despre pişcotarii de presă

Citind asta mi-am adus aminte de o întâmplare de la una din conferinţele lui Manafu (apropo, azi începe webstock). Era pauză. Apar 3 neni trecuţi de 50 de ani, îmbrăcaţi în costume ce purtau amprenta vremii. Bună ziua, cum vă numiţi? Gigel, Marcel şi Ionel de la Asociaţia de presă Stejarii. Nu sunteţi pe lista. Da, dar suntem de la presă. Ne pare rău, aceasta nu e o conferinţă de presă. Mai uitaţi-vă o dată pe listă, asociaţia de presă Stejarii sau … (numele lor). Nimic. Fata rezista eroic celor 3 domni cu serviete ponosite şi legitimaţii de presă. Îmi pare rău. Dar nu putem rămâne să luăm nişte interviuri? Nu. Băietii erau versatili. Doi dintre ei, mai masivi, puneau întrebările şi prezentau un front comun în faţa fetei de la Evensis, în timp ce al treilea era cu ochii pe haleală şi pe ce se putea băga la traistă. Nici unul nu avea jenă şi nu se sinchisea de oamenii din jur. Ei erau puşi pe treaba. Şi, cel mai important, ştiau că fata va evita să facă scandal, pentru a nu umbri conferinţa cu evenimente neplăcute. În cel mai rău caz, puteau bea o cafea şi pişcota nişte haleu.

Şi mai am una cu un ziarist care se făcuse praf după ce degustase tot, şi în timp ce era urcat de două piariste în autobuzul cu care fusese transportată presa la eveniment urla ca din gură de şarpe că vor să îl omoare şi că i-au furat geanta în care avea chestii importante. Şi urla asta în timp ce avea geanta în braţe. Acum e jurnalist celebru.