Chestia asta e o nouă mișcare, venită să mă frâneze avântul departamentul de Human Resources de a zugrăvi orice job și companie ca fiind ceva de vis. Sunt clipuri pe YT, meme-uri pe 9gag, acum au ajuns și pe la noi.
Și faza e simplă: nimeni nu dorește să muncească de fapt. Da, oamenii fac lucruri, da, unii adoră să facă șaibe, să coasă haine, să facă reclame, să culeagă fructe, să programeze roboți care fac bețe de chibrit, dar nu zi de zi, 8 sau 12 ore pe zi. Încetați să pretindeți că munca la companie e ceva de vis. Nu, e doar un mijloc pentru a nu muri de foame. Nimeni nu visează să muncească.
am dat click pe link si primul lucru pe care il vad e ca toate sunt numai femei.
si cativa feministi. 🤭
eu si in timpul liber imi caut de munca prin curte, acum ma duc sa curat gazonul.
dpmdv ca barbat sa nu-ti placa munca, te-ai ratat.
Ok.
Le faci pe toate din plăcere, o dată sau de 2-3 ori pe săpt. maxim pt o perioadă scurtă de timp!
Încearcă să-ți închipui că ai lua fiecare activitate pe care o faci tu din plăcere și ai face-o timp de o lună, 20 de zile pe lună (ca să nu zicem că n-ai și timp liber) câte 6 ore/zi, nici măcar 8, și după aia să vii să ne spui cum îți place să muncești!:)))))))))
Ești o fire f activă, ceea ce e f bine și sănătos, dar să-ți placă munca efectiv, eu cred că e o utopie, la care doar cei de la HR visează!
Și ce am zis mai sus tradus: ia orice hobby pe care-l ai și transformă-l în job permanent și să vezi că nu-ți va mai fi hobby!
Cred că toți muncim în principal ca să avem ce să mâncăm!:))))))))))
Ala e hobby-ul tau. E ok ca ne-ai spus ca ai gradina/curte/gazon obtinute prin munca la corporatie, dar ala nu e giob. Nu faci asta zi de zi, 8h, fie ploaie, fie vant, arsita. Faci asta pentru ca vrei tu.
Daca ai fi citit articolul de sus in jos si de la dreapta la stanga, ai fi vazut ca zice …
Cred ca tocmai ai demonstrat de ce este nevoie de o intreaga miscare in directia asta. Avea maica-mea o vorba: „nu sta, fa ceva!”. Au trecut 30 de ani de atunci si nici acum nu pot sa stau linistit cand fac „nimic”. E ceva acolo de ma roade pe interior.
@wtf
E ok să faci ceva, să faci din plăcerea de a descoperi lucruri noi, de a fi activ. In afara jobului faci chestii mai ales dacă stai la casă, fiindcă nu poți lăsa să cadă pe tine șandramaua. Nimănui nu-i place munca, mai ales făcută din obligație, dar o face pentru că altfel își poate găsi un loc gigea de întins mâna. Uite că e o idee bună pentru fast-fashion: linii de haine pentru cerșetori, că în ultimii 5 ani cam așa arată toate, fără a fi denumite oficial.
Hai să îți dau ca exemplu fosta meserie practicată: electrician de automatizări industriale, cu perioade mici in care am fost nevoit să bag și pe rezidential.
Deși îmi place meseria, am făcut-o cu drag, nu aș mai practica-o de permanență, din cauza statului pe șantier. Am stat destul printre fiare, fire, sârme, utilaje, tablouri, mi-am rupt cocoașa destul printre ele.
Am găsit altă metodă de a face bani și să fiu curat, la birou, echipat ca hipsterii.
O mai practic și acuma, dar la nivel de bani de o ciungă, de un cico, învăț în continuare despre domeniu, atât ca pasiune, cât și la școală, dar rămâne pasiune, făcut la nivel mic. E vorbă auzită la un nene odată: nu vreau să ajung să urăsc să fac ceva, pentru care am o pasiune.
Joburile nu sunt de vis, unele sunt mai ușoare, altele mai grele. Contează multe în alegerea lor. Când m-am pitit la reno, a contat mai mult faptul că am uichendu liber, înaintea banilor. Există joburi pe care le pot face, mult mai bine plătite, dar implică statul în producție, lucratul pe weekend, poate lucrat în ture, unde se adună bani frumoși.
In concluzie, asta cu căutatul în permanență să fac ceva, ca să nu stau e o prostie.
Aș obosi să fiu tot timpul activ sau optimist, sau vesel, sau să am în permanență o activitate: just a moment, ho. Să imit un vorbitor de limbă engleză de ce origine țigănească, cu vechime pă Anglea.
Toma Dumitru
sa muncesti pentru a avea ce manca inseamna ca muncesti si traiesti mediocru.
in viata trebuie sa muncesti pentru ca asta e singurul tau tel in viata.
esti copil, esti femeie, la ce-ti trebuie timp liber?
ok, dupa un timp simti nevoie de o relaxare, foarte bine. #goforit
dar timpul liber e pentru femei si copii.
Adrian
we have the same mother 🤣
„in viata trebuie sa muncesti pentru ca asta e singurul tau tel in viata.”
Imi pare rau pentru copii pe care ii educi/ii vei educa.
In Japonia medievala, sotia unui samurai a fost surprinsa inselandu-si sotul. Conform legilor, era vinovata si a fost condamnata ca activitatea facuta de placere, sa o faca, fiecare zi, din obligatie. A fost condamnata sa devina prostituata. Cam asta este diferenta intre ce faci de placere si ce esti obligat sa prestezi
Imi e sila de tot ce reprezinta viitorul tarii cu oameni crescuti cu mentalitatea lui Wtf. Sper sa nu-ti intalnesc copiii vreodata.
@Nicu, dacă el sau copiii lui nu-mi sunt șefi sau colegi de muncă, nu mă deranjează să-i întâlnesc.
Trecand peste faptul ca wtf e un troll obosit, a avea ca unic scop in viata munca, inclusiv a avea activitati care sa „umple timpul”, nu inseamna doar ca traiesti in sclavie, dar e si o tulburare psihica care trebuie tratata.
@wtf, uite, chiar fara sa te cunosc personal, iti spun ca vorbesti mult si prost acum. Pot chiar sa-ti spun la ce folosesti tu o parte din timpul liber: stai si comentezi pe acest blog.
Efectiv timpul petrecut ca sa comentezi, sa citesti reply-uri si apoi sa comentezi mai departe, este timp pierdut. Timp in care tu ca barbat, conform propriei gandiri, te-a
Timp in care tu ca barbat, conform propriei gandiri, te-a ratat.
@ wtf „esti copil, esti femeie, la ce-ti trebuie timp liber?”
Îmi trebuie timp liber ca să mă relaxez și să mă ocup de hobiurile mele, e trist dacă n-ai nici un hobi
Dl Coloja, intervii dumneata cu un ajutor pt prietenul wtf?
Mulțumim anticipat
Mă miră că atâția oameni deștepți nu au înțeles ce vrea să zică @wtf…..
E ok să vrei relaxare, să faci binjing pe Netflix și amazon prime.
Da’ nu-i ok să fii împuțit, să nu ai cuțitele ascuțite, să ai bălării în curte.
După ce stați 8 ore cu ochii în comp. sigur tot ce vă doriți e relaxare cu ochii în alt ecran, mai mare! Că munca fizică „ie gria”, înjositoare chiar. Adică de aia sunteți voi bine plătiți la birou, să faceți o muncă „de jos”. A, și după tot relaxu’ ăla, băgați o tură de prefăcut de alergare, sau nordic walking, și gata, sunteți în formă!
boss, munca fizică e grea.
din punctul meu de vedere nu e înjositoare, dar e grea. so, dacă am ajuns acolo încât pot să-mi permit să plătesc pe altcineva s-o facă pentru mine, să dea naiba dacă n-o fac. pt că pe mine nu mă mai ține cocoașa.
OCD is strong with this one.
@wtf – ai dreptate. Si chiar ma bucur enorm ca exista oameni ca tine. Doar asa noi astia mai puturosi (sau mai aproape de maimute) reusim sa ne bucuram de rezultatul muncii noastre. Fara muncitorii fara odihna (e drept ca multi sunt cam galbeni la momentul asta) probabil n-am fi avut o gramada de chestii misto in ziua de azi – de la telefoane si adidasi la zboruri low-cost.
Si acum cat dai tu o coasa in curte eu imi savurez pina-colada. Enjoy
@wtf
„…dpmdv ca barbat sa nu-ti placa munca, te-ai ratat.”
Amice, la cîte degețele roșii (246 pîn-la ora asta) ai strîns cu grijă, doar cu comentariul ăsta, se pare că ți-ai ratat cariera de comentator în blogul ăsta.
Discutie random cu un prieten
Ba, ce-ai face daca ai castiga la loto?
Mi-as cumpara un elicopter sa ajung usor la munca.
Unfriend.
Prietenul tău știe cum gândește HR-ul.
Prietenul era angajatul tau cumva?
„Mi-as cumpara un elicopter sa ajung usor la munca.”
Oare așa o fi zis și Kobe Bryant?
@Alin(a), exact asa a spus si Kobe Bryant, singura diferenta fiind ca el probabil in fiecare luna de munca producea mai multi bani decat costa elicopterul ala, nu a fost nevoie sa ii castige la loterie.
@AndreiG
Kobe Bryant valora ~600 milioane USD
Sikorsky S-76 ~15mil USD.
Asa ca Kobe a muncit ceva mai mult de o luna pentru elicopterul respectiv.
Dar e interesant istoricul lui.
https://www.forbes.com/sites/kurtbadenhausen/2020/01/28/kobes-600-million-fortune-how-he-scored-onand-offthe-court/
@babu, elicopterul ala nu era nou. Kobe Bryant il inchiriase de la o companie care l-a cumparat in 2015 cu aproximativ 500.000 dolari, deci putem presupune ca asta era valoarea elicopterului. Ultimul salariu al baschetbalistului, inainte de a se retrage, a fost de vreo 24 milioane de dolari.
Deci isi putea cumpara vreo 3-4 elicoptere in fiecare luna.
Sa ma trezesc in timpul saptamanii la 06:00 pentru a merge la munca 9 ore + drumul dus intors de 2 ore +?
Nu as renunta pentru nimic in lume la asta.
Sa vezi ce misto este sa lucrezi pe platforma maritima sau vapor. Acolo dormi acolo mananci esti disponibil 24/24 . Bonus, ai si seful si colegii de munca la o usa doua distanta. Nu e minunat?
@Nicu, da, dar din câte știu eu (posibil să mă înșel, că nu le știu pe toate) genul ăsta de job presupune x luni pe platformă/vapor, disponibil 24/24 și x luni acasă indispobinil 24/24.
acele luni acasă îți permit să faci ce vrei tu.
într-un program de muncă 9-18 + minim 2 ore drumul timpul rămas pt fix ce vrei tu (că o parte este ocupat cu chestii necesare: dormit, făcut mâncare, chestii administrative prin casă și în afară) este extrem de redus.
fiecare job cu specificul lui de program și fiecare are plusuri și minusuri.
Daca vreodata as castiga la loto cu siguranta nu as mai lucra ca pana acum. (9 ore pe Zi si un liber pe saptamana). Nu as sta mereu pe o insula pustie dar programul meu actual nu imi lasa timp de nimic. Duminica pic lata. Urmeaza o saptamana cu ture de 12ore. Simt cum se apropie o schimbare pentru ca deja cedez fizic.
fugi…cat poti de tare si de repede….doar fugi
Încearcă sugardaters.ro
Mioara, fugi și găsește altceva de făcut.
Ți-o spun acum, cum am mai zis-o și în trecut: am făcut chestia asta și duce la epuizare. Nu mai ești capabilă să faci nici chestiile de bază. Ajunsesem sa am carnețel după mine, să notez ce trebuie să fac, că uitam in 50 de metri.
Sunt momente de heirup, de activitate crescuta, dar alea sunt excepția, nu regula.
Când am simțit că lucrurile se imput și 12-14 ore/zi, de luni până duminică devine regula, m-am tras deoparte și i-am salutat din mers pe băeți. Curând au început și prin alte părți și au plecat într-un an jumătate vreo 30 de inși din firma aia, din cauza asta. Și nu au plecat putorile, ci fix ăia care mișcau.
feminismul ti-a spus ca viata de barbat e mai buna, iar tu ai ales-o.
#embraceit 😎
Îhî, că bărbații au orgasm când muncesc cu lunile/anii în halul ăsta.
@AB
Muncind in halul ăla cu lunile nici nu se mai scoală. de un dârlău chef de peesdă, ca de sărăcie. Nu știe cum să facă mai repede să se pună în pat.
WTF despre ce feminism vorbesti? Programul este acelasi pentru toti in firma. Cand nu mai poti esti liber sa pleci. Daca ai rate/obligatii etc trebuie sa pleci la alt loc de munca pentru ca nu iti permiti financiar sa stai acasa. Nu e feminism faptul ca uneori femeile castiga mai bine. Nu e feminism sa ai un loc de munca si sa il schimbi cand simti ca nu mai functionezi in acel loc.
Mioara
Aveai posibilitatea de a fi casnica, sau cel mult sa muncesti cu jumatate de norma.
Dar ai ales calea asta barbateasca.
Succes!
ok sa spunem ca eu aleg sa stau pe viza sotului. Daca la un moment el are un accident sau moare eu ce fac cu 0 experienta? Ma marit a doua Zi?:))) O iau De la capat cu salariul unui junior?
Cat crezi ca ne poate intretine asigurarea de viata daca avem copii?
Poate sa fie omul si painea lui Dumnezeu viata e cam…imprevizibila si nu suntem toti milionari.
Daca esti asa ghinionista bine ai facut ca ai ales calea asta.
Altfel e un sistem care functionaza destul de bine pentru femeile normale.
Lumea nu s-a saturat de munca, ca daca lasi oamenii fara munca si le dai bani degeaba multi isi vor da foc singuri de plictiseala … lumea s-a saturat de „productivitate” si munca platita prost si de rate pe 30 de ani si de lipsa concediilor neplatite (cica chestie specifica US)
„nimeni nu dorește să muncească de fapt”
– wrong. Posibil ca majoritatea sa nu doreasca sa munceasca la corporatie pentru altii. Dar sunt suficiente situatii in care unii oameni isi doresc sa munceasca 8-10-14h pe zi.
Cand lucram la constrictua firmei mele, lucram cat era nevoie, uneori si o zi-doua fara somn, si imi doream asta, visam la rezolvarea problemelor cand apucam sa dorm, etc.
Sunt destui „founderi” care fac acelasi lucru.
Nu e un „means to an end”, conteaza experienta in sine. Si cand/daca reusesti, vine nevoia de a o lua de la capat.
Si mai sunt si cei care lucreaza la firma in scopul de a castiga niste skill-uri. Sigur, ne-muritul de foame e un side-effect (si un beneficiu in sine) dar nu e scopul principal. Sigur, nu e scopul principal nici faptul ca lucrezi la firma X insa lucratul la o firma in sine pentru a dobandi niste skill-uri e ceea ce iti doresti sa faci. Si aici uneori ajungi sa lucrezi 10-12 ore pe zi doar pentru ca vrei sa accelerezi procesul de dobandire (ok, poate si ceva contra-productiv) si sa mergi mai departe la ce vrei de fapt sa faci (tot „firma ta” e ce imi vine in minte).
Da omule, dar nu zi de zi. Pe vremea cand aveam hobby-uri nimeream si zile cand nu realizam ca au trecut 10 ore.
Dar nu faceam asta zilnic, cu drum de 2h dus intors (sau mai rau cu naveta de 4-6h).
Tu pierzi esenta. Omul e facut sa creeze, asta e natura omului,nu sa munceasca zilnic 8-10 ore. Nimeni nu isi doreste sa fie trezit cu forta, imbracat cu forta si dus la munca inghesuit cu inca cateva sute de insi si sa presteze pe baza unui orar prestabilit de altii. Intelege diferenta dintre a-ti dori sa muncesti si a-ti dori sa creezi ce vrea muschiul tau, cand vrei tu, in conditiile impuse de tine, si – extrem de important – indiferent de rezultat. Daca nu ar mai exista presiune sociala si nevoia de a produce bani, ce ai face? Ai presta activitati pentru a participa intr-un joc finit sau intr-unul infinit? Oamenii muncesc pentru a rezolva probleme finite dar natura lor e sa traiasca pentru a-si satisface nevoi infinite – una din ele ar fi sa manance corect toata viata, sau sa faca activitate fizica, sa dezvolte o aptitudine – astea sunt dorinte infinite. Dorinta de a munci ca sa mananci e finita, adica muncesti o luna de nevoie si produci bani sa mananci. Daca ai avea bani si mancare, nu ai mai avea de ce sa muncesti in conditiile descrise mai sus. Cei care sunt afectati de capitalismul salbatic nu au cum sa inteleaga ideea ca omul nu e construit sa fie pus zilnic in costum sau echipament de munca si sa traga pana la epuizare pe plantatie. Doar pentru ca te-ai nascut in era asta si societatea e facuta cum e acum, asta nu inseamna ca asa trebuie sa functioneze lucrurile si ca sistemul actual este potrivit pentru om. E posibil ca ideile scrise mai sus de tine sa fie conditionari. Ca fost workaholic si om care gandea fix cele scrise de tine iti zic ca ce gandesti e fundamental gresit, dar e prea mult de discutat pe tema asta…
Sandu
Asta e semantica cu creat/muncit.
Bineinteles ca e de preferat sa creezi ceva in zona PFA/SRL pentru ca asta iti va aduce beneficii mai mari. Dar trebuie sa te duca si capul pentru a face asta. Iar de nu ai capacitatea si nici nu-ti doresti bataia de cap ce vine o data cu sistemul PFA/SRL o faci in sistemul de angajat.
Alta alternativa nu exista pentru un barbat.
Iar a fi un aurolac/cersetor/intretinut nu e o optiune.
Cand te trezesti cu forta inseamna ca n-ai disciplina si ca ai o fire slaba.
Ca barbat iti trebuie disciplina.
Fara presiune sociala azi eram la stadiul de maimuta care se scarpina in cap de paduchi.
Tu suferi de socialism utopic.
Pentru ca de te nasteai cu 30 de ani in urma, in comunismul ala real ai fi muncit pe margele cu care cumparai fix un cacat. Tot universul tau era format dintr-un mare cacat pe care scria „Fabricat in RSR”
probabil dau apă la moară, dar de ce pt o femeie ar fi o opțiune să fie cerșetoare/aurolocă/întreținută?!
AB
Pentru ca femeia mai are si optiunea clasica de a fi casnica.
De a creste copii, de a ingriji casa. etc.
Insa tu ai ales sa iei rolul barbatului si acum muncesti pentru a plati straini sa aibe grija de copii si de casa.
Succes!
„Daca munca era buna, o lua boierii”
in romania pentru cea mai lunga perioada boierii erau selfmade nu mosteniti.
asa ca munca era munca.
…munca e pentru tractoare
Attilla, corect. Iar apa nu e buna nici la genunchi
Îhî, că boieri țineau plugul sau spărgeau piatră sau care erau muncile p-atunci.
Încă de când omenirea s-a dat jos din copaci, după ce au început să existe „clase” sociale, boieri erau aia care-i puneau pe alții să facă chestii în locul/pentru ei.
AB
Nu, boierul nu spargea piatra.
Doar ca el trebuia sa organizeze piatra sparta sa ajunga in Transilvania pentru a fi vanduta ungurilor.
Iar asta nu se facea dintr-un birou cu temperatura controlata. Ori unde masa ii venea indestulata si la ora fixa cum va vine voua socialistilor de catifea.
Intre timp mai platea si niste biruri pentru a ne mentine limba si traditiile. In caz contrar azi eram un fel de Albania.
Putin respect pentru munca celor care te-au adus azi aici unde esti.
Ăla care organiza treaba era negustorul. Boierul era ăla care încasa banii pt că pe moșia lui se găsea piatra.
Și moșia era a lui pt că stra-stra-stră-stră-stră……….. -străbunică-su a zis „ăsta e pământul meu” indiferent de câți mai locuiau pe el și a fost capabil să apere cu arma în mână ce a zis, sau a dus un pâlc de oameni în armata boierului și mai mare.
Da, uneori boierii făceau munci de finețe, diplomatice, „intelectuale”, dar nu le făceau cu aceeași frecvență și intensitate ca plebea care făcea muncile mundane.
PS. Pe mine m-au făcut cine sunt ăia de la coarnele plugului, dacă o luăm istoric.
@wtf, foarte putin respect spre deloc pentru „munca” celor care ne-au adus la nivelul la care suntem acum. Adica una dintre cele mai sarace tari din Europa, asta in conditiile in care din punct de vedere resurse suntem mult peste media continentului.
AB
cand faci istoria cu activistul de partid,
normal sa ai in cap doar „chiaburii suge sangele taranimii”
repet, mare parte din istoria acestor pamanturi, boierii erau selfmade nu mostentiti.
o caracteristica putin ciudata avand contextul
ba chiar tot o ciudatenie nemaivazuta a fost si faptul ca boierii au votat in detrimentul lor „marea impropietarire”
andrei
esti unde esti din cauza ta
nu da vina pe stramosi
uita-te la tine in ograda si spune-mi ce lasi copiiilor?
nimic.
pentru ca ti-e lene sa muncesti.
@wtf, tu ai zis ca ar trebui sa avem respect pentru munca celor care ne-au adus unde suntem astazi. Pana la urma conteaza ce au facut stramosii sau conteaza doar ce faci tu personal?
Adica esti in stare sa iti sustii afirmatiile sau ca de obicei la fiecare comentariu te razgandesti?
@wtf, cât de obosit ești? cine ți-o zis că boierii erau selfmade?
și cu marile familii boierești, de întâlnești câteva nume de-a lungul a câteva sute de ani cum rămâne?
poate cine știe, primul din linie o fi fost self-made.
prin self-made eu înțeleg ca Gheorghe, născut băiatul lu’ țața Floarea și badea Ion, țărani pe undeva să treacă pe lumea ailalta sub titlul de logofătul cutare, cu 5-10 moșii și o încăpere în casă pt banii lichizi și bijuterii. dacă cei mai mulți boieri de la noi s-au făcut așa de-a lungul istoriei, eu îmi mănânc sandalele.
de asemenea, la noi era un pic mai ciudat. din câte știu eu, nu existau titluri nobiliare propriu-zise. titulatura era dată de funcția/jobul îndeplinit de respectivul boier la curtea domnească. funcții care e posibil ca la un moment dat să fi fost niște sinecuri.
Ce o sa se faca stapanii de sclavi cand the little guys vor avea bani berechet sa le zica pas? Deja a inceput in US prin faptul ca isi dau oamenii seama ca nu se merita sa lucrezi la Mcdonald’s ca sclavul pe un salariu de rahat nici macar cu prima de semnare de 1500 usd la angajare. Astept sa ajunga treaba si la white collar ca ei pot pune bani deoparte. Societatea ca fundatie pe capitalism trebuie schimbata cu alta forma de redistribuire a averii, ca asa nu mai merge. Reduceti săptămâna/zilele de lucru, dati mai multa libertate omului si poate va fi ok sau nu si atunci suportati consecințele.
paradoxul e ca in sua
„socialistii woke” vor sa stea acasa si sa traiasca din ajutoare guvernamentale
in timp ce noii sclavi veniti din sud sa munceasca pentru ei
nu e funny? 🤣
Un mucos rupt in cur din fundul europei, dintr-o tara care inca se recupereaza dupa comunism, zice americanilor ca au nevoie de comunism.
In urma cu cativa zeci de ani, in fabricile de automobile munceau oameni. Asta este evolutia: apar roboti care sa preia din sarcinile oamenilor. Robotii vor fi detinuti de oamenii cu posibilitati (stapanii de sclavi). Cei fara posibilitati vor avea de ales intre slujbe ce nu pot fi executate de roboti (ori nu este viabil sa fie executate de roboti), slujbe mai prost platite sau sa se rezume la echivalentul unui venit minim garantat (ajutor social) – ce va exista in fiecare stat.
kilroy
pana vom trai in paradisul capitalismului woke, mai avem mult si bine.
pana tunci cineva trebuie sa prajeasca cartofii la mc,
cineva trebuie sa amenajeze iarba,
cineva trebuie sa repare o pana.
Nimic pentru ca plebea nu va avea niciodata independenta financiara.
Nu poti fi independent cand esti proletar si locuiesti in cladirea statului.
Cel mai bine putem spera sa nu-i apuce nebunia pe bogati si nu ajungem sa locuim in conditii stil puscarie, in cartiere de blocuri prefabricate si imprejmuite cu gard cu 3 mese de „nutri-terci” pe zi.
Vedeti studiile care arata ca in perioada medievala oamenii de rand aveau mai multe zile libere decat au acum. Munceau intre 150 si 200 de zile pe an.
Deci da, este nevoie de o schimbare fundamentala a programului de lucru si cu siguranta se va intampla asta in viitorul apropiat (cel putin in Europa de Vest). Se va trece la programul de lucru de 4 ore pe saptamana chiar daca masura asta va fi luata doar ca metoda de reducere a somajului.
am râs irl la asta.
andrei,
„zile libere” e un concept modern
in evmediu pur si simplu erai sclav si prestai „robotă” catre stapan (de unde si conceptul modern de robot)
ca sa fiu mai exact aici in Tara Romaneasca se numea rumân (si era ceva mai bine decat un sclav, dar e ca si cum ai compara eugenie cu napolitane)
iar stapanul (boierul) era precum salcia in bataia vantului, cum se schimba domnitorul cum venea altul.
sau mai rau cum pleca domnitorul cum li se taia capul.
Eventual 4 zile, ca 4 ore pe saptamana nu cred ca vom vedea vreodata.
@AndreiG – ce misto traiau. Aveau doar o mica mica problemuta – cele 150-200 de zile libere pe an picau atunci cand boierul nu avea de lucrat pamantul/cules recolta. Si in zilele respective erau liberi sa-si cultive pamantul/culeaga recolta proprie. Dar cum inca nu era la moda rosia de solar, cam faceau foamea.
@wtf, corect, ai dreptate. Nu se numeau zile libere, se numeau sarbatori religioase in care era interzis sa muncesti.
Dar la final tot zile fara munca erau, deci „zile libere”. Poate singurul lucru pe care trebuia sa il faci era sa spui 1-2 rugaciuni.
@corcodusul, scuze, 4 zile am vrut si eu sa spun.
@babu, sunt cateva probleme cu teoria ta:
1. Taranii nu prea aveau terenuri in perioada respectiva, majoritatea erau ale boierilor.
2. Zilele alea libere erau in mare parte sarbatori religioase, asta insemnand ca nu aveai voie sa muncesti nici pamanturile proprii.
3. Tu ai impresia ca salariatii din zilele noastre in zilele libere stau si freaca menta de dimineata pana seara? Ai o gramada de treaba de facut prin casa si pe langa, mai ales daca locuiesti la curte:
– taiatul ierbii, ingrijitul florilor, toaletarea copacilor, maturatul frunzelor;
– curatatul jgheaburilor, reparatul acoperisului, vopsitul gardului;
– diverse reparatii prin casa si diverse lucrari de mica amploare ce pot fi facute fara sa apelezi la un meserias;
– gatit, facut cumparaturi;
– daca ai cumva o curte mai mare poate ai si o mica sera (sau doar plantezi cateva legume pentru consumul propriu, fara sa ai sera neaparat);
– toamna ar mai fi facut dulceturi, zacusca, pusi castravezi si varza la murat;
– iarna cand ninge ai de dat zapada dimineata inainte sa pleci la munca si seara cand te intorci;
Daca vrei iti mai gasesc exemple lucrari ce trebuie facute, asta ca sa intelegi ca zilele in care nu lucrezi la serviciu nu sunt chiar zile in care stai degeaba.
@AndreiG – citim in mod cert ‘istorii’ diferite si le procesam diferit. Ceea ce e ok. Mie imi place o discutie in contradictoriu la o bere (chiar si virtuala).
Dat fiind ca mai tin minte doar vag formularea l-am intrebat pe gogu si a rezultat:
1. ” Ţărănimea clăcaşă era 70% din totalul ţărănimii în Moldova, 74,8% în Ţara Românească,” (https://administrare.info/istorie/8479-%C5%A3%C4%83rile-rom%C3%A2ne-%C3%AEn-perioada-1821-1848)
2. „Clăcaş sau pontaş este denumirea care era dată în Evul Mediu ţăranului obligat să facă clacă pe pământul stăpânului moşiei pentru lotul de pământ primit în folosinţă de la acesta.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cl%C4%83ca%C8%99)
Plus ce mai tin minte dar nu gasesc acum care suna cam asa – „calatorii straini prin secolul 17-18 in Tarile Romane au ajuns la concluzia ca desi in Moldova si Muntenia erau mai putine zile de claca decat in Transilvania (ceva de genul 150-180 fata de 200+), muntenii si moldovenii clacasi o duceau mult mai prost pentru ca boierii ii mai munceau si la negru (chestii suplimentare necontorizate)”.
Toata ‘claca’/munca datorata boierului era orientata spre agricultura. Iar clacasii trebuiau sa presteze fix in perioadele propice semanatului/culesului, lor ramanandu-le prea putin timp, sau de loc, fix pentru aceleasi activitati. Asta in conditii de productivitate agricola oricum foarte mica.
Sarbatorile religioase se adunau si alea si mai mancau ceva din timpul disponibil.
Iar salariatii din ziua de azi depind de salariu (macar in teorie) nu de ce cultiva in curte. Ca au de facut diverse prin gospodarie e de la sine inteles. La fel cum aveau si atunci.
Asa ca cele 100-200 de zile libere de care povestesti tu ca le aveau oamenii din perioada medievala sunt doar atat – povesti.
@babu, nu ca as vrea sa spun ca link-urile tale sunt irelevante, dar:
1. Eu aduc in discutie perioada medievala si tu imi dai un link cu situatia din perioada 1821-1848.
2. Vii si imi spui ca se facea claca la stapan in jur de 200 de zile, dar dai un alt link din care reiese ca in perioada mentionata de tine de fapt erau doar 12 zile pe an + alte 2-3 zile in anumite conditii.
@Vali, viata este clar ca era mult mai grea si munca era incomparabila mai grea decat acum. Spuneam doar ca numarul efectiv de ore muncite in anumite perioade din Evul Mediu era mai mic decat in zilele noastre.
Cei ce nu lucreaza sunt mult mai putin uzati decat cei ce o freaca grandios.
Am privilegiul să câștig mai mult decât cheltui. „Sistem de referință”: nu castigbine, cheltui puțin.
Nu beau, nu fumez, nu am mașină (am bicicletă), nu sunt pasionat de gadgeturi (telefonul de pe care scriu acum e un SH de 350 de lei, si chiar nu imi doresc altul)… in general m-as putea descurca cu jumătate din cât câștig.
Totuși, în zilele in care nu muncesc mă apucă disperarea. Mă umplu gândurile că trăiesc degeaba, că unt inutil, că nu fac nimic cu viața mea.
Da, poate familie și copii e ce imi trebuie, nu neg. Voiam doar să punctez că pentru unii „a munci” e un fel de scop în viață.
Am o rudă destul de bogată, cred că are maii multe case decât Iohannis sau Năstase. lol. Muncește de rupe, măcar 12 ore pe zi. Nu înțeleg de ce nu se pasionează, de ce nu se oprește. Are un singur copil, nu mai vor altul. Ce faceți cu atâta avere, pentru ce e chinul ăsta zilnic?
Cred că nu e chin, cred că „așa sunt ei”, un tip de oameni.
Cristi, cunosc un cuplu, amandoi in functii inalte prin corporatii, muncesc pe branci. Efectiv fac overtime categorie grea, 12-14 ore/zi, de multe ori si in weekend. Castiga foarte bine, au apartamente luate prin Baneasa si Aviatiei, vor mai mosteni inca vreo 2 apartamente in Bucuresti. Ea a implinit de curand 38 de ani si de vreo 3 ani se chinuie cu tratamente in-vitro, nu iese nimic. Si FIV-ul este cam ultima solutie la care se poate recurge, ca inainte au incercat ani in sir si degeaba. Dar, in tot timpul asta, nici unul din ei nu s-a oprit putin din ritmul asta de munca heirupist, i-au dat inainte cu elan si frenezie. De ce, care e scopul final…? Nimeni nu stie. Adictia de munca, banuiesc eu, e refugiul lor, ca daca s-ar opri, s-ar speria putin de vidul din viata lor.
Deea
feminismul face ravagii in fiecare zi.
o ideologie parazitara practic a distrus ceea ce au cladit mii de generatii inaintea ei.
el saracu, ce sa mai zic, daca a fost atat de prostovan incat sa se incurce cu o feminista, asa ii trebuie.
acum nu are decat sa divorteze sau sau ramana fara urmasi.
pun pariu ca in 1-2 ani vor divorta.
el o poate lua de la cap, ea in schimb va ramane cu ideologia si cel mult o pisica.
Eu personal sunt absolut și perfect ok cu ideea că-s inutilă, nu fac nimic cu viața mea, n-am schimbat lumea.
sunt o mediocră între alte câteva miliarde de mediocri, i got over it. 
Nu-s geniu, nu caut tratamente pt cancer, nu fac chestii de impact asupra unui grup mare de ființe vii.
Și sunt ok cu asta. Și nu văd de ce n-aș fi.
O carte plăcută, o discuție de la plăcută la incitantă, un film mișto, un manufacturat de prăjitură, o drumeție care te lasă lat, viața are o grămadă de chestii mici și plăcute.
E posibil să fie oameni care să se gândească cu drag la mine și să considere că i-am ajutat când nimeni altcineva n-a făcut-o sau ajutorul oferit de mine (mărunt din punctul meu de vedere) i-a scos dintr-o belea, dar sunt 1-2-5-10, nu 1.000- 10.000- x milioane.
Și e ok pentru mine. Nu visez să mut munții.
Stai liniștit că genul ăsta de oameni nu muncesc din plăcere, muncesc să facă bani. Așa cum unii colecționează timbre sau reviste de benzi desenate alții „colecționează” bani sau averi. Și cum probabil nu se pricep la afaceri, munca (sau economisirea la sânge în alte cazuri) e singura modalitate de a le obține. Dacă ar fi vrut doar să muncească ar fi făcut muncă voluntară unde satisfacția de a muncii se adaugă la cea de a ajuta pe cineva.
Și nu putem compara munca la program cu cea din timpul liber, cu faptul că, de exemplu, mai faci curățenie prin fața blocului, mai tunzi iarba, mai dai o mână de vopsea pe gardul din fața casei, etc. Munca în condițiile impuse de altul nu se poate compara cu munca în condițiile impuse de tine.
mie imi place sa merg la munca sa ma fut, serios, imi plac ochelaristele din contabilitate triste putin palide si relativ colerice pentru asta am schimbat cateva firme….
Iti place sa traiesti periculos
. Fix asa as descri-o pe fosta contabila sefa. Nu am avut norocul sa se ocupe cineva serios de ea, sa vina zambitoare la locul de munca. Oricum, cred ca ar trebui sa primesti un spor special pentru asta 
Astia ca tine imi fac mie viata un cosmar. Gasiti-va in PLM de futut in afara muncii ca futul vostru are si efecte colaterale din pacate.
Uite asa pierdem cate doua saptamani pe an cu traininguri stupide anti harturie sexuala si ajiungem la reguli idioate gen sa nu privesti o persoana de sex opus mai mult de 5 secunde, sa pastrezi distanta de X metri in conversatie, sa faci sedinte cu usa deschisa, etc.
Un alt articol scris pentru bani de seminte cu intentia evidenta de a genera comentarii si deci view-uri.
In alta ordine de idei, e trist ca nu faci ceva ce iti place cu adevarat pentru ca daca ar fi asa, ai intelege ce inseamna sa ai pasiune pentru un lucru si sa il practici cu placere reala (si altii sa te mai si plateasca). Si nu, datul cu parerea pe interet pe un blog despre tot felul de nimicuri nu intra la categoria „munca”, ci mai degraba la categoria influencer.
Cei mai mulți de aici avem chestii care ne plac cu adevărat și pe care le facem cu pasiune. Sau chiar toți.
Doar că unii alegem să le facem când vrem noi, cât timp vrem noi, în ce condiții vrem noi, nu când și cât vor alții.
Cei mai mulți de aici avem chestii care ne plac cu adevărat și pe care le facem cu pasiune. Sau chiar toți.
lol
încearcă să nu fii muist. pe blog, în comentarii, în rest, e treaba ta. dar aici încearcă să nu fii muist.
„Cei mai mulți de aici avem chestii care ne plac cu adevărat și pe care le facem cu pasiune. Sau chiar toți.”
Cand organizam un campionat de halbere?
EVERY DAY!!!!!
@vali
daca nu te durea adevarul, nu raspundeai ca o zdreanta nefututa
Sunt profesor la o facultate de fizica si EU visez sa muncesc.
QED
Eu zic sa candidezi la prezidentiale
😂😂😂
@Gabriel O zis ca viseaza sa munceasca…
Adică, dacă tot muncești, visez s-o faci în European Union (țară fondatoare)?!
Lucrez in Germania
@Alex: asta e expresia folosita de dl. Petcu, stiu ca suna ciudat
Gluma era alta, legat de ce a zis Gabriel…
Credeam că sunt eu defectă!
O grămadă de oameni mă freacă la melodie „îți place munca pe care o faci, uite, mie îmi place asta de mor?”
Și io eram/sunt în filmul „nu-mi displace, n-o fac cu scârbă, nu vin la job ca la ocnă, dar nu e o pasiune, nu e ca și cum dacă mâine aș câștiga la loto câteva milioane de euro aș mai continua să vin la job”.
Și unii se uită ciudat.
Îmi place să gătesc în general și să fac prăjituri în special, dar nu mă văd făcând asta ca job. Dacă ar trebui să fac asta zilnic, x ore pe zi, să culc la primele ore ale dimineții și să mă trezesc 3 ore mai târziu ca să fie prăjituri proaspete în galantar (cunosc pe cineva care e cam acolo) știu că aș ajunge să urăsc asta.
Aș ajunge să urăsc ceea ce de fapt îmi place să fac într-un hal în care nu mi-am urât niciodată joburile.
PS. Asta nu înseamnă că aș găti pe gratis pentru altul așa oricum, oricând.
Ce fac pt altul e muncă și se cere remunerată, chiar dacă până la un punct e o muncă pe care o fac cu plăcere. Și faptul că nu am familie nu e un motiv pentru care să muncesc gratuit pt altul. A încercat cineva recent să mă îmbârlige.
Prin altul nu înțeleg familia sau persoanele cu care locuiesc, în condițiile de conviețuire decentă, că nu visez ca, pe lângă job, să fiu bucătăreasa într-o casă cu x adulți funcționali doar pt că îmi place să gătesc.
PPS: aceeași care mă freacă la melodie cu plăcerea muncii sunt aceeași care mă freacă cu „ce aș face dacă aș știi că mai am x luni/ani de trăit (gen maxim 2 ani), că eu aș sta mai mult cu familia, aș călători, aș face și aș drege”.
În cazul ăsta, în momentul ăsta aș munci la fel ca până acum pt că nu am rezerva financiară care să-mi susțină traiul zilnic, plus călătorii în jurul lumii, plus mai știu eu ce, plus asistența medicală presupusă de o boală nașpa, care progresează până la finalul finalului pentru perioade de 6 luni-2 ani.
Și ca chestie, nici ăia care o dau „dacă aș știi că mor în x luni, aș face și aș drege” nu au rezerva financiară necesară.
Ți-am dat plus pentru idee, dar „aş şti” se scrie cu un singur i.
o să urăști în primul rând oamenii cu care o să ai de-a face. asta e prima cea mai nasoală chestie. restul, că nu iese culoarea sau că nu stă blatul sunt nimic.
”aș urî”, nu ”o să urăsc”, că nu mi-am dat demisia ca să-mi deschid cofetărie.
și nici nu mă gândeam că nu-mi iese culoarea sau nu stă blatul, ci la faptul că ar trebui să fac chestia aia moartă-coaptă, că altfel n-am bani de mâncare la pisic.
acum treaba cu prăjiturile e dacă vreau eu, dacă am chef, dacă am poftă, dacă mă simt capabilă să mai stau x ore în picioare în bucătărie după ce vin de la serviciu. acum dacă n-am chef pot să nu fac.
dacă m-aș apucat de treaba asta for a living, ar fi musai să fac.
plus oamenii, da. unii sunt cârcotași doar așa, pt că pot fi.
așa, ca chestie, dacă nu vă plac blaturile prea grase sau prea umede, nu vă complicați cu banana bread.
@Corcodusul, vreau să sper că a fost o neatenție.
O să fiu puțin contra curentului și o să spun că este important ca munca să îți aducă o satisfație și nu mă refer doar la banii pe care îi primești ca salariu/prime etc. ci la faptul de a avea, măcar uneori, satistfacția că ai făcut munca bine – chiar dacă nu te-a apreciat cineva în mod direct pentru fiecare lucru bun pe care l-ai făcut.
Satisfacția asta + contactul cu oamenii, chiar dacă nu sunt chiar cei mai buni oameni contează pentru psihic și sunt numeroase studii privind faptul că oamenii care au o viață socială activă și desfășoară diferite activități au o viață mai lungă și mai împlinită.
Pe de altă parte, dacă dai munca la o parte cei mai mulți dintre oameni vor constata că nu le rămâne nimic sau aproape nimic pentru că mersul la serviciu dus-întors + munca efectivă înseamnă cea mai mare parte a zilei, ori dacă dai asta la o parte rămâne uitatul la televizor și statul – ori să fim serioși cât poți să te uiția la Netflix și cât poți să stai ?
Este adevărat că în România oamenii nu au, în general, siguranța zilei de mâine, de aceea aceste discuții cu ce ai face dacă ai câștiga un milion de euro sau cu pensiile speciale pentru polițiști ori magistrați (de exemplu) generează atâta emoție negativă și atâta frustrare – țelul omului mediu în România este să iasă la pensie, sau să primească niște bani de undeva din cer, eventual cât mai devreme și apoi să stea.
Problema este că majoritatea oamenilor care ies la pensie, indiferent de vârsta lor, cam asta fac, adică stau, ori dacă de pe la 55 – 60 de ani stai până pe la 72 (cât este speranța medie de viață în România) ai vreo 12 ani măcar în care nu te mai bagă nimeni în seamă, nu însemni aproape nimic pentru nimeni – de aceea cred că este și această prăpastie extrem de mare între generații, deoarece cei în vărstă ar vrea să mai fie relevanți, doar că este greu să faci asta când țelul tău în viață este să stai.
Sunt și bătrâni care au o viață activă, dar mai puțini, pentru că în România este complicat să ai o viață activă la bătrânețe, deoarece viața activă presupune bani – bani să ieși în oraș, bani să călătorești etc. – ori de unde atâția bani când pensia medie e circa 1500 lei ??
În concluzie din punctul meu de vedere munca este importantă în viața omului și este important să ai măcar o mică satisfație în ceea ce faci iar dacă nu găsești acea satisfație poate ar fi cazul să îți schimbi meseria dacă poți – dar atunci când spui că dacă mâine ai căștiga un milion de euro ai renunța la serviciu asta de fapt înseamnă că îți urăști munca.
Satisfactia asta totusi nu creează un job de vis.
Chiar și atunci cand am avut „jobul de vis”, momentele de satisfacție erau rarități care punctau un ciclu relativ anost de muncă de rutină și politică de birou.
Și la 30 de ani tot nu te bagă nimeni în seamă la muncă dacă nu ești vreun baștan sau o tipă bună. Mai ales de când lucram de acasă, de multe ori tot ce trebuie să fac la ședințele pe zoom e să strig „prezent”, iar în rest pot foarte bine să închid mic și camera că tot același impact îl are prezența mea acolo.
„dar atunci când spui că dacă mâine ai căștiga un milion de euro ai renunța la serviciu asta de fapt înseamnă că îți urăști munca.”
Nu, poți pleca de la un job și fără să urăști munca. Dacă aș câștiga un milion de dolari nu m-aș lăsa de muncă ci aș încerca să-mi deschid propria firmă, pentru că mi-aș permite toate formalitățile și șpăgile necesare.
Dar România e o țară fără lichiditate unde grosul populației e practic proletară (cei câțiva ari de vie pârloaga pe care îi au unii, într-un sat uitat de lume, nu cred că se pun ca avere). Și atunci muncim de nevoie, nu pentru a ne simți împliniți sau din nevoia de auto-actualizare.
@vosidit98
Părerea mea este că nu există job de vis, peste tot sunt lucruri bune și lucruri care nu îți convin. Cred însă că exista job-uri mai bune sau mai rele – iar un job este bun când suma lucrurilor pozitive depășește suma lucrurilor negative.
Din cate spui tu nu ai avut jobul de vis, ci ai avut un serviciu care probabil era platit foarte bine, pentru că în România job de vis înseamnă de cele mai multe ori salariu mare, indiferent ce faci acolo – dar de fapt ție nu îți placea acel serviciu.
faptul că muncă trebuie să ofere și o altă satisfacție și eventual să ofere și alte condiții în afară de un salariu ok e complet altă mâncare de pește.
și nu înseamnă că dacă munca mi-ar oferi unele satisfacții, condițiile de muncă, șefii și colegii ar fi ok, dacă aș câștiga la loto n-aș renunța mâine.
una n-o exclude pe cealaltă.
ideea pe care o sugerează articolul, și cu care eu sunt de acord, e că azi, duminică- zi liberă pentru mine, nu mi-aș scoate nasul din cartea/blogul pe care o/îl citesc ca să mă duc la muncă doar de plăcerea muncii pe care o fac acolo.
@ Mirel
Daca maine castig un milion si nu mai vreau sa muncesc, nu inseamna ca imi urasc jobul ci inseamna ca am alte activitati de facut. Asta ar fi una din perspective. In realitate exista foarte putine joburi care sa fie atat de interesante incat sa justifice sacrificarea timpului, ca pana la urma vb de timp vandut pe bani, nu de altceva. Joburile de care vb sunt in cercetare sau in companii f avansate tehnologic, in divizii care inventeaza chestii noi. De exemplu un job la tesla in divizia de fsd presupune sa iti sacrifici timpul in favoarea avansului tehnologic si a actiunilor nevestuite pe care le primesti anual. Pentru unii merita sacrificiul, pentru altii nu. Sunt o gramada de activitati care nu presupun investitii si multe altele care nu presupun investitii majore, activitati pe care le-as face zilnic in loc sa muncesc pentru salariu. Viata nu se rezuma doar la Netflix si la stat degeaba, dar si a sti cum sa stai degeaba e important – unii oameni nu se accepta pe ei insisi stand degeaba, ceea ce e si mai trist, ca trebuie sa vina cineva sa ii puna lucru, altfel nu stiu ce sa faca cu vietile lor. In viata mai si gatesti, acorzi atentie suficienta corpului tau, meditezi, inveti, citesti, te educi, educi pe altii, te plimbi, admiri, observi, dormi cat trebuie, iti vin idei pe care incerci sa le pui in practica, socializezi – toate astea necesita mult timp si insumeaza activitati pe care unii afectati grav de overworking le-ar numi activitati de freeloader, cand de fapt salariatii abia reusesc sa duca la bun sfarsit nici jumatate din activitatile descrise mai sus. E problema pensionarului daca odata cu munca i-a disparut si identitatea, dar e drept ca lipsa banilor iti taie cheful de multe si asa ne intoarcem de unde am plecat.
Un pic offtopic, dar tot de bani tine:
Cautati „Feds indict “The Bull” for allegedly selling insider stock info on the dark web” pe arstechnica. Asta explica succesul brusc pe care l-a avut pe reddit WallStreetBets. Si probabil ca nu a fost singurul informator de pe dark web.
Banuiesc ca n-a fost vorba de vreun noroc extraordinar al internautilor ci tot de insider info leak-uit pe net ca sa ascunda urmele.
Munca nu este obligatorie conditiei umane, si daca poti sa o eviti, fa-o fara jena. Toti cei care spun ca munca te innobileaza nu au avut niciodata optiunea sa nu munceasca.
Acum depinde si de context, daca esti single n-ai treaba. Dar daca esti legat de nevasta/copii/rate la casa la porumb nu prea merge socoteala.
Colegii de muncă nu sunt prietenii tăi. Sunt doar niște oameni despre care corporația a decis că au skill-uri complementare cu ale tale și că ar fi eficient să vă desfășurați în același spațiu. Nu îți alegi colegii de muncă și de-aia trebuie să fii cretin să ajungi cu ei mai sus de gradul de cunoștință amiabilă. Nu ieși la bericică cu colegii după muncă să socializezi și nici nu te duci în teambuilding să faci jocuri de societate și să vă povestiți viețile personale unul altuia. Aia e parte din capcană. Corporația încurajează rahaturile astea special ca să vă pese unul de altul și să vă înțelegeți mai bine ca să facă ei bani mai mulți. Ei câștigă bani și tu câștigi prietenii artificiale și forțate.
Nu ieși le bere cu colegii, nu te duci în teambuildinguri, nu participi la secret santa și la cheta de cadou pentru ziua colegului. Astea sunt chestii care îți distrag atenția de la viața ta reală și nu ești plătit pentru ele. Boicotează toți speakerii aia motivaționali și seminarele de „dezvoltare personală” plătite cu bani buni de proastele de la HR ca să te îndobitocească
„Munca nu este obligatorie conditiei umane”
pe principiul asta am fi ramas la stadiul de maimuta care se scarpina in cap de paduchi.
„Toti cei care spun ca munca te innobileaza nu au avut niciodata optiunea sa nu munceasca”
N-as merge pana acolo sa spun ca te inobileaza, pentru ca nu-mi place titulatura.
Insa clar munca iti da un scop in viata, iar ca barbat fara un scop in viata esti un ratat.
Diferenta dintre Elvetia si Romania aici sta, in munca si nimic altceva.
„Astea sunt chestii care îți distrag atenția de la viața ta reală”
Si care e viata ta reala, spartul semintelor in fata blocului?
Ti-ai putea inchipui ca Brancusi ar fi realizat ce a realizat fara munca la un nivel cu mult peste ceea ce crezi tu ca e munca?
„Spartul semintelor in fata blocului” – interesanta imaginatie ai.
Există foarte multe alte chestii pe care le poți face cu viața ta. Să dormi, să vizitezi chestii, să te vezi cu oameni, să citești, să te uiți la filme și seriale, să asculți muzică, să te ții de hobby-uri. Te fac și astea să te simți împlinit. Nu pierzi nimic interesant nemuncind in Romania.
Din păcate, doar vreo 10% dintre oameni chiar au un talent spre ceva și ar putea să facă asta. Cu toate astea, foarte mulți investesc timp în muncile lor și se declară mulțumiți. Îți spun satisfăcuți că le place ce fac. Că nu muncesc doar pentru bani. Ei sunt dronele care au picat în capcană.
Alta capcana e validarea de grup. E normal când faci ceva să fii apreciat de către client. E o chestie absolut normală și reală atunci când e relația directă producător-client. Consumatorul a ce faci tu ia produsul direct de la tine, știe că l-ai făcut tu și te apreciază pe tine pentru asta.
Sistemul corporatist de îndobitocire însă vrea să recreeze artificial satisfacția asta. Natural nu are cum. Că clientul e satisfăcut de firmă. Habar nu are el cine a făcut ce. Așa că aprecierea angajatului nu poate să vină de la client. Vine tot de la cercul social de firmă. Se aplaudă ei unul pe altul că au făcut o treabă bună și că șeful e satisfăcut. Au primit recunoaștere unul în fața altuia și toți în fața șefului. Cu toate că nimeni din exterior nu știe cine sunt ei și îi vede doar ca pe ”firmă”. Ei între ei s-au apreciat sănătos în cercul lor mic de rotițe mici și complet înlocuibile dintr-un angrenaj mare și impersonal.
Unii vor spune:
„Da, dar eu deja lucrez de câțiva ani și nu se poate să fac așa. Că suntem o comunitate, toată lumea stă peste program, mergem la munte în timbilding, nu pot eu acuma să fac notă discordantă și să fiu altfel”
Pai da. De-aia am zis că e ghid pentru tineri. Poate generația următoare nu-și ia țeapa corporatistă. Oamenii ăștia ca tipul complet imaginar din citatul imaginar de mai sus sunt deja cauze pierdute. Viața lor de muncitor și viața lor de om deja sunt prea profund interconectate să mai poată fi salvați. Sunt și o să fie toată viața sclavi. Dar lasă, că-s buni și ei. Fără sclavi n-am fi avut piramidele.
99% dintre cetățeni nu sunt Brâncuși. Sunt/suntem nimeni, sunt oameni a căror maxima realizare este spartul de semințe și a căror munca poate/va fi înlocuită de roboți
@grigorici, exagerezi putin cu distantarea asta fata de colegi. Poate ca nu sunt neaparat prietenii tai, dar sunt persoanele alaturi de care petreci cea mai mare parte a vietii (poate petreci chiar mai mult timp alaturi de ei decat de sotie). Si atunci viata ta este mult mai placuta daca exista si un anumit grad de prietenie intre tine si colegii de munca.
Mi-a zis cineva o dată că lui îi place să lucreze la compania X, că e atmosfera mișto, că e salariul bun, că are beneficii și că asta visa el să facă de mic.
– Și dacă nu ar mai fi aceste beneficii, ar fi un salariu mai mic, atmosfera tot mișto, te-ai mai duce acolo?
– …
Sunt bugetar și urăsc munca.
Munca e pt negri și roboți
Sunt capabil sa stau degeaba și să nu fac nimic 8h, asta e unicul meu țel în viață. Nu vreau sa creez nimic. Vreau sa vad cu timpul trece și leafa merge. Activitatea mea preferată este sa stau cu burta la soare la piscină toată ziua
Îi las pe alții să își rupă spatele și creierii cu aceasta corvoadă numită muncă.. iih.. munca te omoară,.vezi la japonezi
Mie domeniul in care lucrez imi place, dar companiile prin care am fost au adus fiecare cate o dezamagire peste o alta…
Asa ca cu fiecare schimbare de job am sperat, am incercat…si sooner or later a iesit la lumina cate o mizerie de sub covor si m-a dezamagit.
Asa ca nu mai cred in „dream job”, orice schimbare e un trade-off. Castigi pe o parte, pierzi pe o alta. Doar ca poate nu ti-e inca clar pe ce parte pierzi, fiindca si astia sunt parsivi si stiu ce trebuie sa ascunda in primele etape…
Eu personal am gasit ca coping mechanism solutia sa ma disociez de munca, sa ii acord mai putina importanta in imaginea de ansamblu asupra vietii. Ma identific mai putin cu ea, o vad doar ca pe una din laturile mele, undeva pe o pozitie mai spre egalitate si cu celelalte – activitati cu/pentru cei apropiati, hobbies, etc.
‘If you work for a living, why do you kill yourself working?’
Bun de tot filmul, e plin de citate din astea pline de duh.
E normal sa fie naspa munca cand majoritatea muncesc pentru altul. Sa muncesti in propria …afacere sa zicem si sa vezi ca ceea ce faci iti aduce TIE atat satisfactii materiale cat mai ales bucuria aia totala cand stii ca ceea ce faci vine din tine si pentru tine si esti propriul tau stapan. Simplu fapt ca in orice zi poti sa te urci in masina si sa pleci oriunde e foarte reconfortant si nu trebuie sa anunti pe NIMENI DE NIMIC. Sa muncesti pentru a-ti mentine si infrumuseta libertatea nu e munca e placere si bucurie. Pentru cine e inclinat sa fie liber, desigur.
nu există așa ceva. în munca ta, de unul singur, depinzi de oameni. clienți. furnizori. parteneri. nu ești tu de capul tău, făcându-ți viitorul singur.
Evident Vali ca nu e nimic 100% . Dar unii ( vezi ce se scrie mai sus) se plang de colectivul redactiei..altii zburda pe unde pot si se poate. Depinzi, normal. Dar ia arata-mi mie multi angajati care pot spune si clientilor si furnizorilor: azi nu. Si sa poata face asta mai mult de 1 data . Majoritatea sunt „la scarbici”. Din punctul asta de vedere al lungimii lantului ( ca da, e lantz oriunde chiar si la aurolacul de pe strada – caz extrem) una e taranul amarat sarac si stapan ( cat de cat) pe gospodaria lui..si alta e domnul la costum. E o mica diferenta , nu? Acum fiecare ce isi doreste aia isi alege.
@Mishu. In orice domeniu de activitate lucrezi pentru altii. Nu esti stapanul tau. Ca esti zugrav, blogger sau faci software – in general ai o linie de beneficiari in coada de la care iti iei banii sau care asteapta un produs de la tine.
Spune-mi si mie o meserie in care poti sa-ti pui palma in cur instant si sa nu mai faci nimic, fara sa anunti pe „nimeni de nimic”. Ca te scuipa aia care astepta rezultatele muncii tale. Daca ai descoperit insa cum faci bani in pentru traiul zilnic si benzina pentru plecat aiurea platindu-te tu pe tine – felicitari.
Salut. Sunt Nastase Jr si vreau sa imi explice si mie ce inseamna cvuvantul asta „munca” si ce legatura are el cu banii
Credeam ca doar eu am parerea asta si ca nu imi place munca si nu vreau sa muncesc.
PS: Muncesc, nu sunt parazit.
veche gluma
credeam ca am inteles cu totii regula de aur: cand muncesti nu ai timp sa faci bani.
@wtf, mai du’te, ba… la munca.
