Ghid: cum găsești influenceri pentru o campanie

Am pornit de la articolul ăsta și am zis să scriu un ghid pentru oamenii care lucrează la campanii online, fie că sunt în agenție, fie că sunt la client, deși ghidul poate fi util și pentru bloggeri, ca sa se cunoască mai bine.

Așadar, cum găsim oameni cu care să facem campanii pe internet?

De obicei, o campanie pornește cu un brief generalist: “vrem să comunicăm ceva”. Brieful trece prin câteva faze, adăugându-i-se metode de comunicare, puncte ce se doresc atinse, publicul dorit, câteva obiective și așa mai departe. Apoi el ajunge fie la agenția de online a clientului, fie la departamentul de online al companiei.

Aici, oamenii, presupunând că sunt bine intenționați și vor să își facă treaba, se apucă de căutat bloggeri (voi folosi bloggeri în loc de influenceri pentru că la noi sunt puține vedete social media care să nu aibă blog)(Bromania, Mikey Hash). Căutarea asta are câteva handicapuri pe care le explic și le îmbunătățesc în acest ghid. Plec de la presupunerea că există undeva în agenție/departament o listă cu bloggeri cu care s-a făcut primul contact sau s-a mai lucrat la campanii.

 

Așadar…

1. Căutăm pe blog

Pare extrem de banală, dar este o metodă bună de a afla dacă bloggerul a scris despre produsul/compania noastră, și ne putem da seama dacă are o aplecare sau o aversiune față de produsul nostru.

(bloggeri, vedeți acum de ce insist pe partea tehnică, gen aranjarea articolelor după dată?)

Dacă nu găsim articole despre produsul nostru, căutăm produsele concurente. Poate a scris de bine de ele, poate a scris de rău, ambele variante prezintă oportunitatea pentru o abordare de genul “știu că folosești periuța de dinți X, dar noi avem ceva mai bun și am vrea să te convingem să o testezi și să scrii despre ea”.

 

2. Studiem articolele găsite

Fie că am găsit pe blog articole despre noi, fie despre concurentă, le citim. Vedem dacă ne place tonul, vedem dacă are o idee vagă despre produs, vedem dacă pur și simplu scrie minciuni ca să fie băga în seamă (o tehnică pe care unii bloggeri o folosesc frecvent încercând să obțină niște bani pentru a tăcea).

De aici tragem primele concluzii.

După care ne uităm sub articol. Există comentarii? Sunt multe? Sunt puține? Sunt civilizate? E înjurat produsul? E înjurat produsul pe bună dreptate sau e înjurat ca la Obae?

Comentariile constructive sunt un indiciu bun asupra comunității/publicului bloggerului și asupra reacțiilor care vor urma pe produsul/campania noastră.

 

3. Like-uri și comentarii pe Facebook și Instagram

Alt indicator bun e profilul de Facebook și Instagram. Sunt like-uri la articole? Sunt comentarii? Publicul interacționează cu ce spune bloggerul? Poate nu comentează pe blog, dar comentează pe Facebook.

Un indiciu bun asupra interacțiunii e numărul mare de like-uri și numărul mic de comentarii. A avea 100+ like-uri la un articol și apoi 0 comentarii pe blog și pe facebook la acel articol e un semn că publicul e amorțit și/sau sătul de ce spune bloggerul și dă like doar din inerție.

 

4. Comunică din primul email ce dorește clientul

Sunt doar 3 tipuri de campanii:

  • awareness: scopul ei e să anunțe produsul și să îl întipărească în mintea cumpărătorului.
  • trafic/reacții: scopul ei e să aibă clientul trafic pe site, reacții pe facebook sau naiba mai știe ce.
  • vânzări: să comande produsul din magazin, fie direct de la client, fie prin magazinele partenere.

Bloggerul/influencerul poate fi parte dintr-o campanie cu alți bloggeri sau dintr-o campanie mare, cu TV, print, activări offline sau alte minuni.

Una dintre cele mai mișto campanii care au sfârșit prost a fost la lansarea unui iPhone, când clientul a vrut oameni în magazin. I-au adus pe Mikey Hash și pe Smiley, magazinul a fost plin la lansare și câteva ore după, dar nema vânzări. Pentru că scopul comunicat n-a fost vânzarea, ci lumea strânsă ciopor.

De ce se comunică din start obiectivul? Pentru a nu exista neînțelegeri ulterioare. Dacă mâine vine cineva și îmi spune că obiectivul e să vândă 10 credite imobiliare, mă gândesc de 10 ori dacă pot face asta sau nu.

 

5. Cere autoritar statistici și obiective

Nu știu de ce, dar există o jenă și o teamă la a cere așa ceva, ba chiar unii se codesc să le introducă în contracte. În ultimii ani, cu clienți care fac multe campanii, am văzut trecut în contracte, pe lângă că trebuie eu să le trimit statistici la 10 zile după campanie fără să le ceară ei, și clauze de genul “minim X comentarii, minim Y like-uri”.

Și primesc mailuri de la bloggeri care mă întreabă ce să facă, că nu vrea clientul să plătească până nu vede statisticile. Păi, scrie în contract că trebuia să i le trimiți? Da? Atunci despre ce discutăm?!


 

Regulile astea aduc campanii decente bloggerilor decenți și muncitori. Nu te îmbogățești, dar bani de o casă și un Subaru vechi de 10 ani tot se fac. Cu cât ții blogul mai în ordine și cu cât îți minți cititorii mai puțin, cu atât e mai bine.

 

 

influencer

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

15 comentarii

  1. Asta este cumva legata si de blogurile de fashion. Omu’ nu intra sa invete cum sa se imbrace, intra sa vada un sfarc sau o buca atunci cand pica PornHub-ul.

    00
    • O laie. Intra pustoaice sa vada cum se imbraca divele de pe facebook. Ma uit la prietena mea, frecventeaza bloguri, dar arareori citeste articolele sau prezentarile de produse, ca nu o intereseaza. Vrea doar sa vada ceva trend-uri si daca nu cumva propriile idei sunt rasuflate.

      De asta blogurile de fashion nu aduc vanzari. Ca traficul e adesea reprezentat de pustoaice fara putere de cumparare.

      Mai sunt si gospodinele care mai intra pe acolo in cautarea de diete miraculoase.

      00
  2. Punctul 5 imi explica de ce, in ultimul timp, unii cersesc atentie pe mail pentru anumite articole….. #nuziccine #persoanaimportanta

    00
  3. NOU
    #5

    Și atunci putem spune despre cei care au organizat campania pentru ‘Drumul Cetăților’ ca nu și-au făcut treaba?
    După ce a scris ‘la creme de blogsfere’ aplicația are 1000 de instalări pe android. Mult? Puțin?

    00
    • instalează, pornește, vezi câte checkinuri s-au dat și gândește-te că 10% din total au primit licențe pentru produsele bitdef.
      mult, puțin, nu știu. clientul a fost mulțumit cu ce s-a lucrat.

  4. Doar că tu porneşti de la ideea că agenţia / departamentul de online ştie ce tip de campanie vrea şi ce rezultate vrea. Cel puţin la mine, în 9/10 cazuri, dacă îi întreb ce urmăresc să obţină din campanie spun … „păi … promovare”. După ce ne lămurim cu asta, trecem la întrebarea „cum veţi măsura succesul campaniei?”, care din nou îi pune în dificultate.

    De regulă se blochează discuţia după ce le garantez nişte cifre (chiar dacă ei nu cer asta) şi le cer un pret. Pentru ca mai târziu să văd campanie pe cine ştie ce blog obscur, care nu are nici măcar datele publice pe T5. Deci ei aleg să creadă promisiuni (şi probabil preţ mai mic) în detrimetul unor date care pot fi probate. Asta e, vina mea că încerc să fiu băiat bun şi să-i educ, în loc să le spun poveşti şi să le iau banii.

    00
    • Eu as obliga toti bloggerii sa isi puna statisticile vizibile pe t5 :)

      00
    • Romanului mediocru ii place sa fie mintit. Romanul ala destept nu prea il intalnesti in departamentul de PR la firme obscure sau lansand cine stie ce combinatie nastrusnica online. Mai e si romanul care a construit tot ce are pe furaciuni, pile, presiuni sau chiar santaj – am avut destui si dinastia. Statistica ta are sens.

      Rezolvarea e simpla: iti faci doua agentii, una orientata spre calitate, alta orientata spre buget. Cu prima faci performanta, cu a doua faci ce poti in buget.

      Te-ai prezentat cu prima agentie si n-ai primit nici un raspuns? Tu deja ai contactul din firma, pune-i mocangeala sub nas si trimite un agent sa-i ia banii.

      Prostia se plateste, ia-le banii!

      00
  5. Taica, mai inainte de a cauta influenceri firma tre sa se gandeasca serios ce proces de cumparare are clientul, ce proces de vanzare au ei si cum se pupa astea doua.

    In functie de chestiile de mai sus o sa stii si cum intra internetul in afacerea ta, care sunt canalele tale de vanzare si alte rahaturi. Si toate astea dublate de numere.

    00
  6. Pe mine astfel de postari ma lasa un pic cu gura cascata… E adevarat, ca decizia de cumparare o mai iei, uneori si citind un blog, uitandu-te ce spune lumea pe acolo despre produs dar adevaratul test e in magazin, acolo cand (ar trebui sa) belesti bine ochii astfel incat sa nu iei o tzeapa. Pentru ca peste 80% din produse sunt tzepe… adica chestii frumos colorate alacatuite din materii prime si materiale ieftine.. De aceea, degeaba blog de fashion daca mergi in mall si vezi tone si tone de carpe oribile care nu stau bine nici pe manechin daramite pe om.

    Ma intreb cum de retailerii de tzoale nu-si dau seama ca isi fura singuri caciula in cel mai tragic mod, cu blog sau fara blog.

    00
  7. Chestii de bun simt. Ciudat ca nu sunt practic evidente pentru cei implicati. Dar cand faci „dupa ureche”…”las’ ca merge asa” :-)

    00
  8. Las și eu un comentariu pretendent la dislike-uri, la fel ca CiSmaru. Bun, bun de tot articolul ăsta.

    00
  9. Presupui că se face măcar minimul de documentare de a da click pe site-ul persoanei căreia i se trimite propunerea de colaborare.
    Eu m-am rătăcit cumva pe o listă de blogeri din Oradea (deși am un magazin online) și tocmai am văzut în inbox o propunere de a testa serviciile unei clinici de înfrumusețare și a le promova pe site-ul meu.

    00
  10. De acord cu campaniile, cu statisticile, cu faptul ca unii cer enorm de mult degeaba, cu minciuni si diferite artificii, inclusiv cumparat de premii si locuri in topuri obscure, sau obtinute pe dat bine pe langa unii si altii. Si ascunese statisticile. Dar nu sunt neaparat de acord cu rata comentarii = vanzare. Multi oameni – mai ales din mediul corporate – nu se simt confortabil sa posteze comentarii si nu au timp, ei posteaza numai dupa ce compun frumos, ca un mail in campul muncii, dar cumpara, se las influentati de produse. Multi dintre cei care comenteaza frecvent nu sunt neaparat si cumparatori, ci unii doar pasionati de tot ce este nou, sau doar interesati de subiecte etc.
    In orice caz, ce doresc sa subliniez este ca blogurile sunt o forma de publicitate, se dau sume uriase pentru panotaj si cine se mai uita in zilele noastre pe sus cand toata lumea sta cu ochii in telefon? Si cine ii intreaba pe cei care vand panouri cu sume exorbitante cati au cumparat produsul x? Am impresia ca la noi se cere cu mult prea mult de la bloggeri, mult peste ce se cere in strainatate, cred ca ar trebui ca bloggerii foarte influenti si chiar cei mai mici, sa constientizeze publicul (in speta clientii) si asupra valorii publicitatii pe bloguri in raport cu publicitatea clasica. Iar in companii, cred ca este timpul sa fie consultanti pentru online, bine pregatiti, asa cum sunt pentru marketing, resurse umane, juridic. Mediul online este cel mai puternic mediu de comunicare si i se ofera cele mai mici resurse. Da, am vazut ca este in functie de obiective: awarness, vanzare, etc, dar cred ca publicitatea pe bloguri trebuie privita ca advertising, iar vanzarea sa fie afiliere, sa genereze venit suplimentar. Ar fi frumos sa se faca ceva sa creasca domeniul, in ansamblu, in paralel cu ceva care sa faca lumina in acest vest salbatic al blogosferei, asa cum il trateaza unii – ceea ce este extraordinar!

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.