A trecut jumătate de an de când a apărut Forbes în România. Am pus azi mâna pe un alt numar al revistei. Altul decât cel citit la acum câteva luni. E slabă. Foarte slabă.
-
Traducerile sunt de toată jena. Da, Articolele americanilor care scriu la Forbes ăla din America sunt bune, dar nu şi dacă sunt traduse cu picioarele, fără a cunoaşte prea bine ce vrea autorul să spună. Suspectez că sunt traduse de oameni care au mai multa legătură cu traducerea decât cu presa.
-
Articolele românilor sunt ieftine. Nu există unghiuri ale poveştii sau o îndemânare a scrisului de business. Nu există curaj sau experienţă. Am citit trei materiale care ar putea fi scrise de un puşti de 19 ani, aflat în primul an la ASE.
Era de aşteptat. E greu să creşti redactori pe economic, dar aici vorbim de Forbes, nu de fiţuici lansate pe sub masă de Intact sau Realitatea-Caţavencu. Vorbim de investiţii de milioane făcute de trustul Adevăril, nu de studenţi. Păcat.
acelasi lucru mi s-a intamplat si mie. am citit primele 2 numere, mi s-au parut slabe. recent, am cumparat un numar si am citit articolele cum am citit si „pe culmile disperarii”. in sila. slab! si asta venind din partea unei pustoaice de 20 de ani in anul 2 la ase…
Pai din cate ziceai tu mai deunazi, la antene „trendul” era sa angajeze studenti ieftini ca luzaru’ de telespectator oricum nu sesizeaza diferenta. Probabil ca si Patriciu adopta acelasi stil … pragmatic.
De asta sunt incantata ca am investit timp in ultimi 20 de ani sa invat o engleza mai mult decat decenta. Am astfel acces DIRECT spre sursele serioase si nu trebuie sa suport o traducere stangace sau o regandire a aspectelor bazata pe intelegerea defectuasa a informatiei. Este pacat ca un brand atat de puternic are parte de o asemenea reprezentare slaba in tara, mai ales ca multi s-au bucurat in urma cu cateva luni, cand a „venit” Forbes la noi.
Teoretic este o idee buna sa avem acces mai rapid la o asemenea revista, dar modul in care editorii din Romania au ales sa prezinte informatia pentru publicul din tara noastra este, iata, defectuos. Nu poti face performanta pe o nisa atat de specializata cu redactori pe care ii platesti cu 200 de euro pe luna. Nu este CanCan
Dragilor,
Nu poţi fabrica o revistă de business, de finanţe, de tendinţe, cu o conducere cu experienţă îndelungată în jurnalismul de senzaţional, anchetă şi macro – ştiri bulk despre inflaţie, politica monetară a BNR şi tot aşa.
Te duci la interviu: aaa, sunteţi de la… cine e redşef?
cutare…
da sigur – şi omul îşi aduce aminte că acu’ enşpe ani, şi-a luat-o de la Libertatea.
Şi da, e scrisă cu picioarele, iar layout-ul e sinistru. Ca să fabrici o revistă de business, ai nevoie de un editor beton. Ia comparaţi Money Express şi Business Magazin cu Forbes. Cineva trebe să stea cap limpede, să frece reporteru’ cu întrebări simple: da’ aia de ce, da’ ailalta de ce şi cum?
Da, pare simplu să fabrici Forbes sau orice alt titlu dacă ai mălai la greu. Numai că doar banii şi urletele de caporal nu mişcă literele la locul lor. Iar dacă-ţi înveţi scriitorii să umble cu nasul pe sus visând la exclusivităţile lu’ peşte, sigur vor rata subiectele zilei, care însă zac împrăştiate pe jos, unde ei nu privesc.
Căci numai un jurnalist adevărat ştie când să se aplece să ridice de jos ştirea zilei.
Să fim sănătoşi
De la cap(ete) se-mput(e) pestele. Atat.