Interesantă teoria lui Cristian Ghinea din Dilema:
şpagă la Mazăre, la Duicu, la omul de la APIA, la Frîncu. Oamenii ăştia şi-au creat nişte aşteptări, nişte obişnuinţe, în lumea lor orice bani le trec prin mână trebuie să conţină, prin definiţie, şi un procent al lor. În mintea lor, acel procent li se cuvine. Dacă vreţi, la nivel geopolitic, asta explică şi ataşamentul poporului rus faţă de toată Europa de Est: a fost a lor, suferă că au pierdut-o, o vor înapoi cu orice preţ. E motivul pentru care abordarea cu sancţiuni economice nu va funcţiona: când eşti iraţional, nu contează sancţiunile. Dar să rămânem la corupţii noştri. Mazăre a aranjat şpaga înainte chiar de a şti exact ce fel de case vrea să construiască. El ştia două lucruri, în mod limpede: că va construi casele şi că va lua o şpagă din asta. Restul erau detalii. Frîncu nu a stat să calculeze că avea nevoie de proiectul arhitecţilor pentru a dezvolta oraşul mai departe – pentru el, chestia consta în nişte hârtii din care unii primeau bani din semnătura sa. Dacă nu primea şpagă din asta însemna că degeaba e primar, ar fi ca cum i s-ar fi luat ceva al lui. Odată ce un om ştie că are dreptul la ceva, o eventuală decizie ulterioară de renunţare e greu de luat. Intervine aversiunea faţă de pierdere. Dom’ne, sunt banii mei, mi se cuvin, de ce să nu îi iau? Cam asta par a spune Mazăre sau omul de la APIA. Cum să semnez eu actele de subvenţie fără să primesc partea mea? De asta oamenii obişnuiţi cu şpaga se adaptează greu la noua realitate. Pentru ei e o pierdere. Este iraţional, dar e predictibil.
El încearcă să explice rațional ceva ce e mai degrabă genetic și/sau explicabil mult mai ușor. Majoritatea celor prinși cu șpagă sau neprinși încă intră în două mari categorii: cei cooptați pentru imagine (Mircea Diaconu, imbeciluțul de la HIQ, Luminița Anghel, Irina Loghin) și mediocrii. Prima categorie nu merită prea multă atenție, ne vom opri asupra celei de-a doua.
Luați pe rând, toți coruptibilii României sunt niște oameni nesiguri pe locul lor de muncă și pe capabilitățile lor destul de limitate. Experiența lor de muncă este bazată pe numirea lor de către cineva în acel post, prin concursuri aranjate sau prin pile. Într-o lume reală, Ponta, Șova, EBA sau Dragnea ar avea cel mult un loc de muncă sigur pe post de șef de sală la vreo crâșmă obscură. Experiența lor de muncă nu e diferită de a lui Dinu Patriciu, care a pierdut în toate afacerile făcute cu banii primiți pe afacerile politice, sau a lui Ovidiu Tender, notoriu chelner și om de casă al lui Ion Iliescu, care, legenda spune, abia putea să se iscălească atunci când a fost cooptat și transformat în om de afaceri. Sau Gruia Stoica.
Și totuși, cum ajung mediocrii ăștia în posturi de conducere sau de decizie? Păi, pentru că nimeni nu are chef să promoveze în aceste posturi oameni capabili, care să se priceapă sau să dreagă ceva (drept dovadă, bucureștenii au ales un doctor primar), ci oameni care să execute ordine. Și cine execută ordinele mai bine decât un mediocru care știe că salariul lui depinde de omul care l-a pus acolo?
Și aici apare sistemul. Omul dă o șpagă ca să intre în sistem și apoi i se cere o șpagă lunară sau anuală, fie în servicii, fie în bani. Și, dacă tot fură, de ce să nu fure cât mai mult? În mod normal, un primar analfabet ca Vanghelie ar fi fost zburat la prima abatere, dar omul a fost sufletist și a plătit datoriile partidului când acesta nu era la guvernare, și l-a susținut cu bani pe Geoană și pe alții. Cu ce bani? Cu ce bani circula Vanghelie cu un Mercedes de 100.000€? Exact, dă la partid ca să îl susțină și să îl apere, dar fură și pentru el.
Și, dacă vă uitați, pe unele funcții publice sunt oameni de 10-15 ani, fie pentru că sunt buni, fie pentru că sunt maleabili.
Toate argumentele, dealtfel corecte, subliniaza dezavantajele majore ale unui aparat de stat extins si implicat in multe lucruri in care nu are ce sa caute.
Un stat minimal, care ar avea ca atributii ordinea publica (politie), justitie, armata, afaceri externe si alte citeva chestii la nivel local ar limita foarte mult risipa si mita.
Dar majoritatea Europei si chiar Statele Unite se indreapta spre un stat atotputernic. Cu impozite enorme si risipa/coruptie pe masura.
Da stiu, voi avea n’spe negative , dar totusi nu ma pot opri sa nu remarc ca nu e nici un exemplu de la PDL. Si totusi si la ei e la fel – desigur nu-s la putere, dar au fost… nu de mult
Corupția trebuie băgată la fapte ce pun în pericol siguranța națională.
Iti dai seama ca esti luat de prost daca ajungi intr-un post de conducere in tara asta si nu iei spaga? Cum m-ar privi pe mine colegii daca ar afla ca nu iau spaga ca si medic? Sau ca profesor?
@geretus
Exemplul PDL e EBA . Chiar daca a schimbat recent partidul.
Șpaga are o istorie atât de bogată, pe meleagurile noastre, încât subiectul s-ar preta a fi analizat într-o teză de doctorat. Cronicile noastre abundă de descrieri ale cazurilor de luare și dare de mită, dar interesant este faptul că autorii nu condamnă aceste acțiuni decât în cazurile în care care boierii care luau mită nu isprăveau faptele pentru care fuseseră plătiți. De fapt, în codurile vechi de drept care au circulat în Țările Române, mita era sancționaă doar sub forma simoniei, adică a cumpărării de funcții ecleziastice prin bunăvoința unor episcopi. În rest, șpaga nu era un delict, ba chiar făcea parte din categoria practicilor obișnuite din arealul politic. Când a fost, în sfârșit, penalizată, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în codul penal al lui Alexandru Ipsilanti, darea de mită devenise un obicei atât de răspândit încât cu greu putea fi stârpit. În toate regimurile ulterioare au continuat să existe scandaluri privind mita de la nivel înalt, iar în comunism ea a devenit o modalitate de a supraviețui pentru omul de rând, dar și o cale de a obține o ascensiune socială mai rapidă pentru cadrele comuniste. Practic, sunt vreo patru sute de ani de istorie neîntreruptă a șpăgii în România.
@Geretus: esenta articolului nu este deloc anulata prin nementionarea „politicienilor” PDL. Putea, pur si simplu, sa nu aduca in discutie niciun nume, ai impresia ca noi nu-i stim?
Greșești tu. Exemplele pe care le dai sunt de alt tip. Patriciu, Gruia Stoica & company sunt „bidoane”, „valize”, nu sunt ei corupți. Patriciu nu a primit niciodată șpagă, a dat ;). Miliardarii aceștia de carton, din care a mai rămas în picioare doar Niculaie, au beneficiat de o conjunctură fericită în anii ’90, imposibil de repetat acum, dar nu i-a dus capul să reziste. La această categorie exemplul cel mai bun este Gigi Becali, fiindcă el a pornit de la cumpărat țigări și băutură pentru fotbaliști până la titlul de „mare mogul”.
Ghinea greșește generalizând. Explicația lui este bună pentru medici, pentru funcționari mărunți. Pentru ei, „plicul”, „pachețelul”, „sacoșica” sunt „drepturi”, „atenții”.
Primarul care își negociază șpaga știe foarte bine că face ceva ilegal, dar e convins că el are pile mai tari care îl vor apăra, e mai șmecher. Uni s-au prins și s-au dat la fund (Vanghelie, din lista ta, de care nu mai scriu nici tabloidele). Sistemul se va prăbuși complet când vor înțelege că nu are cine să-i apere. Deocamdată doar se clatină, încă mai speră.
Oameni mediocri pe posturi mari: e valabil si pentru sefii din procuratura. Vezi Kovesi si Morar.
@geretus
In articol nu s-a vorbit de partide. In definitiv indivizii enuntati sunt spagari dovediti iar faptul ca in PSD concentratia lor este foarte mare ne dovedeste ca acest partid are exact sistemul de promovare descris in articol.
Da Zoso, este un aspect corect pe care-l mentionezi si care nu este acoperit de articolul din Dilema. Si anume ca o parte din bani trebuie sa mearga catre cei de sus (sau din spate). Retinerea de la spaga devine din ce in ce mai grea cu presiunea pusa de sus chiar daca frica de DNA este din ce in ce mai mare. Speranta ca „te scoti” pana la urma, cu pilele din spate pentru care de fapt cotizezi.
Vezi cazul Bunea-Stancu care zicea ca daca cade, ii trage si pe ceilalti dupa el.
O, ce bine-ar fi!
As cumpara productia de popcorn pe o juma’ de an si m-as uita in delir la Antena 3 ;-)))
frumos articol dar este doar pt trafic.
vrem fapte. in domeniul politic. sau un ong ceva…faptele conteaza…take a stand, strike a pose. pe cine preferi,sustii in politica. poate chiar te inscrii undeva.
dar pana la urma nu conteaza.
romanii sunt imbecili si vom avea un presedinte de la psd. vanghelie e cel mai clar exemplu…
so pregati pasaportul si GTFO!
Se tot vorbeste de partid de parca ar fi ceva concret. Partid in sus, partid in jos. Deocamdata, orice partid e o asociatie de infractori care se sustin reciproc pentru a fura cat mai mult din contributia tuturor. Nu conteaza ca e un partid care a fost la putere sau e unul care ar vrea. Dorinta e aceeasi. Si daca e pana acolo, ce e statul? Sau ce e contractul social? Nu cumva e inca o stare de fapt mentinuta tocmai pentru a continua situatia la nesfarsit? Toata lumea e nemultumita de ceea ce face statul, de parca statul ar fi ceva concret si viu, dar nimeni nu se impotriveste. Cred ca deja e depasita ideea de stat „senior” si de popor ca „vasal”, pana la urma orice participant in statul asta si-a platit pretul sangelui, prin el sau familia sa, pentru a se putea considera suveran. Cu toate astea acceptam inca „partide” care sa ne impuna o stare de „supusi”, sa ne taxeze mai mult decat oricand in istorie si care pana la urma nu sunt decat cateva persoane care profita. Plus masa de impingatori de hartii la care le convine situatia si plata si pomanagiii la care apeleaza „partidele” pentru voturi. Daca stai sa tragi linie, statul nu e decat o adunatura de hoti si de lenesi care ii pedepsesc pe ceilalti si ii obliga sa le sustina situatia. Indiferent de partid.
Asta cu alesul unui partid e iluzie. Nu exista partide, exista oameni, interesele lor si aliantele aferente. Se poate observa extrem de bine in migratia politica. Nici unul nu va face ceva pentru aia pe care ii taxeaza decat daca se simte amenintat sau presat. Mai degraba cheltuie o suma pentru ulei si faina de pomana pentru aia pe care ii poate cumpara cu asta, decat sa sa faca ceva util pentru cei care mai si produc ceva in tara asta. Democratia asta e controlul partidului, cu ajutorul prostimii, asupra celor care produc. Sau stat.
@ cristian (9):
Oameni idioti cu acces la tastaturi: e valabil pentru tine. Vezi oglinda.
@Florin – EBA e exemplu pentru prostie cat casa si nepotism, nu pentru spaga… Pt spaga ar fi altii, Udrea, Videanu, Pinalti, Falca etc.
@miluch – Daca nu mentiona nume – era pe undeva mai corect. Se subintelegea ca sunt toti in aceeasi oala – ceea ce ar fi corect. Dar s-au mentionat… si numai dintr-o parte
@Saracan – tehnic nu sunt dovediti, sunt doar banuiti, urmariti, arestati etc. Faptul ca cei din PDL nu sunt in aceasta situatie nu dovedeste decat directia din care bate vantul justitiei.
Ma uimeste totusi faptul ca in 2014 mai exista creduli care au impresia ca unii is buni si altii sunt rai. Nu-i adevarat – Toti sunt la fel.
„Și totuși, cum ajung mediocrii ăștia în posturi de conducere sau de decizie?”
In ultimii 20 de ani a contat mult mai mult „curajul” decat inteligenta. Oamenii au avut „curaj” cat cuprinde. Iar cel putin perioada 1990-2005 a fost o perioada de haiducie pura, fara nicio frica fata de consecinte. Dupa aia situatia s-a mai schimbat, dar nu total.
Un simplu exemplu: Becali si-a dus spaga data generalilor pentru schimbul de terenuri cash, in sacose de rafie, in fata mai multor martori.
Iar Ghinea cred ca are dreptate: pur si simplu oamenii gandesc la acea spaga ca la banii lor. Aste absolut de neconceput sa nu isi ia banii. Sunt ai lor si nu au de ce sa se fereasca cand ii iau! Ei asa gandesc.
Cred ca doar sute/mii/zeci de mii de ani de puscarie cumulati pot sa le scoata asta din cap.
eterna intrebare: daca clasa politica e o adunatura de marionete care executa ordine, care-s aia „destepti si capabili” care ii numesc pe ei? care e „elita” romaneasca in cazul asta?
nu incepeti cu americanii, va rog…
legat de asta, eu am o alta teorie: suntem un neam de prosti. atat!
Pentru ca pot, pentru ca li se ofera si pentru ca au de unde?