Despre publishing și conținut

Mă gândeam la o chestie. Pe la toate conferințele astea pe la care am fost și pe la altele pe la care n-am fost nu am văzut vreun vorbitor cu o prezentare despre conținut: cum să îl creezi, cum să îl aranjezi, cum să îl vinzi. Toți vorbesc de facebook, de like-uri, de campanii, de viitor, de cai verzi pe pereți. Toți vor să le spună bloggerilor cum să se comporte, nimeni nu vrea să îi învețe să scrie mai mult, mai bine, mai repede.

Două chestii despre conținut

Printul se schimbă, dar conținutul și jurnalismul nu mor. Jeff Bezos de la Amazon a cumpărat Washington Post, Pierre Omidyar, fondatorul eBay, finanțează cu 250 milioane dolari un site fondat de un jurnalist, Chris Hughes de la Facebook a cumpărat o revistă.

Care e miza aici? Milionarii cu inimă darnică vor să țină în viață presa muribundă? Sau, pentru că sunt mai deștepți decât restul, au realizat că oamenii stau atât de mult online pentru că au ce citi, și vor să îi țină online dându-le asta? Eu aș merge pe varianta a doua, pentru că am experiența de acum 10-15 ani, când internetul era o doar o speranță și unde nu aveai foarte multe lucruri de făcut și de citit. Sigur, acum poți sta pe Facebook, dar dacă n-ar exista articole de comentat cât de mult ne-ar păsa de toate statusurile tembele cu nori și taxiuri ale prietenilor noștri?

Abordare câștigătoare

Ajunși în fața producerii de conținut, drumul duce fie spre decență, fie spre jegoșism. Publisherul are de ales între a-și respecta cititorul, fie a-l îndopa cu rahaturi. Și discuția poate continua la nesfârșit despre cum e mai bine, să ai mulți cititori și idioți sau mai puțini și mai spălați, despre care cheltuiesc mi mult și așa mai departe.

Iată un articol bun cu povestea Demand Media, o companie care n-a înțeles că mizeriile trebuie făcute pe șestache, nu în gura mare. Băieții aveau niște siteuri cu conținut de doi lei, bazat pe căutări dese, gen “cum se face aia” sau “care e cel mai bun”, care nu aveau prea mare valoare. Google le-a dat două bobârnace și traficul le-a scăzut la jumătate. Partea amuzantă e că ei se credeau atât de tari încât s-au listat pe bursă.

Și un grafic care arată siteurile care au publicat cel mai bun conținut pe Facebook. Pe primele trei locuri, două agregatoare și un spam-site. Care rescrie știrile și articolele de pe siteurile de din partea a doua a topului în așa fel încât să fie ușor de citit. Cum ziceam mai sus, dacă ăștia de mai jos, care produc valoare, ar falimenta, lumea n-ar mai intra pe fb să dea like rahaturilor de pe Huffington Post sau Buzzfeed.

Citeli suplimentare: The Value of Content și How Technology Can Save the News.

Altfel, eu mă bucur că am păstrat blogul și nu m-am bazat prea tare pe FB. Sigur, public e și acolo și băieții deștepți aduc trafic pe blog, dar parcă prea mulți au renunțat la a da cititorului adus pe blog ceva de citit.