Citind aberația asta de articol despre cum succesul Live Rail va impulsiona piața locală de antreprenori, cred că trebuie așternute pe hârtie câteva puncte despre antreprenorii români și metodologia după care aceștia acționează. Și eu, ca și ei, citesc TechCrunch, Business Insider sau PandoDaily.
Nu pot gândi dincolo de reambalare și copiere
Pentru foarte mulți ani și probabil foarte mulți ani de-acum încolo antreprenorii locali vor avea în minte la gândirea unui proiect ceea ce eu numesc exemplul HotNews. Adică acea mentalitate că tot ce ai nevoie pentru a realiza un proiect de succes este să re-asamblezi conținut existent deja în altă parte, în mâna unor oameni care nu știu ce să facă cu el.
Da, exemplul ăsta a mers de câteva ori, nu există nici o îndoială. Dar deja e prea târziu pentru re-ambalare. Contra-exemplele sunt YouTube sau 500px, care și ei lucrează cu conținutul altora, dar au clădit în jurul lor servicii pentru deținătorii acestui conținut.
Da, Trilulilu a avut succes (moderat, dar oricum), copiind YouTube. Da, IQAds a fost un mic fenomen acum 12 ani. Dar vremea copierii a apus. Sigur, VK sau Baidu sunt exemple vii că se poate și cu copiatul, dar în cazul lor e vorba de bariere lingvistice sau politice. A te uita afară la ce site sau joc e popular și a-l copia cu mici modificări nu înseamnă succes sau antreprenoriat. Înseamnă furt. Sunt deja 2 sau 3 siteuri de umor, ce rost are să vii cu unul fix cu aceeași rețetă? Sunt deja 4.869 jocuri pe tema x, ce rost are să mai faci încă unul, doar pentru că vaca e capră și nu e roz, e gri?
Cred că munca ține loc de relații
Am fost un pic șocat să aflu, acum câțiva ani, că băieții noștri credeau că e de ajuns să trimită un email la TechCrunch pentru a se asigura de un articol pe celebrul site de știri. Serios, erau oameni cu cunoștințe medii de online, nu tirpilici de pe stradă, care credeau că așa se întâmplă.
Și nu mai găsesc acum un articol care relata cum mulți dintre băieții ăștia care fac succes mondial sunt toți fii, nepoți, veri și vecini cu oamenii care îi finanțează sau care îi cumpără. Plus amestecul serviciilor de securitate în toată ciorba și toate conspirațiile care intervin de aici.
Și mai e ceva. UberVu, startup românesc. LiveRail, startup românesc. Nu ajungeau unde sunt dacă aveau în continuare CEO român. E o realitate crudă, dar adevărată. Inclusiv Google a trebuit să angajeze un CEO cunoscut în mediul tehnologic pentru a putea duce compania mai departe de startup de garaj. Eh, băieții noștri mor cu compania de gât, că e a lor și nu o dau din mână.
Sunt măcinați de uri minore
Sau nu înțeleg prea bine conceptul de networking. Care presupune că produsul e mai important decât părerile personale despre un subiect sau altul.
Și se lasă atrași și întrețin tot felul de războaie neproductive pentru ei, când o abordare mai logică ar fi abținerea sau rezolvarea pe cale amiabilă a problemei. Nici unul dintre antreprenorii români cu care eu am avut ceva de împărțit nu a încercat nimic, preferând mușcatul de fund și bârfa pe la colțuri. Nu știu dacă e o scăpare a lor, a mea, sau pur și simplu o atitudine superioară justificată de ideea proprie că ceea ce fac ei e mai important decât ceea ce fac eu.
Și exemple am destule.
- Un nene s-a supărat că am fost nesimțit și am cerut "do-follow” pentru link-urile pe care le dă pe agregatorul lui, agregator care exista datorită conținutului care nu îi aparținea și de pe urma căruia proiectul lui trăia. A preferat să mă porcăie în diverse ocazii și mai face asta și acum, la 7 ani de la întâmplări.
- Un altul nu s-a obosit să explice sau să justifice niciodată acuzațiile de spam aduse aici, preferând să își pună fratele analfabet să mă înjure.
- Tot el și-a pus un cățeluș pe numele lui Bogdan Iordache să îmi dea cu tifla după ce și-a vândut start-up-ul, pentru că asta era important atunci, să ha-ha. Diverși oameni au ridicat din umeri, un pic nedumeriți, de reacția stupidă.
Tot în zona de uri minore, dincolo de non disclosure and stuff, majoritatea suferă de o secretomanie cronică. Să nu știe nimeni ce fac ei. Să nu recunoască atunci când nu mai sunt CEO. Să nege tot și orice. Să nu cumva să pice de proști în fața unora.
Se înconjoară de țuțeri
Interviuri aranjate. Articole periatoare. Și țuțeri. Mulți țuțeri, care să laude și să spună de fiecare dată că totul e ok. Sigur, asta se întâmplă și afară, dar în contextul unui succes care nu vine în câteva minute sau luni, nevoia asta de a fi periat poate fi nocivă.
Plus, apucătura de a lăuda absolut orice ca fiind cel mai tare lucru pentru că și alții vor face la fel nu face produsul bun sau nu schimbă adevărul. Dar aduce depresia.
Drumul e lung, iar aceste prime încercări sunt lăudabile în sinea lor. Că unele sunt umbrite de caracterele infecte ale antreprenorilor sau de greșelile mai mult sau mai puțin minore face parte din experiența comună a internetului și personală a antreprenorilor.
unde e castelul din imagine?
@Ionuț Staicu (dacă folosești Chrome, apasă S+click2 pe o imagine) – explica mai mult, te rog
https://imgur.com/dW31sXT.png
Google zice că-i pe Muntele Athos: http://raredelights.com/twenty-places-visit-greece/mount-athos-1/
(dacă folosești Chrome, apasă S+click2 pe o imagine)
În Blegravistan, cred.
Atunci de ce i-ai raspuns la Gaelex „nu obosești să știi tu mereu mai bine?” cand a spus (in comentariu la stirea cu tranzactia) exact acelasi lucru despre relatii?
Poate pentru că minimizeaza partea de mngm a unui business și calitățile produsului și consideră că networkingul este ingredientul cel mai important. Toate sunt la fel de importante. Iar ca un startup romanesc să reușească acolo unde se dă ora exactă, mixul trebuie să fie perfect, tot drumul fiind mult mai anevoios decât al unuia din .de, .uk sau alte națiuni care se bucură de un trust mult mai puternic în rândul investitorilor.
„Sunt deja 2 sau 3 siteuri de umor, ce rost are să vii cu unul fix cu aceeași rețetă?”
Daca societatea umana in ansamblul ei ar gandi asa, am ramane la stadiu de maimuta.. serios… imagineaza-ti un pictor gandidu-se mangaindu-si barba in stil zozoscian „mda, deja sunt alti 2-3 pictori celebri si buni, unde ma bag si eu sa pictez”.. sau un constructor de motoare de masini „mda, unde ma bag si eu sa fac motoare, daca exista deja renault si mercedes”.. si etc..
progresul apare in principal si mai ales datorita concurentei si dorintei fiecaruia de a fi mai bun decat ceilalti contemporani sau nu.. faptul ca exista deja 2-3 site-uri de umor nu inseamna aceeasi reteta, deloc
trebuia sa fie cineva care să înțeleagă fix pe dos.
fix pe dos? poate iti si sustii ideea, ce e pe dos.. ai gandit una si ai scris alta? tu ai scris ca daca cineva a facut ceva, nu are sens sa mai faca si altcineva..chiar si plecand de la copiere asta nu e un lucru rau, ca vezi tu, primul om care a facut un nod mai bun, l-a copiat pe unul care a facut un nod mai prost si l-a imbunatatit..
deci, ce anume am inteles eu asa de pe dos? sau asta a fost asa, sa musti in aer in mod preventiv
Zoso, prea te crezi atotstiutor, parerile altora sunt fix pendula pentru tine. Daca baiatul ti-a dat un exemplu concret, un exemplu la care s-au gandit majoritatea cititorilor, inseamna ca a inteles pe dos? sau tu scrii ceva si raspunzi fix pe dos?
da, cam așa ceva.
ps: mișto adresa de mail. oare e falsă?
Tibi nu e recunoscut pentru ca ar fi cea mai vioaie planta din gradinita cartierului sau, deci trebuie sa ai mai multa rabdare.
@tibi, AL „fix cu aceeasi reteta” nu va aprinde beculetu’ ?
Bre, si mie mi se pare cateodata ca Zoso asta se crede atoatestiutor. Dar na, cine e ireprosabil? Eu unul ii citesc blogul pentru ca in majoritatea cazurilor mi se pare ca judeca bine subiectul (mai putin pe politica, acolo nu ma bag).
Acum omu’ nu s-a referit la inovatie, a zis de copiat / mers pe aceeasi reteta.
posibil ca prin copierea unei idei de afara si o transpui in local nu e original, etic, moral, etc.
dar cu siguranta e business daca ajungi sa platesti taxe de pe urma ei
si iti mai aduce si un profit bun.
altfel ce sa mai vorbesc despre idea de „blog”
daca ar fi sa continui logica, n-ar mai trebui sa existe bloeri romani pentru ca pur si simplu exista cei de afara.
piata e libera, iar in final raman cei mai buni
ceea ce e bine pentru toata lumea.
de-aia exista huburile. te duci frumos, vinzi 10% din afacere (daca ai noroc sa te primeasca) si apoi te vand ei mai departe. e vre-un proiect de succes care n-a trecut printr-un hub?
nu inteleg de ce mi-ati dat minus. voi chiar credeti ca aveti o sansa sa reusiti fara un hub/investitor? lol
Problema cu hub-urile e ca investitorii romani sunt la fel ca si antreprenorii. Investitorul roman e oportunist si vrea sa mearga la sigur. Nu ii plac riscurile.
Din cauza asta in hub-urile romanesti gasesti doar trend-urile curente: social stuff, SaaS etc. Daca iesi din sfera chestiilor populare anul trecut, nu te mai baga nimeni in seama.
@cici
funny enough majoritatea startupurilor care reusesc? reusesc fara hub-uri.
Clonele au functionat mult timp, ei fiind cei care au dus la rang de arta fenomenul: https://www.wired.co.uk/article/inside-the-clone-factory
Cat despre antreprenorul roman, numai de bine. Atat ca cei mai multi nu construiesc produse care rezolva probleme ci „chestii cool” care fie nu folosesc nimanui, fie isi cauta piata disperat dupa ce au un produs mult prea matur.
Problemele sunt multe si diverse, cele enumerate de catre tine fiind poate cele mai de baza.
As mai adauga lipsa de cultura antreprenoriala, mentorat de calitate si acces rapid la piete externe unde sa-si testeze produsele.
Ca un mic amanunt.
Germania e a doua tara din lume la produse contrafacute dupa China.
Eu unul n-am o idee proasta despre „a copia in business” atata timp cat totul e legal.
Nu cred ca exista companie din Top 1000 ale lumii care sa nu aibe produse clonate intr-un fel sau altu. E aproape imposibil in aceasta lume.
Problema e daca o poti face legal.
Cat despre fratii germani, foarte tare povestea lor.
Imi pare rau ca n-au fost romani.
„cei mai multi nu construiesc produse care rezolva probleme ci “chestii cool” care fie nu folosesc nimanui” – gura pacatosului…
Am realizat si eu la un moment dat faptul ca toate firmele „romanesti” de succes au conducere straina. Multa vreme m-am gandit ca poate-o fi doar un gand de-al meu, ratacit, dar se pare ca tot pe-acolo bati si tu
nu știu dacă e neapărat ceva rău, dar momentan ne lipsește o experiență medie sau consistentă în gândirea globală. și nu e nici o rușine in asta. da, sârbu, georgesc, tipa de la petrom, avem oameni, dar sunt încă puțini.
Când am văzut titlul am crezut că e guest post by Haotik.
Anteprenorul roman este o oglinda a pietii in care activeaza. Atat am zis
la faza cu reimpachetarea gresesti un pic.
netul asta (sau chiar un singur sit, de stiri, de exemplu) contine o tona de informatie, pe acelasi subiect, disparata in miliarde de sit-uri si bloguri (stirute, stiri, analize, eseuri etc.)
ai nevoie de alte sit-uri care sa le organizeze, astfel incat, eu utilizator lenes, care nu are chef sa caute ca spartu’ ore intregi, care cateodata nu are suficient spirit critic pentru a-si da seama care info/analiza este corecta, sa am o viata mai usoara.
de aici vine si valoarea adaugata.
tu o sa-mi zici ca un agregator dintr-asta traieste pe spinarea celor care conduc continut. si ca nu-i ok. pai si google nu traieste din continutul facut de altii?
cand am vz titlul am crezut ca ai sa zici altceva. pe mine ma supara ca ne vindem prea devreme, adica imediat ce vine unu si ne da cateva milioane ia frate afacerea, nu gandim global, sa mergem noi sa facem piata nu sa dam la altii. cum s-a vandut si baiatul ala cu antivirusul la microsoft, baietii astia au luat ceva bani nu zic dar totusi, whatsup-ul s-a dat pe 16 miliarde, asa da asa poti sa vinzi altfel de ce sa vinzi daca-ti face profit ?!.
la doo zile s-a trezit si zf sa faca enterviu.
n-au permalink inca deci n-am ce da
Cine investeşte în ”viitorii milionari din IT” şi cât poate să câştige? Urmăriţi ZF Live de marţi, 8 iulie, de la ora 12:30, cu Ana Maria Andronic, Co-Fondator al fundaţiei Venture Connect şi Mario Vasilescu, CEO şi Co-Fondator Rewordly
Nu stii nimic despre antreprenoriat. Esti doar un blogger care se scufunda in ignoranta si ipocrizie.
ești un lache prea trist să-și asume ce spune.