Sorin Dănilescu, managerul Intact Interactive, s-a sinucis în 19 ianuarie 2011, aruncându-se de la balcon. De-abia împlinise 36 de ani. Se pare că motivele ţin de presiunea de la locul de muncă. A lăsat în urmă o soţie şi o fetiţă de şapte ani.
Martie 2010. Carmen Ramona Cîciu (foto), în vârstă de 36 de ani, programator la Ipsos Interactive Services, s-a prăbuşit, în stop car- dio-respirator, în faţa calculatorului de pe biroul ei. A murit câteva zile mai târziu, din cauza unui edem cerebral, pus pe seama stresului. Avea doi copii gemeni, de trei ani.
În 13 noiembrie 2010, Lavinia Samoilă, fost manager la L’Oreal, s-a sinucis aruncându-se de la etajul opt al blocului în care locuia. Avea 32 de ani. Vecinii spun că n-au auzit-o niciodată vorbind despre altceva decât despre muncă.
- Şeful celui mai mare magazin Orange din Arad, Mădălin Groza, de 32 de ani, a murit în luna mai 2009, din cauza unui anevrism cerebral, accentuat de presiunea de la locul de muncă şi de programul prelungit.
- Directorul de distribuţie de la Realitatea- Caţavencu, Alexandru Miriştea, de 33 de ani, a murit la volanul maşinii, în noiembrie 2009. Grăbit şi obosit, ca întotdeauna, managerul- kamikaze, cum l-a numit presa, a făcut stop cardio-respirator.
- Tocmai când i se pregătea promovarea, pentru ataşamentul faţă de locul de muncă, Irina Ticu, de la Delhi Ineu, a murit, doborâtă de oboseală, la serviciu, în mijlocul colegilor. Avea doar 23 de ani.
Din Flacăra. Ciudat, n-am văzut pozele sau numele lor pe la mitingurile astea cu Codul Muncii. Am incercat să îmi aduc aminte de un bugetar decedat de prea multă muncă şi singurul care mi-a venit in minte a fost Teoctist.
@claussit: spune-ne si niste argumente, sau pasaje care arata ca legea e proasta. Io recunosc ca nu am citit-o de la inceput pana la sfarsit, dar cel putin cu pasajul cu „angajarea pe perioada determinata” sunt de acord. Spune-ne si argumentele tale, imediat dupa ce spui ca nu esti de acord. Altfel sunt vorbe goale. Pe de alta parte din start ai dreptate pentru ca orice lucru e perfectibil, iar chiar daca faci un lucru foooarte bun azi, maine sau mai tarziu va fi perimat, depasit, expirat pentru ca nimic nu e constant in timp. Dar asta nu scuza lipsa de argumente atunci cand critici un lucru la momentul respectiv. Altfel despre ce discutam? Ca io am un unchi care face karate si il bate pe unchiu-to care face judo cu o mana legata la spate ?
căcat. orice s-ar schimba pe hârtie, în teren rămâne la fel. şi asta e valabil din ambele puncte de vedere.
No, le-ai dat ălora cu leuca în cap.
@Robintel: io cred că aia nu e vârsta lor reală.
Ai dreptare , te poate concedia seful daca vrea si cu perioada nedeterminata si in orice forma de contract , exista oameni care se sinucid si teoretic au joburi bune , dar … TOT PROST ESTE FACUTA LEGEA MUNCII in forma actuala indiferenta de cate posturi pui si cu cate argumente perfect valabile vii , exista de partea cealalta tot atatea argumente perfect valabile si mare parte au fost scrie la tine pe blog. Legea e facuta prost si in graba . Mie personal mi se pare ca faci lucru de care te acuza multa lume , adica propaganda . Si nu cred ca ceilalti sunt mai buni dar nu poti lauda un lucru prost facut !
@zoso – scuze, dar exemplele astea nu arata decat ca munca in exces strica. Mai mult, astia nu erau tocma’ angajati – manager, programator (posibil angajat, probabil nu), manager, sef (ce-o fi aia), director – astia nu trageau pentru altii, astia trageau pentru ei. Si d-aia au murit, ca au tras prea tare PENTRU EI.
Chiar si admitand ca or fi fiind si angajati la privat care au dat coltu’ de prea multa munca, tot prosti raman.
Faptul ca Teoctist a murit in functie nu inseamna ca a murit de prea multa munca. Desi nu contest ca trebuie sa fi fost obositor sa tot scrii informari pt secu.
Apropo de popi, am o intrebare: de ce popii (mai ales aia mai sefi) cind sunt bolnavi cauta sa se trateze prin strainatate, li se fac transplanturi etc ? Nu ar trebui sa se bucure ca ajung in rai ? Sa lase organele disponibile pt aia care nu cred in rai.
@Jordan – astia toti erau angajati, ce te face sa crezi ca nu erau? Si ce inseamna „trageau pentru ei nu pentru altii”? Ca nu erau firmele lor. Tu esti angajat? Daca muncesti, nu tragi pentru tine? Si daca tragi pentru tine meriti sa mori?
Imi cam scapa logica.
În noul Cod al Muncii vor fi protejați doar cei care fac performanță, nu? Asta e ideea… corect în teorie. În practică, tocmai asta va duce la și mai multe cazuri exact ca alea prezentate de zoso. Oamenii se vor strădui să dea totul, să nu fie dați afară. Și de rămas, tot rudele vor rămâne pe posturi.
@Dan „Oamenii se vor strădui să dea totul…” Vorbesti despre romani? Aia prezentati de Zoso sunt exceptii, nene. Putoare mai mare decat romanu’ nu s-a inventat.
cand seful o sa simta o limba in ghaoaza de la lingaii de profesie sau cand or sa puna fetele „buba” si „rozeta” la bataie, sa vezi cum o sa faca selectia celor mai performanti angajati………..
zoso are in mare dreptate- daca nu-ti place il footi in gura si pleci – o sa angajeze un „competent ” dintre aia de mai sus si dupa aia o sa plateasca si un freelancer sa repare ce strica idiotii
@animalutul20: si el ce o să faca doar cu lingăii si curvele? o sa ii pice firma in nas!
@Zoso
Mă refer la ăia care au ceva cu Codul Muncii ăsta nou.
Zoso,
nu stiu care sunt problemele tale insa una este evidenta. Ai o problema cu bugetarii. Cu profesorii, medicii, asistentele, politistii, militarii, functionarii etc.
Ce nu intelegi tu este ca foarte multi dintre ei sunt la fel de pregatiti ca cei pe care ii crezi tu dumnezei, cei care lucreaza in privat. Sunt si hahalere, la fel ca in privat, sunt printre ei si nepregatiti, la fel ca in privat. Du-te la o banca sau intr-un magazin si te umpli de nervi cu „profesionalismul” lor.
Diferenta este ca unul din exemplele de mai sus era platit cu cel putin 10 Euro pe ora (2000-3000 de Euro pe luna) iar unul de la buget (sa zicem eu – care conduc un colectiv de 12 oameni) primeste 1,8-2 euro pe ora (360-400 euro pe luna). Tot aceleasi facultati, tot aceleasi mastere si alte forme de pregatire, o limba straina, calculator etc.
Acum depinde si ce vrei de la viata. Vrei numai bani, atunci vino la mine ca iti dau bani dar muncesti 14 ore , nu ai sambete , duminici etc.
Vrei si familie, atunci te platesc ca la buget. De ce ne plangem? Ne asumam toate lucrurile astea. Suntem niste sclavi cu totii. Privati sau bugetari.
Salut!
@manolo: de acord cu tine. numai că ăla de la privat răspunde. ia 10€ pe ură, dar dacă se sparge ceva, el e vinovat.
@Andra – hai sa te ajut.
Daca muncesti pentru tine – i.e. esti cointeresat direct in bunul mers al companiei printr-o cota-parte din profit etc, vei munci mai mult. Iti va pasa ca vine un proiect important pentru companie, pentru ca bani pentru companie = bani pentru tine.
Daca esti angajat, iti faci treaba. Nimic mai mult, nimic mai putin.
Parintii mei lucreaza in mediul privat de 20 de ani – angajatori, nu angajati – si mereu lucreaza mai mult decat orice angajat pe care il au. De ce? Pentru ca ei au de castigat DIRECT din bunul mers al companiei. Soferul va castiga (aproximativ) la fel, indiferent de cum merge compania.
@C3
eu m-as mai gandi o data daca vreun popa mi-ar lasa mostenire ficatu’
tu nu?
o sugetara a stat 70 de zile in greva foamei,cu frigiderul plin in rezerva de spital si n-a murit de frig.
@claussit: Dupa tine, legea e prost facuta. Opozitia spune la fel. Ei au venit cu o alternativa din care 3 sferturi e copy-paste la legea „prost facuta”. Te astept si pe tine cu o alta varianta a legii, pentru ca ma gandesc ca ai una, din moment ce o critici pe aia.
deci bre, astia au marit perioada de angajare pe perioada determinata si toata lumea urla de zici ca a ars FuckYou Shima aia?
sa inteleg si eu sa nu mor prost.
@Jordan – u is dumb: si daca esti angajat, pentru cine cucu ma-si tragi mah? pentru ratele lu’ soacra-ta? pentru propasirea neamului? … „Sindicalistule de ce esti!”
Cei enumerati au avut ghinionul sa nu stie sa-si dozeze efortul (motivati de cine stie ce ambitii/scopuri) si sa il imbine cu pauze/relaxare. Atata tot. Daca vrei, sunt opusul celor care freaca menta (aka bugetari) – nici ei nu stiu cum sa-si dozeze efortul … dar in alt sens.
@miticosul – u is mitic. Ideea era, cred eu, suficient de simpla: un angajat trage pentru el, adevarat, dar un efort suplimentar de 50% nu rezulta intr-o crestere direct proportionala a venitului, cum e cazul in care tu esti actionar in acea companie. Ai inteles? Exista acelasi stimul, doar ca nu are aceeasi intensitate. Si atunci nu mai vrei sa tragi cat de mult poti, ci incerci sa gasesti varianta optima, in care raportul munca/ castig e maxim.
Un exemplu simplu era asta: un agent imobiliar care castiga 3% din pretul cu care iti vinde casa nu va incerca sa o vanda cu 210.000 EUR daca are o oferta de 200.000 si daca ar insemna sa mai faca 5 vizionari pentru aia 10.000 in plus, pentru ca asta ar insemna sa munceasca semnificativ in plus pentru 300 EUR, cand el poate castiga deja 6.000. Da, pentru tine aia 10.000 ar fi ceva, pe el il doare la pedala, raportul munca/ castig nu mai e cel optim.
Nu esti normal, cat am putut sa rad de faza cu teoctist. Saracaul Sinescu a fost acuzat ca el l-a omorat, e bine ca stim acum cauza
La noi este si perceptia gresita, aceea ca daca esti PM sau Manger sau stiu eu ce post de conducere, trebuie sa lucrezi mai mult decat ceilalti, sa te dedici firmei s.a.m.d. Gresit, daca esti intr-o functie de conducere dai sfaturi si altii muncesc pe rupte. Daca ajungi tu sa muncesti pe branci inseamna ca nu conduci ci esti sclav. Acum depinde si de banii pe care ii primesti. Se presupune ca ai un nivel de pregatire destul de ridicat, deci ai putea sa gasesti lejer de lucru in alta parte.
zoso, mai sunt cativa: un pusti care lucra la atac, inca un jurnalist mort de la un ziar din tara (la locu de munca), etc
Io cred că românii au o deficiență genetică, ceva gen… care predispune la deces în caz de muncă serioasă.
Că oamenii mai muncesc și prin alte locații geografice, da’ nu dau ortu’ popii de tineri.
Uite Zoso… d-un paregzamplu… nu e de origine mioritică – așa zice el, cel puțin.
Muncește foo’… 12 ore pă zi?
Muncește…
Scrie, filmează, face poze, dă telefoane, alea-alea, nu?
Șapte zile pă săptămână… până și când e în vacanță muncește.
Genetica, tată… aia e baza!
Genetic, românii mor dacă muncesc!
@Blegoo: zici de neamu lu petcov? trimit raketii!!!
Incredibil, de la tine am aflat despre moartea Laviniei. Am fost colegi de liceu (nu in aceeasi clasa, in clasa paralela) dar o stiam bine si pe ea si pe fratele ei… Cred ca cu putin timp inainte ma conectasem cu ea pe LinkedIn… dar deja nu mai era la L’Oreal ci la Sanofi… Dumnezeu s-o ierte…
Corporations – those things that pay you to give up your dreams.
@zoso: Nu, bre… io-s bleg, nu-s nebun!
(da’ zi tu că n-am dreptate cu genetica aia…)
„Eroi” cazuti la datorie o sa mai fie. Si nu de prin sectorul public.
Ca unii oameni mor din cauza stresului de la serviciu nu prea are legatura directa cu tipul de contract. Legislatia muncii ar putea preveni fenomene de genul acesta doar teoretic, pentru ca in realitate partea cu munca peste program si supraincarcarea sunt foarte usor de eludat, cu acceptul tacit al ambelor parti.
„Corporatismul” plaseaza responsabilitatea direct pe umerii angajatului. Si nu o face in maniera stimul – pedeapsa ci sub forma de recompense (materiale, emotionale). Cu mici exceptii, un corporatist e cu atat mai eficient ca angajat cu cat isi insuseste pana la identificare cu sine regulile organizatiei. Cei mai eficienti angajati sunt cei care ajung sa se identifice total cu job-ul incat cred ca viata lor nu ar mai avea niciun sens daca ar face altceva. Nu toti reusesc sa ajunga la asa o „performanta”, iar aici intervine factorul individual. Oamenii astia care au murit erau angajati exemplari, care pur si simplu nu au stiut ,nu au vrut sau nu au mai putut sa spuna nu. E foart pacata sa vorbesti de burnout si moarte in cazul unui tanar de 30 de ani.
In sectorul public e altceva. Relaxare, lipsa stresului, absenta indicatorilor de performanta dar salariu mic. Se potriveste celor care nu vor sa faca performanta de niciun fel si nu au nevoie de responsabilizari sau celor care traiesc cu iluzia ca mai pot schimba ceva in sistem. Si mai e bineinteles categoria celor care o fac din vocatie: profesori, medici, etc.
Alegerea apartine fiecaruia dintre noi si intr-o prima faza nu tine de legislatia muncii. Faza cu „suntem sclavi cu totii” (intalnita in special la cei care lucreaza in sectorul public, dar care paradoxal nu au parte de responsabilitati prea mari) e o aberatie. Daca ajungi sa crezi despre tine ca esti sclav, pai sclav o sa fii toata viata. Macar iti asumi chestia asta si nu te mai plangi. Universal valabil, zic eu.
Nu sunt de acord ca faza ca aia la 4000 de euro pe luna au raspundere si de asta au salariul asa mare. Traderul ala care e pierdut niste sute de milioane de dolari raspunde, insa cum? Madoff, raspunde , e la inchisoare, recupereaza cineva banii pierduti? Invers, sa inteleg ca aia care lucreaza la 300 de euro nu raspund de nimic? Orice strica, nu raspund pentru actiunile lor?
Si referitor la bugetarii cei prosti si puturosi, de ce se plange toata blogosfera de RDS, ca doar baietii aia sunt privati si profesionisti, muncesc cu abnegatie, nu?
@Gigi Contra: când a fost dat afara cineva de la o companie de stat pentru că nu si-a făcut treaba bine?
@jordan – nu m-ai facut sa-ti dezlipesc eticheta de … „sindicalist”. Din nou, nu muncesti pentru soacra-ta, pentru vecina de la 3 (desi poate ar merita
), sau pentru propasirea neamului. Poate cei care au dat coltul isi doreau ca peste 10 ani sa aiba o pozitie mai buna in cariera, poate vroiau sa isi achite ratele in avans la casa, poate vroiau sa dovedeasca ceva nevestei/amantei, etc. Nu trebuie sa aibe neaparat actiuni la compania respectiva.
Si fii’nca veni vorba, s-a dovedit matematic ca in general, actionarii/patronii/free-lancerii muncesc mai mult decat angajatii normali (nu vorbesc de cei cu PFA-uri ‘false’). E vorba de alte satisfactii, de alte rezultate.
Nu vreau sa polemizam la infinit despre bugetari vs sectorul privat, insa te intreb eu intr-o firma oarecare, cand este concediat prietenul patronului ca nu si-a facut treaba bine si cand pleaca altii?
Intotdeauna au fost si vor fi ambele sisteme pe piata, daca este asa bine ca bugetar de ce nu migreaza toti in sistemul de stat si invers, daca esti bun si in sistemul privatizat te ingroapa in bani de ce nu pleaca toti acolo si foarte multi oameni pleaca in afara tarii?
Si iti raspund la intrebare cu o alta intrebare, desi nu e politicos, insa mi se pare un raspuns elocvent: cand a fost dat afara cineva de la RDS ca nu isi facea treaba bine?
Eu spun ca oamenii sunt la fel, indiferent de sistem, daca li se da sansa sa chiuleasca o vor face.
De Raluca Stroescu ex-Ernst&Young probabil nu-si mai aduci aminte aproape nimeni. S-a intamplat ceva in urma decesului ei ? Cred ca nimic.
Stiu personal cazul unui fost director de la RATB care a facut infarct din cauza stresului, si nu avea nici 40 de ani. Sunt locuri de munca la stat unde se munceste in draci, asa cum sunt altele unde se freaca menta. Nu stiu cati smecheri care muncesc la privat ar rezista la o garda de 24 de ore intr-un spital de urgenta. Oricum, nu vad ce mare eroism e in a munci ca disperatul, intr-un regim de semisclavie?! Fie ca esti sclav la patron sau la stat.
@ Bogdan Daca nu iti plac serviciile unei firme renunti la ele si apelezi la alta firma. Daca nu esti de acord cu modul in care se misca administratia publica votezi alt partid si astepti schimbarea de sus in jos.
Un patron are voie, insa sunt zeci de manageri in firmele medii si mari care fac asta, ei ce drept au? Sau imi vei spune ca nu exista nepotisme in firmele mari?
Si acum o sa fiu cinic, pentru ca sunt satul de discursul tau cu ce ar trebui sa faca un functionar public: daca nu iti convine, ce o sa fac? Concret, ce faci? Ia fii tu rau, dar rau rau si nu iti plati impozitele si mai discutam dupa aia, ok?
@gigi contra: un patron al unei firme private are dreptul să își angajeze secretară numai ca să i-o sugă dimineața, la fel cum are dreptul să nu te angajeze pe tine pentru că nu-i place cum muncești tu. E afacerea lui, sunt banii lui, nu trebuie să dea socoteală nimănui pe teme de moralitate. Pe de altă parte, sunt o grămadă de frecători de p…. prin instituțiile statului, care freacă pe p…. pe banii mei și ai tăi. Cu asta nu pot să fiu de acord. Vreau să văd medicul ăla care își donează șpaga unui azil de bătrâni, vreau să văd polițistul bine pregătit, care să vorbească blând dar ferm, care să impună respect. Vreau să îmi spună funcționara de la ghișeul unde plătesc impozitele că aș putea face asta online, cu cardul sau aș putea plăti cu bonuri de masă. A, și vreau să îmi și zâmbească!
@miticosul – ramai mitic, in prostia ta eterna. Imi place ca nu te-am convins, dar reiei concluziile mele. Da, cei mentionati de tine muncesc mai mult, isi asuma mai multe riscuri, dar si castiga, in medie, mai bine. Diferenta dintre un angajat si un antreprenor e, de multe ori, asta: cate riscuri vrei sa-ti asumi?
Da, sunt si angajati care lucreaza mai mult, dar, ca regula generala, munca prestata e direct proportionala cu potentialul castig. Si da, mereu lucrezi pentru tine, dar cand rezultatul e acelasi (i.e. lucrezi pentru aceeasi suma) indiferent de cantitatea de munca, nu o sa lucrezi mai mult pentru ca esti tu constiincios. Eu lucrez lejer peste 12 ore pe zi, dar asta fiindca e o relatie relativ clara intre volumul de munca si castigul meu.
Si cica de la munca n-a murit nimeni!