Dacă lucrați în marketing sau social media e posibil să fi auzit de tip. Dacă nu, oricum nu contează, important e ce zice tipul. Și tipul nu zice nimic nou, dar fiecare generație are nevoie să audă asta: viața are etape. Ce faci la 20 și 25 nu mai poți face la 30 și 35, pentru că se adună prea multe inhibiții, probleme, obligații, credite, dureri și așa mai departe. Există un timp pentru frecat menta și experimentat și un timp pentru lucruri serioase. De asta șefii și părinții se așteaptă să vă comportați într-un anume fel odată ce ați atins vârsta X.
[fbvideo link=”https://www.facebook.com/gary/videos/10154117608448350/” width=”600″ height=”400″ onlyvideo=”1″]
Deci la 30-35 de ani nu ai voie cu counter pt ca asa zice un nene?!
Imi place cat patetism pune in ceea ce spune acest individ (no matter what). Intotdeauna i-am vazut pe americani ca fiind mult mai asertivi, mult mai convinsi de ceea ce spun, decat noi. Chiar si atunci cand spun o tampenie, e fascinanat ca ei cred in ea din adancul psihicului. La noi, la romani, psihicul e mai mult o lalaiala, paralizata de neincredere, in noi, in ceilalti si… pana la urma in viata pe care o ducem si in propriile judecati. Ceva din ciclul… „cine oare da mai mult de o maslina stofalcita pe ceea ce gandesc sau spun?”
Tipul e bielorus, dar hai treaca de la noi
daca ma raportez insa la Romania, as decala toate etapele cu 5 ani, in sus …
E foarte bun Gary, are un stil mai vulgar/mai direct dar asta cred ca il deosebeste de multi.
E adevarat ca imediat dupa facultate e timpul cel mai potrivit sa risti si sa incepi o afacere sau sa iti urmezi pasiunile artistice pana nu te incarci cu prea multe responsabilitati. Unii au noroc si le iese din prima alti renunta si se angajeaza. E ok si angajat daca faci ce vrei si ce-ti place. Problema la mine a fost ca nu stiam exact ce vreau sa fac. Am avut noroc in schimb si am ales bine. Tinerii pe care ii cunosc acum si se apropie de terminarea facultatii imi par totusi mult mai orientati decat eram eu acum 6-7 ani.
m’ar fi ajutat acest video dacă l’aș fi văzut acum 30 de ani? nu prea cred!
mai degrabă l’aș fi ignorat cu universalul tupeu al tinereții: încă unu care știe el mai bine ca mine ce trebuie să fac!
just du-it.. duuu iiiiitt.
nu-mi dicteaza nimeni ce sa fac, la ce varsta sa fac si cum sa fac..
I am unique.
E frumos asa… sa recomanzi tinerilor ca, in primii 5 ani dupa facultate, sa-si urmeze visele. E adevarat ca, daca iti vine vreo idee de business, atunci e cel mai potrivit moment sa o pui in practica, pentru ca nu te gandesti prea mult, treci la treaba. Sa nu confundam totusi mediul de business romanesc (care e faliment curat) cu cel american unde un mic business chiar are o sansa, e sprijinit de stat, de banca, de fonduri de start-up, etc. si chiar de societatea americana. In Romania, daca un tanar vrea sa se apuce de ceva, toti ceilalti se uita lung…
și la ei e la fel. mafia din silicon valley rar acceptă outsideri dacă nu vin recomandați de cineva. e un fel de „dă-ne nouă ieftin jumătate de companie dacă vrei ca ea să valoreze 1 miliard”.
In america nu te sprijina statul, banca si alte balarii ca sa iti incepi tu o afacere. Statul nu e la fel de birocratic ca in romania dar tot exista birocratie, daca nu ai angajati iti deschizi firma in 2-3 ore si platesti taxele o data pe an, daca ai angajati se mai complica putin treburile in sensul ca trebuie sa le rasportezi salariile sa opreste taxe pe ele si sa le trimiti la stat apoi in functie de cifra de afaceri poti raporta lunar, trimestrial sau o data pe an pentru taxe si impozite. Totul se poate face online nu trebuie sa mergi sa nici un ghiseu. Daca se schimba o lege primesti plic la firma ca legat de activitatea firmei tale intervin urmatoarele schimbari in x luni.
Bancile nu sunt asa darnice, daca iti cumperi masina primesti dobanda de 2%, casa 4% dobanda fixa pe 30 de ani, personal loan de la 7% in sus, credit carduri de la 10-30%, cu oferta speciala in primele 6-18luni de 0%. Credit pe companie dupa vreo 2 daca arati ca ai facut profit.
Diferenta e ca se organizeaza cursuri gratuite de persoane mai in varsta care au cunostinte in marketing, sales, avocati, contabili care te ajuta la inceput cu sfaturi gratuite sa te pui pe picioare si apoi sa ii platesti ca si consultanti daca vrei.
Nu mai visati ca daca ai o ideie 2 calcultoare sar investitorii pe tine, o sa gasesti poate pe cineva care sa bage bani dar o sa isi doreasca 95% din companie, cu cat riscul scade banii sunt mai ieftini.
În America sunt mai mulți bani, atâta tot. Accessul la capital, și accesul la consumatori pare să fie mai mare în US. Chiar și dacă compari numai piața de publicitate digitală – 100 miliarde US vs. 50 milioane RO – o piață de 2000 de ori mai mare.
În rest mie mi se pare cam la fel de greu să pornești ceva, cel puțin în tehnologie, în US sau în România. All you need is a lot of work and dedication in my opinion.
problema, asa cum o vad eu, e ca in RO nu esti incurajat sa risti-sa esuezi. esecul e stigmatizat. orice idee de busniess, sansa sa faci ceva e oprita de gandul ca „daca nu o sa iasa?!”. asta ne face diferiti, mental, in 1 rand fata de altii.
problema cu „hai să copiem facebook, dar il facem cu verde, și apoi să ne mirăm de ce nu avem succes” o vezi? că e frecventă. probabil nu la fel de frecventă ca „dar dacă nu iese”, dar este. și e mult mai tristă.
Eu nu inteleg chestia aia cu „go and see the world”.
(1) cu ce bani?
(2) ca sa ce?
Dintre multii care au facut asta, remarc 2 exemple extreme:
– un pampalau care era la fel si daca statea acasa, esuat intr-o casnicie cu o nevasta acra si cu arfe in cap, sclav pe viata si exploatat financiar si sentimental pana si de parazitii de parinti ai nevestei.
– o ea care are 120kg la nici 30 de ani, si singurul lucru cu care a ramas, sunt niste tatuaje obscure si o colectie de puli de diverse culori, lungimi si texturi, fotografiate inainte sau dupa, pe care le arata oricui e curios sa le vada.
Mai sunt si altii: nu reusesc sa ingaime 3 cuvinte intr-o alta limba, incapabili sa povesteasca ce au vazut pe unde au fost, eventual au facut 1 triliard de poze pe care nu le-au sortat inca.
2. ca să nu rămâi prost ca un bucureștean, de pildă. am dat exemplul ăsta pentru că mare parte din bucureșteni nu sunt conștienți că românia se intinde dincolo de oraș. da, merg la mare, da, vin pe valea prahovei, dar ei nu ii consideră pe restul români. și nu glumesc.
2. ca să vezi ce au făcut alții. poate au făcut mai rău, poate au făcut mai bine. poate au găsit soluții la problemele care te macină. poate îți vine o idee nouă.
sa iti raspund legat de bani :
americani fara prea multi bani de la parinti prin facutate au muncit valet parking, resturante sau alte chestii cu banii stransi isi cumpara un bilet de avion spre europa de est, asia tarile in care se traieste cu cativa $/zi, america centrala. Daca au ceva mai multi bani baga un backpacking gen hostel, sau dormit pe canapea pe la unii altii intalniti pe drum. Altii merg si stau prin ceva tara mai bananiera de la cateva luni la cativa ani si traiesc din frelancer, invata engleza pe altii.
Englezoi prin ardeal acum cativa ani mergea prin sate fara drum asfaltat pe jos si se aprea prin curtile oamenilor peste noapte pentru mancare si dormit, spargea lemne, facea curat prin curte, ii ajuta pe oameni prin gospodarie pentru cateva ore. Cati din absolventi din Bucuresti s-ar urca intr-un tren( pret bilet cat vreo 2 pachete de tigari) ar merge prin Romania( sau orice alta tara) in ceva sate si ar face asa ceva ?
(2) ca sa ce? sa iesi sin zona ta de confort, sa deschizi ochii sa vezi cum e lumea, sa ai experiente noi.
La 20 si un pic poti dormi cu alti 10 oameni intr-o casa, poti manca supa la plic, orez cu fasole sa te saturi, sa investenti tot timpul pe care il ai in eduatie sa inveti lucruri noi si sa te risti la ceva business-uri.
@ vali si dw
Aveti dreptate.
Problema este că și în lipsa oportunităților de a călători (măcar prin țară), prostul tot prost rămâne, pentru că nici măcar nu pune mâna pe o carte (sau pe Wikipedia). Anul trecut le povesteam despre experiența mea în Kosovo unor colegi de slujbă de-ai cumnată-mii (IT-istă), la sindrofia de ziua ei de naștere. După vreo cinci minute de vorbit despre Belgrad, Iugoslavia, Tito, sârbi, albanezi etc., o toantă conchide, filosofic: „Nasol a fost la noi, dar se vede că mai nasol a fost în URSS!”. WTF?!
sigur, daca ai 22 apuca-te de calatorit si frecat menta, nu de joburi, ca apoi ajungi la 27 de ani cu 0 experienta si te miri de ce sunt angajati aia de 22 de ani.
da, trebuie un echilibru, nu bagat 10 ore de munca atunci cand ai 22 de ani, dar nici sa traiesti in povesti vesele si salvat paduri pana la 30 de ani. numa zic.
acum si partea cealalta: cand o sa tragi tare daca nu la 22 de ani? la 32, cand ai copil / nevasta? sigur, o sa fie foarte interesant sa stai 10-12 ore la munca atunci cand ai copil si nevasta acasa. da, nu zice nimeni ca o sa fie 10 ore, dar o sa apara unu de 22 de ani care o sa stea orele alea si …