În weekend am terminat asta. E probabil a 15a carte citită pe 2017. E puțin conform normelor online, sunt oameni care citesc 100 cărți pe an, în timp ce eu abia reușesc să termin una pe lună. Nevastă-mea boxează minim două pe lună, dar ea citește de obicei beletristică. Mie mi-a luat o lună să termin “De ce eșuează națiunile” în timp ce ea a terminat asta într-o săptămână.
Și mă frustrează asta. Dacă trec prea repede prin carte (știți voi, speed reading), nu rămân cu nimic din ea, doar am parcurs-o, am aflat că menajera e criminalul și gata. Plus că am obiceiul să recitesc unele din urmă. Dacă trece un an și nu recitesc “Procesul” sau “Ciocoii vechi și noi” simt că a trecut anul degeaba.
Voi cum procedați? Vă găsiți, ca mine, scuza că nu citiți cărți ușoare?
Având în vedere că nu există un target legal de citit să fiu obligat la un anumit număr, nici nu mă interesează cât citesc alții. Mă interesează cu ce rămân eu după ce citesc. 15-20 de cărți pe an. Depinde de cheful pe care îl am
@Zoso A fost Acts Of Vengeance (2017) o porcărie. Banderas nu e credibil ca erou de acțiune însă tu te-ai ales cu o carte după filmul ăsta. Ăsta voiam să fie comentariul meu la Filme de weekend #90 . Act of vengeance nu este un film de acțiune, este un film despre durere și despre ce alegi să construiești cu ea.
Marcus Aurelius – Gînduri către sine însuși.
Daca nu recitesti si Levantul tot degeaba
După ce termină Solenoid, nu?
Spre rusinea mea, in ultimii ani stau tot mai prost la capitolul „citit carti” si asta ca in timpul meu liber in care as putea face asta citesc orice altceva, numai carti nu. Si culmea, mereu imi iau rezolutii de genul: „we asta o ard la orizontala cu o carte in brate si nu las nimic sa ma deranjeze” sau „cel mai bun concediu va fi anul asta când ma voi retrage o saptamana undeva departe, fara internet si voi citi cat pot”
Fix pula! (scuze limbajul, vam zis ca nam mai citit demult si deasta incep sa intampin probleme cu coierenta in vorbire)
Cred ca e de vina faptul ca suntem permanent conectati la informatie, si nu ne mai putem relaxa suficient de mult cat sa ne concentram pe lecturi mai lungi. Si eu patesc la fel, si e nevoie de un efort constient de genul: la naiba cu cititul compulsiv de stiri si alte rahaturi pe telefon/tableta/laptop, acum stau 2 ore pe canapea fara niciun device si citesc cartea asta.
Explica tovarașul aici ce poți face:
https://youtu.be/ll2C2J6Q3SY
Port cartea cu mine cam peste tot si mai arunc un ochi prin ea . Cu timpul se aduna numarul de pagini citite sau macar imi aduc aminte de ea si imi propun sa citesc din carte seara cand am timp .
citit : maximul il obtii cand TE OPRESTI exact cand ai dat peste ceva magnetic, fascinant, uimitor
io recitesc si cate o saptamana la rand un pasaj/o pagina care ma fascineaza
numai după aia trec mai departe
daca o carte nu are măcar un loc la care sa te opresti ca sa il recitesti numai pe ăla doua trei zile la rând, aia nu merită citită
La un momebt dat citeam si eu 100 de carti pe an. Am citit si Razboi si pace a lui Tolstoi. E vorba despre Rusia
Dacă am găsit o gagică adevarată petrec timp cu ea până mă plictisesc, nu merg la curve ca să fac planul anual
Așa și cu cărțile. Alea bune cu adevarat sunt putine și când găsesc una tare petrec mult timp cu ea si gandindu-ma la ce a zis ăla acolo
Am distrus orice statistica stand 1.5 ani la Fiinta si Timp, a lui Heidegger, ca deh, procesorul meu nu duce mai mult…
Heidegger nu e ăla care a scris volumul 3 din Opere Complete?
@Alex – cred ca juca la Bayern Munchen dupa nume
@Dan – nu il stiu, n-a jucat pe partea mea!
Scuze? Nu. Pur si simplu citesc cand am chef. Nu ma laud cu 15 carti unice pe an. Probabil citesc mai mult de 15, insa unele le recitesc. Probabil ca in 2017 am avut vreo 5 noi, restul fiind niste chestii misto de care mi se face dor din cand in cand.
Am inceput anul asta una care e pe gata. Dar dupa ce am citit prima pagina mi-am dat seama ca am vazut filmul acum ceva ani. Si nu prea m-a incantat ca deja stiam povestea. Dar am zis sa o termin.
Daca imi ramane maruntis la final de luna, cumpar o carte. Fara sa caut reviewuri si altele.
Citesc repede ca am prostul obicei de a nu ma opri pana nu termin. Si mai avem si slujba. Si nevoie de somn.
Deci da, mai citim, dar nu ne laudam. In plus nimeni nu ar citi aberatiile pe care le revizitez anual.
Nu conteaza cate carti citesti, conteaza ce citesti. Asa pot spune si eu ca am citit 100 carti daca iau in calcul citirile (si re re-citirile) cartilor pentru copii. Una e sa citesti „Istoria literaturii romane” si alta e sa citesti Danielle Steel. Si mai conteaza daca citesti pentru entertainment, sau sa inveti ceva.
Si legat de atentia la citit/speed reading, de asta recomand Kindle-ul. Iti permite sa faci anotari, sa vezi dictionar (util cand citesti in alta limba), sa-ti pui ce font size vrei si altele. Stiu ca multi zic ca nu are „feeling-ul” unei carti reale, dar mie mi se potriveste de minune.
sunt ceea ce se numește cititor profesionist. la propriu. adică am citit „de ce eșuează națiunile”, „sapiens” sau „de ce nu învățăm nimic din istorie” nu doar din plăcere, ci ca obligație de serviciu. sunt genul de cărți care mă fac mai bun în meseria mea, pentru că nu doar că mă fac să gândesc, ci deschid și perspectivele într-un mod inovator, lucru de care am nevoie foarte mult în slujba mea. pe baza acestui fapt, cred că pot să spun un lucru: dacă citești cărți dintr-astea, n-are deloc relevanță în cât timp le citești, ci doar că rămâi cu ceva după ce le-ai citit. oricum, beletristica – cu excepțiile de rigoare – se citește ușor. dacă intervine și plăcerea – și mai ușor, nu putem compara beletristica cu cărțile de specialitate. și încă ceva: oricât aș vrea să nu fie așa, vârsta, cu tot ce înseamnă, lipsă de timp, obligații, creștere a comodității, contează. aș vrea să mai citesc cu ardoarea din liceu! din păcate, nu se va întâmpla.
Audiobooks si imparti continutul in fluff si consistent, pentru consistent ramai pe hartie/kindle we.
Why nations fail a fost o saptamana dus si intors de la munca, si am dat repeat la unele capitole mai interesante.
Asta cu audiobooks trebuie sa o incerc si eu, my commute just got longer.
nu inteleg ce relevanta au sus/jos vot cand e vorba de preferinte.
Si eu imi pun audiobooks in special cand trebuie sa fac chestii care nu neaparat ma incanta (gen curatenie generala, calcat de rufe, spalat de geamuri, etc). Au devenit mult mai agreabile sarcinile respective. Dar in masina, sau pe autobuz, sau daca ies la plimbare/alergat, nu ma pot concentra la audiobookuri, nu merge decat muzica….
@alexzen, doenvote-urile nu cred că au legătură cu preferințele, cît au legătură cu userul. Vizitînd zoso și arhi mi s-a format bănuiala că există omuleți mici-mici care țin minte ceva care nu le-a convenit la un anume user și îi administrează cîte un minus, orice ar comenta, rîzînd malefic „ți-am footoot fengșuiu, pămîntenee!”
Ar fi interesant un articol despre noliferi d-ăștia
Eu am dat minus pt. ca a trebuit sa citesc de doua ori comentariul ca sa inteleg ceva (prea multa romgleza), iar continutul nu a meritat deloc efortul (dupa parerea mea).
Am avut o perioada lunga in care am citit multa beletristica(SF dar si non SF) si apoi am inceput oarecum sa fiu dezamagit pt ca si in carti ca si in filme cam incepi sa recunosti aceleasi clisee si tipare. http://www.dailymail.co.uk/news/article-3972808/Haven-t-read-nearly-books-rely-six-plot-types-turning-pages.html
eu nu inteleg cand au timp oamenii cu copii sa citeasca. cred ca faceti eforturi mari sau pur si simplu aveti un management al timpului foarte bun
copilul mai doarme, se mai joacă, mai face teme, mai citește și el.
Mai rupe din orele de sex
@alex, exclus. fara ele se poate ajunge la divort
Care ore, poate minute
Care sex? Aerobic poate.
@vali la trei ani nu face nicio tema si nici nu citeste.
Copilul se culca pe la 21 eu la 24. Mai e toaleta, cada, la birou din când în când …
În metrou, autobuz, etc agățați de-o bară.
Al meu cand era mic se culca pe la 7 seara. Nu-l puneam eu la somn, pur si simplu aia era ora in care il lovea oboseala. 7PM- 6 AM in fiecare zi, puteai sa-ti fixezi ceasul dupa el. De amiaza nu dormea, ce-i drept, dar atata timp liber cat am avut pana a implinit 5-6 ani, nu am mai prins de atunci. Ca dupa ce adormea, evident stateam in casa, si nici din astea galagioase, gen aspirat, masina de rufe, nu mai prestam. Timp berechet pt citit….
Eu acum citestc „Why nations fail” si e prima carte non-fictiune pe care o citesc in ultimul an. Scuza mea ca sa nu citesc din astea e ca… lumea e prea trista, ce rost are sa ma intristez si mai mult? Prefer sa evadez intr-o poveste din asta gen seria „Expanse” sau „Metro”, apoi sa ma simt vinovat ca nu ma luminez mai mult. Drept urmare o sa ma apuc de „Guns, Germs and Steel”, asta daca nu mi se ia de istorie pentru urmatoarele 6 luni.
Chiar ma doare la basca in cat timp citesc o carte sau cum ma compar cu altii la asta. Am citit trilogia „Southern Reach” in mai putin de o luna (de la Craciun incoate), dar m-a plictisit ingrozitor. „Why nations fail” am inceput-o prin iunie 2017, dar primele capitole m-au plictisit ingrozitor si a adunat praf in detrimentul altora. Acum sunt intr-o etapa „completionista” a vietii mele – termin carti pe care le-am inceput de mult, termin jocuri pe care le-am abandonat etc.
Ok, nu e singura non-fictiune. Conform GoodReads anul asta am mai citit autobiografia lui Bruce Dickinson si „Masters of Doom”
Si eu am lasat Why nations fail in primavara trecuta si lasata a ramas.
Ne putem uita la știrile din Romania ca sa vedem why nations fail. Muahaha.
da, introducerea aia cu starea de fapt explicata prin prisma istoriei este plicticoasa, dar elementara in justetea tezei prezentate de autor.
Daca imi place o carte, aici vorbesc de 4-500 de pagini, o citesc in maxim o saptamana, depinde si de cat timp liber am. Dar, e adevarat, nu citesc carti istorice si nici de filozofie. Pana la urma citeste fiecare cat ii place, e unul din lucrurile pe care nu le poti baga in categoria „trebuie sa”…
daca tot m-ai intrebat
– nu fac comparatii si statistici ( singura directiva pe care mi-am dat-o este … sa citesc de fiecare data cand am ocazia si sa ajung sa-mi creez cat mai des astfel de situatii )
– am imprastiate carti mai peste tot : pe birou acasa si la serviciu, pe noptiera, la baie, in bucatarie si chiar in masina si in portbagaj ( nu de putine ori au fost situatii in care a trebuit sa astept in masina zeci de minute )
– nu citesc ce citeste multimea la un moment dat doar pentru ca este la moda
– nu continui o carte daca nu mi se pare interesanta in primele 20-30 de pagini dar o pun pe HOLD si cand raman in pana de material mai incerc odata
– incerc sa inteleg in primul rand ce citesc nu doar sa citesc
si daca acum ceva ani citeam de nevoie ( facultate, serviciu, etc ) acum citesc tot din … nevoie :P) numai ca acum nevoia este de a scapa de toate mizeriile inconjuratoare
De ce trebuie sa fie cititul un concurs?
In cazul tau, si sper sincer sa fie si in al meu, cel mai important criteriu este ca si pustiul tau citeste.
Crezi ca el a stat sa faca o media a numarului de pagini pe zi citite de tatal/mama lui inainte sa se apuce sa citeasca?
Asa ca, cititi cat/cum va face placere. Conteaza mai putin ca termini o carte in 1.5 ani sau 30 in aceasi perioada*
*Nu se aplica daca cartea terminata in 1.5 ani este scrisa de Daniele Steel (sau Sandra Brown)
In perioada liceului, devoram cartile de Sandra Brown. Cred ca am citit aproape tot. Am citit si ceva de Danielle Steele, parca. Evident ca n-am ramas cu mare lucru, dar tin minte ce vrajita eram de povestile alea de dragoste, unde el si ea erau niste super perfecti si frumosi si cum i-a adus soarta impreuna,cu happy ending, totul roz, super clisee, etc. Apoi Twilight :))).
De-aia, cand a aparut 50 Shades of Grey, nici nu m-am obosit sa citesc, ca sunt satula de astfel de carti/ filme. Chiar ma amuzam, vazand muierile asa extaziate de poveste. Dupa ce am citit niste recenzii, am ajuns la concluzia ca 50 Shades of Grey e fix combinatie intre Twilight (el mega bogat si frumos, scos din reviste si ea o amarasteana uratica, peste care cade norocul) si Sandra Brown (scenele alea super siropoase de sex).
Am citit Fifty Shades of Grey de curiozitate, după ce filmele m-au lăsat cu multe întrebări. Grey este un caz aparte, psihologic vorbind. Nu cred că poți fi psihopat, masochist, putred de bogat la 27 de ani, super inteligent, arătos, dominant în orice situație, să fi avut o copilărie grea până la 4 ani trăind alături de o mamă drogată apoi adoptat de o familie după ce autoritățile te-au găsit zăcând lângă cadavrul mamei tale de 3 zile (imagine care te bântuie mereu) să mai știi și să pilotezi și să cânți la pian. E prea mult. Încă nu a apărut al 3-lea film dar în carte scrie că o să aibă 2 copii și va trăi fericit cu nevasta lui ca și cum nu e deloc psychically damaged.
Eu raman la concluzia ca, degeaba te fortezi sa citesti 100 de carti pe an, daca simti ca nu vrei, sau n-ai timp, sau nu iti place.
Eu prefer mai putin si mai bun.
Aici depinde de stilul de viata al fiecaruia. Unii au mai mult timp, sa pompeze carti, fata de altii.
Unii citesc mai mult, pentru ca au nevoie, pentru domeniul in care lucreaza. Automat, nu poti sa compari cu cineva care citeste doar de placere si doar atunci cand are timp.
Ce-i drept, seara nici nu stii ce sa mai faci cu timpul liber pe care il ai. Sa te joci? Sa iesi in parc? Sa citesti? Sa joci un board game? Sa iesi la film? Sa citesti un bloc? Sa vezi ceva pe youtube? Sa stai cu copiii? Nu prea ai cum sa le faci pe toate. Si asa se ajung la „dezastre” cu „doar” 20 de carti citite pe an.
Apoi, mai exista si preferinte. De exemplu, daca eu anul trecut am bagat doar carti fantasy si ceva carti de self- help, nu ar trebui sa ma simt rusinata ca n-am citit, io stiu, ceva foarte cult. Aia am vrut sa citesc, aia am citit. Si gata.
In final, conteaza ca te simti bine, citind cartea aia. Si asta o faci in functie de preferintele personale. La fel si la filme. Daca tie iti plac filmele despre razboi, nu ai de ce sa te compari sau sa comentezi despre Xulescu, ca ii plac comediile proaste. De fapt, asta e valabil la orice (stil de viata, hobby-uri, preferinte culinare, etc).
Ideal e sa faci ceva care te face PE TINE sa te simti bine, nu ca da bine in ochii celorlalti.
Si inca ceva, despre speed reading. Si eu citesc carti, unde nu raman cu mare lucru, tin minte ce s-a intamplat, in mare, tin minte finalul. Dar asa e si la filme, pana la urma. Sau la jocuri. Acolo unde este o poveste. Daca ai citit cu placere, cartea, nici nu trebuie sa ramai cu mare lucru. E important ca te-ai deconectat de problemele zilnice si te-ai lasat absorbit de povestea respectiva, la momentul ala.
Mai mult ma intereseaza sa raman cu ceva, dupa ce citesc o carte, in scop informativ.
La fictiune, n-am pretentii. Singura pretentie e sa ma tina in priza, sa fie o poveste interesanta, sa fie scrisa astfel incat sa vreau sa vad ce se intampla mai departe si (cum am spus mai sus), sa ma deconecteze de la viata de zi cu zi.
Ideea de a reciti o carte (de fictiune), mi se pare aiurea. Mai faceam si eu asa, dar m-am oprit. Am impresia ca timpul este limitat si sunt atatea carti si filme pe lumea asta, de vazut, incat nu imi ajunge o viata sa tin pasul cu toate. Si tot apar carti si filme, an de an :))). De-aia nici nu ne ramane prea mult in memorie ultima carte citita/ ultimul film vazut.
Iti ramane in cap doar ca ti-a placut/ nu ti-a placut. Si ramai cu experienta. In timp, inveti sa iti alegi mai cu grija, cartile, devii mai pretentios, incepi sa observi clisee, etc. De-aia nu e bine sa ne comparam cu altii.
La mine semnalul de la router nu ajunge pana la baie. Si nu imi pun repeater, tocmai ca sa mearga cititul.
Nu mai citesc beletristica de cativa ani, tot ce apuc sa consum este din ‘temele’ care imi sunt necesare in munca. Am zile cand citesc mai mult (ziua si cartea), si saptamani in care nu apuc sa citesc nimic (fac exceptie articolele sau tutorialele, astea trebuie consumate zilnic – vorbim deci despre carti citite cap-coada).
Mi se pare trist ca am ajuns sa ma bucur daca citesc o carte pe luna, in conditiile in care prin liceu citeam cate o carte zilnic sau la 2 zile. Si aveam timp si de studiu. Drept e ca nu aveam nici copil si nici distractiile de acum
Cei care se lauda cu 100 de carti pe an sunt ca bloggerii aia de care faci tu misto ca dau lectii depre performanta in online cand ei nu produc nimic….
Lasand gluma la o parte, eu merg undeva spre 20 – 30 de carti pe an, cateva mai dificile (gen „De ce esueaza natiunile”, „The next 100 years”) iar altele ceva mai lejere (literatura, istorie mainstream gen Lucian Boia etc). Am observat si eu faza legata de speed reading, chestie care ma frustreaza putin dar n-ai ce sa-i faci. Apropo de problema cu memorarea, ideea este atinsa putin si in articolul referitor la smartphoane pe care l-ai pus in rubrica „Stirile zilei” de azi.
„The next hundred years” e un must read.
O cam dă domnu’ Friedman în SF mai spre sfârşit, da’ oricum.
Sper ca sotia nu citeste Agata Cristi atunci cand esti plecat
Am descoperit ca cititul a 2 carti simultan (ca perioada, nu activitatea de a citii efectiv) stimuleaza memoria si apetitul de citit f bine. Incearca si vezi daca ai rezultate.
Corect. Musulmanii citesc și patru odată. Stimulează memoria apetitul și dă și rezultate
Mie mi se pare cel mai bine: una de beletristica si una de nonfictiune (mai mult de doua-trei simultan n-am reusit decat cu pauze mari, am ramas la cate doua de cativa ani), nu-mi place sa amestec prea tare subiectele. Deocamdata imi ajunge ca-mi fac timp de citit, d-apai sa ma gandesc la 3 subiecte si 5 povesti zilnic… are si procesorul meu o limita si nu vreau sa ma descurajez cat sa nu mai citesc nimic.
Rata de citire nu mi se pare relevanta, am perioade in care imi ia cateva luni sa termin o carte (mai ales in paralel sau cele mai specializate), alteori termin 400-500 pagini intr-o saptamana, daca e foarte buna (sau foarte proasta) cartea. Nu-mi place sa iau notite, dar marchez ce-mi place mai tare.
In rest, pentru creier, cui nu-i place sa citeasca ii mai recomand repetarea din cand in cand a unei limbi straine (poate in afara de engleza sau ce folositi des), chiar si una de programare:) Hai un sudoku sau macar rebus, pentru aia mai grabiti. Nu dati repede pe wowbiz, zicand ca va dor ochii.
Eu citesc cam 1-2 carti pe zi in timp ce ascult Schopenhauer.
care albume? alea din anii 80 sau mizeriile astea recente?
Remixuri, boss.
Si io la fel, două cărți simultan cu doi ochi. Dacă citesc doar una cu un ochi atunci cu celălalt pictez!
@Ik, eu am citit cele 2 volume din Shogun simultan, cate unul cu fiecare oki. La sfarsit mi-am facut sepukku. Beat that, bitch !!
Eu am citit „Crima si Pedeapsa” ca am crezut ca e dupa un film de bataie cu Van Damme!
„Voi cum procedați? Vă găsiți, ca mine, scuza că nu citiți cărți ușoare?”
Noi le scriem bo$$.
D-apoi „De ce esueaza natiunile” nu e carte grea. Ce te faci cu „Un veac de singuratate” atunci?
Cu ce e grea “Un veac de singuratate”? Ca trebuie sa ii tii minte pe toti aia care se nasc si ii cheama ca pe cei dinaintea lor si se f*t intre ei?! M-am oprit la jumate, ma duc sa caut realismu magic in alta parte.
Am vrut sa incerc „In cautarea timpului pierdut” dar m-a descurajat faptul ca are un milion de pagini scrise mic si dialog mai deloc.
D-apoi @maynard, daca o terminai puteam face debate de e carte usoara sau grea. Stiu, poate nu ti-a placut. Ca sigur esti baiat istet, asa cum suntem toti astia de ascultam Tool
Păi Cum, Jollyca, ce e mai interesant decât unul care mănâncă o madelaina si-si aduce aminte, in timp ce molfaie, că ma-sa nu-l mângâia când era mic?
Mie-mi plac cel mai mult alea groase, sau seriile. Am citit din august până acum: It, under the dome, Prima lege – j. Abercombie, am început şi trilogia secolului – ken follett, între ele am băgat unele mai mici: Handmaid’s tale tale, Running man, omul din castelul înalt, acuma citesc Necroville (Terminal cafe). 1-2 ore pe zi de citit beletristică.
Un citat pe tema asta de la Seneca pentru ca vad ca ai niste carti despre stoicisim in biblioteca:
Cred ca 15 carti pe an e foarte OK. Si e important cu ce ramanem dupa un an, ce lectii am invatat, ce fel de oameni am devenit etc. Inteleg impulsul de a citi cat mai mult si a tine scorul, insa impulsul asta poate fi periculos daca ne impiedica sa invatam din cartile pe care le citim.
sunt unii care citesc cate 60-100 de carti in fiecare an. practic, oamenii aia de la 20 la 30 de ani au citit intre 600 si 1000 de carti. probabil mai mult decat citeau orice literati ai Renasterii si comparabil poate cu cat citesc multi scriitori contemporani.
Te-ai astepta sa vezi oameni super destepti dar ce sa vezi? majoritatea tipelor pe care le stiu si care baga ca spartele citit sunt proaste bata sau nu stiu sa transmita informatia sau s-o prezinte.
Ori asta mi se pare laba intelectuala sa citesti si sa nu faci nimic cu informatia acumulata. Doar citim ca sa spunem altora care am citit si sa ne lingem in fund reciproc ca vezi domle ce destepti suntem.
In loc sa se constituie in think tankuri si sa faca chestii utile, cornete, sa sparga seminte, ei doar se masturbeaza cu semnele de carte dupa ce publica pe fb sau bloc cat au citit….
Depinde si ce citesc. E ok sa incepi cu un Coehlo, o gargara self-help, Twilight sau alte manele sa-ti creezi pofta, atata timp cat, dupa 3-4 carti ca astea, evoluezi la unele mai bune. Daca ramai tot unde ai inceput si totusi te lauzi ca citesti, atunci felicitari ca stii toate literele. De fapt, zic prostii, stiu multe care citesc ce apuca, dar tot pun cratima aiurea sau deloc.
In vacantele din liceu citeam cate o carte (200-300 pag)/zi, in rest 1/sapt. Acum nu imi mai regasesc pasiunea de atunci, a disparut odata cu starea de libertate pe care mi-o dadea adolescenta, nu ma mai pot detasa prin citit ca atunci
Da, ai perfecta dreptate, exact la fel simt si eu. Dar din cand in cand mai dau peste cate un autor sau cate o carte care imi readuc pasiunea aia de a citi din adolescenta….
Eu nu mai citesc din momentul in care am calculat ca o carte de 500 de pagini minim imi ia 6 ore sa o citesc cap coada. Cu timpul ala prefer sa vad 3 filme a cate 2 ore. Asta e-industria filmului ocupa o prioritate mai mare in viata mea decat cea a cartilor.
Mie mi se pare că beletristica e ceva mai ușor de citit decât non-ficțiunea.
De asemenea, fiecare are subclasamentele ei. Pe mine, de exemplu, mă ucid cărțile scrise de japonezi. Îmi merg super greu, chiar dacă cele mai multe sunt mici. Sau ultima carte citită „Zadie Smith- N.V.”. Aveam senzația că autoarea era si beată și fumată, a fost nevoie să fiu super-atentă. Sau Faulkner. Eu n-am fost capabilă să citesc ceva.
Iar non-ficțiunea, dacă e scrisă într-un limbaj mai ușor sau măcar nu foarte tehnic, e mai ușor de parcurs.
Nici nu mai citesc carti. Doar articole din jurnale straine: Forbes, Business Insider, HBR.
Minim 12 pe an sunt doar alea de la budă. Restul, nu stau sa le numar, sunte intelectual, ce plm
Luna si cartea pe buda. Quite a shitter, aren’t we? :)))
Pentru el astea sunt bonus, dar gandeste-te ca pentru multi, buda e singura lor oaza de cultura. Asta daca n-au acolo tabloide-n loc de carti.
Cartile de autobuz, citesc in autobuz spre munca, sunt beletrisca. Sa treaca timpul mai repede. Pentru cartile ce se vor mai serioase, imi trebuie putin timp liber si dispozitia necesara. Amandoua avand farmecul lor.
Eu urmaresc stirile digitv si sunt intrigat ca la inceput aparea o fatuca migniona care citea o carte la protestul mut din Sibiu. De vreo 2-3 zile nu mai apare. O fi terminat cartea si acum cauta prin biblioteci un autor bun ?
Nu ştiu cum sînteţi voi, dar mie nu-mi vine să citesc cărţi recente cînd ştiu că n-am terminat clasicii. Frustrări n-am; citesc cum, cînd şi cît pot.
De ce? Eugenides e mai bun decat 90% dintre „clasici”
Dă-o naiba de treabă, se scrie de cca 2000, avem o durată medie de viață de 75 de ani. Să nu citesc ceva apărut săptămâna trecută (poate mai pe placul meu) că n-am citit Socrate, Platon, Chausser (posibil să nu fi scris corect) sau mai știu eu ce!
Apropos, e un citat al lui Borges: „eu mi-am închipuit întotdeauna raiul sub forma unei biblioteci”. Eternitatea, toate cărțile scrise vreodată și, sper eu, abilitatea de a citi/înțelege orice limbă! Pfoai!
Credeţi-mă că şi eu aş vrea să ştiu de ce.
Eu cand aud de clasici, nu ma gandesc la Socrate, Platon etc, ci la Tolstoi, Hugo etc.
Prefer literatura clasica, dar mai citesc si carti recente…
Eu mi-am crescut foarte mult timpul dedicat cititului acceptant (cu greu, recunosc) audiobooks. Mi-am facut cont pe Amazon Audible si, pentru ca pot asculta la sala sau in masina, citesc cu cel putin o carte in plus pe luna.
Tactica mea e sa citesc 4 carti simultan, 2 fiction si 2 non-fiction. Din fiecare citesc 10 pagini pe zi.
Abordarea asta are urmatoarele avantaje:
– nu te plictisesti citind o carte mai stufoasa, cu date mai multe
– nu-ti trebuie mult timp odata ca sa faci planul (una o citesc pe buda, una in metrou, una la ceai si iti mai faci 10 minute timp pentru a 4a)
– se aduna 50-60 de carti pe an in ritmul asta fara sa simti ca faci un efort.
-poti sa citesti de pe tableta/kindle chiar daca esti dependent de hartie, 10 pagini nu e un efort mare la inceput, apoi iti intri in mana…
Pentru cei care zic ca nu pot citi mai multe carti odata ca nu pot urmari firul:
Dar la mai multe seriale va uitati odata?
Da, la serialele de pe HBO, in medie trei pe saptamana. Plus unul pe AXN si cam atat. Filme pe Cinemax. Fictiune de doua ori mai multa decat non-fictiune, cateodata in paralel. Teatru putin, scenarii de film multe. Si cronici de film, recenzii de festivaluri.
Mai bine mai putin si mai bun! (se aplica si pentru lecturi)
Targetul e una pe luna (care inca n-a fost atins in ultimii doi ani), pentru ca, cum ai spus si tu, la speed reading nu ramai cu mai nimic si cam asta e scopul (meu). Asa ca evit sa fac asta.
Pentru ultimele doua am stat cate 2-3 la o carte: Homo Sapiens imi place cum scrie autorul si ideile prezentate, caut oferta si la urmatoarea carte a lui Homo Deus; The Denial of Death am lasat-o sa ma impresioneze pana la capat.
Ah si le citesc, de obicei in engleza… la traducerea in romana mi se pare ca se pierd unele aspecte, chiar daca nu e limba texului original.
Am prostul obicei sa nu renunt la o carte nici daca ma plictiseste sau mi se pare prea greu de urmarit.
Asta inseamna ca am carti pe care le citesc in 2-3 zile si carti de care trag cu lunile, preferand sa fac altceva in loc sa ma apuc dracului de citit ceva mai placut.
Uite, acum am 1-2 ore libere si pierd vremea pe bloguri in loc sa mai bifez acolo cateva pagini. Trag de o carte de pe la Craciun, si e beletristica nu cine stie ce greutate.
așa făceam și eu, nu renunțam. dar la un moment dat am zis s-o dau naibii de treabă, că nu se face gaură în cer și-mi mai trebuie și nervii ăia bușiți și timpul ăla când mă simt de parcă aș trage în jug.
am o carte pe care am început-o de 3 ori, de 3 ori am citit volumul 1, de 3 ori n-am reușit nici cu slujbe să citesc volumul 2. ”moromeții”
Carti ?
eu am o alta problema legata de citit si abia de curand am descoperit-o: nu retin informatia din carti.
nu citesc decat carti care imi plac foarte mult si de care sunt foarte interesat si cu toate astea dupa 6 luni sau 1 an nu mai tin minte aproape nimic din ele.
retin maxim un „feeling” sau faptul ca a fost foarte-foarte buna si o pot chiar recomanda si altora, dar nu retin lucruri concrete. si sunt altii care iti pot cita dintr-o suta de carti, sau autori.
voi patiti asta?
acuma incerc sa ma consolez ca poate informatia e stocata totusi la nivel subconstient si ma poate ajuta sa iau decizii mai bune chiar daca aceste decizii nu le pot explica la nivel constient.
nu stiu, pareri…?
Volumul de informatii cu care suntem bombardati zi de zi este imens si de aceea nu prea ai cum sa retii ceea ce citesti, mai ales daca citesti mult. Cartile insa te slefuiesc, iti deschid ochii si fii sigur ca iti indruma gandirea atunci cand ai de luat decizii… Mai bune, mai proaste, depinde de ce carti citesti
pentru a reține informațiile din orice e nevoie să contextualizezi: de ce a scris autorul chestia aia, care e ideea de la care a pornit, unde a ajuns, ce proces a parcurs, ce zic criticii, ce repr dpdv istoric, literar, artistic, vezi, de-asta cărțile sunt cu digestie lentă, nu și dacă e vb de agatha christie, dar inclusiv acolo există context
sunt cel mai prost din curtea scolii se pare insa eu nu reusesc sa citesc nici 10 carti pe an in conditiile in care nici seriale sau filme nu mananc pe paine. Chiar nu inteleg cum fac unii si unele care isi fac poze cu cele 60 de carti citite in 2016, 2017, etc….pai 11 h imi iau doar serviciu si drumul la serviciu. 8 le dorm. In 5h ce sa fac mai intai?
ca sa citesti o carte pe saptamana cum fac „intelectualii” patriei trebuie sa bagi 60 de pagini pe zi, adica 1,5-2h de citit. cine carici baga atat? zilnic!!?
In 2017 chiar am doborat recordul negativ, cred ca am citit 2 carti totalizand poate vreo 700 de pag deci nici carti din alea babane. Adica 2 pagini pe zi. Am mai compensat cu reviste smechere gen the economics, forbes si playboy dar altfel…praf!
„intelectualii patriei” citesc atat si nu au o problema cu asta pentru ca, cel putin in cazul meu, eu citesc asa de dinainte de a incepe clasa I. Bineinteles, pe atunci citeam carticele, nu romane. In clasa a doua, am cititit Fetita de pe Terra, care are undeva la 400 de pagini, in doar 3 zile. Si dupa, o reciteam macar o data pe luna. Si ghici ce, pentru ca aparent nu intelegi ce e cu cartile astea…Spre deosebire de multi altii (si nu, nu o spun ca lauda) pot „citi” repede oamenii cu care ma intalnesc pentru prima oara. Observ expresii, felul in care vorbesc, tonul cu care vorbesc, lucruri marunte care ma ajuta sa pun o eticheta. Pana acum, niciodata nu am gresit, iar la un momentdat am inceput sa am o reala placere cand altii si-o luau in bot patind lucruri neplacute cu persoane de care eu le spusesem ca nu sunt ok. Pentru ca parintii in nici un caz nu au facut psihologie cu mine ca sa invat cum sa deosebesc diferitele tipuri de caracter, personalitate samd. Cititul de la varste mici, te ajuta enorm atunci cand cresti. Poate tie ti se pare o tampenie, dar nu este deloc asa. Stii ca spre exemplu, eu niciodata nu stateam la metrou langa marginea peronului? De ce? Pentru ca uite ma gandeam ca ba, poate vine unu si da peste mine, sau poate face cineva o gluma proasta. Probabil o sa zici ca nu are legatura cu cartile…ba este o mare legatura, fiindca citind atat de mult, dai peste tot felul de situatii, peste tipuri de personaje demente, romantice, idioate, corecte etc etc etc. Si sa nu uitam ca aceste carti sunt scrise de multe ori dupa niste modele pe care autorul le-a intalnit in viata reala. Poti intelege altfel situatii diferite, poti discuta din mult mai multe puncte de vedere, inveti sa rezolvi o problema din mai multe unghiuri, ai imaginatie, te exprimi altfel, poti (sau macar incerci) sa vezi daca esti manipulat in vreun fel, gandesti mult in avans si nu vezi doar imaginea de moment samd. In fine, probabil ca unul care spune „cine carici baga atat? zilnic!!?”, nu va intelege ce vreau sa zic.
Lasă că nu ești cel mai prost din curtea școlii. E rușinos, dar recunosc: anul trecut am citit 2-3 de specialitate și câteva noutăți (Eftimie, Godină, Șercan). Anul ăsta am citit doar Arta războiului (Sun Tzu), subțirică. Puteam s-o termin într-o zi, dar am lălăit-o două săptămâni. Cred că trebuie să stau mai puțin pe net.
10-15 intr-o viata
Nicolae Filimon a murit si nu a mai apucat să scrie si „Ciocoii noi”, numai că Dragnea tine mortis să editeze el a doua ediție.
asta ai citit-o?
https://en.wikipedia.org/wiki/Collapse:_How_Societies_Choose_to_Fail_or_Succeed
5-10 cărți pe an. Îmi place mult să recitesc Caragiale, Ionesco și Maria Remarque.
Va recomand „Cei goi si cei morti” de Norman Mailer.
Audible cu viteza 1.5x
Zoso, cărțile îți schimba percepția despre realitate și modul in care vezi lucrurile ulterior. Nu trebuie sa retii ce ai citit, ci experiența sa îți fie alterata.
Un eseu concis despre asta găsești aici: http://paulgraham.com/know.html
Recomand sa citești tot ce scrie PG (și din trecut).
Vreau sa îți recomand 3 cărți:
Tata sărac, tata bogat
Cadranul banilor (Ok și audio)
Homodeus
Dacă după ce ai citit cărțile astea nu îți vei schimba viața din punct de vedere financiar și nu numai, înseamnă ca nu știu ce vorbesc. Nu citi mesajul asta și trece mai departe – opreste-te din orice faci și ia cărțile astea. I mean it.
Le găsești ușor.
Eu n-am copii, asa ca imi impart timpul intre SF si volume de istorie WWI – WW2, cu accent pe istoria Europei de Est/Balcani (perioada WW1) si evolutia tancurilor (during WW2). Dar eu citesc amestecat, din mai multe carti in paralel, ca sa nu ma plictisesc si sa-mi tin mintea in priza…
In decembrie trecut am dat gata Robert Gerwarth, The Vanquished: Why the First World War Failed to End, 1917-1923 (s-a tradus si in romaneste, dar pana sa aflu eu, am luat-o in engleza), Hitler’s Great Panzer Heist: Germany’s Foreign Armour in Action 1939-45, de Anthony Tucker-Jones, plus Woken Furies de Richard Morgan (ultimul roman din trilogia Altered Carbon, dupa care se va face un serial sf anul asta, detalii aici: https://www.imdb.com/title/tt2261227/, si alte doua SF-uri: Octavia Butler – Pilda Semanatorului, si John Steakley – Armor. A fost o luna usoara, ca aia cu tancuri are poze multe :)))
te atingi in timp ce citești de tancuri?
He-he… boss, nu-s poze d-alea! Și nu mă inspiră „decât” la machetism static, scara 1/35…
Deși sunt pasionat de istoria comunismului (ma tot întreb cum de au reușit să țină sub control atâtea mase), abia anul trecut am descoperit cartea „Orizonturi roșii” a lui Pacepa.
In jumătate de zi poți citi cartea respectiva (și in diagonală, dacă vreți), v-o recomand ca un bun exemplu a cât de mizerabili erau (și implicit eram, ca nație) comuniștii români.
Eu mă forțez sa citesc minim 10 pagini pe zi altfel nu intru pe blogul acesta (și nwradu). Pagini de carte că articole random bag destule. Da, 10 pagini e puțin, dar e mai mult decât nimic.
Și nu, nu glumesc cu intratul pe blog. Uneori sunt restant cu zoso.ro 2-3 zile că n-am avut timp sau chef de cele 10 pagini.
Umberto Eco – Pendulul lui Foucault, o să-ți schimbe complet ideea despre ”lecturare”
și serios, care recomanzi pe-aici Kindle, pdf-uri sau audiobooks, omoară-te
Mno, dacă toți eram că tine, scriam și în ziua de astăzi pe tăblițe de piatră, cu o daltă. Că inovațiile îs proaste. Care dracu o fost ăla de i-a venit ideea să scrie pe piele de vițel? Omoară-te, boule!
Hei, literele pe kindle sunt blasfemie si Isus plange cu lacrimi de sange
nu am nici un complex legat de ceea ce citesc, imi aleg cartile in functie de ce am chef sa citesc acum. in general imi place literatura macabra (horror – stephen king, roman politist cu crime sinistre-autorii nordici ma satisfac la capitolul asta, imi plac si crimele si perversiunile asiatice, autorii japonezi au un stil foarte detasat de a descrie tot felul de intamplari). imi plac si cartile fantasy, am descoperit un superb personaj cinic numit Johannes Cabal care se desfasoara de-a lungul a 5 romane intr-un amestec de gotic, steampunk si necromantie. am citit si Sapiens anul trecut ca era la moda si mi-a placut, desi 99% din ce citesc e beletristica.
multe carti sunt mai ieftine in engleza, le iau de pe bookdepository.com, un site pe care il recomand tuturor. transport gratuit in romania, livreaza in ~2-3 saptamani.
pe facebook am foldere pe ani cu cartile citite si niste recenzii scurte, daca ai nevoie de inspiratie arunca un ochi acolo.
in general citesc pe la 20-25 carti/an dar nu am o tinta sau un record pe care sa vreau sa-l intrec.
Pai daca stai sa citesti toate tampeniile scrise in comentarii, cum sa mai ai timp de carti? In plus mai si insurubezi toata ziua suruburi, doar pentru a avea placerea sa le desurubezi… si de la capat
citeam carti inainte, dar am descoperit blogurile..imi iau tot ce trebuie de aici..deci voi m-ati stricat
ești în garanție? mai ai bonul?