Ți-am urmărit nițel “live-ul scurt” – ai (ați) trecut prea rapid prin subiectul femeii care s-a sinucis din motiv de loc de muncă – Șupeală profită pe partea emoțională, spune-ne tu cum să ne ferim să ajungem în situații de genul ăsta. (HR-ul nu e mama voastră să aibe grijă de voi, nu e deajuns!!).
Companiile lucrează intens în a insufla angajaților ideea că locul de muncă este ceva frumos și plăcut. Că suntem cu toții o familie. Că ar trebui să ne pese de companie și de colegi.
Chestia asta este adevărată doar pe jumătate. Ar trebui să ne pese de munca noastră. Să punem suflet și pasiune în ceea ce facem. Să ne dăm interesul.
Dar atât. Colegii de muncă nu ne sunt prieteni, sunt doar colegi de muncă. Da, compania vrea să credem că dacă munca se termină când se termină și nu mai stăm o oră peste program colegii vor fi afectați. Da, compania vrea să știm că, dacă nu tragem ca vitele, compania s-ar putea să dea faliment și asta ne va afecta și pe noi.
Sigur, asta se oprește undeva, mai exact la profit. Când compania are profit, angajații fluieră a pagubă. Când compania are pierderi, angajații fluieră a pagubă.
HRul nu este prietenul angajaților. Vrea ca angajații să creadă asta, dar nu, HRul are ca scop apărarea companiei de angajați. Un fel de paznic de depozit mai spălat.
Așadar, încetați să vă mai pese de muncă după ce se termină programul. Nu mai stați peste program. Nu mai fraternizați cu șefii. Respect, subordonare, dar atât. Pentru că la final el pleacă cu profitul și voi cu salariul.
Și totul pornește de la economii. Puneți niște bani deoparte, cât să puteți sta 3 sau 6 luni acasă și apoi veți descoperi că nu trebuie să mai înghițiți rahaturi de la șefi și HRiști. Știți voi, ăia care trag mai tare de voi când descoperă că aveți credite sau copii, că știu că v-ar afecta dacă ați pierde jobul. Că șeful de aia e prost și abuziv, că știe că poate. Când nu mai poate se calmează și își păstrează mizeriile pentru el, nu le mai varsă pe voi.
Asta cu economiile e cea mai adevarată chestiune din toata ecuația. Atunci când te târăști de la o lună la alta, pur și simplu nu ai de ales… Stai peste program, înghiți în sec, stai și capra eventual. Doar să nu fi dat afară.
Când ai niște bani puși deoparte, care îți permit să stai pe bara o perioada sau măcar până să poți să-ți găsești un nou job în jumătate de an, lucrurile se schimba în atitudine. Nu mai înghiți orice rahat, nu mai te lași înjosit sau chiar umilit. Ai strans lucrurile de pe birou și îi saluți din mers.
Valabil și pentru antreprenori, care iau clienți foarte dificili/rău platnici și așa mai departe. Pentru că pur și simplu clienții aia problematici le aduc totuși niște bani, cât să le susțină cashflow-ul. Atunci când ai bani în firma, și nu te târăști de la lună la lună, își permiți să refuzi clienții, și mai ales să-i trimiți la concurență.
Foarte adevarat asta cu clientii, am renuntat si eu la doi clienti dificili (nesimtiti) si ii las bucuros la concurenta sa-si piarda timpul si sa-si termine nervii cu ei.
Am priceput si eu cu greu si dupa multi ani de „vanatai” ca relatia dintre „vanzator” si „cumparator” trebuie sa fie una stric profesionala/ de biznis.
Tu ai nevoie de la mine de asta, eu iti ofer ce cauti, la pretul asta, in conditiile din contract. Las si loc un pic si de negociere ca sa par si eu simpatic
dar nu ne intindem la bere si povesti personale care sa duca la schimbari de conditii sau pret.
Iti convine, batem palma nu ti convine, te pup, pa pa!
Da, e foarte complicat de inteles intr o tara aproape total emotionala ca nu ar trebui sa intereseze pe nimeni detaliile ce nu tin strict de afacerea respectiva.
daca ar sti angajatii cat de greu e sa dai afara pe cineva legal…
I-a fost greu la început dar, până la urmă, a perseverat și COVID a durat mai mult de 6 luni…
E greu sa dai afara pe cineva legal? Nu-i nimic, se face ilegal.
Ce e mai greu, sa dai afara pe cineva ilegal si sa nu patesti nimic sau respectivul sa dovedeasca asta si sa-si castige apoi dreptatea in justitia din Romania?
Perfect de acord, am inceput sa-mi fac acel buffer de la primul job mai serios si i-am invatat pe toti cunoscutii mei sa faca la fel.
Problema pentru unii e ca daca vor sa-si faca acele economii vor trebui sa renunte temporar la stilul de viata curent sau macar la „keeping up with the Joneses” – si asta in viziunea lor nu se poate, ca *trebuie* sa ai ultimul model de smartphone, ultimul model de Octavia, etc.
Daca incerci sa rationezi cu ei ti-o baga pe aia cu „dar ce, eu nu-mi permit?!? pai uite ca X poate, eu cum sa fiu mai jos ca el?! o viata ai!!!111”. Si e trist sa vezi cand se intampla asta si cum continua consumerismul fara nici un sens (in afara de a impresiona niste oameni carora oricum nu le pasa)..
Bogdan, pe mine ma bucura consumerismul. O noua Octavie, o vacanta la cu trenu eurostar la clasa 1, un bilet vip la City cu United. Si un telefon fain.
Sarac am fost stiu cum e, daca reajung nu e o problema.
Alta chestie, eu consum pentru mine, imi cumpar pentru mine. In anturaju meu am eticheta de chitros, sarac samd. Daca imi intrebi prietenii ce telefon am o sa zica ca sigur am ceva obtinut pe moca de pe undeva. La meci sigur vor zice ca am luat la peluza din vreo combinatie.
Asta inseamna sa consum pentru mine cat pot si inca pot. Cand nu mai pot sa consum ma reintorc la saracie.
Sau mai vand din apartamente si terenuri toate luate pe credit ca nu aveam chef sa ma tin de la gura, ca m-am tinut destul pana la 18 ani.
Am vrut sa pun link ieri dar merge si azi. Tot o firma din FR.
https://www.tv5mondeplus.com/en/cinema/drame/corporate
In sfarsit o abordare realista si nu una emotionala.
Am avut norocul sa lucrez la angajatori normali iar cu unii colegi am ajuns prieteni buni. Depinde de cultura organizațională și de calitatea oamenilor angajați acolo, nu e o regula generala ca toți te vor exploata.
Evident, dacă ești o lepra probabil ca vei fi tratat ca atare, poate fi și asta.
Ba pe mine sforaiala asta „cultura organizationala” ma lasa rece
Adica ce cultura are comp X vs compania Y?
Ca iti da mere la birou sau un card la o sala de sport? Astea sunt obiceiuri, nu fac parte din nicio cultura.
O cultura oganizationala de ex e acolo unde o companie le impune angajatilor sa vina la munca doar cu trasnportul in comun deoarece ownerul crede cu tarie in incalzirea globala si vrea sa trasnmita mai departe.
Sau alta companie impune un prog de lucru de 6h deoarece tine la sanatate angajatilor.
Ai vazut pe undeva ultimile doua exemple sau ceva asemanator? In RO nu exista asa ceva deci mai usor va rog cu sforaieli de „”cultura organizationala”
Da, suna sforăitoare treaba asta dar se traduce prin ce ar fi permis și ce nu. De exemplu tiparul, jignirile, etc sunt ucise din fașă dacă exista o cultura organizațională normala la cap.
Uneori poate fi formala alteori nu, am prins ambele variante.
Ce este important de reținut este ca nu ar trebui sa accepte nimeni astfel de comportamente.
O singura data am nimerit într-o firma în care dir general era abuziv dar am plecat după 3 săptămâni când m-am prins de treaba.
@bruta – in firme mici se poate discuta de un stil de viata, pe la inceputul vietii mele de angajat, firma cu 5 oameni, zile in care stateam toti, zile in care plecam la 10 seara. la 2-3 zile sefu se ducea si la pranz aducea el mancarea (2004) si nu era la fel de usor ca acum, pizza , sucuri erau uzuale, mai o iesire pe munte … a fost o perioada interesanta
dar am plecat pt. ca suna totul bine mai putin – salariul mic (firma la inceput, nu era profit inca la nivelul dorit de sefi, cand a a venit s-a cam scurs pe langa angajati), inca mai era perioada fara contract/carte de munca, si mai erau maruntisuri
dar a prins bine pt. 6 luni si am invatat extrem de multe elemente care au ajutat la urmatoarele 2 job-uri
cultura organizationala nu este ceva ce este declarat si descris de management intr-un google doc. cultura organizationala = felul in care se comporta si muncesc cei de la varf. ei angajeaza ulterior oameni care se incadreaza in tiparul lor si au aceleasi valori ca ei. si atunci cultura organizationala nu este un lucru sau o lista, ci este suma tuturor oamenilor din organizatie.
companiile cu o cultura organizationala exceptionala nici macar nu vorbesc despre asta, nu sunt constienti neaparat de existenta ei, ea pur si simplu exista si toata lumea o simte.
cultura unei companii nu poate fi schimbata printr-un „decret”, ea se schimba in mod organic atunci cand aduci modificari la varf. daca vrei sa imbunatatesti cultura unei companii atunci modul realist prin care o poti face este sa inlocuiesti top managementul.
nu am experienta cu companii de peste 50 de angajati(cred ca acolo dinamica e foarte diferita), dar am lucrat in mai multe companii si romanesti si straine de sub 50 si simt o afectiune si un respect pt multe din ele si am ramas prieten cu destui colegi de-a lungul timpului.
cultura organizationala aia buna de exemplu e aia in care seniorii trebuie sa ia juniori sa le fie mentori si sa-i ajute sa se dezvolte si sa creasca. Iar acel trebuie nu e doar vorba, e impus si masurat, ca d-aia platesti seniorul dublu, nu ca scrie cod mai frumos si stie ce face a=a++.
Mi-as fi dorit ca parintii mei sa fi consumat mai mult timp la capitolul „cum sa gestionez esecul”. Zice-se ca acolo e jmecheria : cum reactionezi la ce ti se intampla.
Era pe undeva un studiu, un articol care zicea ca prizonierii de razboi care mierleau primii erau aia optimisti ca vor fi eliberati curand. Si curandul ala nu mai venea, ii apuca depresia, nasol, funie se mai gasea prin lagar.
Ailanti care se concentrau pe ‘hai sa vedem cum supravietuim si maine, si daca ne-o elibera e bonus’ au ramas mai intregi la cap .
Recomand si cartea „The Dip: A Little Book That Teaches You When to Quit (and When to Stick) Hardcover – May 10, 2007 ”
Te invata ce zice in titlul : sa faci diferenta intre fundatura si perioada grea, ceea ce este deseori destul de dificil.
Ca si adult trebuie sa cauți și tu răspunsuri și soluții la provocările vieții. Nu tot ce se învață în copilărie este aplicabil la maturitate. Plus depinde și de personalitatea fiecăruia dintre noi.
Toți trecem prim stări emotionale puternice: bune sau rele. Tine de noi sa găsim acel ceva care sa ne ajute în momente dificile.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@Toreador
Departe de mine sa spun lucrul acesta. Imi pare rau dacă asa s-a înțeles.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@Cristi fericiti cei care dau de o asemenea cultura. ceilalti sunt profund raniti la un moment dat si sufla si in iaurt.
@Toreador cauta-te. Citesti lucruri care nu sunt scrise.
*poza din articol
Pot trece cu vederea ca gestul de a sarbatori un profit de miliarde e sarbatorit cu o pizza, dar nu pot trece peste modul in care arata acele pizze. Italia ar trebui sa inchida ambasada din tara unde au fost facute, arata ca niste pizze facute la motel de pe marginea drumului cu nume din ala neinspirat, gen ‘Mada&Alex 2000’.
Arata ca niste pizze digerate si evacuate…
Si sucul tinut la cald. Atat s-a putut, mai mult ca sigur au luat pizza de la Alfredo’s Pizza Cafe si nu de la Pizza by Alfredo.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Daca trageti mai tare si profitul se dubleaza, la anul o sa va trimitem niste pizza bunuta
@Florin
nu chiar, sunt un fin cunoscator al pizzei, dar daca acolo unde ai fost nu aveau pizza casei cu de toate pe ea, stii tu, de aia cu sunca, ciuperci, masline, salam, kaizer, gogosari, ceapa si 3 feluri de branza , d’aia de 1 kg, asta nu inseamna ca in italia nu e buna pizza.
Nu prea stii tu cu asigurarile auto cum e, altfel cu pizzele rupi
ok specialistilor in pizza, certati-va in alta parte, aici se discuta despre joburi si cum e prin firme
nu m-ar mira ca poza sa fie din RO si aia sa fie pizza de la Jerry’s / Domino’s
@Psionics
Știe bre lumea că pizza în Italia era mîncarea pe sărăcie cruntă (inventată cînd au avut foametea) dar onoarea italiană e cu aluat subțire, nu ”de două dește” cum am văzut și prin Veneția ori Florența (miezul culturii broscărești)…
@Blob
ai auzit de expresia ‘a baga batul prin gard’? cu asigurarile asta a fost, mai fac din astea si apoi ma amuz de cei care ma iau in serios
@Marinel
Cu pizza in Italia situatia e cam asa, aia de la sud de Roma(terroni) spun ca cei din nord(polentoni) ca pizza adevarata e aia din sud si restul sunt mizerii. Zona Florentei e patria ragu-ului, in Veneto stau bine pe preparate din carne de magar cu mamaliga, la roma cu carbonara, si tot asa mai departe, fiecare zona cu specificul ei. Daca ai mancat pizza cu aluat de doua dejete probabil n-ai fost unde trebuie.
Mafia napoletana este deja in actiune si taie degete la cei care fac pizza cu ananas.
Daca discutam de cultura organizationala, din aia strasnica, de hamalit pana la epuizare, E n Y sunt un exemplu bun:
https://www.bbc.com/news/articles/c0kjgp4jr5yo
https://www.zf.ro/prima-pagina/manager-de-audit-e-y-decedat-de-extenuare-update-3030968
Generatia diplome de participare specialii lu mama fata in fata cu viata reala, stai sa caut o vioara sa le zic una de jale…
Nu e doar despre tineri mha. Sclavagesc la multinațională care a făcut anul trecut profit net, DOAR ÎN ROMANIA in jur de 500 000 000 euro (special am scris așa ) ;
Anul acesta va face cel puțin tot atat.
Echipa in care sunt are rezultate (vânzări) peste așteptări.Overtime-ul neplătit e normă . Șefii sunt toxici.Toată lumea e cu felicitări in gura pentru asta. De cam un an aveam in coleg , sa spunem de ajutor. Un tip cu mult bun simț, săritor, muncitor. De ex. s-a operat de apendicita iar a doua zi lucra (munca de birou, remote). Mâine e ultima lui zi, nu au mai prelungit colaborarea pe motiv de neperformanta. Vorbim intre noi că nu e in regulă, că nu este adevărat. Dar nu avem coaie sa le spunem șefilor. Pentru că li se permite orice de către șefii mari, pentru că , cum spuneam, producem bani multi. Și pentru că vârste peste 40, copii, credite, lipsa de alternative. Chiar ieri povestea o colegă că a văzut pe biroul șefului ei , niste foi (probabil CV) cu un post-it pe care scria ‘Are peste 40 ani !’
Deci nu, nu puneți suflet.
”Are peste 40 ani !”
In Romania daca o mierlesti la 40 +, 50 + de ani toata lumea spune : ”vai , a plecat asa de tanar..!” dar daca incerci sa te angajezi dupa 40 de ani esti practic mort si ingropat pentru piata muncii din Romania.
Locul de munca este un loc unde iti castigi salariul, muncesti dar NU ESTE FAMILIA TA !, oamenii care conteaza sunt acasa, adica sotia/sotul/copilul/copii.Daca acasa nu te asteapta nimeni este fix problema ta personala sau poate nici nu este o problema dar chiar daca esti singur/singura nu te atasa de locul de munca si de oamenii de acolo, exceptii de astea cu ”ce misto sunt colegii si sefii” sunt atat de rare incat nici nu merita mentionate.
@car nu stiu cum sa-ti explic dar daca firma face profit si echipa isi atinge sau isi depaseste tintele well… managerul ala isi face treaba bine din punctul de vedere al firmei.
Da stiu, manageru tre sa fie lider, sa inspire, sa te tina de manuta si alte povesti de la magor ciobi de pe linked-in doar ca viata bate filmul si nu traim intr-o lume ideala.
E foarte fain sa prinzi un manager misto care sa te ajute, daca prinzi unu „toxic” dar care obtine rezulte well I have news for you.
Ca anecdota, Jobs era un tiran si dupa conceptele de azi probabil ar fi fost hulit de tot linked-in-ul dar a scos apple din cacat si a pus-o pe calea spre cea mai valoroasa companie din lume… csf
VladM, spalatule pe creier, cititor de biografii romantate in stil Hollywood, firma ar face același profit și dacă nu ar avea câțiva sefuleti toxici, țărani frustrați veniți de la coada vacii și care se cred dumnezei.
Că nu suntem copii, înțelegem că dacă face profit baban, ne mai aruncă și nouă cate un oscior. Nu e nevoie de demonstrații de forță de tembel cu puța mică.
Și, ce zici de discriminarea de vârstă ? Sa ne facem toți programatori după 45 de ani ? Sau sa ne ducem în construcții ? Îți permite fizicul să lucrezi pe șantier zilnic ?
Plm de aerieni…
@car degeaba te agiti, iti mai explic odata: pe firma o doare la 2m de unde nu bate soarele de sentimentele si de faptul ca tu iti consideri seful „toxic” atata timp cat tu si echipa livrati – cu cat intelegi mai repede asta cu atat o sa te simti mai bine.
Tu cu mana ta ai scris ca nu aveti cojones sa va plangeti mai sus, pai si atunci ce mai vreti ?
Cine te pune sa faci overtime neplatit ? Ai reclamat chestia asta? Ai documentat undeva ca sefu urla la tine, te injura sau cum altcumva e „toxic”?
Tot arunci aia cu discriminarea de varsta, ti se pare ca m-am legat undeva de asta? Stiu ca e o problema in anumite domenii.
@car spune cine e șeful sau firma și lasă că le trimit eu mail și le scriu ce vă doare.
Vedeti că s-a scris pe aici, că HR nu sunt sa apere angajații…ci sindicatul (daca exista)
spui sa nu se puna suflet și sar ‘desteptii’ sa explice ei cum sta treaba…previzibil…
Mai incerc odata, data urmatoare iau si creioanele colorate.
Seful tau „toxic” e evaluat in mare pe rezultatele echipei pe care o conduce, atritie si
poate feedback din partea alora carora le e sef – depinde de ce procese aveti.
Bon, acum cand sefu sefului tau vine si se uita vede ca echipa livreaza peste asteptari, oamenii nu-si dau demisia si feedbackul din partea oamenilor e bun (ca va e frica sa ziceti de rau). Bifeaza in excel ca e bine, ii da un bonus lui, va da si voua 5% extra pe an si merge mai departe.
Cat timp rezultatele sunt bune n-o sa schimbe nimic, da stiu nu-i corect, intr-o lume ideala bla bla… ghinion. Ai 3 optiuni:
– faceti mai multi front comun, cu dovezi si incercati sa scapati de manager
– iti cauti alt job
– taci si induri
PS: si managerul tau e tot angajat, iar la middle management HR-u tot la fel se uita. Cand se spune ca HR-ul tine partea companiei se refera la aia de sus, directori, VP si mai sus.
Vlad nota 10 cu felicitari pentru primul comentatiu. Pe bune spun.
VladM adica gerant mishtoeaux in firmele franceze
Am inteles ca femeia avea deja episoade depresive si trecuse pe la psihiatrie?
Asta nu arata decat lipsa de empatie a romanilor in general, ce mi-e spital, ce mi-e loc de munca, ce mi-e trafic.
In general am observat ca romanului ii este foarte greu sa se puna in locul altuia, asta pentru ca un astfel de exercitiu necesita sa ai putina constiinta de sine.
Nu a fost asta problema de corporatii/sefi/management.
Cauza de baza e una mult mai putreda. Romanul in general e foarte nesimtit, individualist si needucat cand vine vorba de oamenii de langa el.
Cand vom repara asta prin educatie, vor disparea usor usor si multe alte scenarii la locul de munca sau oriunde in societate.
Momentan a mai ramas doar o mana de oameni sanatoasa la cap.
Bun, dar totusi ce legatura poate sa existe intre o femeie cu probleme psihice si lipsa de empatie a „romanilor”? Sunt oameni care au probleme de tot felul de naturi. Ca o fi din cauza X sau Y e greu spre imposibil de stabilit, doar ne dam cu parerea si presupunem. Poate femeia aia s-ar fi sinucis si daca lucra in cel mai tare loc de munca si daca avea milioane de euro si daca roiau prietenii in jurul ei. Cu problemele psihice e greu sa te pui. Sunt actori celebri care s-au sinucis din cauza depresiei – si nu cred ca duceau lipsa de prieteni, bani etc.
Ce face supeala ala pe site-ul lui e pur si simplu OTV/Romania TV transpus in online. Racait in rahat si profitat de subiecte d-astea emotionale pentru a-si face accesari. Si dat in cate o firma care n-o fi acceptat vreun contract de „consultanta”. Absolut oribil.
„Dacă totul ar fi perfect și la locul lor…”
Nu există educație[sic!] pe planeta asta, nicăieri, care să estompeze frica oamenilor față de cei care au la îndemână monopolul violenței/terorii unidirecționate.
Faptul că taică-tău sau maică-ta nu l-a înjunghiat sau sfârtecat gâtul securistului de serviciu, din sediul miliției, și și-au vărsat frustrările pe tine prin bătaie, nu a fost din cauză că n-au citit teorii efemere despre civism.
A fost din cauză că taică-tău, maică-ta, au fost niște lași care au preferat să te rupă cu tortura (bătaia), copilul lor.
Nu există educație[sic!] care să-l transforme pe laș în nelaș.
Lașitatea părinților tăi a fost/este mai potentă decât curajul să te bată pe tine. Asta, nicio carte și nicio educație[sic!], nu o poate schimba…
Dar dacă erai onest, în loc să scrii tot textul respectiv, ai fi scris că e vina victimei că s-a sinucis, după care să listezi toate găluștile demente, printre care și sloganizarea descreierată a lipsei de educație[sic!].
Dacă eu îți pun piedică pe scări, cazi, îți rupi oasele, iar eu remarc „Unde te grăbești așa?!” după ce ți-am furat portofelul & cheile mașinii fără să vezi, tu ești vinovat că nu ți-a trecut prin minte că ți-aș face fix așa ceva, fix în momentul acela, fix în ziua aia, fix în modul acela… ?
Conform ție, cu a altor gunoaie umane, sunteți de acord că e vina ta, nu a mea.
De-asta era mai bine dacă recunoșteai că tu ești convins că e vina ei că s-a sinucis; nu șefului/șefilor, nu HR-ului, nu oamenii/șefii partidelor care cer sau dau chete, nu polițiștii, nu magistrații, nu serviciile, nu…
„Bun, dar totusi ce legatura poate sa existe intre o femeie cu probleme psihice si lipsa de empatie a „romanilor”? ”
Fa un exercitiu de imaginatie si vezi cati oameni considera depresia sau problemele psihice ca fiind o boala adevarata /familie de boli. Inclusiv pe aici sunt cativa speciali. Cam asta e nivelul in Romania.
Am fost angajat destui ani, ca sa stiu ambele tabere cum gandesc.
Cand vorbesti de HR, deja vorbesti despre o companie medie/mare.
Problema este ca foarte multi angajati se fac ca
Muncesc, mai ales acolo inde activitatea nu permite o normare usoara.
E un adevarat concurs creativ din a te face ca muncesti.
Personal am o mare problema cu fumatorii, care obiectiv vorbind isi petrec o ora din cele 8 legale fumand afara.
O alta observatie este ca daca managerul e fumator si are birou separat, succesul e asigurat, adica nu are timp de nimic, decat de tigara si cafea, de aceea pentru mine la angajare e important sa nu fii fumator (nu descalificant).
Toti vorbesc de profit, niciodata de pierdere, investitii, taxe.
Cand vine sfarsitul lunii si iti danseaza posteriorul ca furnizorii vor banii, clientii se codesc, salariile si taxele sunt neietatoare, iar firmele mici nu ai asa de milte rezerve.
Pe scurt, inainte sa rupi usa dupa alea x ore, incearca sa iti dai interesul pentru ca entitatea care te plateste sa mearga mai bine.
Si mi-am zis de vreo 3 ori sa nu iti raspund, dar ma mancau degetele. Nu stau sa combat tot ce spui tu acolo, dar simt nevoia sa iau apararea confratilor fumatori, ca in curand o sa fim toti stransi intr-un tarc si stropiti cu furtune de apa pana ne bagam mintile in cap.
Tu probabil ai o firma in care angajezi zilieri la munca cu ora, altfel nu are sens ce zici. Daca tot exageram, poate ca eu sunt super angajat si fac munca de 3 ori mai repede decat ceilalti colegi nefumatori, asa ca alea 15 minute de tigara la o ora jumatate s-ar putea sa nu prea conteze per total. Unde mai pui ca poate imi mai limpezesc mintea un pic, imi vine o idee despre cum sa rezolv o situatie ca sa iti cresc tie profitul, mai dau si un pic din picioare ca sa nu vin la tine in jum de an cu concediu medical de hernie de disc etc.
Deci fa-ti un bine si scapa de discriminarea asta cu fumatorii, ca poate te ajuta pe termen lung. E ca si cum as spune eu ca nu angajez grasi, gasesc eu apoi motive. Pierd prea mult timp cu mancatul, nu au suficienta stapanire de sine etc.
Ce te opreste sa iesi si tu deodata cu fumatorii in pauza? Sau sa mergi sa iti faci un ceai sau sa iei o cana cu apa.
Cu cei care beau cafea si se caca la munca n-ai o problema ?
In teorie articolul tau spune chestii de bun simt pe care oricine cu un minim de inteligenta le poate intelege si aplica. In practica in schimb situatia e un pic mai speciala intrucat abuzurile de orice fel exista in companii. Totu intamplandu-se din cateva chestii simple pe care ne facem ca nu le vedem:
1. Discriminarea pe baza varstei este foarte intalnita in Romania. In extrem de multe domenii dupa 40 de ani nu mai esti atractiv din varii motive. Aici este o paine de mancat pe care multi nu o vad, insa mai vorbim peste 4-5 ani cand populatia o sa imbatraneasca si cand golul muncii nu va mai putea fi umplut de ceea ce e in piata. Potentialul politic in zona este imens, dar na viziunea lipseste.
2. Angajatii nu-si cunosc drepturile, iar solidaritatea si colaborarea nu exista intre ei cand lucrurile devin naspa. Aici fiindca vorbim de faptul ca firma este franceza, rog doar un exercitiu de imaginatie daca situatia ar fi fost in Franta si nu in Romania. Ar fi iesit o mica revolutie numai pe tema asta si un scandal de firma era un pic nevoita sa se rebranduiasca.
3. Saracia si precaritatea multor dintre romani, ii face sa accepte rahaturile din partea angajatorilor. Aici discutia despre economsire si traiul frugal este valabila pana la o anumita varsta, dupa ce ai trecut de acea varsta vine nota de plata. Mai mult economiile pe care alegi sa le faci pe la 20-30 de ani ca deh esti nevoit, pot avea o nota de plata pe la 40. Aici ma refer la sanatate subrezita, dintii lipsa si tot ce vine pe langa, poate un divort sau familie lipsa. Ce-i drept asta poti obtine si daca muncesti ca nebunu pentru firma X.
Bineinteles cu cat intelegi ca toata povestea din spate este un rahat si ca tu esti doar un simplu angajat o sa fi mai sanatos din toate punctele de vedere, doar ca nu este posibil pentru toata lumea….
Stai 6 luni acasa ca sa te poti angaja iar dupa aia pe alta plantatie, cu aceleasi probleme.
Covid a demonstrat că poate mai mult decât 6 luni.
Ieri a venit șeful la mine, că dacă am timp (hast du Zeit, wir am Samstag schaffen – așa s-a exprimat) să vin sâmbătă să ajut că suntem în urmă cu termenele de livrare. Sunt blindat până în dinți (economii puse deoparte, știu să lucrez în mai multe posturi cheie, sunt indemanatic și 1,8 m 78kg numai bun de muncă). I-am răspuns simplu și direct – Ich habe keine Zeit. Mulțumesc pentru articol de-acu îl ai aici când mai apar situații dai doar trimitere cu link –
😘😋 dar asta nu tre să te învăț eu.
probabil stiti scena, dar pentru posteritate:
https://www.youtube.com/watch?v=XamC7-Pt8N0
faptul ca a crezut ca seful ala o poate obliga sa-si depuna demisia arata ce putin isi cunosc angajatii drepturile. Daca deja se punea problema cu asa ceva, putea lungi fata vreo 2-3 luni treaba pana-si gasea altceva de munca si astia reuseau cumva sa o concedieze.
Șeful (sau șefii) de ce nu respectă drepturile angajaților – și mereu se găsesc unii sau alții să constate, mereu, învinuirea ălora care nu au puterea unidirecționată, mereu angajații?
Ultima propoziție se încadrează mănușă la categoria „victima e de vină”; nu șeful/șefii, nu oamenii partidelor care dau sau cer chetă, nu polițiștii cu prietenii lor tatuați, nu serviciile, nu magistrații, nu…
Păcat de tine că nu știi că ești un căcat, uman…
@Toreador pentru ca oamenii sunt naspa si singura persoana responsabila de bunastarea ta esti tu. Nu-ti este nimeni dator cu nimic.
La fel cum tu esti responsabil sa cunosti legea si faptul ca nu cunosti legea nu te scuteste daca o incalci, fix asa tre sa-ti cunosti drepturile.
„căcat uman” și „căcat, uman” au sensuri diferite. spune-ne, te rog, la care te referi.
@VladM
Știi care e eroarea ta, înainte să apeși pe ‘Trimite Comentariu’?
Nu ți-ai citit afirmațiile pentru coerență.
Toate enunțurile, cele trei, se contrazic între ele – simultan & supradimensionat.
Disonanță cognitivă cubică.
Rămâne să te convingi dacă ești sau nu bolnav la cap.
@Arhi
Eye of the beholder.
@toreador, am citit de vreo 3 ce am scris si nu-mi dau seama unde am insinuat ca fata e de vina si nu sefii, credeam ca e clar deja ca sefii ei sunt niste gunoaie. Doream sa subliniez ca angajatii nu-si cunosc drepturile indiferent de cat de cacat de omul de deasupra lor. Ajuta sa stii ca nu te poate obliga nimeni sa semnezi de demisie, daca te si ameninta pe mail sau alte cele, poti face si plangere la ITM, aia abia asteapta sa vina sa verifice + decat o demisie, mai bine o concediere si un somaj daca chiar faci grija banilor si nu ai bani 3-6 luni sa traiesti.
@Toreador te rog explica-mi cum se contrazic intre ele afirmatiile mele.
depinde de corporatie, unele au act aditional in contract cu planul de „imbunatatire a performantei” cu care te poate da afara daca nu ai rezultate bune, desi e cam subiectiv. ideea e ca te da afata cu niste salarii compensatorii, nu mori de foame
Din pacate in unele firme, nu patronul e cea mai ”periculoasa” persoana, ci HR-ul
Misto, au facut 6 miliarde profit si le-a dat si lor pizza, ar fi fost misto sa demisioneze toti in acelasi timp, sa vedem daca fac legatura intre cine cu adevarat a facut profitul ala.
Baga-ti-va pizza aia in cur.
Niciodată n-am fost fan al acestor pomeni, pe care văd că mulți le tot așteptați. Tu ar trebui să fii într-un loc pe un salariu conform skill-urilor și dedicației arătate în muncă. Dacă ești bun, vei fi plătit pe măsură. Aia ar trebui să te intereseze pe tine, nu că au făcut ăia 6 miliarde. La mine au făcut 26 de miliarde anul trecut și foarte bine, să facă și 126, nu aștept nimic în plus, decât banu meu. românu, non-stop moare de invidia că alții o duc mai bine.
Iti dai seama ca ala e un meme-u si nu neaparat o chestie adevarata ;-)!
Evident, dar supărarea e reală și generală.
Bravo Coco ai inteles tot, la fel ca românii ăia pe care îi bănuiești de invidie…
Ultimul job din Romania era la o corporatie destul de mare, unde lucram din cand in cand si 12 ore pe zi, dar pentru un salariu mai mare decat as fi putut obtine in momentul ala oriunde altundeva. Evident, ne linisteau cu niste pizza la 3 luni.
Sincer nu regret perioada aia, acceptam ritmul de lucru pentru ca era project-based (crestea intensitatea in apropiere de deadline dar apoi era relaxant pana la urmatorul), invatam si vedeam multe lucruri, conditiile erau super si, cel mai important, eram tanar. Acum as mai face asta doar in cazuri extreme.
Afli cât de important ești când părăsești familia de la muncă. Și mai ai de luat niște bani, niște chestii, socoteli. Și e ca la divorț, se spală rufe în public, se porcăiește cel care pleacă, că rămâne familia în spate – în speță șeful plus colegii care trebuie să-ți facă treabă – și el avea nevoie de tine, că ți-a fost alături de atâtea dăți. Da, do your job, mergi acasă și atât. Colegii dacă sunt mai mult de atât, afli după ce părăsești nava.
la angajatorul meu actual lucrirle sunt simple. La ora 9 bate gongul ca incepe munca si chiar incepe, adica oamenii vizibil sunt activi. nu exista conceptul de cafelootza, pauze interminabile, plecat de la birou ca sa iti rezolvi chestii fara sa scoti orele alea din bugetul de vacanta etc.
e usor atipic, in contradictie cu ce se ofera pe piata multinationalelor unde se freaca menta cateva ore pe zi (stiu pt ca am lucrat in astfel de organizatii vreo 16 ani). Am mai vb cu unii, altii si sunt total ofuscati cand le explic ca am pauza 30 de mins i nu pot sa stau la taclale sau sa trag de cafea cat imi arde mie. DAR banii la timp, corectitutine, no stress. Nu dau la manivela, tot in tastatura.
A, firma e olandeza si eu sunt singura in RO.
zise Oana la 11am pe blog :)))
Zise Oana, crezand ca pe ea n-or s-o dea afara in cazul in care compania vrea sa taie din costuri.
Se taie din vacanta
Tot pă Olanda. Da, au oameni care-s extrem de profesioniști și, da, munca începe la timp. Dar, în rest, sunt pauze de cafele, sunt oameni ”balast”, care ”abea” mișcă în command line după 25 de ani petrecuți acolo, se lucrează 4 zile pe săptămână, îți poți rezolva lucrurile pe la instituții/companii la care degeaba te duci în afara office hours și tot așa. Sunt foarte employee-centric până într-un punct, mult mai așa decât am văzut vreodată, dar te și dau afară dacă dai gherle prea mult timp. Adicătelea, absolut corect, per total.
cine a zis ca nu m-ar da afara? si cine a zis ca mi-ar plange in pumni? eu vb de conduita muncii, baieti, care e f bine pusa la punct si lucrurile sunt clare de o parte si de alta.
deja m-au dat afara de la un alt mare angajator venit in ro pt salarii mai mici si sclavageala si nu am murit, dimpotriva. am si peste 40, nebunie deja.
ori nu stiti cum sta treaba in multionationale, ori va dati mai catolici decat papa doar ca sa dati bine, cum va mohhoho si mihihihi voi.
@oaba, oana, roaba, whatever: eu am enumerat niște chestii, nu m-am luat de tine. Cred că ai fost la plajă.
@corco, morco, whateva, eu doar spuneam niste chestii, chill!
e clar, ai fost la plajă și ți-or intrat nisip. poate clătești în alea 30 de minute.
ho,ho,ho ce mi-ai zis-o!
„AR banii la timp, corectitutine, no stress.” – wow, extraordinar, iti dau banii la timp :))) vai de capul meu, daca si asta e motiv de lauda cu un loc de munca.
dam si bonuri de masa /s
cafea gratis la dozator! firma e olandeza da?:)
Treaba s-a schimbat mult in companiile IT, ma refer la cele mari. Am vazut ca multi care ati plecat din companii de mult sau care au auzit povesti …. o tot dati cu HR-ul.
Aia a fost acum 10 ani.
HR-ul face acum mult mai putine task-uri si au mult mai mica putere de decizie. Multe corporatii si-au externalizat HR-ul ca iti trebuie foarte putini. Nu se mai ocupa nici de angajare, nici de dat afara. Aici nu ma refer la partea birocratica ci la cea decizionala.
In general se ocupa de inventare, medicina muncii, marketing, organizat de evenimente sau deplasari cand e cazul, concedii, tinut evidenta la acte si legatura cu contabilitatea care e si aia externalizata.
Painea si cutitul o au acum in mare parte team managerii, service delivery managerii si project managerii. Ei se numesc poate diferit de la firma la firma dar cam astea sunt acum cele trei nivele principale de management. Cam multi manageri, nu ?
Daca vreti va povestesc pe scurt cam cu ce se ocupa fiecare nivel.
Hai sa va zic una de la HR, mai tare decat pizza party
O companie cu cifra de afaceri 50 milioane euro hotaraste sa sarbatoareasca 1 martie.
In birou intra 2 hr-iste si un libidinos de la marketing cu 1 lada de mere in brate pe care scrie: va oferim un MAR – TISOR.
Am lucrat doar la companii de constructii. Atat romanesti cat si straine. Mai exact 4 in ultimii 10 ani. Ma apropii de 40 de ani,n-am credite,am o situatie materiala ok. Nu provin din familie bagata in politica,sie,sau orice altceva. Oameni simplii. Dar a muncit toata familia. Am avut animale la tara,am mers la sapa,am lucrat vara si in vacante. Am facut facultatea de constructii cu niste sacrificii si cand am terminat m-am angajat pe bani destul de buni. Am lucrat 10-14 ore pe zi,pe santier,in noroi,in zapada,la minus 15 si vara la 38 de grade. N-am avut concedii,mi-am luat teapa de la firme de cocos…dar am strans multa experienta si experiente ca astazi sa pot sa aleg eu unde merg sa lucrez. Azi,ca acu 15 ani,era mai greu.
Acum mai mult ca niciodata,din cauza situatiei din tara,esti cautat sa mergi la munca. Ti se promite orice,numa sa te „agate”. Departamentele de Hr sunt cel mai mare cancer al firmelor.
Faptul ca 50% dintre cei care am terminat,nu profeseaza iar din restul de 50% ,40% au plecat in vest,ne-au adus intr-o situatie tare ciudata. In ultimele 12 luni,am avut vreo 10-12 oferte de munca. Efectiv,sunat,vb si dat jet. Probabil se vor intoarce roatele,dar am o satisfactie cand fac asta la o anumita firma. Ma mir cum de mai suna,probabil le concediaza pe alea de la hr.
Dar va explic cum au fost ultimiii 10 ani la mine. Explic fiecare firma in parte.
1. firma mica,de judet,cu ceva combinatii. Ne plateau ok,dar oamenii mai furau. Oamenii ziceau ca sefu le-a dat voie! Patronu! Sefu mi-a zis ca daca vad pe cineva ca fura,sa-l torn! In doi ani,i-am vazut pe doi ca dadeau cu canistra in utilaje. Nu le-am zis nimic. Nici la Sef nici lor. Cand am plecat,mi-a zis ca am stiut ca aia fura si n-am zis nimic. Deci m-au turnat muistii aia pe mine…a zis ca am fost pe o mana cu ei…in 3 ani au si dat faliment.
2. alta firma,peste 600 de angajati,CA mare,profit 15-20%. Ne plateau bine,masina de servici,diurna,bonuri,prima de paste,craciun. 2-3 team buildinguri pe an. Si bautura dar si cursuri. Patronii,ascultau toate mizeriile care le debitam si luau masuri. Adica ziceam,ba nu merge bine chestia asta,e greoi procesul etc. Dupa o luna venea circulara si procedura. Colectiv ok,tanar.De principiu oamenii erau multumiti. Erau mici disensiuni,dar toata lumea trebuia sa munceasca. Am stat aproape 3 ani. Cu 4 luni inainte sa plec,i-am zis directorului care se ocupa de noi,ca e prea mult,nu am cum sa acopar tot,a zis ca imi da bani,i-am cerut timp mai mult. Prea multe taskuri. De la X oameni. I-am zis ceau. Au mai plecat 3 oameni in perioada aia. Si dupa aia au schimbat structura. Merg bine ai acum,se apropie de miliard de lei CA
3. multinationala cu CA de 300-400 mil euro. O cretina la Hr. Romanca. Statea la usa dimineata sa vada cine/cat intarzie. La semnarea contractului mi-a taiat 10 % ca asa e ” la ei” in perioada de proba. Pe spate la contract a scris cu pixu,ca o sa lucrez o sambata pe luna,pe moca :)) . Angajat pe salar f mare,din cauza lipsei de personal in zona proiectului. Am mers intr-un moment bun pentru mine ca viitor angajat. Am stat 4 ani. Mi-au marit o data,ca au vrut sa ne dea afara,ca i s-a sculat ciocanu la dobitocu de PM spaniol,ca n-am vrut sa venim la lucru de Rusalii cred,cand aveau concedii cam toti din departament. Si oricumnera facuta ceva punte,din ianuarie. Difernte mari de intre straini si romani. Aveau aia buget de cazare,masina si transport acasa la ei. Si cu noi nici nu discutau. Si aia o si cam frecau. Intr-o luna au plecat 15 oameni si i-a luat panica. Tot imparteau treaba la astia ramasi. Le-am zis coiae…pleaca oamenii de pe functii cheie,cum plua crezi ca putem prelua? Si in plus de asta,tot imi dai,dar doar de lucru.
Se faceu „chefuri” doar intre straini. Bisericutele erau doar intre ei,noi eram „sclavii”. Cand le-am zis,ba vedeti ca inchizitia s-a dus,au sarit ca arsi. Le-am zis pa. Nici un regret. De un an,cam la 2 – 3 luni ma tot suna alta doamna de la hr sa ma intorc. Si ii zic la aia toata povestea si ea zice doar dadada…mars! Niste gunoaie.
4. multinationala cu CA in Ro de vreo 400 mili €. Colectiv restrans unde suntem cu lucrarile,vreo 40 de oameni. Toata lumea cu bun simt,lucrurile tinute in frau. Clar si multe probleme,discutii. Dar se rezolva. Sunt si tensiuni,dar sunt oamenii cizelati. Se cere performanta. Si intr-adevar se face. Asigura casa ,masina,salar bun. Tot din cauza lipsei de personal, au acceptat conditii speciale la oameni,gen facut program dupa cum ai nevoie,pentru dus/adus copiii de la scoala,gradi. Neoficial iti mai lasa si 2-3 zile pe luna remote. Pauza de masa o ora si zile de vineri scurte.Se cam organizeaza un gratar pe luna. 4-5 excursii pe an,chefuri de craciun paste. In fiecare an,salariul se renegociaza si creste cu inflatia. Cand a fost 15%,au zis ca nu pot, l-au crescut doar cu 10%. Asigura cursuri,pregatire ce vrei tu. Se cauta oameni,dar nu mai au de unde sa aduca. De principiu se merge pe bunul simt. Nu ne-au scos ochii ca avem beneficii,dar au grija sa iti aduca aminte. Pana la urma e win win.
Si da,cand ai rate,te descurci greu cu banii,lucrurile stau altfel. Pe mine ma doare-n basca,maine plec la tara si nu mor de foame. Am unde sta. Dar colegul venit din alta zona a tarii,are o problema daca nu mai intra banii in 30.
Eu am avut noroc de firme și șefi ok. Doar în multinaționale. În rest, tipic era “vătaful pe plantație”, care era de cele mai multe ori și patronul.
La prima cu care am avut clenciuri am lucrat peste 10 ani și m-am rotit între patru departamente și cinci joburi, dintre care unul de management. Am plecat repede de pe poziția de manager când am început să nu dorm din cauza mizeriilor care veneau de mai sus. Apoi am plecat de tot când s-au apucat să îmi pună bețe-n roate: depus candidatura ca team leader, stabilit zi de interviu, m-am dus, nu era nimeni. “A, scuze, am uitat de tine, dar oricum am ales pe altcineva”. Plm, nu puteai zice înainte să pierd 30 de minute așteptând să apari?
Apoi m-am trezit că nu mai sunt chemat la discuția despre performanțe, care de obicei se termina cu 3-4% mărire de salariu. “Outlaw, îmi pare rău, dar la tine nu se vede nimic, nici nu avea rost să mai discutăm. Până la anul ai timp să recuperezi”. Am plecat pe un salariu aproape dublu. Nici la exit interview nu m-au chemat.
La a doua multinațională am lucrat patru ani. Salariu beton, am primit de trei ori mărire în doi ani. Apoi au început reorganizările și echipa de 8 oameni s-a spart în patru echipe de doi oameni, fiecare cu managerul aferent, care la rândul lor raportau la unul mai de sus. O mizerie imensă. Orele suplimentare au devenit din întâmplătoare, aproape obligatorii.
Am plecat și de aici, pe salariu egal.
A treia multinațională, unde prestez acum, e ceva mai mică, destul de mult de lucru, dar s-au dat măriri consistente, cam una la doi ani. Plus prime în fiecare an: de livrat înainte de timp, de client nou, de lansare produs.
Între timp am avut ceva ocazii să cumpăr/vând câteva proprietăți și să fac niște bani din asta, mi-am plătit creditele și stau relativ liniștit. Relativ pentru că am trecut de ceva vreme de 40 de ani și nu prea mai bate HR-ul la ușă. Înțeleg de ce: lupii tineri acceptă mai ușor mizeriile, sunt mai ușor de legat de gard pentru că au credite etc.
Baiatu ala, psihologu, nu merita si el o pizza si o cola mica?
Ultima fita la companiile de tech: au observat ca in ultimii 2 ani de cate ori anunta concedieri, le salta un pic pretul la bursa. Drept urmare, in fiecare an dau afara niste oameni, nu pentru ca n-ar avea profit (ba au mai mult de la an la an), nu pentru ca ar avea probleme (n-au), nu pentru ca n-ar avea ce sa le dea la oameni de munca (au, ca aceleasi companii angajeaza tot timpul anului). Dau afara pentru o crestere (temporara) pe bursa.
As zice ca asta are si un pic legatura cu angajarile in nestire facute in perioada 2020-2022 cand daca stiai deschide excel erai angajat project manager si daca stiai deschide un terminal erai angajat developer.
Dacă femeia s-ar fi sinucis după ce își pierdea poșeta la păcănele, toți dădeau vina pe jocurile de noroc.
Sunt de acord cu ce spune zoso
1. Economiile / investițiile sunt foarte importante. In loc sa platesti rate la suv-ul de 50k sau sa te bagi la rate pt deja clasica casa de 200k de pe un camp din Corbeanca, mai bine te gandesti la libertatea si satisfactia de a ii spune unei tower manager ca japita de la Atos: du te fah in plm cand iti spune sa imbunatatesti performanta pana maine
2. Si la firmele mici cu patroni romani unde ne zicea Hostiuc sa ne ducem sunt exemple nasoale si multe. Oameni dati afara de patron care zice ca nu are bani dar sta cu SUV ul de 100k in fata biroului. Stiu caz concret unde om de marketing si pr a fost data afara dupa 10 ani pt ca patronul i-a zis ca desființează departamentul si externalizeaza la agentia nepotului sa aiba si ala micu ce sa faca. Om cu weekenduri petrecute la evenimente strangand de pe mese dupa si cu seri in care a lipsit din familie. I IT mai sunt inca patroni ok la firme mici care se zbat sa le fie ok angajatilor dar sunt putini si cand li se termina banii nu vor aduce de acasa pentru programatori.
3. La corporatie esti dispensabil oricand in oricr conditii indiferent de performante sau chiar de profitul companiei. Microsoft si Google erau percepute ca exceptii dar in ultimii ani, asa cum remarca un alt comentator mai sus, dau afara pe modelul copy cat lay offs ca sa des un impuls actiunilor pe bursa. Microsoft a trimis acasa mii de angajati dupa un trimestru cu profit record. De obicei te dau afara cand ai ajuns la un salariu bun si esti si vulnerabil (45+ si cu 20 de rate).
Am lucrat la stat, la firme mici, la firme mari (unde zice Oana olandeza ca se taie frunza la caine, poate la call center unde presta ea ca pe mine m-au rupt 10 12 ore pe zi o perioada). Nu exista cultura companiei, sentimentul de echipa si alte mizerii de tipul asta ci doar o relatie de relativa simbioza pana cand gazda decide ca se poate descurca singura.
Dar cea mai mare scarba mi-o provoaca jegurile din middle management tip sefa fetei de la Atos care nu fac nimic decat sa mane sclavii pe plantatie si cer salarii nesimtite si masina de serviciu cu care merg in Grecia alimentand la granita de pe cardul companiei. Niste indivizi si individe care nu stiu sa faca concret nimic si executa un curs de people managements si apoi devin satrapi ca nu au cum sa si plateasca vilele din Tunari si masinile de lux (pe care le tin in fata casei ca, se stie, folosesti masina de “servici” ca plateste compania)
e clar sa saraca femeie avea probleme psihice si angajatorii au abuzat de ea, dar:
– eu lucrez la una dintre cele mai mari corporatii din lume, nu ni se insufla vrajelile astea ca suntem o familie, sa facem team building cu exercitii din astea de corporatisti (parca au incercat la un moment dat prin 2019 sa facem ceva din astea de corporatie cand eram pe la munte, nu s-a prezentat aproape nimeni)
– in schimb, nici nu te opreste daca stai peste program si lucrezi ca fraierul, nu te descurajeaza, chiar am colegi care au promovat mai repede ca au lucrat mai mult, treaba lor
– avem program de „imbunatatire a performantei” in care ti sa da un proiect si vreo 2-3 luni sa il faci, daca il faci ca lumea, te lasa in pace, daca nu, te dau afara. poti alege sa faci proiectul ala sau sa primesti vreo 3 salarii si sa pleci de buna voie. am avut colegi care au plecat, altii care au fost in program si au ramas
ce nu inteleg insa la IT-sti e ca piata e inca foarte dinamica si daca te pricepi cat de cat iti gasesti job relativ usor. intr-adevar, e traumatizant sa te dea afara de undeva, am amici care au mai lucrat pe la startupuri unde rulajul de personal e mare si au mai fost dati afara, dar peste vreo 2-3 luni si-au gasit altceva. nu e sfarsitul lumii sau nu ajungi muritor de foame in industria asta daca iti pierzi jobul, cum zicea si vali, important e sa ai economii pentru 3-6 luni si cum ziceam eu, trebuie sa te pricepi cat de cat, care daca tot pierzi vremea pe la serviciu, ar trebui sa fie implicit.
Probabil parere nepopulara, dar cu mai mult de 30 de ani de experienta trebuie sa spun ca nu e neaparat vina „corporatiei”. Nu vreau sa iau apararea nimanui, vreau doar sa zic ca am intalnit cazuri in care problema era total legata de persoana. am doua exemple bune, zic eu.
1. acum vreo 20 de ani aveam un angajat, inginer, super activ. La munca avea ceva de gen 1 ora de muncit super intens (2 jumatati de ora la interval mare), vreo inca 2 ore de pregatire relativ lejera cand stii ce faci, si stia. restul citit, cafele, nimic important. si nici nu trebuia sa se prefaca ca munceste ca nu ma interesa; a fost angajat cu un scop anume. era platit full time, binisor pentru vremea aia. Avea cinspe’ firme si se tinea super ocupat, studiouri de inregistrari, edituri, etc, tot felul. nu pentru bani, se vedea ca o face din pasiune, avea prea multa energie si facea de toate. A incercat sa ma convinga si pe mine sa fac niste cursuri de NLP ca sa ma descopar si sa imi deschid si eu tot felul de afaceri. Super efuziv si energic baiatul. Deci, presiune 0 la „companie”. Din ce am aflat dupa, nici in viata personala. La un moment dat a disparut. Gasit dupa vreo luna pe undeva prin Europa centrala intr-un parc, pe o banca. Adus acasa, s-a spanzurat dupa o saptamana.
2. caz nou, o angajata in locul in care am ajuns relativ recent, de care am fost atentionat din prima zi sa am grija cum o tratez. Ea e de vreo 5 ani aici. A trecut cam prin toate departamentele disponibile. A ajuns la mine, batalion disciplinar, se pare. Taskuri minime – un fel de asistenta dar care doar sa monitorizeze mailboxul oficial al unuia dintre managerii mei. trafic minim. cam 5 mailuri importante care trebuie urmarite si redistribuite. Am zis sa o iau incet cu ea. Dupa o luna a inceput sa se planga ca vrea sa faca altceva, ca e aici de 5 ani si nu a avansat (suntem organizatie non-carrier) adica nu avansezi. Vrei mai mult, aplici pe un post disponibil mai inalt.). Singurul mod de a avansa ca salariu e sa inveti o limba straina la nivel B1. I-am zis. Eeee, oh ioi. Am incercat germana dar nu merge, am inceput acum slovaka dar nu merge. plm! am mutat-o in alt departament, tot fara vreun task care sa ia mai mult de o ora pe zi, dar in decurs de 8 ore. Nu imi place seful; vreau mai multe zile de teleworking (avem 2 pe saptamana), ca imi iau pastilele la ora x si e complicat sa vin la munca; concedii medicale, peste concedii medicale; ; etc. Nah, si-a bagat pla si si-a mai luat 2 luni concediu medical si m-a raportat la HR si la auditul intern pentru psychological harassment. Aia, stiind istoria, nici nu au incercat sa deschida o investigatie, si au mutat-o in alt departament.
Long story short, inca e in viata, dar e fix profilul uneia care ar face as ceva la un moment dat, daca o sa o ia cineva mai din scurt decat am facut-o eu.
Cred ca am citit si povestea la care comentam, si persoana se pare ca era fix ca asta din urma.