Știți momentele alea când eram copii și ne-am promis să nu le spunem copiilor noștri aceleași fraze care atunci ni se păreau aiurea și căcăcioase și greșite? Și că părinții noștri ne luau de proști și ne enervau la culme cu ele, și de aia noi nu le vom folosi niciodată?
Da. Voi cum vă mușcați limba încercând să le evitați și să fiți mai buni cu copiii voștri decât au fost părinții cu voi?
Dar mă întreb dacă îmi vin la gură aceleași faze pentru că le-am auzit de multe ori și mi s-au întipărit în minte, pentru că sunt ușor de zis sau la îndemână sau pentru că aia e tot ce am. Cert este că ne mai uităm la noi, adulții, când ne mai vine să spunem fix aceleași faze și ne ia mustăceala.
Nici să nu-l motivezi în nici un fel aud că nu merge. Cel puțin tăticii cu bani cu care am vorbit așa zic, că trebuie motivat, dar nici unul nu vrea să-mi spună cum face el.
‘Lasa dracu’ calculatorul ala ca nu-ti va da de mancare.’
Cine rade acum, mama?!!?!?!?
„Nu sta cu ochii în ecran, fă și tu ceva util”
Works every time.
true story.
E usor. Eu mi-am promis ca nu le repet pentru ca nu mi-au placut niciodata, deci nu simt nevoia sa le repet.
Nu mi-au mai rămas multe vorbe fiindcă am urat cu tot sufletul ce am auzit. Au mai rămas “dacă nu faci”, “nu mai” și cam atât. Noroc e ca eu și jumătatea mea mai bună suntem pe faze diferite și dacă unul din noi pierde uzul rațiunii pentru o secundă, intervine celălalt și reglează treaba să fie bine pentru toată lumea. Merge până acum.
„Vezi bunăciunile alea două, știi cine le foote? Premianții tată, premianții!”
La asta Nu merita sa renunti.
From the book „Things that never happened”
Auzeam si eu de astea. Pacat ca in cazul meu toti premiantii sunt it isti pe cateva mii de euro cu o nevasta nasoala, iar golanii inoata in bani si femei.
Sau aia cu „golanii vor lucra pentru premianti”. Hahaha!
Majoritatea golanilor din liceu lucrează pentru premianți. Că se văd 1% golani „realizați” e doar pentru că sar în ochi cu purtarea… golaneasca
Eu te-am făcut, eu… îți tai Wi-Fi-ul!
„Ti-am blocat calculatorul cu un soft de control parental”
„Mă cac pe el soft, am bootat Ubuntu de pe stick”
game over
@gupi – asta da motivație!
admin pass pe bios…
Clear mos ori scos bateria… Reset password bios!
Bitlocker si te pup maica, mai intra pe pc daca mai poti pana nu iei 10 la latina si educatie civica
fisherman, aia mergea acum 25 de ani. de cand cu memoriile flash….
altceva ma nedumereste pe mine si nici n0am avut timp si interes sa cercetez. astia de la mine din firma au facut sa dispara ssd/hdd din bios/uefi. pur si simplu nu apare. nu e parolat in nici un fel. nu poti boota de pe alt device, nu poți schimba ordinea, pentru ca nu exista optiunea.
si n-am avut chef si rabdare sa schimb pur si simplu hdd-ul sa vad ce se intampla.
@thebblack – BIOS + firmware modat e prima varianta care imi vine acum in minte. E safe si trebuie sa ai skills sa poti rescrie alt bios.
Alta limitare se poate face in cazul in care placa de baza are cip dedicat pt securitate – odata instalat firmware in el cu parole – devine inutil PC-ul sau laptopul in afara domeniului
Alin, multumesc de raspuns.
totusi nu. e firma de constructii. departamentul IT e la nivelul ca acum 2 ani au descoperit ca semnatura digitala e altceva decat jpg-ul cu logo-ul firmei cu caciulita de mos craciun si footer-ul cu ing. cutare. pana acum 2 ani si un pic serverul de mail al firmei era squirell. dupa aia a venit unul destept si au migrat pe infrastructura microsoft. si merge mai prost decât pe squirell.
angajatii aia speciali care lucrează cu un soft cu licenta distribuita (nu stiu daca e termenul corect) primesc laptopul cu un vpn care zici ca merge cu spatele. un singur om a reusit sa il convinga a tipareasca la imprimanta locala. si ala nu lucreaza la it.
restul primesc laptopul cu contul de guest cu configuratia standard din windows si anydesk instalat.orice au nevoie ‘da-mi codul’.
asa ca am dubii ca au modat ei bios-ul. cel mai probabil e o tampenie care, daca stii mai mult decat ‘da-i restart’, te face sa iti dai palme.
Mulți (majoritatea?) din generația noastră nu trebuie să facem cine știe ce eforturi să fim mai buni decât părinții noștri. Dacă nu pui mâna pe curea, deja ai 100 puncte bonus.
Vali, ești cam criptic. La ce te referi? Învățătură, comportament? Zi ce problemă ai și te ajutăm
Buna rau asta. As mai adauga la fara curea si o vorba buna pe zi. Asta e deja de jackpot.
Furtun de Albalux, da? :))
Intrebare: Copilul tau nebatut de azi e mai cuminte si ia note mai mari decat luai tu cand erai copil si mancai bataie?! Daca raspunsul e nu, atunci cureaua face diferenta
„EU te-am făcut, Eu te omor”….ma cac în ea de vorba și nu am folosit-o niciodată.
Asta e o tâmpenie. Numai urangutanii vorbesc așa cu copiii lor.
Din fericire bieții urangutani nu vorbesc, ba chiar au grija de progenitura lor (vezi social grooming la maimuțe).
poate copiii tăi nu sunt la fel de lepre ca tine, de aia nu a fost nevoie să folosești formula aia.
low blow Vali, low blow
Eu atat le-am zis copiilor mei: „Am luat eu bataie destula si pentru voi”.
Din pacate acuma la batranete nu mai stiu sa iubesc si sa apreciez iubirea.
pe mine fix copilul m-a invatat sa iubesc iar si, cel mai important, sa inteleg ca si eu pot fi iubit si ca merit asta.
e dificil de evaluat daca suntem mai buni parinti decat au fost ai nostri; doar o analiza serioasa peste zeci de ani va putea spune; e ciudat cum toti ne credem mai buni – eu am rezerve despre mine.
„Ce-ai in cap, nu-ti ia nimeni.”
Est. 1996. Inca e forta in 2024.
elonie musca: baiatu, tine un pic cipu asta
Adevăr pur!
Daca exista ceva ce viata de parinte m-a invatat este ca nu sunt deloc atat de puternic pe cat m-am visat. A avea copii este un wake-up call si nu din copilariile de baieteala ci din perspectiva gresita pe care o aveam referitoare la parenthood – in reactie la cum am crescut. De multe ori m-am trezit vrand sa spun „pentru ca eu am spus asa” si mi-am muscat limba, exact cum spui tu iar mintea a continuat „bai, da’ n-ai zis ca n-o sa zici niciodata asta?”. In situatia asta m-am pus singur la colt si a trebuit sa cresc, scrambling for solutions. Sunt varza ca parinte dar faptul ca pot sa ma pun singur la colt cand gresesc…poate e o trauma din copilarie dar cumva ma umple de speranta.
„pentru ca eu am spus asa” – eu zic să o folosești. La muncă un manager a zis: „Îți înțeleg punctul de vedere, însă îmi voi folosi autoritatea pentru a rejecta propunerea ta!”. Ședința a continuat cu restul subiectelor de pe lista.
@chaoz ce varsta are copilul acum ? daca are sub 12 ani, esti inca in faza in care nu poti sa fii sigur daca stilul tau de parenting a dat roadele asteptate, se poate sa fii pe drumul cel bun sau sa iasa rasfatat, misecuvinist. Daca are peste 12 ani, si se comporta ok dupa tine bravo tie.
De ce intreb ? Vad corporatisti care inca au copii mici pe care ii vezi ca nu sunt pe drumul cel bun, copilul vocifereaza, face scandal daca nu iese ca el si parintele e la modul bine hai ca fac ca tine, in schimb daca vine vorba de sfaturi de parenting sunt foarte siguri pe ei ca stiu ei ce fac. Or concluzia poti sa o tragi la adolescenta cand e cam tarziu sa il mai indrepti.
„pentru ca eu am spus asa” suna a replica de patron roman ok, dar ce faci daca trebuie sa ii explici copilul de fiecare data orice kkt il rogi sa faca? ca dintre voi doi, tu esti cel cu responsabilitati, care munceste, care vine obosit si poate frecat la melodie de tot felul de sefi, in timp ce copilul e mult mai fresh ca tine.
Ce bine că n-am copii! Le mai zic odraslelor prietenilor (atunci când o iau pe arătură) să nu-și ia părinții prea în serios, că nu erau nici ei mari scule în tinerețe. Și să nu creadă chestii de genul “pe vremea mea…”.
Vreau o mie de DA pt fiecare NU
“Asculta ce zic ca eu stiu mai bine!” Yeah right, ma manca saracia si depresia daca ajungeam profesor cum ma tot bateau la cap. “Eu ca tine am fost cu ca mine nu ai fost!” Mi-au mancat ficatii cu vorba asta, a fost mereu exclus ca as putea fi mai destept si mai motivat ca ei sa fac altceva, altfel”. “Lasa si tu capul jos zi da sefu, sigur sefu, macar ai o slujba”. Ma pregateau frumos pentru sclavageala inca de tanar, atat ii ducea capul. “Ce fata e aia care vine din alt oras sa vada un baiat. Doar fetele usoare!” Cu asta mi-au tufut o relatie, cand la masa in familie au spus asta in gura mare, fata fiind de fata. Prima si ultima data cand le-am prezentat o fata cu care eram in relatie. “Ce o sa zica lumea maica, ma faci de rusine” Eterna gura a lumii pentru care iti bulesti si copilul. “Ma inveti tu pe mine cum sa fac?”, “Cand o sa ai tu anii mei atunci sa vorbesti”, “Eu de bine de rau am ajuns pana la anii astia, sa te vad pe tine peste x ani”. Nu am copii dar daca voi avea, nu am de gand sa le spun niciuna din replicile de mai sus. Sper sa fiu in stare sa discut lucid si argumentat si sa ma tina capul sa admit cand sunt prost sau nu am dreptate si sa invat de la copilul meu.
Piesa asta surprinde perfect lucruri auzite de la părinți https://youtu.be/nBd_Qu69lMM?si=6VBGJ9K4uf7-u2hd
Mama: Cât ai luat la matematică? Dar ceilalți ce-au făcut?” Am jurat că nu-mi voi sili niciodată copilul să se compare cu alții. Niciodată nu eram destul de bună dacă mai era cineva care lua nota mea sau una mai mare.
Ce mi s-a părut dur dar ok: „Nu toată lumea trebuie să învețe carte. Poți să te oprești când ești capabil să te îndrepți către o meserie care îți place și pe care o poți face foarte bine. Dacă ești bun in domeniul tău, e super ok, nu-ți trebuie 10 facultăți. Dacă ești un super bucătar, un super instalator sau electrician câștigi destui bani și îți trăiești un sfert de viață cu plăcere.”
Viata in lumea asta se rezuma la comparatie si atat. Nu trebuie sa fii foarte bun ci doar mai bun decat „ceilalti”. Iar copilul ar fi bine sa invete asta cat mai devreme ca altfel ajunge geniu luat la misto de un cocalar cu 4 clase care ii e sef.
La examenul daca ia 5 iar ceilalti 4 e cel mai bun, e sef, vs ia 9.90 iar si altii iau 10. E geniu dar altul mai bun e sef.
Si eu am copii si le zic la fel, concluzia e aceeasi, dar dialogul curge logic (dupa ce in prealabil discutia a fost: du-te si mai invatata ca maine am lucrare, nu ca stiu tot, bine vedem ce nota iei):
– cat ai luat
– x
– cam putin
– s-a dat greu
– nu, ti s-a parut greu pentru ca n-ai invatat destul
– nu, am invatat, stiu tot dar s-a dat greu
– altii cat au luat
– pai au fost si x+1, x+2
PUNE MANA SI INVATA!!!!!!!!!
Oricum ne rezumama la mate si romana, in rest ii las chill ca altfel am innebuni si noi si ei.
Eu am fost crescut super cocolosit. Nu faceam nimic in casa, efectiv. Mancarea la pat, n-am dat odata cu aspiratorul, n-am ajutat niciodata pe nimeni la curatenie sau la batut covoarele sau la reparatii.
Dar si super-competitiv.
Cat ai luat? 9.5. Si X, Y. Aia au luat 10. Pai munceste ca sa-i ajungi.
Si-am muncit de mi-a iesit pe ochi si pentru admitere la liceu si pentru BAC/facultate.
Chestia asta m-a invatat sa invat regulile nescrise dintr-o colectivitate, sa le aplic si sa ies on top.
In clasa 1 am luat premiul 2. Restul claselor primare am luat doar premiul 1. (Era o vreme in care se lasau si repetenti si corigenti si in clasele primare).
In gimnaziu am pornit middle of the pack, dar am terminat al 2lea.
In liceu la fel si-am terminat primul.
In facultate primele mele 2 exam au fost restante, cand ailalti luau 8-9-10. Am terminat cu 10 in licenta si bursa in ultimul an.
Cand am inceput jobul la fel.
Mi-a fost al dracu de greu cand m-am mutat singur si apoi cu mandra. Nu aveam nici un fel de skilluri. Atunci am spalat prima oara vasele, am dus gunoiul, am dat cu aspiratorul, am facut mancare.
Greu, greu, dar nevoia m-a invatat.
Nu m-au batut nici macar odata ai mei, dar cand luam un 8-9 intram in pamant de rusine. Imi ziceau: Vezi! Daca n-ai invatat. Acum TIE o sa-ti fie greu sa repari.
Ce-am invatat din toate astea:
Daca esti ambitios si consecvent ai sanse mari sa reusesti mai devreme sau mai tarziu de orice te-ai apuca.
O fi bine? O fi rau?
GoGule, mie mi se pare foarte bine. Așa am crescut și eu. In plus, am schimbat n locuri de muncă și meserii, am făcut multe școli după prima facultate, practic toată viața mea profesională a fost într-o perpetuă schimbare și asta m-a ținut într-o alertă intelectuală bună. Am fost receptivă la genul ăsta de schimbări tocmai pentru că n-am perceput școala ca pe un dușman și pentru asta trebuie sa le mulțumesc alor mei, deci să le recunoaștem și meritele. Ceea ce a fost toxic in educația pe care am primit-o consider că a fost desconsiderarea constantă: ești așa, ești pe dincolo, nu ești în stare… Omori psihic copilul cu mizeriile astea.
@GoGu: i feel you
„Treaba asta ramane intre noi. Sa nu ii spui la mami si la tati. Uite ia 50 de lei sa iti iei o inghetata” – domn’ Parinte Calistrat, circa 1994
„Esti un nimic” – mama, cand am luat locul 8 la concursul de atletism din clasa VII-a. M-am ambitionat si anul urmator am iesit pe locul 5. Am invatat din asta ca cateodata e nevoie de cuvinte grele pentru a impinge copilul spre performanta.
„Nu te mai uitat toata ziua la pornahe ca o sa orbesti” tot mama, cand aveam 15 si m-a prins uitandu-ma. De atunci nici nu mai inchideam usa cand ma uitam la diverse chestii, si nu am orbit.
Psionics, nush ce 50 de lei ti-a dat domn parinte in ’94, ca atunci aveai hartia de 10000, cred ca ai prestat extrem de prost.
du-te-n plm boris, daca ai facut misto de ce cred eu ca ai facut misto. ultimu cacanar esti
Compari mere cu pere.
Iti zic eu reteta pe care se bazeaza de fapt parintii bogati (intra aici orice vrei medic, ITst, politician,manager,afacerist): „trebuie sa trag eu cat de tare pot pt ca copilul meu e prea moale ca a avut totul pe tava si daca maine mor, nu stie sa se descurce”.
Asta vad cel putin la parintii manageri in corporatie care au fost spalati pe creier cu „modern parenting” aka lasa copilul sa faca ce vrea, da-i cati bani vrea cand iti cere, i-ai tot ce vrea, inchis in bula la scoala privata, sa nu stie cum sa trateze situatia cu un bully etc. si care o data ajuns la adolescenta il vezi ca e genul de molau care unde il pui acolo sta.
Motivatia noastra a venit din foame, de nevoia ca trebuia sa facem ceva cu vietile noastre.
Ce am vazut ca mai functioneaza e sa iei copilul si sa il implici treptat in munca ta daca poti. Sa vada ca nu pica din cer, cel putin asa procedase cineva cu afacere in agricultura si il mai lua cand era sezonul agricol si il invatase sa foloseasca tractorul. Fi-su era super ok, avea siguranta aia „ma descurc cu ce stiu, daca e ceva”.
Din moment ce nu dai exemple lumea cam e confuză. Un exemplu bun pentru postarea asta e urmatorul: „Aveți capul pe umeri, doar ca să nu vă plouă în gât!”
„Zi ceva! ce stai ca o momâie!” sau când mai pierdeam orele la fotbal pe terenul din curtea școlii și ajungeam acasă „unde ai umblat până la ora asta? ai mers cu spatele?”.
Când aveam vreo treabă de făcut… „Hai odată impleticitule! te miști de parcă ai două mâini stângi!”
„Nu ești în stare de nimic!!!”
„Deschide ochii pe unde mergi! Nu dormi pe tine!”
I-am zis de cateva ori copilului „fiindca asa am zis eu”, in chestiuni neimportante, si el mi-a dat replica „asta nu e un raspuns, nataraule!”. De cate ori aud vreun parinte care isi compara copilul cu al meu, „uite ce cuminte e copilul acela, tu de ce nu esti ca el?”, imi rog copilul sa faca o criza de nervi, sa fie model pana la capat.
La cum iti vorbeste in cativa ani te ia si la bataie! Good job!
Copilul ti se adreseaza cu „Nataraule”?
Deci bancul ala nu era doar banc:
– Tata, da-mi si mie o suta de lei!
– Pana cand?
– Pana nu-ti foot una!
Nu-mi mușc limba, că ar durea. E suficient să țin buzele lipite. :))
Serios vorbind, în copilărie și, mai ales, în adolescență, eu le spuneam părinților când mă enervau sau ziceau chestii care mi se păreau atât de greșite încât nu puteam trece senin peste. Și discutam. Nici nu conta dacă ajungeam la vreun acord, conta că parcă ne înțelegeam unii pe alții tot mai bine. La fel se întâmpla și cu reversul, când îi enervam eu sau considerau că greșesc. N-am expresii sau fraze de-ale părinților puse în coșulețul „de nespus” copiilor mei. Spun ce-am de spus și copiii îmi pot zice dacă îi enervez sau consideră că greșesc. Uneori se amuză că „hi, hi, parcă ai fi bunica/bunicul”. Mă amuz și eu, ce să și fac.
Coaie, voi nu sunteți siguri pe voi și vă refulați pe copii. Mai dați-vă în….. Înțelegi voi
„Bă copile, ești prost, ce e aia bitcoi, și de ce ai băgat avansul de mașină” ? – uite cine râde acuma
„F*ți, nu fu*ți, vremea p*lii trece” – mare dreptate avea ăl bătrân
„Ia-ți femeie cu cap, că pixdă au toate” – spus tot cu regret de ăl bătrân
„Ce ai in cap, nu-ți ia nimeni”
…
Eu sunt in permanent razboi cu sotia care imi tempereaza orice incercare de-aia de parenting vechi. Pana la urma ajungem la un echilibru. Eu sunt politistul rau, ea e politistul bun, eu ma simt bine in rolul asta.
M-am trezit de nenumarate ori repetand ce spunea tatal meu, insa niciodata nu i-am aplicat corectii, asa cum primeam eu. O singura data i-am dat una cu sete cand a impins-o pe ma-sa pe scari intr-o criza de pubertate.
In ce priveste nivelul de leprozitate, din pacate imi seamana, m-au ajuns blestemele clasice ale mamei „sa iti dea dzeu un copil ca tine”. Am fost chemat pe la scoala, insa, spre deosebire de parintii mei, i-am luat apararea.
Oricum, raman la parerea ca generatia asta de baieti e prea pizdificata, e ranita de cuvinte mai rau decat de violenta fizica. De-aia incerc sa compensez cumva prin duritate (cel mai des disimulata), nu am de gand sa sarbatoresc mediocritatea cum ar vrea ma-sa, nu vreau sa iasa incel.
E simplu, ii spui “coaie, mai lasa calculatorul si vino la masa”
Tata imi cumpara casete cu BUG Mafia cand aveam 11-12 ani. Credeti ca nu stia ce versuri au? (scria chiar si pe coperta). Si nu ascultam pe ascuns, puneam pe casetofon si volumul nu maxim, decent.
Si nu avea nicio problema ca invatam versurile punandu-le pe foaie si deruland casetele. Pentru ca stia ca scoala merge bine si nu e niciun risc ca ascult „Bigi mafia” cum zicea el.
Acum, daca as fi avut nota 5 la romana sau chiar corigenta, cred ca ar fi avut ceva de protestat daca as fi stat sa invat niste versuri obscene de la o formatie rap :))