Geanta unei doamne

Pentru că nu mă mai descurcam cu miile de chestii inutile pe care le căram zilnic în geantă, la un moment-dat am renunţat  aproape de tot la acest ingrat accesoriu. A mers o perioada figura asta, dar din păcate sunt situaţii unde e musai să iau o geantă mai mică sau mai mare după mine, pentru că, nu-i aşa, sunt o doamnă.

Oricum, azi mă pot mândri că am patru variante pe care le adopt în priviinţa genţilor atunci când plec de acasă, pe care vi le spun, poate vă adaptaţi şi voi şi nu mai văd atâtea fete cu geamantanele la cinema:

1. fără geantă – iau cu mine doar port cardul şi telefonul, pe care le ţin prin buzunare sau pur şi simplu în mână. E aşa o senzaţie faină când nu ai nimic de ţinut în mână sau pe umăr. Atunci îmi amintesc ce norocoşi sunt bărbaţii cărora croitorii s-au gândit să le facă un buzunar interior la haină. Ei sunt mai tot timpul cu mâinile goale. Nu contează, la ei buzunarele trebuie să fie pline. Revenind, plec aşa de acasă atunci când:
   • duc sau să iau copiii de la şcoală;
   • merg la supermarket (nimic nu mă enerva mai tare la cumpărături, decât să am grijă de geanta din coş);
   • ma duc în vizită la prietenii buni, care mai şi locuiesc aproape (asta-i una din situaţiile în care îmi iau doar telefonul).

   2. o geantă mică –pun în ea pe lângă port card, ceva bani cash, telefon şi chei de maşină,  un un pachet de şerveţele şi-un luciu de buze (pe ăsta din urmă chiar nu ştiu de îl iau, probabil pentru simplul motiv că-mi încape în gentuţă). De obicei plec cu ea:

   • la o plimbare în parc;
   • la un spectacol, un film, un teatru.

   3. o geantă pe care să o pot purta pe umăr. E modelul cu care-mi fac veacul, ca să spun aşa. Încap în ea, pe lîngă lucrurile enumerate până acum şi o sticlă de apă, o carte, tocul de la ochelari, portofelul şi nu mai vreţi să ştiţi ce. O port de fiecare dată când:

   • merg cu metroul;
   • drumul pe care urmează să-l fac e mai lung sau are mai multe opriri;
   • merg la un concert;
   • mă întîlnesc cu prietenele mele în oraş.

   4. o geantă mare. O port foarte rar în ultimul timp şi numai atunci când trebuie să-mi iau cu mine aparatul foto, laptopul, sau cine ştie ce dosare, pe care altfel al trebui să le duc în mână.  Se întâmplă asta când:

   • merg la întâlniri  de afaceri;
   • la conferinţele cu şi/sau despre bloggeri;
   • la sală (nici nu bănuiţi cât echipament intră într-o asemenea geantă);
   • când plec la ai mei pentru o singură zi;
   • etc.

   Acestea sunt variantele la care am reuşit să mă rezum, mi-am uşurat viaţa şi mai ales cârca foarte mult de când nu mai car geanta mare cu mine este tot. Îmi aduc aminte acum şi zâmbesc, cum altfel, de zilele în care ajungeam şi eu la cinema cu o ditai geanta la mine, de trebuia, ba s-o bag la spatele meu si sa stau rău două ore, ba s-o ţin în braţe la un loc cu popcornul şi sucul, ba să-i fac loc la picioarele mele pe jos  şi s-o recuperez la sfârşit de pe rândul din faţă. Aşa că doamnelor, zău aşa, avem atâtea variante, totul e să ne adaptăm. În plus, domnii ne vor aprecia ca ne-am dat silinţa.

   P.S. Nu trebuie să aveţi genţi de trei culori diferite din fiecare variantă. Nu.