Două de la piscină

La Paradisul Acvatic încă se lucrează…

Am văzut un copil de vreo 10 ani vorbind la un telefon imaginar. Inițial am crezut că e ceas din ăla cu GPS și telefon, dar nu. Puștiul a vorbit la un telefon imaginar câteva minute, după care s-a oprit.

Toată lumea care trecea pe el, că nu stătea într-un loc, se uita mirată. Știu că ați mai văzut oameni care se uită din reflex la mână când nu au telefonul în ea, dar ăsta e nivelul următor.

O familie pe la vreo 40 de ani au venit cu o fată de ~20 de ani cu ceva handicap, au lăsat-o într-o margine de piscină, pe o zonă unde se ținea cu mâna de o bară și cu picioarele în apă, și s-au dus în altă parte. Fata se simțea bine, dădea din picioare, se uita la copiii care înoată, râdea, vorbea, era în lumea ei.

Cum era aia cu “nu poți să spui sau să te gândești la așa ceva, nu se face, nu e omenesc, oamenii ăia sunt bucuroși să aibă o asemenea persoană în viața lor”. Aham.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

39 comentarii

  1. Copilul ăla era în sevraj. I-au luat părinții telefonul și era traumatizat.

    00
  2. Cu o mana se tinea de bara si cu cealalta dadea din picioare.

    00
  3. Eu cred ca se exagereaza putin, mai toti copii au prieteni imaginari, e minunat ca pot transmite gandurile si dorintele lor in felul asta … chiar daca nu le aude nimeni.
    Mai mult de atat, mi se pare extraordinar ca facea lucrul asta in public, asta inseamna ca are o inteligenta emotionala peste medie, nu ii va fi dificil pe viitor sa se adreseze adultilor sau altor copii.

    00
  4. Acum ceva ani, m-a chemat nevasta-mea sa ma uit la PC-urile de la laboratorul de la scoala unde lucra atunci, sa vad daca din doua-trei defecte pot scoate unul bun. Scoala era o scoala pentru copii cu nevoi speciale, teoretic erau acolo doar copii cu handicap fizic. Practic, jumatate erau si cu psihic.
    Am mers, am desfacut gioarsele, bineinteles ca fiecare era alta generatie, nu se pupa placa video sau memoria sau tipul de HDD de la una la alta. In laborator erau si copiii care trebuiau sa fie acolo, cativa cu autism. Adica, orice se discuta pe acolo, o fata facea „Uaaaa”, alta se lovea din cand in cand cu capul de ceva mobile, cativa tipau, din cand in cand unul il mai pleznea pe altul/alta, antren, ce sa mai.
    Dupa vreo ora petrecuta in scoala respectiva, am plecat cu o durere de cap teribila. Iar seara i-am marturisit nevesti-mii ca nu pricep cum rezista zi de zi acolo.

    00
    • Ești sigur că era o școala pentru copii cu nevoi speciale? Zic și eu…

      00
    • Da. Mobila avea colturi. De aceea dadea doar din cand in cand!

      00
    • e frumos sa scrii povesti dar tehnic nu prea se pupa ce zici tu

      ok la placi de baza si procesoare esti in schema dar ” sau tipul de HDD de la una la alta” e un pic cam greu, daca erau vechi erau IDE, daca erau noi erau SATA – asa ca 100% gasesti unul compatibil din 3, daca ai mai multe gasesti chiar mai multe indiferent de situatie (traducere: daca ai 2 IDE la final o sa scoti un pc cu hard IDE, daca ai SATA mergi pe alea unde ai cel putin 2, etc )

      00
    • @Norbert. O sa citesc comentariul tau ca “s-a basit mireasa”.

      00
  5. Nu inteleg despre ce e articolul… despre piscine? Despre „people of piscine”? Despre „sa gazam handicapatii”?

    00
    • Cred ca e despre „sa gazam handicapatii”. A mai avut Vali un articol de curand in aceeasi directie legat de cei care fac dializa. Mai vorbeste si prostii.

      00
    • Da, despre asta e, sa moara handicapatii, doar nu e primul articol despre asta. Si asa zic si eu, sa moara, da-i in plm, oricum respira aerul degeaba si mananca banii statului si, la fel ca pensionarii, impiedica bunastarea intregii societati. Ati tresarit putin, macar unii dintre voi ? Nu ? Nu-i nimic, voua nu vi se poate intampla nimic.
      Hai sa va spun o mica istorioara. Tanar, 19 ani, proaspat absolvent al unui liceu de informatica din provincie, undeva prin anii 90, putini dupa revolutie, plin de vise si aspiratii, pentru unii destul de inalte, pentru altii motiv de facut bascalie, dar pe el il doare in cot, stie ca la facultatea dorita nu intra oricine. Invata, se zbate sa recupereze anii in care a fost loaza, parintii il ajuta cu meditatii si tot ce tine de zona financiara, simte ca va izbandi.
      Dar viata are alte planuri pentru el, intr-un moment de maxima fericire, un accident stupid il transforma dim om in leguma. Bine, poate nu chiar leguma, pentru ca inca vede, aude, vobeste, judeca, dar fizic nu poate face nimic, dar nimic, incepand de la a se hrani, bea, ingriji fizic, NIMIC. Stii ce-si doreste omul asta, de 23 de ani incoace, de cand este in situatia asta ? Sa moara. Asta isi doreste zilnic, de cateva ori pe zi, dar nu are cum. Fizic nu poate, iar legislatie ajutatoare nu exista.
      Aaaa, era sa uit. Ai sugerat ca parintii acelei fete au lasat-o singura in coltul ala pentru ca erau satui de ea, de handicapul si greutatile aduse de situatia ei. Te rog sa vii tu, daca ai curajul, si sa-i spui tatalui meu ce bine i-ar fi fara mine (desi eu sunt convins de asta) dupa 23 de ani de chin.

      00
  6. Zilnic vad oameni care vorbesc singuri mergand pe strada, multi copii(care si gesticuleaza) si batrani, mai rar adulti tineri. Nu cred ca e ok sa fie asa.

    00
  7. Sunt chiar persoane adulte care au prieteni imaginari… Cu întregi organizatii dedicate lor. Sau dus și războaie din cauza prietenilor imaginari… Un copil care vorbea la un telefon imaginar nu cred ca e o problemă… Măcar știm că exista și telefoane reale…

    00
  8. Voi radeti, dar suntem condusi de unul care se crede victima unor 4 asasini, care vorbeste de stat paralel si teoristii din munti

    00
  9. Abstract vorbind, eu nu inteleg de ce esti fan eugenics … pentru ca pana la urma acolo ajungem si vine intrebarea mea … unde ne oprim ?

    Dupa ce terminam cu handicapatii sau autisti, mergem dupa suedeji ? Dupa ii luam pe unguri si terminam canalul pana la Bucuresti ?

    Stiu ca sunt carnat, dar obiectiv modul in care tu pui problema in aceste articole in totul se reduce, care este scopul lor pe pamant ? Serios ?

    Cand ai putea sa discuti de cauzalitate si context socio-educational. Analfabetismul „orasenilor”, lipsa educatie sexuale in familie si in scoala, grupurile de mamici cretine de pe facebook, lipsa clinicilor sau a spitaleor de a fi pregatite, lipsa medicilor obgyn calificati care inevitabil duce la cazuri medicale ce pot fi evitate.

    Poate asa ne mai educam si noi, daca toate spam-site-urile doar sa fure click-uri si nimeni nu face educatie jurnalism. Mai ales site-urile de parenting, cele mai mai imbecilitati acolo de gasesti.

    00
    • Ungurii au construit tot in Ardeal, pentru ei canalul Dunare Bucuresti e vax, il sapa cu o mana si cu cealalta dau din picioare.

      00
  10. Hai sa va intreb ceva. Exista printre noi persoane interesate sa fac o serie de guest posturi despre autism? Atentie, nu sunt terapeut, nu sunt BCBA, nu sunt cercetator, nu sunt expert, doar am citit cate ceva despre asta, nu sunt expert, cu custintele pe care le am din ce am citit si din ce am vazut (afara), pot ajuta sa aduc putina informatie cat am inteles eu, repet, cunostintele mele sunt cat o picatura din ocean dar poate picatira mai mare decat picatura altora, cu picatura mea si picatura ta, facem una mai mare daca le unim.

    Ce fel va fi seria de guest posturi? Lumea care a mai citit ceea ce scriu stie ca mi-e greu sa scriu texte sau comentarii scurtr. E un subiect foarte complex sa scriu intr-un singur articol. Insa sunt dispus sa public odata pe saptamana (poate vinerea sau lunea) cate un scurt articol despre diferite subiecte, tipuri de terapii, cum sa lucrezi, recomandari de video-uri, de bloguri, de ce copilul ala doar tipa sau se loveste cu capul de perete, cum putem lucra, ce „tool-uri” ar fi pentru un copil predispus sa se smuceasca si sa o ia la goana? Daca copilul e neverbal ce alte solutii de comunicare am putea folosi?

    Cui nu se adreseaza seria? Nu se adreseaza persoanelor care cauta pilula magica, care vor minuni, care cred ca Dumnezeu poate face o minune, nu se adreseaza managerilor care te angajeaza sa faci un proiect si visul lor e ca proiectul sa fie bug free, nu se adreseaza persoanelor „bully” care isi bat de categorii mai defavorizate. Nu se adreseaza personelor care considera un blestem copilul ala asupra familiei lor. Daca esti una dintre persoane de genul, si tu si eu ne pierdem timpul. Nu se adreseaza persoanelor sensibile la dezacorduri, la greseli, la oameni care tot ce inteleg din articol e ca ala a pus virgula aiurea. Sunt oarecum analfabet, dar cumva incerc sa transmit mesajul si daca poti trece peste, e super.

    Cui se adreseaza seria de guest posturi? In primul rand oamenilor care au rude cu aceasta problema, parintilor, apoi poate terapeutilor care vor sa afle noi informatii in special de afara, apoi profesorilor de scoli care au poate unul sau mai multi copii in clasa cu aceasta problema si vor sa inteleaga si sa-si adapteze comportamentul si sa explice celorlalti copii despre ce e vorba, sau pur si simplu pentru cei ca noi care-s interesati sa inteleaga putin problema si daca vor poate sa explice si copiilor lor de ce Gigel se comporta asa, si nu in ultimul rand pentru noi care vrem sa intelegem putin din alt punct de vedere situatia.

    Banuiesc ca mai sunt persoane care au cunostinte despre domeniul asta, pot sa aduca completari sau sa ma corecteze daca spun prostii.

    Ideea e ca nu vreau sa scriu daca lumea nu e interesata. E ok, nici eu nu-s interesat de multe subiecte, nu vreau sa jignesc dar de exemplu unele guest posturi nu le citesc, problema apare daca nimeni nu e interesat. De asta as vrea sa intreb daca merita sa pierdem timpul.

    As face un blog pentru nisa asta dar intentia mea nu e sa am eu audienta ci sa ofer informatie celor interesati. De asta intreb daca ar fi audienta si daca ar fi de acord Vali sau Cetin, pot incerca pe unul din cele doua, cu conditia ca lumea sa fie interesata.iarasi, subirctul e mai nisat, mai tehnic, posibil sa nu fie in interesul blogului. E ca si cum ar veni cineva si ar pilovesti de diferite sindromuri si poate lumea nu e interesata. De asta as vrea sa va intreb inainte.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.