Articolul ăsta e vechi și, deși e încă valabil și cred în el, e timpul să îi facem un update. Contextul este dat și de știrea asta și de discuțiile de aici.
Primele joburi nu contează. Barman, împărțit pliante, ursitoare la botezuri de bogați, orice. Ele sunt doar pentru a-ți da seama ce se cere la un job și cam ce ai vrea să faci. Cum te descurci cu colegii. Vrei un job mai singuratic sau vrei ceva colaborativ?
Eu am terminat jurnalism în 2002. Salariul unui jurnalist era în perioada aia 200€ dacă aveai noroc. Variantele erau să mori de foame sau să iei șpăgi. Aveam colegi de facultate care lucrau și care produceau 50€ pe săptămână din scheme (citește șantaje). Cum n-am vrut asta, m-am apucat de DTP. Am vrut ziare și apoi am descoperit că asta se plătește prost, am trecut la pliante și afișe. Când și aici am ajuns la limita a ce puteam face (nu eram extrem de creativ, dar eram în stare să urmăresc și respect regulile de bază, dar bani mai mulți doar la creație), am trecut la webdesign, apoi creare și management de conținut.
Ce vreau să subliniez aici, prin parcursul ăsta plictisitor, este că am stat mereu cu ochii în patru după ocazii. Discutam cu colegii ce se mai putea face pe lângă, mai luam lucrări pe lângă job, mai țineam legătura cu cei plecați dacă e mai bine la ei sau nu. Mă mișcam. Am ajuns în 4 ani să am salariu triplu față de foști colegi care nu voiau să se agite și se mulțumeau cu ce aveau.
Ce mai e de subliniat e că a fost un parcurs civilizat, fără scurtături și fără pile. Pentru că văd des sfaturi venind de la oameni fără un parcurs real. With a straight face, cineva mi-a spus la un moment dat că a manifestat că ar avea nevoie de ajutor, și a sunat banca să îi ofere un împrumut, fără legătură că era banca cu care lucra ta-su, de profesie multimilionar.
Bun. Ai învățat eticheta muncii? Răspunzi la timp la mailuri și telefoane? Te ții de termenele limită? Livrezi bine/acceptabil? E timpul pentru pasul doi. Învață să-ți administrezi banii. De la a ține socoteala pe ce se duc banii la stabilit o sumă lunară de economisit. Da, știu, nimeni nu se apucă de economisit la 22 de ani, dar pe la 25-27 ar cam trebui.
Și nu e un subiect sexi. Toți oamenii cu care am vorbit pe tema asta au dat din cap că ar trebui, că nu ar strica, au încercat 2-3 luni și au abandonat. Toți. Din același motiv, că văd unde se duc banii de fapt și nu le convine să recunoască asta. Așa că preferă să se mintă.
Aici se deschide o inevitabilă discuție despre “micile plăceri”. Pentru ce mai trăim dacă nu ne putem face niște mici plăceri. O cafea, un smartphone, o haină. Problema nu e asta. Problema este când banii car ar trebui economisiți se duc pe aceste mici plăceri, care sunt frecvente și exagerate.
Ce s-a întâmplat la criza anterioară se întâmplă și la criza (în care suntem): cresc foarte mult vânzările de produse mediu lux.
- Data trecută s-a văzut peste tot o creștere nesănătoasă și inexplicabilă a vânzării de white goods și televizoare scumpe. Oameni care treceau de la un frigider de 800 lei la unul de 2.500 lei. A durat un pic până să se prindă specialiștii că achizițiile astea se făceau pe credit și se mergea mult pe ideea “dacă tot iau ceva și mă chinui cu un credit, măcar să fie ceva mai bun”.
- De data asta vedem foarte mulți oameni cu electrocasnice și telefoane și ceasuri smart scumpe, de pildă, cumpărate din economii. Văzând prețurile la case și realizând/crezând că nu și le permit, oamenii cheltuie avansul strâns pentru casă pe altceva. De asta auziți oameni aparent normali lăudându-se cu colecția de 100 teneși, vedeți frecvent oameni cu smartwatch mai scump ca al vostru și absolut toată lumea are sau vrea să își cumpere un smartphone de top, că doar ăla e bun pentru stat pe net și ascultat manele.
Ce vreau să subliniez este că finalitatea la “micile plăceri” este că acum oamenii pot verifica cât de gol este soldul bancar de pe un smartphone top range sau de pe smartwatch în timp ce se plâng că viața e grea și scumpă.
Da, sunt oamenii cu salarii mici, da, sunt oamenii care se luptă să supraviețuiască, dar câți dintre ei au teneși de 500 lei în picioare și telefon de 1.000€ în buzunar? Ah, prea mulți pentru binele lor? Nasol. Nu fiți ei. Scuze, nu pot lua în serios oameni pentru care contează mai mult moda, unghiile și/sau genele decât sănătatea financiară.
Don’t be that. Nu cădeți în capcana asta. Aveți nevoie de mergători? Mergeți și cumpărați, dar încetați să o ardeți prin mall-uri ca să căscați gura și, dacă tot am văzut ceva frumos, să îl cumpăr, că am nevoie, că merit, că oricum e un preț bun…
Cum economisești eficient: stabilești o sumă, o muți în contul de economii când iei salariul și trăiești cu restul. Neavând banii ăia în contul curent, nu ești tentat să îi spargi. Strategii de tipul “lasă că pun la final de lună ceva deoparte” nu funcționează, singura care funcționează este cea de mai sus. Nu îi vezi, nu îi cheltui.
Toate băncile oferă servicii de genul “transfer automat”, se rezolvă din câteva clickuri. Ai timp să dai câteva clickuri la 2 ani sau ești ocupat să dai like-uri la țîțoase pe instagram sau să cauți ce modele de unghii sunt acum la modă? Sau poate ai nevoie de încă o pereche de colanți, 12 rujuri sau o husă nouă de telefon vândută de influencerul tău preferat, care îți vrea mereu binele.
După câțiva ani de disciplină financiară vor apărea rezultatele, întâi sub forma unui cont de economii decent, cu care poți lua un credit mai lejer decât dacă te duci cu mâna în fund, apoi sub forma unei siguranțe care te face să lucrezi mai bine, să înghiți mai puțin rahat la muncă și să știi că poți sta 3 luni acasă fără probleme dacă se strică treaba la muncă sau dacă șeful idiot uită să vorbească frumos cu angajați.
Știu că nu e glamour ce am scris aici. Știu că e un proces care durează, nu se întâmplă de azi pe mâine să strângi niște bani și să fii responsabil financiar. Știu. Dar, cu rare excepții (măritat bogat, prins job foarte bun), majoritatea celor care au spart banii pe prostii de laudă plâng acum a pagubă, pentru că timpul pierdut și banii pierduți nu se mai întorc. Dar și-au trăit viața când alții economiseau și și-o trăiesc și acum din amintiri, că au impresionat pe toată lumea cu chestii. Recomand încă o dată “Milionarul de lângă noi”, de Thomas Stanley și William Danko, este cea mai bună carte despre administrarea banilor din lume. În română costă 39 lei, în original e 125 lei. O explicație mai largă ce conține găsiți pe wikipedia.
Foarte bine venit genul asta de articole.
Tangential: https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-27127952-banca-mondiala-evaluat-sistemul-orientare-cariera-din-scolile-romanesti-iar-asta-singura-veste-buna.htm
Am mai spus niste chestii pe aici: https://zoso.ro/stirile-zilei-25-aprilie-2024/
Păi cum rămîne cu dictonul „o zi vultur și restul cioară”, vreți să dispară din folclorul mioritic?
Despre scoala aparent a cuvantat si Funeriu: https://putereaacincea.ro/nu-mai-folositi-sintagma-gandire-critica/
Personal nu stiu dupa cine sa ma iau..
Vali, daca nu legi articolul asta cu cel despre relatii ti-ai facut treaba pe jumatate. Bun articol.
Ce am observat eu e ca am un prag peste care tot ce castig poate merge in contul de economii. Daca castigi sub acest prag, e greu, nu reusesti sa economisesti. Acum, unii nu au prag deloc, cat castiga atat cheltuie. Eu cand am trecut senior pe plantatie, atunci mi-am dat seama ca pot trai lejer cu salariu de mid si tot ce vine in plus poate merge in economii. De aici incolo e lejer, cum zice Vali, am 6 luni deoparte, am investitii, mi-am permis o masina decenta, am platit casa. Pana la nivelul ala traiam de pe o luna pe alta. E greu sa explici asta unei persoane care lucreaza intr-un mediu in care nu primesti mariri, nu ai sanse de evolutie. E usor de aratat cu degetul cand ai an de an 10% marire plus salturi de la un nivel de senioritate la altul. Stiu, traiesc intr-o bula, bula pe care mi-am creat-o mergand la facultate, pierzand noptile cu analiza matematica, cu cate si mai cate.
Mersi Adrian. Asta vroiam sa comentez si eu. Eu in medie cheltui cam in jur de 6k lei pe luna care se impart asa: 3k chirie+utilitati intretinere etc. 3k mancare (aici stiu ca as putea sa mai reduc din cheltuieli, dar variatiunea alimentara la fructe in principal pentru mine intra la mici placeri, nu fumez, nu beau etc. Si e fix ce zici tu tot ce castig peste, intra la economii fara niciun efort suplimentar fara batai de cap, nu o iau razna sa cumpar aiurea cand vad ca cresc economiile in cont.
Vali zice de economisit pt avans si alte treburi, nu zic ca e un sfat rau sau ca am alta solutie, dar e mega, mega frustrant cand tu strangi de avans si altii vin cu cashul strans full apoi ii intrebi cu ce se ocupa si iti zic ca sunt bugetari prin judete de provincie. Am mai zis: mi se pare emblematic un caz povestit de cineva cand din toti cei care il sunasera sa ii cumpere casa singurul cu credit era ITst care cumpara pt el, restul erau procurori, medici sau profesori universitari care cumparau cu banul jos ca vine copilul la facultate in capitala.
Cu o idee nu sunt de acord din ce zice Vali: faza cu „sa ai 3 salarii puse pe dreapta” e depasita de prin pandemie. Acum ar fi bine sa ai macar 6 luni puse deoparte, daca nu ceva mai mult, chiar si daca esti ITst (zic un ITst mediu, nu savant NASA ca sa nu dati cu rosii aiurea) pentru ca au incetinit angajarile si in industria asta si nu mai umbla cainii cu covrigi in coada ca acum 2 ani. Mai ales daca esti junior in industrie.
ei vor fi mereu, până nu votăm mai bine, să se ducă corupția naibii, nu vor dispărea.
tehnica asta se numește „one-up”.
@N,,mega frustrant cand tu strangi de avans si altii vin cu cashul strans full .
Primul pas la ce e scris in articol e tocmai sa lasi frustrarile deoparte si sa iti gospodaresti propria ta viata. Asta e si unul dintre motivele pentru care multi traiesc peste posibilitati. Si tineri care ,,eu nu muncesc pentru salariu asta,,. Tocmai pentru ca se raporteaza la traiul altora, dar nu intelg ce se intampla in culise.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@bogdan. Ce am zis eu nu am zis-o sub forma de plangeri. Ce am vrut sa zic si a spus si Adrian mai sus e ca majoritatea oamenilor foarte greu pot aplica tehnica „in ziua de salariu pun suma x deoparte si ma descurc cu restul” pentru ca salariile romanilor sunt mici mancarea e scumpa si majoritatea vor intra si in banii pusi deoparte pe final de luna de nevoie.
Da, deocamdata stau singur dau 350 de euro pe 2 camere. Da, stiu pe mancare dau cam mult, dar nu ma plang. Da, tin socoteala la cheltuieli la fiecare jumatate de luna.
@N: haine nu iti iei? Produse de curatenie, medic, ingrijire, electrocasnice, hobbiuri?
Sau toate sunt incluse in 6k? Banui ca 6k e de familie(2 adulti sau 2+1)? Sau doar tu 6k?
Acum am vazut 6k singur. Pai e bine, ai viata medie buna, desi 3k pe mancare singur mi se pare enorm, dar e alegerea ta, o preferinta personala.
Eu prefer 1-1,2k (fiind 2 dam 2k-2,5k) mancare si 1,5k pentru 2 iesiri pe luna in weekend: una in natura, una in alt oras.
Sunt de acord cu tine ca nu mai poti cu 3-4k sa te mai gandesti asa usor la pus deoparte fara sa iti scazi traiul de baza.
In 2017 cand aveam 3-4k lei salar era easy ca erau alte preturi. Dar acum e mai greu.
In 2017 o chirie era 200 de euro. Eu norocos ca nu plateam nici rata nici chirie. Dar din 4k o duceam bine: masina noua, pus deoparte 1k lunar plus 500 lei hobbies de aveam bani si de un concediu. Acum ar trebui cam 6k pentru ce am zis eu, sa pui si 2k deoparte lunar.
Acum cu 3-4k esti la limita.
Foarte bun articolul.. Sper sincer ca-l vor citi multi si vor intelege ceva din el, nu vor incepe una doua sa arunce cu idei foarte bine ganditre precum „ok, boomer”.
Din pacate vad mereu pe Reddit nistre extreme ce nu vor sa inteleaga unele lucruri de bun simt:
1) Esti tanar si prin definitie nu ai bani. Nu a existat niciodata sa-ti permiti sa stai singur intr-o chirie confortabila la 20 de ani. Da, iti iei 2 colegi si iti permitit. E uimitor ca unii pot inchiria singuri acum, dar nu e o chestie ce-a fost vreodata normala. Nu inteleg de unde asteptarea asta total irealista.
2) La inceput in munciile necalificate dar grele se fac mai multi bani. Fiindca produci mai mult. Aia e. Cu timpul lucrurile se schimba dar la inceput daca nu-ti convine ca ai 2400 de lei vanzand hamburgeri la Mc, mergi pe santier si o sa ai minim 3000.
3) Daca simti ca nu ai bani sa faci nimic, problema in general nu e lipsa banilor. Sunt o gramada de hobby-uri ce nu costa mai nimic sau exista un cost initial, le-ai incercat? Sau nu stii ce ai vrea sa faci si iti versi frustrarile pe restul lumii? Cate puncte turistice din jurul tau ai vizitat. Ce s-ar schimba daca ai avea bani? Te-ai imbata la birtul favorit in fiecare seara? E ok, asa mai bine nu ii ai. Sau poate tocmai de asta nu ii ai.
4) Exista o discrepanta mare intre mediul rural si cel urban. Cel din mediul rural are o plecare in viata mult mai grea si e de foarte mare porc sa te plangi tu ca orasean, mai ales daca inca te ajuta parintii si stai la ei, ca nu reusesti sa faci nimic, ca totul e naspa, ca esti defavorizat.
Legat de punctul 4 : pe langa aspectul material, mai e ceva de care nu prea vad youtuberii care stau cu munca in gura toata ziua sa il zica. Conteaza si mediul in care traiesti, oamenii cu care interactionezi si in familie dar si la scoala. O zic in sensul ca alta indrumare in viata si alegeri le faci daca de exemplu tac-tu sau maica-ta sunt cat de cat ancorati in realitate si te indruma catre un anumit domeniu de mic, si alta daca stai tu sa te descurci dupa cum te taie capul, sau poate ai la scoala colegi care sunt mai destupati ca tine, asta comparativ cu scenariul unde dai de toti baietii limitati care se plimba cu vaca vara pe camp de exemplu. Stiu de exemplu tip care facultatea a facut-o in afara si a inceput serios cu programarea de prin generala, nu ca altii din facultate ca au vazut ca se castiga ok. Totul sprijinit/incurajat de parinti.
Primul meu salariu a fost de 450 de lei acum 16 ani, descărcam TIR-uri de detergeti la METRO. Acum câștig 15k EUR/luna si am economii de 200K ( si nu, nu lucrez in IT sunt inginer).
Puteam mai mult, cu siguranță, puteam încă sa descarc TIR-uri absolut.
Sfat: nu te deprima ca nu pot sa sari de la 500 la 10000 salariu, îți bagi picioarele si îți faci credit pe 2 ani sa iti iei ultimul iPhone, încearcă sa ajungi la 1000 si vezi de acolo ce oportunități ai.
Cineva trebuie sa descarce și tiruri. Dacă unii a-ti reușit nu înseamnă că toți pot atinge nivelul vostru. Societatea este un sistem piramidal și toate treptele trebuie populate. Unii urca, alții coboară.
Cred ca cel mai sănătos este să conștientizezi nivelul. Atât poți, asta e maximul ce poți scoate de la ceea ce ti-a dat natura, fie intelectual sau fizic. Încearcă sa trăiești o viata liniștită cu ce ai, sa tragi mereu pentru mai bine și dacă reușești mai mult, foarte bine, daca nu, nu e o tragedie. Competiția socială este nesănătoasă și naște frustrări.
Ești la nivelul averii mediane din Belgia.
@Eu: da, si nu zice nimeni ca mai trebuie sa castige doar 500 de lei. Dar e o zona numa’ buna pentru tinerii ce n-au inclinatii de BAC. Incetul cu incetul si acolo exista posibilitate de crestere, pleci de la Metro la un centru logistic, altfel se face treaba.. alti bani.. etc.
@Mopri: Averea =/= venit. Noi nu avem cumul de avere de cat de prin anii 90+. Nu avem cum sa ne apropiem de tari precum Belgia.
george, ce tier ești pe patreon?
@vali gata, frumos deștept și devreme acasă
Nu ai cum sa câștigi 15k pe luna și să ai economii de 200k. Trebuia să ai de mult milionul.
Problema esentială este sa te cunoști bine ce-ți poate pielea și nici să te lași pe tînjală dar nici să ridici ștacheta prea sus.
@hash Te-ai gandit ca poate nu a ajuns din prima sa castige atat? Poate are si bunuri cumprate?..
E usor de aratat cu degetul spre IT-sti, ca au salarii mari, ca o freaca la comp, dar ca sa o freci la comp pe sedinte 8h pe zi trebuie sa termini o faculta de tip real, orice pe la poli, si nu e usor. Cand triem CV-uri, primele care trec mai departe sunt cele de la Poli, cand ajungem la fundul sacului mai cautam si pe la altceva. Dupa ce ai terminat faculta trebuie sa lucrezi junior, sa slavagesti u pic, sa iti bati capul, sa urci in ierarhie, sa iti cauti alte job-uri. Practic fix ce descrie Vali mai sus dar in domeniul jurnalistic, si apoi ajungi sa lucrezi pe un salariu decent, sa economisesti, sa ai timp sa comentezi pe blog luni la 4.30 in timp ce ai sedinta cu un client si esti acolo doar sa raspunzi la intrebari tehnice daca vin, daca nu, aia e, a trecut o ora si esti platit.
Asta era comment pentru primul meu comentariu, rog proprietarul sa il mute
Doar cine a terminat facultatea de Calculatoare la Politehnica stie ce inseamna chinul din timpul facultatii
adrian, nu pot muta sub un alt comentariu, sorry.
Cu toate ca am terminat Politehnica n-as lucra pentru firma lui talica doar pentru ca ai cauta numai absolventi de Politehnica si abia dupa restul. Neah, n-am invatat nici 15% acolo din ce am invatat la job (dar probabil la voi nu se face ceva anume).
Da, da, e greu la ETTI sau ACS, dar nici acolo nu e destul ca sa triezi CV-uri. Hai ca inteleg asta doar la Juniori fara experienta sau care nu stiu mai nimic. In rest, nu. Sunt destui elevi de liceu pasionati in ziua de azi care stiu mai multa programare decat ce pot sa invete la facultate. Si ma socheaza seninatatea pe care o ai zicand asta cu facultatea atat de relevanta in acest domeniu.
La ETTI si Automatica un FizzBuzz le da lumea peste cap.
Daca-i intrebi ceva peste bubble sort dau bir cu fugitii.
Nu judec doar constat.
Sunt foarte puțini care își permit să pună deoparte lunar o sumă de bani — și dacă își permit, suma este foarte mică și dispare cât ai clipi atunci când ai o problemă și nu ai alte fonduri și trebuie să scoți din pușculiță.
problem solved. nu se poate.
Si nu e de preferat sa ai putini bani economisiti atunci cand nu ai o problema, fata de a nu avea deloc? Cand ai un salariu mic, nu economistesti tocmai pentru a trece mai usor peste probleme? Sau din salariul minim pe economie te astepti sa iti cumperi „Lambo” (poti inlocui „Lambo” cu ap 3 camere in zona ok) prin economisire?!
Agree, dar picul ăla tot e ceva. Ai pus 100*12 deoparte. In decembrie ai o cheltuială necesară de fix 1200. Ii cheltui. Acum ai zero. Dar dacă nu ii aveai erai pe minus 1200, cel mai probabil împrumutați sau cu problema nerezolvata.
am fost acolo. chiar şi cu salariu mic, dacă pui un pic deoparte, tot te ajută: ai pentru o reparaţie, dentistul că a crăpat o carie, 2 zile concediu undeva, garanția pentru o chirie dacă te muți, o cheltuială neașteptată, etc.
dacă toate astea le faci din ”pic”-ul ăla economisit tot e un câștig pentru că toate aceste cheltuieli nu se transformă în datorii- credite, overdrafturi, datorii la cunoștințe.
eu dormeam mai bine noaptea știind că am un pic acolo.
în plus creează responsabilitate. dacă pui un pic deoparte când ai un venit mic îți va fi mai ușor dpdv mental să faci asta când vei avea un venit mai decent.
La primul loc de muncă, la un magazin online mic, în 2012, aveam 600 de lei salariu…
True story partea cu atunci cand iei salariu trimiti bani automat pe cont de economii si la revedere.
Eu ce am mai descoperit atunci cand am inceput sa fac asta este ca sa zicem ca la final de luna mai aveam 100 de lei. In mod normal as mai fi avut sa zic 3000 de lei. Mi-am dat seama ca spre exemplu daca aveam chef sa mananc ceva de 50 de lei, ma gandeam de 2-3 ori inainte stiind ca am doar aia 100 de lei. Daca aveam aia 3000 de lei sigur nu ma gandeam :)))) .
Ce vreau sa zic e ca si cheltuitul asta e ca schema aia cu „da o laba inainte si dupa vezi daca mai vrei sa o futi” :))). De multe ori se intampla sa nu mai vrei dupa, ai doar pofta aia care trece repede oricum.
Cred ca ma aresteaza astia daca dau una mica in showroom la VW :))
Hmmm, vreau lane assist sau nu vreau la tuareg, let me clear my mind real quick :))))
Comentator aici pe blog si amintesti de showroomul cârpacilor de la VW? Slab nene, slab!
Ma asteptam cel putin la un Lexus acolo.
Adrian, mulțumesc, m-ai înveselit.
Am avut azi o zi proastă, am vorbit doar cu idioți sau cu idioți care încercau să-mi dea țeapă, iar gluma asta m-a înveselit.
Se mai cheama si „pay yourself first”, din cartea Richest man in Babylon.
Cam asa descoperi placerea cititului, cand esti familiar cu proverbe neaose „da o laba inainte si vezi apoi daca mai ai chef s-o fti” si apoi descoperi aceeasi ideea expusa mai academic intr-o carte clasica.
Nu stiu ce sa zic, in trecut tindeam sa iti dau dreptate, dar acum apropiindu-ma de juma’tea de secol, ma uit cu invidie la fostul coleg de facultate securist care tocmai se bucura de pensie. Deci un sfat bun azi ar fi si fa-te politist/securist/militar/magistrat/pilot/etc. Cel putin la noi, arata ca un life-hack.
Sa ne vindem sufletul?
Lasa ca mai e nevoie si de fraieri ca noi care sa lucreze la privat si sa plateasca taxe pana la 65-70 ani…
Eu nu as lua-o ca vanzare de suflet, omul de mai sus s-a angajat pe bune la securisti, nu a avut pile, a avansat normal in grad, stiu doar ca se ocupa de straini, ceva cu NATO, nu a scapat prea multe despre meseria lui indiferent cata bautura i-am turnat, dar e un om decent, de conditie medie, pare ca si-a facut meseria din pasiune. Are o pensie mai mult decat decenta.
A iesit la pensie fiindca inteleg ca nu mai ai cum sa avansezi dupa un anumit nivel daca nu ai rude sau relatii, asa ca a decis sa se opreasca si sa profite de ocazie, putea sa continue, nu il scotea nimeni obligat la pensie.
Pilot, mai greut…dar celelalte…și dacă la polițist/securist, mai faci și combinații pe lângă… Viață tată…
@Rumbu
Milițean și perceptor se pot face numai cei cu caracter de căcat.
@Marinel, și de asta vei avea pe acele job-uri oameni de kk.
pt că oamenii corecți, cinstiți, onești se vor gândi de 10 ori dacă vor putea suporta oprobiul rudelor/cunoștințelor și comentatorilor de pe zoso.ro, care îi vor considera ”de kk” pentru că fac o anumită muncă.
și vor renunța, poate nu toți, dar 9 din 10, pentru că puțini oameni pot suporta să știe ei în capul lor că-s corecți și să suporte sila cu care îi privesc ceilalți.
și așa vei avea în acele posturi în principal oameni de kk, pe care îi doare la bascheți de opinia altora, atât timp cât le e lor bine.
Cum am procedat eu:
-Economii de la primul salariu (fara fite, fara haine de firma si fara telefoane scumpe)
-Am muncit mereu si cu cat avansam puneam banii in plus deoparte
-Am investit cand am strans primii bani in sanatate (dentist,controale etc) in rest banii s-au dus pe casa si economii…apoi alta casa.
Concluzii: Mergeti la dentist si la doctor. Se merita pe termen lung. Cumparati-va haine frumoase dar putine si de calitate. Nu aveti unde purta 100 de tricouri. Strangeti banii si investiti pentru ca nimeni nu va face asta in locul vostru si mai ales bucurati-va de orice (de o plimbare,un hobby,o prajitura etc). Am lasat deoparte ce vad pe instagram la alte fete pentru ca e clar ca in realitate nevoile mele sunt diferite si eu muncesc pentru banutii mei asa ca nu ii irosesc pe lucruri inutile.
„Economii de la primul salariu” ce salariu aveai si cat dadeai pe chirie ? serios cred ca faceam ceva gresit si nu ma lafaiam.
Cine nu are o „Mioară”, să-și cumpere.
Nu am lucrat niciodata in Romania am plecat imediat ce am terminat studiile. Chiria o achita firma (vorbim de anul 2016) si indiferent ce s-a intamplat pe parcurs (cumparat casa, cresteri sau scaderi salariale, schimbarea locului de munca si stat pe tusa 3 luni -fix acum :)) etc) mentalitatea mea a ramas aceeasi: pune bani deoparte. 100 de lei lunar sunt 1200 lei la sfarsit de an…nu e cine stie ce suma dar nu te imprumuti daca te trezesti ca iti trebuie un antibiotic.
De asta insist pe aici cand dau oamenii cifre sau fac unele afirmatii sa mai dea si unele detalii care contureaza mai bine imaginea de ansamblu pentru ca se schimba situatia si intri la corner-case uneori.
„Chiria o achita firma (vorbim de anul 2016)” de aici ma intreb cu ce te ocupi daca s-a gasit o firma care sa faca asta tu fiind abia cu studiile terminate. Si retoric cat de des intalnita e situatia asta ca o firma sa iti plateasca chiria ?!
da, am pus la economii, poate nu de la primul salariu, dar de la al 3-4-lea cu siguranță. stăteam cu chirie 5 oameni în 3 camere și aveam 5 milioane salariu- 2005.
puneam echivalentul a 20-30-50 lei maxim deoaparte, dar îi puneam. măcar aveam de-o gheată și-o haină de iarnă ca lumea și de 3-4 cărți pe an la târgurile de carte.
îmi amintesc și acum, a venit un broker de credite să ne prezinte o ofertă. aveam nevoie de un fier de călcat și un televizor. sau așa mi se părea. părea o ofertă ok, suma nu era mare, dar era pe mai mulți ani. dar m-am gândit vreo 2 zile și am realizat că erau luni în care mie nu-mi rămânea suma aia, nu aveam de unde scoate suma aia. plus 5 ani de credit pentru un tv și un fier de călcat părea prea mult. am renunțat.
recunosc, câteva luni mai târziu mi-au dat ai mei 500 lei cadou și mi le-am luat. chestii mici, ieftine și funcționale. tot ce-am luat atunci (2006 sau 2007) încă funcționează.
In opt ani, imediat dupa studii, Mioara si-a cumparat doua case si are si economii. Suna ca povestile alea de genul „am renuntat la cafeaua din oras, am mancat acasa, am primit cateva sute de mii de la parinti, am mers in excursii ieftine”. Dar felicitari, oricum.
Exact de asta am plecat din Romania. Toti cei care ar fi dorit sa ma angajeze ofereau minimul pe economie. Intrebarea ramane: cum altii pot oferi pozitii de manager debutant aceleasi persoane( adica mie!!!) cu fix aceeasi diploma in mana in strainatate (am inceput in Anglia) si in Romania nu se poate?
Am lucrat doar in retail si doar in zone tax free (Qatar/Bahrain/UAE) fara sa fiu nu stiu ce IT-ist/inginer/pilot etc. Se poate doar ca trebuie sa intelegi exact lucrurile astea la 22 de ani ca acum la 32…nu m-as mai apuca de sporturi din astea extreme pe caldurile de aici.
In fine am lungit-o mult. Ideea ramane aceeasi: e bine sa ai un ban deoparte indiferent ce hotarasti.
Prostești tineretul.
Se începe direct de la 1500 de euro net și crești.Era pe aici un articol cu un domn erudit care explica chestii. Faci două cursuri on-line și ești expert în rafinat petrol în bucătărie sau aviator de avioane invizibile.
Domnul ala spunea ca daca nu esti multumit cu ce ai sa faci ceva ca sa schimbi asta. Vezi ca mai sus este un alt domn care iti spune cum a ajuns de la descarcat tiruri la salariu de 15k euro pe luna. Nimeni nu i-a spus (inca) faptul ca asa ceva nu este posibil, ca viata e grea si nu putem sa fim toti ingineri si sa o ducem bine.
Si nici nu l-a intrebat nimeni cum a ajuns de la descarcat tiruri acolo unde este azi.
Ce sa intelegem de aici, ca oamenii nu vor schimbare si munca, vor insa rezultate mai bune?
Las si eu linkul asta aici .. ca nu suntem doar noi varza .. https://www.ted.com/talks/scott_galloway_how_the_us_is_destroying_young_people_s_future
Lasa linistit, n-are treaba cu ce scrie autorul in articol.
Am vazut de cateva zile prezentarea tipului, e foarte buna pentru SUA, dar nu are absolut nimic de-a face cu Romania.
Pe mine ma mira ca treaba asta cu economisitul trebuie explicata in carti si articole.
In curand o sa avem carti de cum sa te stergi la cur si cum sa folosesti cutitul si furculita. Educatie financiara… cum dracu s-a trait mii de ani fara asa ceva ?
Ti-ai luat minusuri, dar si eu sunt de acord cu ce ai zis. Sa dai bani pe un curs sau o carte de educatie financiara care sa te invete cum sa economisesti bani?
Uite primul sfat gratis: taie cheltuielile inutile (incepand cu cartile care te invata cum sa economisesti) :))
Daca cel care vinde cartile/cursurile alea nu le da pe gratis (el fiind deja bogat, sfaturile venind in urma experientei) inseamna ca-s bune de aruncat…
medicii și cărțile de puericultură încă insistă cu privire la metoda corectă de a șterge o fetiță la cur ca să nu-i aduci kk în p…. (să mă scuze cei mai sensibili) și încă există oameni (inclusiv femei adulte) care o fac greșit.
de asemenea, încă există cărți de bune maniere.
Articol bun, sfaturi mai mult decat decente. Daca cineva aplica sfaturile din el incepand din tinerete, o sa o duca foarte ok.
Poate singurul lucru pe care l-as adauga e sa nu se uite toata ziua ce masini si-au mai luat prietenii sau in ce vacante au mai fost.
Si de la mine un sfat gratuit pentru 20 somethings:
Lasa avioanele cu Audi, BMW & alte masini germane si nu numai cu 200.000+ Km in bord. Nu ti le permiti si sunt niste „money pits”.
„With a straight face, cineva mi-a spus la un moment dat că a manifestat că ar avea nevoie de ajutor, și a sunat banca să îi ofere un împrumut, fără legătură că era banca cu care lucra ta-su, de profesie multimilionar.”
mda, as completa la articol ca atat timp cat nu ai 1 an vechime in ultimul job si esti inca acolo banca se uita la tine ca la extraterestri, nu e sclavie moderna dar tot pe acolo.
NU MANIFEȘTI CUM TREBUIE!!!
Ai uitat sa faci dragoste cu viata …
Imi aduc aminte cu neplacere de primii 4-5 ani de job cand, avand norocul sa prind boom-ul ecommerce, castigam extrem de bine, mult peste prieteni sau familie. Praful s-a ales de banii aia, mi-am dat seama cat de prost am fost mai tarziu, cand a lovit criza si m-am trezit fara job si fara bani deoparte. Aveam ultimul model de telefon, tv cu plasma, ps3, dslr smecher, laptop de top si PC de top. Nu au tinut de foame si nici nu au ameliorat stresul si grijile zilei de maine. Au ajuns cam toate la prieteni sau cunostinte cu bani deoparte, vandute pe o fractiune din pretul pietei. Discutia era f simpla. Iti dau x lei ca atat am, ce faci, mananci maine si iti platesti intretinerea sau faci foamea cu nokia de fite in buzunar? Cea mai buna lectie asta a fost. De la momentul ala, daca nu pun deoparte ceva intr-o luna, parca nu mi-e bine. Partea buna dupa ce am prins acest obicei este o viata mai linistita la job si in general. Sa stii ca nu depinzi de job pentru 6-12 luni minim, este vis. Sa poti spune nu la 20 de oferte si sa poti astepta pana primesti oferta asa cum iti doresti, este iarasi vis. Sa nu mai spun de ocazii bune cand am prins ba masina ba altceva la un pret bun doar pt ca am avut banii disponibili pe loc. Si faptul ca nu te plimbi mereu in discutii despre neajuns banii sau cum sa rezolvi o urgenta pt ca esti mereu pregatit, parca te face mai optimist si relaxat.
Asta e problema multora, nu învață deloc din experiența/sfaturile altora, sînt deștepți foc și cînd se lovesc cu capul de pragul de sus să vezi bocete…
This ^
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Ca vorbeam la articolul trecut de motivul pt care si-a luat ala masina sa dea cu ea in pom… du-te in Regie si vezi cum a evoluat parcul auto studentesc. Similar si pe sectorul de haine. Motivul e acelasi pe care l-am mentionat dincolo. Ca sa nu te joci singur.
Altfel da, sfatul e foarte bun.
@N
Sunt nenumarate articole in zona asta foarte boring de economisire-investire. Acum 10 ani era foarte greu sa investesti la bursa in sensul ca prin Romania erau destui de putini brokeri, iar daca incercai ceva in afara nu gaseai ca piata ori era prea mica, ori erai un client la risc.
Acum insa cine are chestiile de baza cat de cat rezolvate si are rabdare poate face niste bani frumosi in orizontul a 10 ani poate si mai mult.
Primul meu salariu a fost de 200 eur, prin 2006. Cand a auzit angajatorul cat vreau, a zis instantaneu da. Nu ma interesa suma, cautam un job la care sa invat ceva si ala era perfect.
Sunt de acord ca trebuie sa stai cu ochii in 4 dupa oportunitati. Asta e o chestie permanenta, chiar si dupa 20 de ani de experienta, chiar si daca abia ai inceput un job nou – mereu tine ochii deschisi. Nu trebuie neaparat sa pleci, dar niciodata nu strica sa stii ce se intampla in piata ta.
primul meu salariu a fost de 400 de lei, in timpul facultatii, la o firma unde ma ocupam de reteau lor. 14 ani mai tarziu castig 14k eur/luna, am apartamentul in centrul Bucurestiului platit, o masina buna si 50k eur in cont. Nu pot decat sa fiu de acord cu tot ce s-a spus mai sus, drumul pana aici a fost facut cu mare determinare si sacrificii. M-ar interesa totusi si o discutie legata de ce investitii cat de cat sigure, care macar sa ne protejeze de aceasta inflatie galopanta. Si nu, nu am nevoie de cursurile marelui Lorand sau Nedelcu
@Andrei – nu exista asa multe variante de investit, la final de zi sunt actiuni si imobiliare si trebuie doar sa analizezi gradul de risc vs castig.
Imobiliarele au randament scazut insa au avantajul ca poti folosi leverage, iei un imprumut cu dobanda scazuta pentru ca este garantat cu proprietatea si asta te ajuta sa cresti.
In domeniul actiuni ai de la titluri de stat care sunt cele mai sigure insa cu randament foarte scazut si apoi ai etf-uri, ai reit-uri si pana la actiuni individuale.
Cel mai lejer ca sa spun asa ramane un idice, care are costuri scazute si nu iti bati capul.
Vezi că ai pus o cifră in plus.
Imobiliare. Nu cîștigi mult dar sigur nu pierzi. Bursa e pentru proștii cu bani, tu nu vei știi cînd o bagă în faliment, iar la etf sau bitcoaie nu știi cînd trage serverul din priză ca la ftx.
Teren agricol, băgat la asociație…
Este lichid, se poate vinde relativ ușor, aduce mai mult venit decât un apartament închiriat…
alt idiot cu salariu imens (pentru românia) declarat de 14keur/lună și doar cu 50keur economisiți … mai era unul mai sus cu 15keur/lună și 200keur economisiți
bine zicea altcineva că la salariile astea trebuia să aveți deja milionul de eur economisit
mai bine tăceți bă
Aș mai adăuga 2 chestii:
1. în loc de economisit banii la bancă sau în plus față de asta, cumpărat și acțiuni. nu cu visuri cu dublat banii, ci chestii stabile: IBM, Microsoft, Visa, Toyota, etc.
2. șters conturi de pe rețele sociale dacă nu au treabă cu business-ul tău. e foarte greu să nu-ți faci „mici plăceri” atunci când te uiți mereu la alții cum și le fac.
Ce parere ai, merita sa tragi tare 3-4 ani cu 2 joburi pana strangi 30-40k si combinat cu un credit de nevoi persoanle pe 5 ani luat un apartament?
Exista o solutie mai buna?
nu, pune 20% avans, apoi credit ipotecar de preferat cu dobanda fixa, si fara penalizari la plata anticipata. In viata nu merita excesele de munca, mancare, bautura……incearca sa le tii pe toate in balanta. Am vazut baieti de 22-24 de ani care au tras tare si dupa 6 luni erau albi in cap. Banii se fac mai usor cand ai experienta, access la scule performante si conexiuni, dar ai nevoie de timp sa ajungi acolo.
Nu mai exista penalizari la niciun fel de credit pentru plata anticipata, e in lege.
Bune sfaturi.
„Toţi ne uităm la dinozauri cum o freacă toată ziua prin cafenele, îşi iau maşini de 30.000€ ” – this has aged like milk. daca pui toate butoanele pe noul duster sari de 30k..
Am ras la faza cu Duster. Trist e ca ai dreptate.
cât aveai salariul in 2009?
…și tot roabă cu motor rămîne.
@zoso, daca te refereai la mine – daca imi aduc aminte eram chelner pe strand la Arad prin 2008-2009, salariul nu mai retin. Imediat dupa Bacalaureat m-am angajat operator necalificat la Leoni in Arad unde parca imi aduc aminte ca am inceput cu 450-650 RON + bonuri pe 3 schimburi – cel mai mult am ajuns sa castig dupa 4 ani de operator necalificat cand am depus candidatura pentru departamentul de IT, tot acolo. Am ajuns la 1750 RON dupa inca 3 ani de reparat imprimante Zebra si reinstalat windows-uri pe productie si inca 2-3 aplicatii scrise in Winforms.
40 de ani dintre care 20 de munca, Bucuresti, manager in multinationala cu HQ in USA, salariu mai multe mii de euro, bonusuri, actiuni etc, casa, masina, familie. E bine, viata e buna, sanatate sa mai fie, in rest de la cariera nu mai vreau nimic in plus, de la varsta asta doar familia mai conteaza.
Cand vad in recrutare pustani de 22-23 ani cu max 1 an de exp cum nu accepta nimic sub 5000 lei, imi vine sa vomit. Si ma gandesc cat a avansat tara asta, de isi permit lenea si fitele astea.
Acum 20 de ani am inceput sapand fose septice( haznale le ziceam atunci), ca sa fac bani sa imi permit bilet autocar ( castigasem o bursa Erasmus, ai mei nu aveau bani nici sa treaca strada). Apoi am impartit pliante, am batut sute de km si sute de scari de blocuri pentru facut sondaje, apoi call centere dubioase ( suport tehnic sau sondaje pentru diverse businessuri obscure din alte tari – tin minte si azi unu in care sunam barbati sa ii intreb despre masturbare).
Joburi de noapte de la care plecam la seminarii sau cursurile cu prezenta obligatorie. Esecuri. Compromisuri. Succese.
Nu muncesti ca n-are rost sa muncesti pe un salariu mic? Mars ma, canta la alta masa. O groaza de oameni au muncit si au produs pe langa tine ca sa ajungi sa iti permiti sa iti fie lene si sa te plangi de pr margine.
Iti vine sa vomiti pentru ca?
Fie nu ai buget fie gasesti si oameni mai ieftini si astia sunt exceptia.
Daca sunt regula ia un metoclopramid si mareste bugetul.
Trebuie sa fii special rau sa crezi ca restul sunt datori sa duca aceeasi viata ca tine pentru ca….ce exact?
Rautate? Invidie?
Ca altfel se cheama buget si cost operativ….si se factureaza in consecinta.
Nici eu n-am tras la sapa la boier ca strabunicu….o jigodie lenesa, ce mai.
@habarnam e amuzant ca discutia a sarit de la cum sa pui cateva sute de euro deoparte la laude cate mii invarte fiecare. Unul nu a zis exact ce plm face de ia 14k euro in Bucuresti, altul vorbeste de munca apoi zice ca e manager. Ca si cand toti aia muncitori ajung manageri cand realitate din corporatii e alta. E ok la toti ne place sa ne mintim ca doar munca a contat si nu faptul ca ne-a vazut un manager ca suntem mai m***sti decat restul si ne-a promovat :))))
Butunoiu, tu ești?
Marius e un țăranoi romanache tâmpit, care deși e la vârsta a doua, nu a înțeles ceva din viață.
Guys, ati sarit agresiv. Ce a zis omul gresit?
Cred ca trebuie facuta o diferenta intre sclavageala si cerut pret/salariu nerealist pentru experienta si responsabilitatile pe care le ai. Nu poti cere pret de Bentley pe gioarsa ta de dacie 3110 din 80. La fel nici pe apartamentul din 65 sa ceri pret de penthouse doar ca ai auzit ca astea-s preturile in Herastrau, apartamentul tau fiind in camp si comfort 3.
Asta nu inseamna ca recomand sclavageala. Ci ca recomand sa intelegi pretul corect pentru experienta, calitatea si responsabilitati. Altfel lumea te refuza si nu iti da feedback si o sa continui sa tii pretul sus de 150k pe gioarsa de apartament din camp si va sta acolo 2 ani fara sa primesti un telefon.
Cel mai simplu ganditi-va asa, vine un tanar de 18 ani sa va renoveze casa si va cere pret de arhitect sau om cu 20 de ani de experienta. Ce faceti?
Sa clarific, nu jignesc calitatea omului de 18 ani. Ideea e ca sa ceri in intervalul corect pentru varsta si experienta ta. Si mai ales in raport cu piata din zona aia. Eu nu pot cere pret de arhitect si sa am atributii de student. Pentru ca daca cineva decide sa imi dea salariul ala imi va cere si responsabilități si rezultate la nivelul ala iar eu nu sunt dispus sa fac asta pentru ca timpul si efortul si stresul pentru mine nu justifica diferenta de bani.
@Cristi – man, in plm, omul e manager la o corporatiune in Bucuresti / Cluj. Viata e scumpa aici, daca EU consider ca la UN SINGUR an experienta am nevoie de 5000 lei sa ma descurc decent in orasele astea, atata cer ca salariu.
Nu conteaza ca ala vomita cand vede / aude cifra, ma pis pe parerea lui. Sa-si aduca oameni din satul de unde se trage pe un pachet de tigari si 2 mese pe zi sa-i munceasca…. daca nu-i convine oferta de aici!
@Adib nu era vorba de sclavageala.
ideea nu e cat consideri tu ca ai avea nevoie sa te descurci, ci daca ceea ce consideri tu e in raport cu piata si experienta pe zona ta. Repet, nu e sclavageala. Intrebarea e, vrei sa te angajezi sau vrei sa vinzi? daca da, faci o cercetare si vezi cam cat e intervalul in pe zona ta pe langa asta mai analizezi detalii particulare. Tu poti cere si de 100 de ori mai mult, vei fi respins fara feedback. De asta te intreb daca vrei sa te angajezi sau sa vinzi, ceri realist cu piata (asta nu inseamna minim pe economie). Bun, mai sunt si alte detalii cand negociezi pretul, balanta cerere/oferta, buyer market/seller market, renumele tau pe piata, ce alte optiuni ai, cat de ocupat esti, in general detalii pe care le identifici rapid si iti dai seama de pozitia de forta de la masa. De exemplu daca ala are nevoie azi de om ca i s-a spart teava in seara de revelion si nu are pe nimeni sa vina in 20 min, tu poti cere si de 10 ori ca nu are optiune. Sau are nevoie sa trimita om la client luni si azi e vineri, da, poti forta. . Altfel, fara pozitie de forta sau alternative, vii si ceri mult peste piata in speranta ca prinzi si ala are variante si nici nu stie ce poti livra (mai ales la 1 an experienta) ala va cauta in alta parte si nici macar nu-ti va spune de ce nu te suna inapoi.
Pe scurt, poti cere cat vrei, intrebarea e daca vrei sa finalizezi vanzarea cu succes sau sa trantesti usa in nas.
ultimul raspuns pe threadul asta. Intra pe Ebay/Emag si kncearca sa vinzi un iphone 8 la pret de Iphone 15 si vezi cum merge treaba.
@Cristi articolul se adreseaza mai mult tinerilor la inceput de drum. S-au gasit imediat niste baieti pe flex cum se mai intampla pe Reddit. Fac nspe mii dar pl detalii cu ce se ocupa ca nu mai e povestea asa glamuroasa. Iar ca sa ajungi manager nu e doar pe munca, stiu o multime de oameni ok care au fost pasati pentru ca era un altul mai dornic de afirmare a se citi dornic sa ii f*** pe restul doar sa il impresioneze pe sef. Nu mai zic de serparia care e prin corporatii care din nou nu e despre munca.
Opa, am ranit cateva suflete sensibile?
Plot twist: este vorba doar despre munca. Munca, bai, nu lene. E ori una ori alta. Pana si mafiotii mumcesc, nu va mai uitati la filme.
Deci cum am ajuns aici? Am muncit. Orice.
Nu iau metoclorpramid, iau pe altul care munceste pe banii aia. Cine isi permite sa refuze, isi permite, asta e cuvantul cheir. Respect Romania 2024, you’ve come a long way, cum se zice.
Iar pe topic, ca sa va mai zgariati un pic pe ochi, e simplu. Locuinta cumparata cu banii jos, stransi in mai multi ani exclusiv din salariu, bonusuri. Cu tot cu vacante bifate. Economisesc de la 14 ani, de cand scoteam alocatia cu biletele alea de hartie.
Stiu, sunt un taranache care n-a avut niciodata in picioare bascheti de 200 de euro, zero lei ramasi la 10 zile dupa salariu si restu de la tacsu
Mersi, aveam nevoie sa-mi dau ochii peste cap de dimineata.
@Adib: ce consideri tu e una, ce considera piata e alta. Fii sigur ca, in ultima perioada, piata a reglat cererea si oferta astfel incat pretiosi d-astia cu un an de experienta si care vor salariu de senior sunt inlocuiti rapid de altii care poate au mai putina experienta si le ajung 5000 pentru a imparti chiria apartasmentului cu 2 camere luat la periferie si care e la 10 minute de metrou sau cu oameni mai mai pe la 40 de ani care vor sa se reorienteze profesional.
Tot firmele au contribuit la asta. Ia uite, candidat tanar cu 2 ani experienta la 3 joburi, hai sa-i dam cat cere. Sigur e de apreciat ca a stat 5 luni la un job, sigur la noi o sa imbatraneasca. Hai sa-l angajam cu un salariu mai mare decat un anagajat cu experienta pe aceeasi pozitie.
Din pacate sau din fericire (depinde de ce parte a baricadei esti) s-au cam dus vremurile alea. Angajatorii au inceput sa puna pret mai mult pe angajatii pe care ii iau si nu mai sunt asa de dati pe spate de varsta frageda a unui candidat.
TLDR: „Daca mie mi-a fost greu, asa trebuie sa le fie si celor care vin din urma”
”Da, știu, nimeni nu se apucă de economisit la 22 de ani, dar pe la 25-27 ar cam trebui.”
Să mor io, eu nu m-am apucat și nu cunosc pe nimeni din bula mea să se fi apucat de economisit la 25-27 de ani.
salut, eu sunt vali. am început la 24.
Am inceput de la 18. Lumea crede ca poti economisi doar dupa ce treci de pragul de 5k euro/luna.
Am economisit mai din vreme, de la 22. La 24 m-am însurat, la 27 am cumparat apartament cu banii jos.
Vali, ce te bagi în bula omului? 🙊
ar fi trebuit să spun și că nu lucram în IT-ul ăla clasic (programare, sysadmin).
salut, sunt AB, am început la 26. poate câteva luni în minus.
Mi-am facut un fond de urgenta (in plic in casa, ca asa era pe atunci) de 1000 lei.
Regula auto-impusa era ca de fiecare data cand intru in banii aia pun 100lei in plus la loc luna urmatoare.
Am inceput la 20 de ani. Muncesc de la 18.
Merge si un video pe youtube fix cu ce ai scris – editat frumos (cum e trendul acum – fast paced) si sigur ajungi si la tineri.
Radem glumim, da’ hai si cu niste chestii concrete.
Unde/cum investiti in actiuni/indici/fonduri mutuale si de ce?
Cu ASF-ul la supraveghere si falimentul Lehman Brothers de acum ceva timp, nu am incredere in nimic.
Am o frica teribila sa investesc X ani si ulterior sa aflu ca cine s-a ocupat de banii aia, a dat faliment.
Ok, stiu de garantarea depozitelor dar mai departe ?
reddit.com/r/robursa
VWCE e un indice ok, e manage-uit de vanguard, nu prea au cum sa dea faliment din mai multe motive
nu se ‘ocupa’ ei de banii tai, poti sa intrii la broker si sa le vinzi cand vrei
sau cumperi actiuni individuale la companii stabile (in ro sunt alea mari care dau dividende) dar dormi mai putin linistit
ce știi de garantarea depozitelor? ce zice presa sau ce ți-am zis eu? că eu zic un pic diferit
Stiu doar ce zice Fondul de garantare.
Hm..ce zici tu nu cred ca stiu. Poti dezvolta, pls ?
@RDK: un rezumat ar fi ca nu exista destui bani in FGDB pentru a acoperi toti deponentii. Deci in caz de Armageddon economic, statul nu are destui bani pentru a-i despagubi pe toti.
De asemenea, vezi ca si Ciprul avea un FGDB cand au fost aproape de faliment si solutia a fost sa despagubeasca deponentii doar un animit procent.
Chestie concreta de investitii. cumperi o lada frigo, iei satele la pas si te intorci cu carne ieftina de la tara, ba jumate de vitel, ba o oaie. stochezi mai ceva ca la bursa. apoi cumperi o geanta sau oala termo si mananci la munca ce gatesti acasa.
Ca tot e cu wall street si vitelul de la tara.
Fanea, cum il ingana sorasa, avea si grad si functie, comandant in Brasov la jandarmerie si cumpara taitei cu sacul, direct de la fabrica. dupa carne venea la noi in provincie, lua de la fratele lui, ca il lasase tot terenul lu ala, la bunica-mea o parcela mica si mocirloasa. Ba cateva oi, ba vitei. Asa l-a crescut pe fiisu. nu cu carne de la alimentara. Si acum uite Conduce filiala din Olanda a bancii JP Morgan, aia, cea mai tare de pe Wall Street.
Cartea recomandata nu e chiar țîță de mâță. Ce fac autorii acolo e sa se uite la invingatori, adica sufera de survivorship bias.
Nu zic ca sfaturile date aici nu sunt bune. Le-am urmat si m-au ajutat, insa, la un job pe care l-am avut, am automatizat cat mai mult job-ul, am ajutat colegi sa fie mai eficienti, m-am implicat in proiecte in companie, etc. rezultatul a fost ca au promovat o colega care nu prea le avea cu domeniul in care lucra.
Asa m-am lecuit de corporatism si am realizat ca oricat de mult nu m-as zbate exista si factorul noroc in viata.
Poate promovarea s-a făcut și pe alte criterii…
Se mai intampla o chestie foarte tampita in corporatii. Daca esti prea bun pe tehnic nu esti promovat pentru ca *drum rolls* esti prea bun pe patratica ta. Asta plus cum ziceam si mai sus sa stii sa navighezi serparia din corporatii. Sa stii sa te mai bagi in seama cu managerul direct si eventual si cu managerul lui daca poti. Aia cu sa nu fii pupincurist e pentru prosti.
mișto faza cu Raluca… înafară de krossfire care și el trece pe aici destul de răruț, unde sunt comentatorii de atunci? sună aproape straniu ce zic (ca zgomotul unui lighean căzut pe gresia din baie la 3 dimineața)… s-ar putea s-ajung și eu ca ei… de pe acuma-ți zic…
Bun articolul
Eu vad ca combinatie intre munca,, mai multe surse de venit, relatii (networking nu pile) rezolvat probleme, cautat solutii, oferit calitate, economisit tot timpul indiferent cat de mic e venitul, investitie, planificare/obiective, constanta (orice campion a vazut rezultate dupa ce a facut acelasi lucru o perioada indelungata de timp), soft skills (vanzari, negociere, comunicare, prezentare, inteles omul si de ce face anumite lucruri), actionat la timp, personalitate (daca ai doi vanzatori care vand acelasi lucru, cel care e mai placut are mai mare succes), asumat riscuri, luat esec ca feedback, durut in cur despre ce cred altii despre tine, educatie financiara care e un pic mai mult decat pus 2 lei deoparte (return of investment, depreciere, inflatie, raport calitate pret, raport debt to income ratio care te ajuta sa iti dai seama daca poti sa iti permiti rata aia). Ti-e mai usor sa intelegi astea cand n-ai avut toate de-a gata de la parinti si stii valoarea picaturii de apa din caldarea pe care o cari singur.
Aici sunt mai multe directii de mers, ori cariera progresat, ori campion pe nisa ta, ori startup si incercat sa dai lovitura. Am exclus onlyfans, tepe, scamuri si alte labareli.
Iar’ s-a spart țeva cu bogați pe aici.
Imi place mai mult articolul tau vechi. Asta de acum e 80% despre economii. Si reply-urile tot pe asta sunt axate.
Ai dreptate: sunt etape. Daca le parcurgi corect si pui osul, the only way is up. Si atunci economiile nu sunt atat de importante.
E usor sa economisesti. Mai greu e sa faci bani. Sa tragi mai tare, mai eficient, sa ai ambitie si sa nu te dai batut cand ti-o iei in freza.
Piramida nevoilor si a cheluielilor e reala. Si e destul de simplu: cand ai facut suficienti bani ca sa acoperi cheltuielile esentiale (care includ si economii), restul e al tau.
Problema este ca foarte putini oameni, procentual ajung sa acopere aceste cheltuieli inainte de 30. Apoi apar alte cheltuieli esentiale (familie, imprumut la casa) care muta targetul si mai departe.
Insa exista si un avantaj in a fi roman. Chiar 2. Unul e ca Romania creste mai repede decat tarile bogate. Deci ai mai multe sanse sa surfezi pe un val bun.
Al 2-lea: suntem inca saraci. Salariile sunt joase fata de media UE. Deci the only way is up.
In sfarsit, cred ca ar ajuta sa nu ne mai uitam in jur atat. Pentru mine conteaza viata mea si ce vreau eu. Daca vreau un iphone e pentru mine, nu pentru ca X are unul. Vreau sa fac poze bune cu el, de exemplu. Imi place sa-l folosesc, e cool. De exemplu.
Da, multi vin cu caramida de la tata si iau modelul pro-max. So what? La varsta mea sunt fosti colegi de generatie iesiti la pensie din justitie cu pensie mai mare decat as fi visat eu sa castig in Romania. So what?
Daca eu sunt OK cu situatia mea, e suficient. Nu sunt intr-o cursa cu nimeni. Sa nu uitam totusi ca acei oameni au si luat un examen de admitere la 20 pe loc, ca au invatat de le-a picat parul cand eu beam o bere, ca au muncit 25 de ani intr-un mediu toxic, cu presiuni de toate felurile. Fiecare e cu drumul lui, si e OK asa.
Sunt iphoane pentru toti
Sunt foarte mult romani care nu au avut de unde sa invete educatie financiara. Si nu vorbesc aici de scoala neaparat ci si de de mediul familial. Eu de exemplu nu am avut parte de asa ceva, am invatat doar cum sa toc banii si sa-i stric, pentru ca am primit tot timpul. Evident ca life hit me hard, odata ce am iesit de pe bancile facultatii si nici n-am mai ajuns sa profesez in domeniul respectiv (dap, oarecum am facut-o degeaba). Abia atunci mi-am dat seama ce sunt banii, ce trebuie sa fac cu ei si inca ma chinui. Ma chinui pentru ca nu am facut la inceput ce zicea Zoso. Da, descurcareata si desteptuca cat de cat sunt, nu ma consider cel mai ascutit creion din penar insa sunt muncitoare, daca imi dai sa fac imi dau tot sufletul sa iasa bine si ma consum. Imi pare rau doar ca nu am fost mai fasneata in anumite momente si mai ambitioasa.
Referitor la bani, am inceput practic sa economisesc, daca nu luna de luna macar la cateva luni cam de cand eram in concediu de maternitate. De exemplu m-am simtit foarte mandra de mine ca eu maxima cheltuitoare, care nu stiam ce inseamna sa strangi bani deoparte in facultate, am ajuns iarna asta sa platesc eu integral partea de ski a copiiilor care a fost peste 5000 de lei la doi copii cu tot cu echipamente. Ma laud pentru mine in primul rand ca nu l-am mai impovarat pe sotul si cu asa ceva.
Evident, mai am muuuuuult de lucrat cu mine, acum iarasi ma gandesc sa ma reintorc la vechea firma unde se putea evolua dar n-am stiut eu atunci (n-aveam mintea mai coapta) desi castig mai bine aici dar lucrurile nu merg cum trebuie. Sunt dispusa sa fac o perioada downsize dar sa cresc pe partea de cariera, o sa dau tot ce va tine de mine sa-mi ating scopurile.
Daca privesc in spate, clar am regrete ca nu mi-a venit mintea la cap mai devreme. Incerc sa ii invat si pe copii sa economiseasca de mici. Sunt mandra ca nu s-au aruncat si nu se arunca din prima la primul gadget si isi strang banii luna de luna, nu si-i strica.
Bottomline e da: economisiti chiar daca aveti un salariu de rahat la inceput, ca asa te pregateste pentru viata sa stii unde te raportezi, ce trebuie sa faci sa cresti si unde mai poti jongla cu banii *iti vezi real ce cacaturi faci lunar si pe ce strici banii.
cum se impaca fraza asta cu ideea de a economisi?
„De exemplu m-am simtit foarte mandra de mine ca eu maxima cheltuitoare, care nu stiam ce inseamna sa strangi bani deoparte in facultate, am ajuns iarna asta sa platesc eu integral partea de ski a copiiilor care a fost peste 5000 de lei la doi copii cu tot cu echipamente”
Pentru ca mi-am impartit banii pe pliculete virtuale (pusi separat fiecare: vacante/fidelis pentru anul viitor cand vreau sa iau actiuni/activitati extracuriculare copii etc – in functie de nevoile care pot aparea). In loc sa scot din portofel dintr-o data per sezon cand se plateste suma respectiva, i-am avut stransi. Si asta e ceva pentru ca eu nu faceam asta acum 10 ani de exemplu.
Recomand pt cei care pot face usor impartirea, sa o faca: salariu/ore de munca. Afli aprox. cat castigi pe ora, si apoi in deciziile de achizitie vezi cate ore ai de muncit pt un produs anume. Mai ales la produse „lux” sau scumpe, mie mi-a pus in perspectiva anumite dorinte, si m-a ajutat sa ma razgandesc. Cand vad ca o geaca costa 5 zile de munca, imi piere cheful sa stiu ca dintr-o luna, 5 zile am muncit doar pt geaca aia.
recunosc că n-aș mai lua nimic, dar eu calculez diverse prețuri raportat la rata la apartament.
de exemplu, când aud de prețuri la mașini cât a fost prețul apartamentului meu sau cât a fost creditul, mi se crâmpoțește carnea pe mine. las’ că merg cu trenul/autocarul.
sau efectiv îmi explodează creierii la prețuri gen o geantă/pantof/chiar telefon cu prețul unei rate (un pic peste 300 euro momentan). (ok, dacă faci bani cu telefonul ăla, poate, dar un telefon pt sunat, fb și tik-tok vs o lună de acoperiș deasupra capului).
Si eu mai calculez asa, dar ma refer la cheltuieli gen rata la apartament, nu geaca Moncler :)()
Eu am o vorba: nu ies in oras, stau acasa si fac bani. Nu, nu fac videochat, dar stand acasa, nu cheltui si, deci, imi raman bani in plus.
Partea cu economisitul poate fi destul de dificila daca nu te tii de un program. E exact ca slabitul. Daca iti creste salariul cu 50%, fii sigur ca nimeni nu o sa puna deoparte diferenta salariala. Avand salariul mai mare, automat vei vrea si tu chestii mai bune.
Nu iti mai place Xiaomi, iti iei iPhone. Nu iti mai iei Quechua din Decathlon, iti iei Puma de pe emag. Si tot asa. Si uite asa ajungi sa dai diferenta salariala pe chestiile astea si sa economisesti aceesi suma pe care o economiseai inainte de marire. Si nicio carte de la Asoltanie nu te va ajuta sa faci ceva, tine doar de tine.
Mai stit regula borcanelor? A folosti-o cineva?
Nu e așa, mai ales dacă stai cu părinții. Ai luat primii bani, du-te la ruleta, pune pe roșu. Dacă câștigi, rupi un chef, iar dacă nu, oricum iei dădeau ai tai, ca ai un job „entry level”
1. adaug si eu aici ca e bine sa iti cunosti valoarea profesionala „neta” cum se zice, asta ar ajuta sa urmaresti acele oportunitati de care ziceai si o cautare dupa profesia ta pe site-urile de job-uri din Ro si din strainatate ajuta sa iti faci o idee despre asta;
2. si vorbind de oportunitati, e bine de precizat ca de obicei nu le gasesti „in zona ta de confort”, ci prin alte orase mari, tari straine etc. ceea ce ma duce cu gandul la:
3. circumstantele fiecaruia sunt foarte diferite – ai copii, e mai greu sa te muti, pierzi oportunitatile, ai credite la apartamente – la fel, ai neamuri in zona, parinti, vrei sa stai pe langa ele.. si ajungi sa te resemnezi..
Și partea cu ”bulangiii” când vine?
Articolul asta merge legat cu unul d-ala cu oameni si relatii.
Daca da banii pa bautura si iphone latest, da-i eject.
Daca n-are si ea 500lei pusi deoparte pentru o urgenta, enjoy the ride, dar coboara la prima.
Din păcate ne place sa ne mințim. ne este greu sa ne privim in oglindă si să recunoaștem arunci când greșim
„economisim sa avem bani cand suntem batrani si sa ne scarpinam la coaie cand suntem tineri”? Sau cum plm?
Primii ani de salariu am fost boss. Luna avea fix atatea zile cat avea si contu bani. Am primit un al 13lea salariu, am reusit sa imi cumpar monitor pentru calculator. Cu ce bani mi-a mai dat taica-miu.
De economisit am reusit sa economisesc cand am lucrat 3 luni in suedia. Am cheltuit aici banii de diurna si am reusit sa economisesc aproape 3 salarii. S-au dus repede pe o bicla, banii de avans la masina si inca niste dracii.
Cand am inceput sa trec de 1000e am reusit, o perioada, sa pun bani de o parte. Dar, dupa au inceput cheltuielile sa cam egaleze veniturile. In 2011 cand am vrut sa imi iau apartament, am realizat ca aveam in conturi vreo 2000 lei. Ca mai erau zile din luna, nu ca facusem eu vreo economie.
De acolo am realizat ca ar cam fi cazul sa incep sa pun si eu niste bani de o parte. Si incet incet am reusit sa economisesc de o ciunga.
*nu castig 15mii pe luna si nu am nici 200 de mii de euro prin conturi.