50 de ani de comunism ne-au răpit, fără drept de apel, capacitatea de a şti cum să fim fericiţi. Ne cumpărăm tot felul de chestii, ne 
întrecem cu vecinii în maşini şi în borcane cu murături, cu colegii de la muncă şi prietenii în telefoane, vacanţe si tricouri de firmă, totul pentru a ne simti mai bine. Vrem să ne simţim mai bine şi pentru asta suntem dispuşi să cheltuim sume mari de bani. Iar la sfârşitul zilei rămânem cu ratele, cu oboseala, cu nervii, cu românismele, fără a fi însă mai fericiţi, ci doar un pic satisfăcuţi că i-am arătat vecinului sau colegului că noi suntem cei mai şmecheri din parcarea blogului, chiar dacă asta înseamnă că în seara asta mâncăm piure cu cartofi prăjiţi.
Atunci când eşti ok începi să vezi lucrurile altfel. Începi să apreciezi tot felul de lucruri care ţi se păreau irelevante în trecut, gen locuri de plimbat cu bicicleta sau lipsa manelelor. Până la urmă despre asta e vorba. Despre relaxare. Ce ro
st are să te omori cu munca pentru 1.000€ în plus, dacă nu apuci să îi cheltuieşti? Şi ştiu că nu merită pentru că am pus în balanţă posibilitatea de a mă muta înapoi la Bucureşti pentru o sumă mai mult decât confortabilă (ceva gen 3Xveniturile de acum) şi am rămas aici pentru că o maşină mai scumpă şi o casă mai mare nu ajută cu nimic dacă eşti sclav sau dacă eşti în mijlocul aglomeraţiei.
Un trai bun nu înseamnă mai multe lucruri. Neamţul îţi cumpăra o maşină de 50.000€ şi se urcă cu blugii uzaţi pe scaunele de piele fără să vadă nimic rău în asta. Şi nici nu se u
ită de sus la vecinul care bea Haake-Beck, pentru că asta bea şi el. Neamţul munceşte din greu la a fi cât mai relaxat şi la a trăi cât mai bine. Românul, pe de altă parte, face toate mişcările greşite: locuieşte unde abia plăteşte chiria, mănâncă tot felul de porcării, cheltuieşte sume aiurea pe prostii (încă mai am în cap geniala explicaţie a unui băiat care căuta să împrumute bani de chirie despre cum cheltuia 15 lei pe noapte cu taxiul, pentru că el voia să mai stea jumătate de oră în oraş şi pierdea ultimul autobuz) şi tot tacâmul de greşeli pe care le vedeţi dispărute odată cu criza şi cu lipsa banilor.
Sunt îngrozitor de zen zilele astea. Am descoperit plăcerea grădinăritului,
mă plimb cu bicicleta, recitesc nişte cărţi de mult uitate (aşii şi juveţii sunt cei mai buni). Câştig mai mulţi bani decât cheltui, blogul e ok, prietenii sunt bine, haterii la fel. Criza e o oportunitate fantastică pentru a o reîntoarcere la ceea ce e important în viaţă: viaţa. Când munceşti 12 ore pe zi doar ca să supravieţuieşti nu trăieşti cu adevărat. Când îţi urăşti semenii pentru că ei o duc mai bine din munca lor nu trăieşti cu adevărat. Culmea e că nici nu îţi doreşti asta.
Eu sunt ok. Voi?
Noi?…pai fiecare cu cel doare, ca nah…asa e pe la romani, nu?
Chiar vorbeam ieri cu un prieten, multe din cele enumerate in postul acesta, iar in centrul discutiei era chestia cu venitul mare al carui pret il platesti cu lipsa de timp liber in primul rand si implicit faptul de a nu te putea bucura de castig … Vrem sa ne aratam altora cat de „adevarati” suntem dar daca n-ai acoperire cu adevarat esti inflatie
Unul din „atuu-urile” crizei e acela de a ne aduce cu picioarele pe pamant si de a gandi de cel putin doua ori inainte de a cheltui.
Bravos, maestre! Esti pentru mine unul din exemplele vii cum ca „se poate si asa”.
In alta ordine de idei, sunt curios daca o sa inregistrezi o mica scadere a traficului in urma afirmatiei „Câştig mai mulţi bani decât cheltui, blogul e ok…”
@Alex Sinov: ah, nu o sa scada traficul, dar o sa ma injure mai multa lume. deja ma musca unul de fund ca el face bani mai multi si trafic mai mare decat mine si ca eu sunt prost si el e destept. mi-as incorda muschii spre el, dar la ce bun?
Ai foarte mare dreptate cu postul asta. E mult mai important sa ai CAND sa iti cheltui banii, decat sa ai cat mai multi
Eu nu m-as angaja full-time, oricat de mare ar fi suma, pentru ca vreau libertate. Bineinteles ca majoritatea trebuie sa faca asta, dar ar trebui sa se gandeasca bine inainte sa stea inca 4-5 ore peste program sau sa mai munceasca si de acasa. Pe de alta parte nu pot sa fiu de acord nici cu aia care stau 8 ore si le stau degeaba. Daca te duci la servici, atunci fa-ti treaba, pentru ca timpul oricum il pierzi si asa macar ai garantia ca ai unde lucra si maine.
de-ar fi toata lumea asa zen, one can only hope…
In Romania au fost doar 45 de ani de comunism, din ’45 pana in decembrie ’89, dar poate ca tu ai adaugat pe acolo si cativa ani din cei 10 ai lui nea Ilici sau din cei 6 (cai) ai lui Base.
nu stiu de ce tot faci tu pararela intre roman si neamt,european etc. astia dupa aici stiu 2 lucruri : munca si ´dicstractia´. nu le incurca oamenii.
cand doar calatoream nu prea vedeam niste lucruri, dar de cand m-am mutat…parca am eram orb. e distanta mare, de la mentalitate pana la cum se sta la pisoar.
sincer, imi pare rau ca nu e si Romania asa.
@luca: romania nu e asa pentru ca nu intelegem nimic din paralela roman-neamt. si o fac tocmai pentru ca vreau sa intelegem cat mai multi de ce neamtul munceste fericit si romanul isi uraşte vecinii, colegii, nevasta, copiii, semenii.
Banii mai multi nu aduc fericirea, insa daca reusesti sa cumperi mai mult timp liber, ala e cel mai mare castig.
Keep up the good work my friend!
Si nu uita sa zambesti mereu! Asta este unul din lucrurile cele mai importante pe care romanii din tara au uitat sa-l faca!
P.S. P’asta cu gradinaritul o fac si io. Este un mod de relaxare excelent.Asta si shopping-ul:)))
@ Andrei – primii ani de cumunism fac cat 100. ah, ce vremuri glorioase. :))
Reusite pozele,apoi de romani…
cunosc pe cineva care a realizat toate cele spuse de tine dupa ce a executat vreo 2 ani la mititica pentru niste incurcaturi in afaceri. dupa ce a iesit este cel mai relaxat si mai fericit om. am invatat multe de la patania lui.
si inca nu e criza. eu sper sa fie mult mai rau decat acum. sa vedem atunci reintoacere la viata!
Castigi prea mult? Solutia e simpla: fa un credit de nevoi personale si apuca-te sa platesti ratele, brusc o sa vezi ca nu iti mai raman bani
Acum, lasand gluma deoparte, ai mare dreptate: de ceva timp am avut si eu aceasta „revelatie”: de ce sa ma stresez inutil? Ce fac la munca este ok, nu ma spetesc dar nici nu o frec, nu ma intereseaza ce masina/haine/gagica are vecinu’ (bine, astea nu m-au interesat niciodata), imi vad de ale mele.
Am ajuns la atitudinea asta dupa ce am stat si m-am uitat prin jur, apoi m-am uitat si la altii: suntem cei mai stresati oameni ai muncii, ca sa zic asa. Si nu e doar observatia mea… am lucrat 6 luni in Franta, am calatorit prin cateva tari europene, am discutat cu romani emigrati prin alte tari, am discutat cu colegi care au fost temporar plecati prin delegatii in alte tari. Concluzia tuturor a fost: ba, astia nu-s asa stresati ca noi.
@ABS: „prea mult”=cat imi trebuie + niste bani care raman? atunci da, castig prea mult. voiam sa imi fac rate sa imi iau un X1, sa il turez prin cartier. dar mi-am luat bicicleta
Si eu sunt ok. Acum ca tu esti ok, nu mai imi e rusine s-o recunosc!
Eu nu sunt OK. Mai intai sa termin scoala, apoi sa gasesc de lucru. Pana atunci, stress cronic.
O sa fiu OK cand o sa castig suficient cat sa traiesc decent, dar in acelasi timp sa am suficient timp liber sa ma duc in fiecare week-end pentru cateva ore undeva in aer liber (gradina, parc, munte etc.).
Mastre zen! de ce nu zici ca mergi pe bicla? hai sa te iau pe niste trasee misto prin Brasov. Acum cat mai tine vremea buna…
@Robert Lazar: i be a solo act.
e corect ce spui. si e usor sa vezi asta cand esti relaxat si totul e ok. mai greu e pentru cei incrancenati. pentru cei care nu stiu sa ia un relax… care au treaba cu vecinul. sau pentru cei care traiesc ca sa munceasca.
ar trebui o campanie gen Let’s do it Romania in care sa incercam sa educam romanul sa se relaxeze… poate nici o spirala n-ar fi rea
..gradina, iarba, rosii, branza, slanina cu ceapa rosie. Mmmmm..
@camionagiu: vremuri cu defilari cara ocupau toata vacanta de vara, cu armata la TR (ori trupa sau diribau), cu alegeri FDUS si „defutate socialiste”, matricole obligatorii si practica agricola?
Si toti aveau bani pentru ca nu aveau pe ce-i cheltui…
Felicitari! Tine-o tot asa pentru ca e doar meritul tau si al posturilor pe care le scrii aici.
Ce spui tu e tare frumos, dar… nu putem avea toţi meserii liberale gen blogger, freelancer şi să ne plimbăm în Morgan (cu şasiu din lemn de frasin şi motorul turnat manual), tre’ să mai existe şi cineva care să muncească doişpe ore la bandă ca să-ţi asambleze aifonu ăla, sau să umple rafturile la mol. Şi oamenii ăştia prestează job-uri cu valoare adăugată redusă, deci au lefuri de tot rahatul, în plus, educaţia lor (care i-a adus aici) nu-i lasă să fie „zen”.
Aşa că bucură-te de ce ai, scufundă-te în mulţumire ca hipopotamul în mâlul cald şi bucură-te de viaţă – ce altceva ai mai putea face?
Ok, am aberat destul, back to work…
@Radu:
teoretic, ai dreptate, sunt meserii si meserii. muncitorul de la uzina e insa zen atunci cand deschide un pet de bere si se uita la otv. e un altfel de zen, dar tot zen e.
lol. imbatrineshti, coane, imbatrineshti si nu vrei sa recunoshti. parca te vad ca miine-poimiine te insori, faci copii. cine stie, poate te apuci chiar si de rugby. poate faci chiar si burtica, desi la constitutia ta, ai mai degraba predispozitzie la ulcer.
:rofl:
keep on the good fight, mate
Eu cred ca esti foarte aproape de a te insura
Gata cu nelinistile de bachelor, impacat cu viata, siguranta financiara este, ce mai.
Atitudinea asta de „joie de vivre” nu trebui cautata doar la finalul acumularii catorva zeci de mii de lei sau euro. Tineti minte inceputul nuvelei Moara cu Noroc?
Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceţi după cum vă trage inima, şi Dumnezeu să vă ajute şi să vă acopere cu aripa bunătăţii sale..
Poti avea liniste si-n ‘coliba’, oricat ar fi de contraintuitiv.
Apropo, tu din ce motive ai ajuns sa fii ok cu viata? Externe (banii, siguranta etc) sau interioare?
@Vasile: nu stiu. banii nu au reprezentat niciodata o motivatie. cred ca dorinta de „altceva”. trebuie sa existe viata si dincolo de aglomeratie, manele si injuraturi.
Te urasc pentru cat de bine ai sintetizat ce inseamna o viata normala
Multi dintre noi stim ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti, dar din pacate cadem zilnic in „pacatul” de a ne dori mai mult si mai bine, fara sa ne gandim la cat ne „costa” . Sunt de acord ca perioada asta grea prin care trecem ne apasa, dar si eu am constatat ca multi au inceput sa-si reconsidere scara de valori. Totusi; inca sunt majoritari cei pentru care „normalul” nostru este „anormal”.
teh blogfather is growing old …
Cauta pe ted.com – ce ne face fericiti.
Fericirea nu trebuie sa fie conditionata de ce ai/nu ai… gen „daca am Mertan sunt fericit..”
Pe de alta parte nu fericirea este motorul dezvoltarii omenirii ci tocmai nefericirea, nemultumirea, munca continua fara recompense indestulatoare…
Yeah, we’re ok. Ma gandesc sa ma apuc de lectii de pian…
„posibilitatea de a mă muta înapoi la Bucureşti pentru o sumă mai mult decât comfortabilă” – felicitari
Ma bucur sa vad ca sunt si romani fericiti si satisfacuti de viata pe care o duc. Bineinteles ca afara, dar probabil sunt cazuri si la noi in tara.
Bravo tie ca o duci bine, si noi restu muritorilor de rand incercam sa facem acelasi lucru
Şi pe mine mă deranjează jmecherii din parcarea blogului, dar n-am ce le face – trebuie să-i suport, că aşa e regula… :)))))))
si noi suntem ok. facem sa fie bine
eu pun in aplicare deja ce faci tu in joie de vivre a ta si tare bine-i !
ai ma zoso, ai grija la masini daca te dai cu bicicleta!
Nu stiu ce s-a intamplat cu tine, dar in ultimul timp scrii bine de tot. Asta vine de la cineva care sta cu chirie in Bucuresti. lucru pe care nu il recomand celor care pot evita asta
@zoso: nu crezi totusi ca ar trebui sa le spui celor care nu stiu deja ca ai muncit destul de mult sa ajungi la linistea zen de azi? altfel toti copiii care te citesc vor crede ca e normal ca la 22 de ani sa se astepte sa castige suficient, cu suficient de putina munca, incat sa traiasca si sa fie la fel de multumiti ca tine. si din pacate, pentru cei mai multi, realitatea e alta. si aici, si in alte tari…
@ana: credeam ca se intelege de la sine ca trebuie sa pui osul la munca vreo 10-12-13 ani pana sa ajungi undeva. totul conform planului.
partea proasta e ca acum oamenii o sa inceapa sa creada ca boul care scrie pe blogul asta nu e asa prost pe cum lasa el sa se creada
Si eu sunt ok. Si foarte zen
Ma duc la sala, ma indop cu dulciuri cand am chef, mai ies la restaurant, mai o sticla de vin si lenevit. All good.
@andreea: ‘ra-ti ai dracu cu londra voastra! macar ai invatat sa vorbeşti britaneza?
Ca sa fiu ok ar trebui sa ma mut din tara asta . M-as duce intr-o tara saraca, acolo toata lumea e fericita. Ei nu au trafic, nu au ciuda pe vecinu ca are masina mai bengoasa, nu ii scuipa nimeni pe strada, nu le zgarie nimeni masina, e relaxarea totala.
Si la batranete ce ai de gand sa faci daca de acu’ ai inceput asa?
@bogdan: la cata cola beau, care batranete?
ps: imi pun costum, cravata si imi iau jeanta si o sa fiu domn’ director de la marketing la o fabrica de mezeluri din brasov.
Si la noi e ok. Copiii stau acasa, nu pentru ca-i greva ci pentru ca-i ziua educatiei.
Culegem via, facem vinul, evitam aglomeratia. Nu ne dau banii afara din casa dar timpul nostru nu ni-l ia nimeni si nici nu mancam piure cu cartifi prajiti.
Avem rezervorul plin si ne bucuram de florile de toamna din curtea noastra.
Si totusi…imi pasa de ceilalti si nu pot fi chiar zen cand vad oameni care muncesc, fac tot ce pot si traiesc la limita subzistentei.
zoso sincer, este premiul post de pe blogul tau care imi FACE PLACERE…celelalte sint utile, hazoase sau nu, dar asta MA BUCURA. continua tot asa
@karmapolice: de cati ani ma citesti? vreo 3? acum nu mai sunt ok, daca asta e primul post. HUO!!! MI_AI FUTUT ZENU!!!
n`am motive sa ma plang
Fericirea tine de starea de spirit, e o chestie generala, formata din micile detalii din viata. Cand ai Mercedes dar iti urasti munca, seful, vecinii si esti singur cuc nu mai poti sa fii fericit nici pentru nenorocitul ala de Mercedes. Poti fi fericit atunci cand ti-ai acoperit nevoile siesti impacat cu tine. Cred ca aia vroiai sa spui prin zen, Zoso.
E bine ca ti-e bine. Si e bine ca-ti dai seama de asta. De obicei momentele de fericire trec pe langa tine.
Si noi?
Cu cat ai mai mult timp liber, cu atat esti mai fericit
uite, acum ma bucur sincer ca nu te-am scos din reader in perioada in care scriai cate 10 posturi de cate 3 cuvinte pe zi…
@Stefan Murgeanu: reciproca nu e valabilă. be well.
Downshifting
Esti de admirat.
ăsta e cel mai bun şi mai uman articol pe care l-ai scris „in ages”. Bravo, sunt de acord cu fiecare virgulă din el şi te felicit. Îmbătrâneşti decent
In curind o sa te apuci si de birdwatching, alt pas spre maturizare si 40 de ani. Ai descoperit ca cea mai mare avere este timpul liber pe care il poti aloca tie insuti si celor dragi din jurul tau.
Eu sunt zen
Si cred ca-i bine asa.
Am observat si noi chestia asta, in ultimul an. Nu mi-e straina munca 16 ore pe zi fara zi de pauza, dar, cand am facut asta, am pus clar o limita de 3-4 luni, pana ma ridicam din groapa in care m-a aruncat proaspatul somaj.
Momentan, dupa 1 an si ceva din „noua mea viata” de „muncitor” online, pot spune ca am inteles niste chestii. Nu avem chestii nemasurate, daca e sa ne luam dupa altii, ar trebui sa facem alte chestii, sa castigam si mai mult etc. Pentru ca acum e „normal” sa ai vila si alte chestii, nu sa locuiesti in acelasi apartament in care ai crescut.
Am descoperit insa ca exista si alte lucruri care sa te faca fericit. Am venit din calatoria noastra peste ocean cu 4 dolari in cont. Atat. Dar am trait niste chestii nemaipomenite si am vazut lucruri frumoase. Si m-am intors cu alte valori si alte idei. Nu mai spun imediat „nu” unei iesiri, chiar si la un suc cu prietenii, pentru ca „am de lucru”, desi am de lucru de nu-mi vad capul. Am inceput sa apreciez chestiile pe care inainte nu dadeam doi bani, pentru ca alergam sa „ies din saracie”.
Criza a fost un sut nasol pentru toti. Ne-a dat peste cap nasol de tot, pe unii ne-a lasat un pielea goala si cu sansa de a o lua de la capat. Nu pot spune insa ca regret vremurile astea, pentru ca m-au educat enorm, cat nu m-au educat alti 10 ani de munca pana acum.
Am redescoperit insa bucuria in orice maruntis, pentru ca pana la urma si fericirea asta poate fi o suma de chestii aparent minore, nu doar evenimente din alea de „hollywood”. Ca nu poti astepta sa castigi la Bingo pentru a fi fericit, trebuie sa stii sa te bucuri chiar si de faptul ca esti SANATOS si ca ai familia langa tine.
Gata! E clar! Verdictul este necrutator: daca atitia oameni itzi spun ca imbatrinesti, inseamna ca imbatrinesti. In consecinta, nu mai esti tinar. In consecinta, nu mai esti trendinez. Deci toti cititorii tai atomici si tineri si jucatori de Warcraft sau ce naiba se mai joaca acum sa faca bine sa te scoata din blogroll si din reader si din toate citirile si sa-si caute alt guru de tinerete.
Deci am zis. Gata! Ce mai stati pe aici? Ce, n-ati vazut om batrin? Hai, circulati! Circulati! Trafic in alta parte. Aici e pentru babalici, nu pentru voi.
:rofl: :tomato:
Stai asa, ca mai mi-a venit una, care am uitat s-o mentzionez in postu anterior, si e asa de mishteaux ca nu se poate sa nu consum literele de pe tastatura cu ea: consumu exagerat de zoso dauneaza grav tineretii.
:rofl:
@Turambar: esti un batran trist.
Nu poți fi zen atunci când îți lipsesc chestii care ți le dorești. Pentru a le avea îți trebuie bani. Mai mulți bani.
Am auzit scuze destule pe tema „atâta pot atâta fac”.
Unii spun că le este lene și că nu vor să se obosească mai mult și că se mulțumesc cu banii puțini care îi iau.
Alții spun că nu au competența necesară și sunt timizi/precauți/nu vor să se întindă în afara sferei lor de competență profesională.
Dar pe bune că nu am auzit-o încă pe asta: „Nu fac mai mult pentru că sunt zen așa”.
@Programare Sociala: teoretic, eu si tu ne dorim
1. tv de 100 inchi
2. laptop nu stiu de care, mai rapid, mai frumos, mai roz.
3. o masina mai mare, mai putternica, mai luxoasa.
4. o casa mai mare, mai bine aranjata, mai frumos mobilata, mai bine pozitionata
5. o prietena mai topmodel decat e deja.
6. mai multă recunoaştere. sa te vada lumea pe strada si sa te recunoasca. erectie! mai multa apreciere. sa te sune gigel de la ziarul X sa iti ceara un punct de vedere despre problema x.
7…
practic, poti sa nu le ai. e ok. esti ok?:)
Primul post dupa multa vreme care care chiar imi place. Thanks
Willkommen,
probabil ce ai scris tu mai sus e greu de inteles de cei care nu traiesc aici in Germania.
Multa lume o sa zambeasca amuzat la noile tale placeri: gradinaritul, bicicleta, citit. Majoritatea celor ajunsi in DE si care au incercat sa se adapteze si au „inglobat” cultura germana gandesc asa.
Eu ma regasesc in mahoritatea celor spuse mai sus, nu vreau sa periez, insa acesta e probabil unul dintre cele mai pozitive articole scrise de tine.
Cine e in stare sa inteleaga sa reciteasca.
E conNfortabila. In limba romana e coNfort, nu coMfort
@Andrada: incercam o manea.
Piure cu cartofi prajiti =)) ti-a luat mult sa o gasesti pe asta?
România ţara bemveurilor şi a măsurătorilor în şosete adibas de la second…
ce hal de batran! cum pla mea ma, ai 30 de ani si te deranjeaza aglomeratia?
@jimerino: pensionar, nene. imi beau cafeaua, citesc ziarele pe ipad, ma duc la piata.
mi-ai facut pofta de cartofi prajiti.
@elena: si eu.
I’ve been there, done that. a trebuit sa apara pe lume copilul meu ca sa ma faca sa realizez ca mai e si viata dupa munca.
muncesc 4 ore pe zi… de la 8 la 12… si am mai multi bani decat pot cheltui… ce zici… cum sunt? ah da… in primul rand optimist… si in al doile… fericit… poate peste vreo 2 3 ani o sa am si un bebe si atunci o sa fiu cel mai fericit
Spunea cineva ca bogatia nu se masoara in ceea ce ai, ci in ceea ce poti oferi. Asa s-ar explica eroarea pe care o fac cei care se lupta cu toata energia sa acumuleze cat mai multe „trofee”.
Bun post! La intrebarea din finalul lui eu am raspuns inainte de a-l citi in postul meu de azi si ma regasesc in totalitate in ideile tale. Ai dreptate, la ce bun sa ne ploua intr-una, viata ne-a fost data sa o percepem ca pe-o bucurie, parerea mea!
P.S. Nu am pus link, nu vreau reclama, pur si simplu m-a surprins faptul ca chiar am fost pe aceeasi lungime de unda azi…
Amin!
Ma, aveam si eu cateva bucurii. Printre ele, aia ca toata blogosfera o duce naspa intr-un fel sau altul. Cred ca va trebui sa incep sa te urasc…
@carbonaru: apuca-te de scris niste articole cum ca sunt prost, urat si nu fut.
Traieste si fa ce vrei!
Eu nu te cred ca esti Zen. Nu inca.
Zen esti atunci cand nu te mai enervezi pe retardeii din trafic pentru singurul motiv ca nu te grabesti niciunde si poti gasi relaxare in condusul masinii si la viteze mai mici. Sau cand nu te mai enerveaza ca mamicile cu carucioare vorbesc la telefonul mobil in parc pentru ca pur si simplu nu te afecteaza cu nimic asta.
Continua totusi sa lucrezi la starea de Zen, esti pe drumul bun.
Like! >:)
Nu mi-as fi inchipuit ca esti genul care poate gusta gradinaritul. Fain. Ce gradinaresti? Anul asta am facut ceapa, fasole, rosii si multe flori. Cand termin cu munca prefer sa-mi bag ghearele in pamant decat sa stau la TV sa ma deprim si sa ma enervez. Probabil ca 90% din cei ce te citesc nu cunosc satisfactia pe care o ai cand culegi produsele unei seminte pe care ai pus-o cu doar cateva luni in urma.
@Andrei: de obicei flori.
Vali, cred că ai înțeles o parte a sensului existenței. Și Ecclesiastul a observat asta cu mult timp în urmă „Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în invidia unuia asupra altuia.”
Încă ceva foarte important: „Dumnezeu dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune…”
Mi-a placut mult ce ai scris. Felicitari!
Frumusetea e in ochiul privitorului. Nu mai stiu cine spunea, dar uite aici, ce bine zice Chaplin
Este uimitor cat de repede ajungi zen cand esti ok cu banii, nu? Am avut un bunic, a lucrat in otelarie cea mai mare parte din viata si nu a reusit niciodata sa fie ok asa cum esti tu , dar prin metode pe care le intuiesc a reusit sa fie Zen. Eu nu sunt nici zen nici ok, sper sa am totusi ceva mostenire genetica :))
@Milogul.SRL: ideea nu e sa ajungi la 4.000€ si apoi sa te relaxezi. ci sa te relaxezi cu cat ai.
zoso,
de mult nu ai mai scris un articol atat de bun.
felicitari!
Bun articol
Eu sunt ok, sper ca încet-încet să regăsesc ideile tale în modul de viaţă al românilor. Va dura ceva, e drept…
Arbeit macht frei
@no name: SO FUCKING TRUE!!! oare daca o pun pe frontispiciul blogului o sa creada lumea ca sunt nazist?
Same here!
Freelancingul iti ofera posibilitatea de a face bani faini intr-un oras mai mic, de munte, linistit, cu oameni calmi, fara agitatie, si cu o conexiune la net decenta.
trinitrozen
destul de ok si de bun articolul , este de apreciat .
O stare de ok…poate ascunde multe lucruri, elemente mai importante sau nu. Hmm…sunt ok, trăiesc! Se poate și mai bine, dar știu să am răbdare…și să acționez atât când e momentul…:D
Nu sunt singura, se pare, care a constatat ca exista posibilitatea sa te insori
Bine, asta e posibil sa-ti strice zen-ul.
In alta ordine de idei, chiar daca nu avem vieti asemanatoare, ai sintetizat perfect zen-ul. Poate ca nu am reusit sa fac tot ce am vrut sau am putut, dar sunt multumita, sunt ok cu alegerile mele de pana acum. Dorm bine noaptea, stiind ca dimineata ma trezesc si sunt eu.
@silvia: propui ceva?
hai, ca au trecut atatia ani de cand ne stim…
Si noi suntem ok cu tine:)
frumos:)chiar frumos
rip
been there, done that. apoi am inceput sa ma gandesc si la altii. si-a fost mult mai placut:)
E usor sa fii Zen. Romanii nu sunt pentru ca nu exista destui oameni Zen pe care sa incerce sa-i copieze.
bun articolul.
legat de munca: cu totii avem nevoie de un scop, iar oamenii dupa ce ajung la un nivel financiar care le permite sa fac cam tot si-au dorit, vor sa faca ceva care conteaza. asta de multe ori, rezulta ca ei sa se intoarca la munca.
cand muncesti 12 ore pe zi, facand ce-ti place, tot viata se numeste. pentru ca dupa ce ai terminat munca, te sui pe munte, mergi la inot, scormoni in gradina, samd.
Felicitari pentru momentele frumoase si ma bucur ca ai inteles o chestie pe care altii nu au inteles-o nici la 60 de ani.
Iar pentru kinderii care au intrat in starea de visare citind randurile de mai sus… nu uitati ca e nevoie de munca sa ajungi aici. Si nu ma refer la munca 12h/zi ci la munca inteligenta
Ma bucur pt starea ta zen
@Andu: venind de la tine, asta inseamna mult pentru mine
ps: cand iti razi ciocul ala de cocalar?
Zoso, what the f*@k have you been smoking?
P.S.: Please share!
@boogie86: n-am cola de doua zile. halucinez deja.
Intr-adevar, un subiect bun de meditatie … Sa opresti putin timpul in loc, si sa stai de vorba cu tine insuti: Ce vrei ? Mai multi bani sau mai multa libertate ? Eu am inteles in urma cu vreo cativa ani alternativele … Si am ales sa fiu … zen. Am preferat sa castig mai putin dar sa am mai mult timp liber la dispozitie .. Iar atunci cand este cazul, ma urc in masina, si… plec … vizitez… http://dan-blog.ro/sfinxul-din-bucegi.html … cu bani nu foarte multi… nu merg sa fac parada modei, nu particip la ceva concursuri de tunning auto si nici nu am pretentia ca dimineata la hotel sa am doua negrese care sa-mi faca masaj … Viata in fond este foarte simpla … noi oamenii, am complicat-o … prin felul nostru de a trai …
felicitari pentru articol, de mult n-ai mai scris unu sa te-atinga la inima
f bine ai grait
Mda…Pariu ca 99% din prezentii care vorbira de zen habar n-au ce-i ala ?!
Da’daca a zis „guru”…
Nu poti sa fii zen cu burta goala. Mergeti si va uitati pe langa usile magazinelor cu specific alimentar la oamenii care cersesc mancare. Nu suedeji, din ce in ce mai multi oameni care se vede ca au avut si ei rostul lor, dar nu-l mai au… Da’nu-i nimic, noi sa fim sanatosi si …zen !
@Zina: sa stii ca poti sa fii zen si cu burta goala. am cunoscut acum multi ani un cersetor care „muncea” cateva ore pe zi printre masini si apoi citea tacticos ziarul. omul isi facea suma pe ziua respectiva si apoi se relaxa la un prenandez mic.
Mishteaux, coane, ce mai! Pentru o mie de euro in plus, zici? Si o suta ar fi bine, ca m-au capiat regiile autonome si economia de piata. Se pare ca nu fac parte din publicul tau zen, dar las, totusi, comentariul, sper sa nu fie bai.
@Lore: pentru vreo 3.000
@zoso: recunosc, la vremea cand tu scriai despre plan nu te citeam. ca sa fiu complet sincera, cred ca de fapt nici nu cred ca auzisem inca de tine
„cred ca de fapt nici nu cred” ca mi-am baut inca cafeaua
si noi suntem ok. cum sa frumusete de BV sa te infunzi in B? Mda, incercand sa muncim pentru a trai, majoritatea ajung sa traiasca pentru a munci. Si s-a dus viata. Si eu ador sa ies la Faget, la soare (am chelit aproape toate tufele de maceşe, ca să îmi fac cidru, mmmm….)… imediat vine frigu.. uf. Nu sunt o tipa outdoor deloc, imi plac toacele si gleimoru (ala vero), dar o zi fara natura si aer curat, fara terapie vizuala, mai ales acum cand toamna mea are asa culori apetisante, e o zi gri. tu zi-i zen, io-i zic normalitate.
:)) Nu pot, te citesc de un an si…
Imi trebuie motive serioase.
Il pun la bookmarks sa il recitesc.Super !
Nu cred ca daca ti-ai dat seama de lucrurile astea ai inceput sa imbatranesti.Ai avut un timp in care sa reflectezi si sa iti spui la ce folos toata agoniseala daca nici nu te buciri de ce strangi.
Trebuie sa existe un echilibru in toate nu ?
eu sunt pe drumul de a fi relaxat, acum nu sunt. Dar sper sa fiu in curand.
Downshiftingul nu cred ca e posibil in Romania. In „West Europe” mai mult ca sigur ca se poate, dar in Romanica noastra cea de toate zilele mai greu, mult mai greu.
Nu poti face downshifting cand lucrezi pe 450 euro la jobul de zi si mai un job pe langa, familie(sotie+copil).
parca erai din ala cu munca-n sus, munca-n jos…e bine, munca se face, cu masura sau nu,dupa gust, nu se predica.
Reply@zoso
Maestre, ai dreptate, dar nu pot sa scot la capat o formula daca nu am o constanta si in ecuatia mea banii sunt o variabila. Daca ai gasit alta formula vin la meditatii. Sa nu fie in nume de rau dar nu cred ca am cunoscut pe cineva sa nu vrea sa se relaxeze, nemultumirea este ca toti vor sa se relaxeze. De ce? Multumesc.
Impresionant. Ma bucur ca ne reamintesti de talentul tau jurnalistic prin articole ca acesta.
Super articol, felicitari!
… in mare, asa gandeam si eu …
Ai dreptate 100%
Super bine spus! din pacate un numar foarte mare intra in aceasta cursa a soarecelui si ii este foarte greu sa iasa…reteta este: inteligenta, curaj, resurse, vointa si noroc! nu toata lumea are ingredientele..Apropo, cate cazuri cunosti? daca poti mai da exemple (in-afara de tine), spune ca se poate, ca nu esti singurul!
