Exercitiul libertatii inseamna sa iti asumi riscuri

Titlul e pentru TL:DRisti. Am facut o traducere (partiala) libera din franceza, am facut mici adaugiri, ideile sunt ale autorului dar ader la ele. Integral original e aici.

Un articol interesant, aparut de nicaieri, intre doua pagini cu tevi patrate si tabla de aluminiu. Mi-a luat câteva zile sa-l citesc, recitesc si sa-l procesez. Nu ca ar fi complicat, ci pentru ca e nevoie ca unele lucruri sa fie recitite, nu doar survolate intre doua poze de pe Instagram.

Libertatea e prima dintre valorile republicane (franceze). Prin extensie, daca ne uitam la Declaratia Drepturilor Omului, cam tot asta se vehiculeaza in primele rânduri ale ei. Doar ca nu e suficient sa o proclami. De fapt, daca ne uitam mai atent in societatea de astazi, proclamam aproape orice, dar la doua secunde distanta am trecut la alta proclamatie. Si apoi avem ultimul episod pe Netflix.

La munca, raporturile de dominatie sunt foarte puternice. Relatia dintre angajator este bazata pe subordonare, deci ascultare. Managementul actual vrea sa controleze atât productia cât si gândurile salariatului, prin ceea ce numeste “cultura intreprinderii”. Aceasta trebuie sa fie incarnata atât la munca cât si in activitatile extra-profesionale.

In casa, in intimitate, suntem bombardati de reclame. Si, oricât de supermeni ne declaram ca nu ne uitam la ele si nu ne influenteaza, propaganda consumerista este eficienta. Citeam un articol acum ceva vreme cum ca unele reclame pot fi eficiente si dupa 10 ani de când le-am vazut. E foarte posibil ca reclamele la medicamentele pentru ficat, la care pufai dupa fiecare craciun, revelion si pasti, sa-mi revina in minte peste vreo 5-10 ani când o sa am probleme la ficat. Si o sa-mi aduc aminte fix de numele unui medicament vazut acum. Sau, din lista de medicamente pe care o voi gasi atunci, sa-mi sara in ochi ca fiind “familiar”, tocmai Hepatoprotect, de exemplu.

In strada, statul ne calca in picioare libertatea de a manifesta, de a ne deplasa anonim de la punctul A la punctul B, prin recunoasterea faciala, de exemplu. In Franta e interzis sa porti masca pe fata (sau cagula) in timpul unei manifestatii. Stiu, pentru cei care “n-am nimic de ascuns”, e banal sa chelalaie pe tema asta, pentru ca ei n-au fost niciodata mai mult decât niste foloweri pe Facebook sau supermani ai tastaturii.

In ultimii ani, toate statele si-au creat un arsenal incredibil pentru supravegherea maselor. Este chiar de notorietate ca AI-ul poate acum sa prevada deplasarea unei mase de oameni intr-o manifestatie. Si toate lucrurile astea le-am acceptat candid când am ales sa bingiuim pe Hulu sau HBO Go, dar niciodata pe caldarâm.

Exercitarea libertatii cere eforturi. Din obisnuinta si lene, actionam mecanic, fara sa analizam constrângerile si influentele exterioare, atât de necesare atunci când vrem sa luam o decizie. Politicienii ne-au obisnuit cu formele astea de supunere, ca nici macar nu mai suferim.

O alta explicatie a abandonarii libertatii noastre este promisiunea unei mai mari sigurante! Asculta-ma si te voi proteja. Vechiul schimb feudal si mafiot, la fel de prezent in logica puterii de astazi. Constructia autoritarismului: societatile in criza genereaza un sentiment de frica, deci o nevoie de siguranta. Sistemele autoritare pretind ca-ti ofera aceasta protectie. Ce ironic, sa te simti protejat pentru ca statul stie orice miscare faci, in orice moment. Imi aduce a dictatura pe care am avut sansa sa o traiesc in primii ani ai vietii. O sansa, da, pentru ca acum stiu exact ca asta nu vreau. Când nu ai trait-o, din prostie si “deschidere”, poti intrevedea si o astfel de solutie. Bineinteles, mai “soft” decât Ceausescu, mai pernicioasa.

Nu este vorba de a trai intr-o insecuritate continua. E vorba de a gasi un echilibru intre a abandona TOATA libertatea unei puteri vremelnice si de a-ti asuma niste riscuri. Trebuie sa acceptam ca libertatea inseamna si anumite riscuri. Sa ma plimb pe strada, noaptea, inseamna sa-mi asum niste riscuri. Nu sa ma intorc imediat spre autoritati si sa le spun sa securizeze zona sau plimbarea mea de noapte. Eventual, dându-le toate informatiile necesare, cu cine sunt, cât am baut, cum o cheama pe escorta, cât am platit-o etc.

Indiferent cine e la putere, indiferent cât de liberal, scandinav sau libertarian ar fi, niciun partid sau om politic nu va milita pentru mai multa libertate a cetateanului. El e acolo pentru a se juca dea super-eroul, atunci când nu e acolo cu schizofrenie sau pentru a-si potoli setea de perversitate. El e acolo ca sa domine, in nici un caz ca sa asigure o mai mare libertate (de miscare, de alegere etc) cetateanului. Puterea este o libertate care se exercita in detrimentul libertatii altora.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

39 comentarii

  1. el vrea sa domine ca o majoritate sa fie binisor, nici foarte bine dar nici rau.
    daca o ia prea tare intr-o directie se ”venezualizeaza” treaba.

    deci control, limitari, constrangeri.
    mai putine? pariul meu ar fi ca treaba o ia la vale.

    67
  2. Ai evidențiat doar neajunsurile societății, fluture. Normal că libertatea are un preț, iar libertatea nețărmuită a omului înseamnă anarhie, fiindcă dacă nu ne limitam reciproc acest drept natural, vom ajunge să ne dăm în cap și nimeni nu va fi în siguranță, iar, ca să citez un filosof: “viața omului ar fi sărmană, singuratică, josnică, sălbatică și scurtă”. Măcar statul se asigură că în timpul zilei nu te agresează sau omoară cineva, iar în timpul nopții ucigașul va reflecta asupra consecințelor faptelor sale și că gravitatea pedepsei e mai mare decât beneficiile crimei. Statul e un rău necesar. Că toți politicienii, pardon TOȚI OAMENII, vor să domine, asta ne stă în natura și nici măcar înțelepciunea nu elimină aceasta dorința de putere și de parvenire. Măcar democrația a rezolvat oarecum, cât a putut, carențele astea: votul liber, funcții pe perioade limitate și alte mecanisme cât să ne protejam libertatea, dar asta înseamnă totuși să avem puțină mintea. Oricum, evolutiv și natural, pierdem libertatea când ne obișnuim cu ea. Gustul amar al sclaviei ne îndulcește libertatea. Și să închei, că tot ești in nota lui Rousseau: “mai bine o libertatea primejdioasă decât o sclavie liniștită” și “omul e liber, dar pretutindeni în lanțuri”


    Comentariu indecis. Tu ce zici?3026
    • Vrei sa zici haos, nu anarhie. Anarhia e altceva, destul de ok.

      515
    • Marian, de acord partial cu ce zici. As vrea insa sa-ti revizuiesti definitia anarhiei, pentru ca asa cum pare ca o vezi astazi, iti obtureaza o parte din lecturile sanatoase pe care le ai.

      Statul nu te asigura de lipsa mortii, de accidentari, de agresiuni. Dovada o ai zi de zi, in media de orice fel. E o iluzie ca statul te apara. De fapt, tu te aperi, fiind prevazator, netraversând pe rosu, coborând cu precautie când vezi scarile umede etc. Statul intervine mai ales DUPA ce te-ai ranit, sa-ti asigure (PE BANII TAI, platiti in avans) serviciile medicale eventuale sau sa-i amendez pe cei care ti-au pricinuit pricina (sic!). Statul te protejeaza foarte putin in amont, faptul ca a pus un semafor rosu intr-un loc este o consecinta, nu o protectie a cetateanului. Sunt oameni raniti la semafor, pe trecerea de pietoni etc. Statul da iluzia ca te protejeaza, altfel nu si-ar justifica existenta. Iar pentru iluzia asta, iti cere in mod constant sa renunti la libertatea ta.

    • În perspectiva necesității statului, anarhia înseamnă haos, nu am greșit termenul, doar că în context, când statul își justifică existența, anarhia e opusul stării de ordine pe care, chiar și aparent, o dă. Că există și păreri că anarhia (lipsa statului sau a unei puteri) poate fi bună, asta e din cu totul alta perspectivă, eu mă refeream la anarhie ca la un haos, așa cum e înțeleasă în teoria statului și a contractului social (îndeosebi la Hobbes, la Rousseau nu ma pronunț). Fluture, sunt de acord cu tine. Însă necesită multă prudență și atenție fenomenul de astăzi, l-am observat și eu. Puterea se exercită astăzi prin alte mijloace, nu mai avem nevoie de soldați să constrângă omul, ci de publicitate, consumerism și BANI. Risc să-mi iau pumni în cap, însă rețeta acestui nou tip de putere, mai pașnic și mai subtil, a descoperit-o SUA. Nu mai ai nevoie de invazii armate, ci de “invazii comerciale, media și tehnologice”, ca dă supui oamenii. E o discuție amplă. Probabil, teoria statul care își justifică existența prin protecție e depașită și trebuie regândită în lumina lumii secolului 21.

      146
    • Acum am înțeles ce vrei să spui. Sunt unele evenimente pe cere noi, fiind prudenți, trebuie să le evităm și să le preîntâmpinăm, dar trăim într-o lume în care ne lăsam responsabilitățile și asumarea riscurilor în mâinile altora, așa că ar trebuie să ne întrebam de 2-3 ori dacă chiar vrem să-i cedam statului dreptul ne a ne supraveghea în timpul nopții, ca să fim feriți de incidente.

      62
    • cuvîntul pe care îl căutați e “anarhism” și e ceva foarte mișto, dar sîntem foarte proști.

      56
  3. Am dat peste ceva similar zilele trecute:
    “ Comunicațiile moderne, transportul, evidențele contabile, armele și tehnologia în general au schimbat toate relațiile umane, dar în special relațiile politice. Înainte de secolul al XX-lea, după cum a observat un prieten de-al meu, cea mai dură tiranie avea mai puțin control asupra supușilor ei decât are astăzi cel mai blând stat.

    Caligula a fost unul dintre cei mai sângeroși tirani din istorie, dar i-ar fi fost destul de greu să găsească un roman care nu dorea să fie găsit. Astăzi, poliția poate de obicei să găsească un fugar în doar câteva ore.

    Asta sună bine, câtă vreme presupui că statul nu face decât să pună în aplicare legi drepte împotriva unor infractori care merită să fie prinși. După cum suntem învățați de mici, polițistul este prietenul tău. Așa ar trebui să fie și așa este uneori.

    Dar avem nenumărate exemple istorice recente în care puterea statului a putut fi direcționată spre alte scopuri. A aminti comunismul ar trebui să fie suficient. Dar chiar și în societățile care se mândresc cu libertățile lor, punerea în aplicare a legii este adesea aleatorie, arbitrară și aproape haotică. V-aș putea spune câteva povești, dar cel mai probabil aveți și voi unele la rândul vostru.”

    182
    • Mi-a placut partea aia cu Caligula si cu ascunsul/gasitul.
      In Franta exista si astazi “dreptul de a disparea”, adica sa pleci si sa nu te caute nimeni (excluzând chestiile cu infractiuni). Familia poate cere sa fii cautat (daca e o disparitie in conditii stranii, politia te cauta imediat), iar daca te gaseste politia, poti cere acesteia sa nu le spuna familiei unde te afli. Pot insa transmite familiei ca sunt ok, poti eventual semna hârtii de divort sau de mostenire daca vrei, dar politia e obligata sa-ti respecte dreptul de a nu divulga unde te afli. Repet, asta daca nu esti suspect de ceva infractiuni (fapte penale). Si politia nu te poate obliga sa semnezi nimic, chiar daca sotia, de exemplu, vrea sa divorteze ca sa-si refaca viata. Trebuie sa introduca actiune, iar tribunalul constata abia dupa 10 ani ca ai disparut fara urma si ii da ce hârtii are nevoie, inclusiv mostenire etc. Practic, dupa 10 ani, esti considerat mort pentru familia ta, se pot intreprinde toate demersurile legale dupa o moarte. Dar nu ti se face certificat de deces, nu esti declarat mort la fisc:-)

    • să dispari ca măgaru-n ceață mi se pare de kk.
      ok, ai chef să dispari, dispari, no biggie, dar nu-i lăsa p-aia din urmă încurcați.
      nu e vorba doar de divorț (poate vrei să te răzbuni pe nevasta), e vorba și de dreptul de proprietate imobiliară, mai ai și niște obligații, să plătești impozite, să repari chestii sau să dai posibilitatea altora să repare și de tot felul de alte chestii.
      dacă ești văduv sau semnezi divorțul, ai copii majori care au terminat școala (în cazul în care există dreptul lor de a primi întreținere pe perioada școlii la zi, până la o anumită vârstă), ai cedat cuiva (cui ai chef) drepturile de proprietate imobiliară (și altele care presupun niște obligații din partea ta, consultarea obligatorie, etc) sau măcar ai lăsat procuri pe termen nelimitat (dacă dreptul francez permite, la noi nu mai e posibil), go Planet.

      04
    • ireal de actual.

      00
  4. Problema e ca textul asta al tau luat in sine e un “indemn” (din lipsa unui alt cuvant simplu mai potrivit) al anarchismului.

    Trebuie luat in considerare ca lucrurile nu merg fara o putere sa te protejeze. Si, in fond, nu cred ca ne-am dori sa traim intr-un Mexic unde chiar e fiecare pentru el. Am aduce inapoi un Ceausescu in secunda a doua. Si vorbesc de o putere, ca un facator de bine, un doritor de bine fara sa fie si conducator puternic n-o sa reuseasca sa ofere protectia necesara. El trebuie sa fie exact cladit pentru putere.

    In fond, nu cred ca as gresi prea mult sa spun ca republica si democratia au fost facute exact ca sa puna in balanta “puterea” cu “libertatea”. Nu sunt perfecte si vom pierde cu adevarat doar cand incetam sa le mai gasim defecte si ne supunem. Oricat de tampit ar parea pana si cei care se plang c-o sa avem CIP-uri pe buletin sunt pana la urma o forta pozitiva in ecuatia asta.

    Si acum cu partea cea mai dezamagitoare in privinta articolului: Comercialismul si advertorialul nu fac parte din ecuatia asta si faci aceeasi greseala ca multi altii ce incearca sa le politizeze o fac si le acorda merite neobtinute. Efectiv nu are treaba reclama la medicamente cu libertatea si cu atat mai putin cu lipsa ei. Lumea “a cumparat” mereu doar ce-a vrut iar propaganda moderna se bazeaza doar pe a gasi cumparatorul (in loc sa-ti gaseasca el produsul). De asta reclama aia poate o sa-si faca efectul peste 10 ani cand o sa ai nevoie sau o sa vrei produsul respectiv. Ca te-au gasit acum, in timp ce te uitai linistit la canalul de stiri asteptand stirea inevitabila despre Vaslui sau Caracal.

    Si e valabila si-n politica, Hitler nu a ajuns la putere c-a spus lucruri cu care altii nu au fost de acord, Goebbels a avut grija doar sa ajunga cuvantul lui oamenilor care deja gandeau la fel. Daca nu era pentru el, oamenii aia erau prea lenesi sa caute-n pagina 14 a unui ziar local informatii despre-un Bavarez fost puscarias. Dar toti cei care l-au urmat cand inca aveau de ales deja il asteptau inca de cand nu stiau ca exista.

    Pornografia si gagigile simpatice de la TV nu vand fiindca noi nu asta vrem asta. Ca ne-ar fi bagata pe gat. Nu, vand pentru ca noi exact asta asteptam sa vedem.

    Si exemplele pot continua. Mai grav e ca asta e libertatea, astia suntem noi ca oameni..
    Pe final, daca e sa fiu sincer, e trist dar pana la urma e nevoie si de-o putere care sa puna in balanta cata astfel de libertate putem primi pana nu ne autodistrugem.

    1217
    • @Fluture – foarte bun textul
      @Cosmin – fac parte din cei care se plîng de buletinele cu cip. Nu mă deranjează cip-ul în sine. Mă deranjează ce întelege cel care promovează legea să aibă în el. Printre altele trei amprente ale persoanei. De ce ??????? La cei care folosesc deja așa ceva amprentele persoanei se stochează doar la cererea explicită a persoanei respective, în rest ai o fotografie biometrică, suficientă pentru identificare, datele normale și o un certificat digital calificat care permite semnarea digitală a documentelor și ,de ce nu, votul electronic. Mîine vor vrea să stocheze acolo profilul tău ADN. În numele a ce ???
      https://www.theguardian.com/commentisfree/2019/nov/09/when-governments-have-access-to-dna-databases-youre-right-to-be-scared
      Despre partea cu reclama am o părere personală fixă – în momentul în care am renunțat să plătim abonamentul la un ziar sau la o revistă am renunțat la dreptul de a avea o opinie. La fel și cu reclama – în momentul în care reclama domină veniturile făcute de un ziar, acel ziar renunță la dreptul de a avea o opinie independentă.

      133
    • @Nimeni: In primele 4 paragrafe ale articolului (care iti spune sa te simti inca din titlu) se vorbeste despre accesare unei baze de date a unei companii care a adunat SI PASTRAT date de la clienti de catre un guvern motivand teama ca, de exemplu, companiile de asigurari (deci alte companii private, nu guvernul si nu se stie cum ar ajunge ele acolo) ar putea folosi acele date ca sa afle posibile vurnerabilitati la incheierea politei (deci publicul tinta al articolului e din SUA). Toata treaba aia nu are nimic de-a face cu noi si cu pastratul amprentelor in CIP-ul buletinului (ca legal nu le pastreaza in nici o baza de date).

      Vezi, tu ai dreptate cand spui ca reclama domina continutul (dar ma rog, propaganda in cazul asta) insa e perfect adevarat si ce ziceam eu. Tu deja cautai motive de ingrijorare si fiindca nu exista unul ce se adreseaza direct problemei cu amprentele (si daca le-ar pastra cei de la evidenta populatiei, tot nu ar exista un risc pentru nimeni) vei citi printre randuri orice alt subiect facut la comanda care sa-ti afirme convingerile.

      Evenimentul zilei si Libertatea s-au creat cand inca plateam pentru ele… N-au fost niciodata surse bune de continut. Fiindca mereu a contat ce cumpara lumea si mereu s-au platit articolele sau au existat din interes. Chiar si inaintea erei click-bait.

      13
    • @Cosmine Amprentele alea-s păstrate pentru a fi comparate cu ceva în vederea identificării persoanei. Acel ceva este alta baza de de date care nu compară hash-uri, compară diferențe între amprente. Cu asta se ocupă dactiloscopia. Și pentru că tot ai adus ideea de evidența populației pe tapet presupun că nu știi că partea asta tine acum de poliția comunitară. La fel cum presupun că nu știi că există o bază de date de tipul celor enumerate prin articol și la noi – Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. “si daca le-ar pastra cei de la evidenta populatiei, tot nu ar exista un risc pentru nimeni” – în spatele lui a le păstra se află o mulțime de costuri ascunse, de la prelevarea lor pînă la distrugere, trecînd prin stocare, disponibilitate și securizare. Postul următor este o continuare a acestuia și aduce în prim plan costurile, beneficiarii și volumul de date ce urmează a fi vehiculate.

      21
  5. Totul începe de la educație. Educația deosebește omul de animal. Din păcate, educația din ultimii 8000 ani e aceeași: 1% musai să conducă 99%.
    Adevărata putere nu înseamnă controlul celorlalți, ci controlul de sine, care…tot prin educație adecvată începe.
    Așa cum suntem educați de mici că trebuie să muncim ca orbii pentru a „avea o viață mai bună”, așa am fi putut fi educați într-un mod în care să nu necesite religii, granițe, armate șamd. Cred că-n 8000 ani tot se rezolva ceva.

    149
  6. Wow. Asta in continuarea articolelor cu politica nu ne influenteaza viata?

    PS: Daca faci binge de pe torrents in loc de … crezi ca e suficient sa eviti recunoasterea faciala de catre AI/autoritati? In conditiile in care daca vrei libertate de miscare (more or less) ai macar o poza de buletin/pasaport.

    615
  7. Ai mare dreptate cu propaganda consumerista si influenta reclamelor după perioade foarte mari.

    Am 30 ani, nu consum alcool decât foarte rar (de câteva ori pe an sa nu se simtă jignită vreo rudă de la țară cu zaibărul produs în ogradă). Zilele trecute m-am surprins gândind urmatoarea chestie: “gut, beater, Gösser”. Era o reclama foarte populară la TV cred ca la finalul anilor 90! Poate ma corectează vreun cititor mai in temă, dar eu tin minte ca nu era încă 2000. Imi amintesc și reclama exact, izvorul de la munte, sticla răsucită la 45 grade, tot. Aveam aprox 8-10 ani cred.

    74
  8. Minti odihnite.

    Exercitiul riscului presupune putere. Fara putere, nu poti exercita ceva.

    49
  9. Fluture ar trebui să scrie mai des. Îi citesc cu mare plăcere textele.

    194
  10. Nu era si vorba aia pe care n-a zis-o nimeni primul, ca cica cine renunta la libertate in favoarea sigurantei nu merita niciuna din ele?

    83
  11. Da, apariția știrilor negative continue, crearea panicii instaurarea fricii a dus ca mulți oameni să ajungă într-o stare în care predau totul statului, numai să fie siguri (iluzoriu) că vor trăi, că nu se vor îmbolnăvi etc. Și comoditatea societății de consum. În care năzuințele tind spre mâncare haine, lucruri materiale și tât. La asta visează mulți, la nimic altceva care să facă vreo diferență, să facă vreun bine cuiva străin, sau generațiilor viitoare. O existență dedicată satisfacerii cât mai abundente a nevoilor de bază și cam atât. Plus frica, frica de baubau și de toți cei care sunt diferiți, sau străini etc. O frică care va duce numai la rău și da, cetățenii vor vota măsuri care duc spre tiranie și control total al statelor, la abuzuri, la nedreptăți, pentru că… binele majorității, de fapt panica oarbă a majorității, în care orice gândește diferit va fi ostracizat. Din fericire, există și un curent invers, sunt oameni care îndeamnă la libertatea gândirii, la toleranță, la rațiune. Să sperăm că vor fi din ce în ce mai mulți, acest articol este un semnal de alarmă bine venit!

    95
    • 1984 e aici și acum.

      91
    • Foarte bine spus! Ați observat că astăzi nu se mai îndeamnă la libertatea gândirii, la rațiune? Iar toleranța a devenit ceva cu iz de corectitudinea politică, unde individului ii sunt suprimate dreptul de a gândi liber și de a spune un adevăr în virtutea unei tolerante exacerbate. Că toți suntem egali, că nu contează culoarea pielii, că fiecare om trebuie respectat (nu pana când e vădit ca e idiot), accept asta. Dar nu să tac pentru că ar însemna, prin nu știu ce raționamente, ceva rasial ce zic. Libertatea, după emanciparea popoarelor, e din nou pusă în discuție. Spre exemplu, buletinele cu cip. Nu sunt adept al conspirațiilor și nu cred în ele. Dar unde punem punct, unde spunem ca ajunge? Cipul stochează date biometrice, amprente (aici e discutabil), dar se va ajunge la ADN sau alte prostii? Pacat că cei care se opun sunt îndoctrinați și preoti care nu invoca argumente solide (nu numărul fiarei, ci libertatea, viața mea intimă, posibilitatea ca statul să devină un mare ochi ce privește tot ca in Lord of rings)

      82
  12. noroc cu eftimie, că el mai aduce trafic pe blogul ăsta. dacă e să stăm în baza mea sau a ta, ne ducem naibii.

  13. @fluture! Ce aparat foto folosesti?

    23
  14. Distopia prezentată în filmul “They live” pare să se îndrepte spre materializare (ceea ce părea incredibil la vremea respectivă – în 1988 Internet-ul era abia la începuturi, nu existau nici Google, nici Facebook. Ei bine, azi pare greu de imaginat, dar oamenii de atunci putea trăi fără).
    Pe de altă parte, supravegherea nu e exercitată nici de vreo forţă ocultă, nici de extratereştri infiltraţi printre noi (ca în scenariul filmului). Nu, e opera unor oameni în carne şi oase, şi se face în interesul lor, sau al altor oameni, pe care îi putem numi generic “elite”. Or, ce visează elitele? Puterea pe cît posibil nelimitată, şi mai ales, perpetuată în veci. (Valabil şi pentru trecut, desigur pentru prezent, foarte probabil şi pentru viitor).
    Se uită membrul elitei în jur, şi ce model de succes vede? Aţi ghicit, modelul Grand Empire du Milieu. Care pare de nezdruncinat, fie el şi de coronavirus. Control nelimitat, mase obediente, fericite că au trecut de la una la două farfurii de orez pe zi, mass-media pe model Orwell, şi desigur cea mai dinamică economie a lumii. Dinamică numai bună pentru umplut buzunarele proprii, fără a avea de dat socoteală cuiva, desigur, cu excepţia Marelui Frate cu Ochi Oblici. Nu-i bai, zicem ca el şi facem ca noi. Nu-i aşa că sună îmbietor? Masele nu contează oricum, ce-ar fi să preluăm ideea?
    Din nefericire pentru ceilalţi, nemembri ai Elitei, se anunţă vremuri sumbre, mai ales pentru cei ce văd dincolo de farfuria cotidiană. Aşa cum se vede situaţia în prezent, doar o catastrofă globală mai poate interveni – virus, criză economică, sfîrşitul petrolului, ceva echivalent. Altfel, nu va trece mult pînă cînd ne vom alinia docili, ca în “1984”, să ascultăm comunicatele Marelui Frate în timp ce ne devorăm farfuria de orez. Noi, sau urmaşii noştri.

    32
    • Eu in teoriile astea nu inteleg ce nevoie de bani sa mai aibe “elitele” alea ce controleaza absolut totul.

      Adica, zici ca ei controleaza si sistemul financiar si tot… Pula mea sa mai faca ei cu banii si atatea bogatii.. Politica, marea masa a oamenilor, au tot ce vor.. E ca si “fondurile secrete a lui Ceausescu” care in mintea unora nu se numea “contul Romaniei”. Ce sa mai faci cu banii cand tu deti totul?

      Si nu inteleg daca elitele astea au si creat lumea moderna? Deci sunt deja la butoane si noi trebuie sa ne eliberam sau daca nu avem grija o sa le dam dreptul sa ajunga la butoane. Iti dai seama totusi cata inteligenta pe oamenii aia sa realizeze ca “democratia” si “libertatea” in fata sclaviei o sa-i faca mai bogati? Bogatie care e cuantificata de-un sistem creat de ei, desigur.

      N-am sa ma prind niciodata.

      13
  15. The Schengen Information System (SIS II) now has a system for identifying individuals by means of fingerprints: the Automatic Fingerprint Identification System (AFIS). It is administered by the European Agency for the Operational Management of Large-Scale IT Systems in the area of freedom, security and justice (eu-LISA). The Eurodac fingerprint database, the Visa Information System (VIS) and Europol also use an AFIS.

    What software and hardware, and from which manufacturers, is used for the AFIS in SIS II, in Eurodac, in the VIS and at Europol? Do the systems use the same format for stored fingerprints?

    How many fingerprint pads and cards are stored in the AFIS of SIS II, Eurodac, the VIS and Europol? Are the systems linked with each other?

    How would it be possible to use the AFIS systems of Eurodac, the VIS and SIS II as a basis for the development of European databanks in the future, for example for a ‘common system for comparing biometric data’, a ‘common identity data store’ and a ‘multiple identity detector’ with personal details and fingerprints, which the Commission would set up? What plans are there to do this?
    All the systems mentioned below use the same format for filing scanned images of fingerprints. However, the fingerprint templates, which collect the unique matching points of the scanned fingerprints, use different formats. Each system searches their own templates for matching a fingerprint scanned image.

    SIS — Schengen Information System: the Automatic Fingerprint Information System (AFIS) hardware is Hewlett Packard. The softwares installed are: SafranAFIS, Accenture Middleware, Oracle Database and Linux.
    VIS — Visa Information System: the Biometric Matching System (BMS) hardware is Hewlett-Packard. The softwares installed are: Morpho Biometric Search Services (MBSS) by IDEMIA; Linux; RabbitMQ; WorkFlow Integration by Accenture; Oracle Database.
    EURODAC — European Dactyloscopy: the hardware is DELL. The softwares installed are: Linux; ‘CAFIS’ by Gemalto; Oracle Database.
    Europol: the hardware is Hewlett-Packard. The software installed are the following: Windows Server 2012; custom Automated Biometric Identification System (ABIS) by SopraSteria.
    The AFIS behind SIS, VIS or the future Entry Exit System (EES) could serve as a basis for the development of a shared Biometric Matching Service storing biometric templates as proposed in the interoperability proposals(1).

    Number of Fingerprints sets stored:
    SIS 121,025
    VIS 47,972,205
    EURODAC ~5,180,000
    EUROPOL ~8,000 ten-prints1
    ~1,000 latent-prints2
    The systems are currently not linked with each other
    Totul la nivelul anului 2018

    10
  16. NOU
    #38

    Idiocracy. Simplu.

    21

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.