze, că arată ciudat, și poate sunt bani falși! Da, nivelul ăla de IQ, ai auzit de bani falși, doamna a venit cu bani, dacă-s falși? Extrapolarea până la „nimeni nu ar fi atât de nebun să falsifice monede de 1 ban și să încerce să cumpere berea asta Neumarkt cu ea (căci aia cumpărase, și-un borcan de castraveți)” nu a fost făcută, că mulți oameni nu pot să gândească în context, ajungem și la asta dar pe la finalul textului.

Deci femeia de la casă se panichează și cere să vină șefa, să confirme dacă aceste monede de 1 ban sunt reale sau nu. Lesbiana continuă s-o streseze și să-i numere momendele în față, explicându-i cum 20 de monede de 1 ban fac suficient cât să aduni practic 20 de bani, e matematică simplă, că sunteți toți tâmpiți în țara asta, ca aia, ca Dăncila aia. Asta era în șoc catatonic de spaimă, și lesbiana n-o slăbea, îi turna biblia #rezist pe gât.

Următoarea după femeia însetată de dreptate era o babă pensionară. Babele pensionare, mai ales cele urbane, au cel mai mult timp din lume, sunt oricând dispuse la dialog. Această babă a intervenit în discuție și a adus argumente de ambele părți, prima că-s bani românești și banii românești trebuie acceptați oriunde în România, a doua că n-ai cu cine vorbi că ăștia-s proști și oricum nu au putere de decizie. A privit-o cu dojană pe casierița catatonică și a întrebat-o dacă se simte bine că corporația asta multinațională o exploatează ca pe un sclav.

Dar situația a fost salvată, oameni buni, de al treilea om din rând, un domn pe care l-aș putea descrie doar ca Avram Iancu beat dar cu căciulă de-aia rusească cu urechi de blană, cu niște specialități italienești la coș. Un personaj complex, am putea spune, ei bine, acest om a cerut urgentarea parlamentărilor că plm, e penibil, ne discutăm de 10 bani. A urmat o discuție în trei, întreruptă doar de mine care încerca să facă pe reporterul pentru cititorii acestei publicații, „băi, e pe bune, avem această discuție macro-econnimică și politică că doamna să plătească cu monede de 1 ban?”. Domnul Avram Iancu beat a făcut presiunile necesare și femeia lesbiană însetată de dreptate a cedat, a scos cincizeci de lei și a plătit ca oamenii. Femeia de la casă s-a activat, i-a luat banii, apoi lesbiana a felicitat-o și, nu mint, nu vă mint să mor io, i-a spus, literal „Vă felicit că nu ați cedat, luptând pentru ceea ce credeți. Ca femeie, vă respect”. Și i-a strâns și mâna și a plecat.

Asta de la casă a trebuit să se mobilizeze să bage produse, că la corporație nu-i pasă că ai fost stresat de clienți, și încerca să proceseze momentul traumatizant prin care a trecut cu voce tare. „Dar eu am fost politicoasă, doriți și pungă?, i-am zis, doar să aștepte un pic, trei nouă zeci e ăsta, deci am fost corectă. N-am strigat, o zi bună vă doresc, luați bonul”.

Domnul Avram Iancu cel beat simte empatic drama prin care a trecut femeia de la casă, își dă seama că aia e un pic șocată, așa că trage puternic mucii în piept și emite următoarea afirmație, cuvânt cu cuvânt, vă jur. „Doamnă, vă înțeleg, chiar și eu m-am enervat și eu am fost, vorba aia, 20 de ani inginer”. (Un amic căruia i-am povestit faza m-a întrebat cum de a fost acel om doar 20 de ani inginer. I-am spus că a crescut la orfelinat și abia după ce a cunoscut pe actuala lui soție și și-a făcut un cămin a decis să-și urmeze visul său din copilărie, cel de a fi inginer, și soția l-a susținut moral chiar dacă aveau un copil de trei ani, și a făcut facultatea de inginer și apoi și-a găsit un job în domeniu, și astfel a putut participa la ceremonia de absolvire a facultății de către fiul său în calitate de inginer, nu de șofer de dubă, spre mândria ambelor tabere).

Și-acuma ajungem la context, de care am vorbit eu cu câteva paragrafe mai devreme, dacă ai mai fost atent, deci, dacă privești lucrurile un pic în context, ăia care miaună că e nasol votul din zilele astea sunt oamenii mei de la coadă. Au niște cerințe extrem de ridicate pentru a mai funcționa normal în societate. Serios, vorbesc, te-ai uitat un pic în jurul tău prin țară? Ce te deranjează la cine se bate pentru postul de șef al ei? Cine te așteptai să fie? Stephen Hawking după ce creierul său a fost downlodat într-un super-computer cuantic și Gal Gadot care, să fim serioși, nu știe nimic despre democrație, dar plm, se duce asta la Bruxelles, ne bagă ăia în Schengen de 4 ori? Normal că sunt ăștia de-acum și nu ăia enumerați mai devreme.

Nu mai fă circ că nu ți-a ieșit ție ultima schenă la yoga și ești nervos(oasă) și acum trebuie să respectăm principiile de democrație cum respectă gramatica Radu Paraschivescu. Mai relax, dă-te dracu’! Da, tre să alegi la președinte între doi indivizi care nu-ți plac, bine. 90% din oamenii pe care-i întâlnești nu-ți plac. Odată la 5 ani, ăștia te întreabă dacă îți pasă de cine e ăsta. Vodafone te întreabă la 3 luni dacă nu vrei cumva alt abonament sau cinci sute de mii de MMS-uri cu doar trei dolari. Nu e ceva atât de grav și important cât să faci circ toată ziua. Te duci, votezi, îți vezi de treabă, că mai sunt și alții la coadă, și altfel ăia te văd și așa te văd cum ești tu de fapt.