Ieri era boală, azi e „body positivity”

Tăieturi din ziare și cărți:

Obezitatea și gradul de cultură
Într-o cercetare făcută la peste 10.000 de oameni sănătoși într-un sector din municipiul București și într-o comună rurală din nordul Ardealului am constatat existența unei relații invers proporționale între cultura individului și gradul obezității. Cu cât gradul de cultură al individului era mai mic cu atât frecvența obezității era mai mare.
Astfel, la peste 38% dintre femeile cu 8 clase elementare s-a întâlnit obezitate pe când la femeile titrate universitare frecvența obezității era numai la un procent de 17% (vezi tabelul). În S.U.A. sunt de 6 ori mai multe obeze în rândul muncitoarelor.

Înainte vreme se considera că obezitatea este un semn de distincție care exterioriza starea economică înfloritoare a individului. Era într-o epocă în care obezitatea simboliza în fața oamenilor subnutriți, înfometați, starea de bine economic de unde se deducea și starea de bine a sănătății.
Sunt încă popoare care se găsesc într-o stare de cultură destul de înapoiată la care obezitatea reprezintă ceva dorit, căutat, și care din punct de vedere social ridică individul respectiv pe o treaptă ierarhică superioară.
Astăzi, când cunoaștem că, de fapt, obezul este un om bolnav, nu mai considerăm obezitatea ca o stare de „înflorire” a organismului ci dimpotrivă, ca o stare premergătoare altor boli grave.

Hiperinsulinismul existent frecvent în caz de obezitate se datorește unei rezistențe periferice la acțiunea insulinei. S-ar părea că această rezistență la acțiunea insulinei se datorește celulei plinute, care crescînd în volum, împiedică acțiunea insulinei. Oricare ar fi cauza hiperinsulinismului trebuie privit mai degrabă ca un efect decît ca o cauză a obezității (fig. 9).
De aceea bolnavul de obezitate trebuie să știe că în majoritatea cazurilor creșterea lui în greutate nu se datorește unor perturbări ale glandelor endocrine ci unei supraalimentații abuzive.

Iulian Mincu – Ghidul terapeutic al obezității (1977) (extras, link valabil doar 7 zile)
–

Dr. Javier Crespo, președintele Societății Spaniole de Patologie Digestivă: „Descoperirile noastre sugerează că bărbații obezi, afectați de o boală hepatică prin acumulare de grăsime și dacă aceasta este avansată prezintă simptomer grave de Covid, pentru că au o activitate crescută a uneia dintre moleculele absolut indispensabile pentru că virusul să intre. Se explică astfel de ce bărbații obezi cu acumulare de grăsime la ficat au simptome mai grave de Covid19, în comparație cu femeile care au o stimulare mai mică a acestui receptor numit ACE2 și cu cei care nu au această afecțiune hepatică.”

O dovadă că poți lupta cu virusul chiar înainte de a-l lua, încercând să devii mai sănătos.
–

Articolul a apărut pentru că o cunoștință, care e mai mult decât balenă, a făcut diabet insulinodepedent. Iar el nu înțelege cum de e gras, pentru că „nu mănâncă mult”.
Noțiunea asta de „mult” diferă de la familie la familie.
Iar eu, un gras, o observ foarte bine când (re)văd porțiile pe care le pregătește mama mea.
Porții cu care am crescut, și despre care am fost convins că „sunt normale”.
Nu erau. Nu sunt.

Am slăbit 20 de kg de la începutul anului și până acum.
De fapt, de pe 2 ianuarie până prin august. 20 de kg în 8 luni. Fără sport!
Doar am fost atent la ce mănânc. Poate am să fac un „articol motivațional” despre asta, cu poze, poate cineva vrea să-și facă un plan pentru 2021.

Cred că știați că obezitatea scade speranța de viață.
Gândiți așa: dacă viața voastră s-a oprit pe timp de carantină, dar prin slăbire v-ați crescut speranța de viață cu câțiva ani, practic nu ați pierdut inutil timpul în pandemie.

–
P.S.: povestea cu diabet insulinodependent e așa: mănânci ca porcu’ îți bați joc, nu te interesează că ai peste 120+ de kg… iar dintr-un punct al vieții încolo trebuie să-ți faci zilnic injecții cu insulină; iar dacă nu le faci, poți da în comă. Omul are doar 50 de ani.
Acum o lună era oarecum normal, nu credea ca i se poate intampla lui asa ceva, azi nu mai poate fără insulină după el. Zilnic. Iar asta numai din vina lui, daca judecăm drept.
Cum românul face haz de necaz, familia i-a spus: „Se pare că ti-ai terminat cam devreme porția de prăjituri pentru viata asta.”
Nasol.
(Știți ce mizerabilă e înghețata fără zahăr?)