Despre depresia ușoară și fericire…

Corina îndeamnă oamenii să meargă la psiholog dacă sunt deprimați, pentru că depresia este o boală:

depresie

Am în preajma mea oameni deprimați, colega de apartament e campioană, cel puțin jumătate dintre colegii ei sunt deprimați constant, ba chiar și eu prin toamnă o luasem un pic razna.

Și motivul e simplu: s-a stricat ceva. Poate garnitura de chiulasă la mașină, poate relația în care ești, poate locul de muncă, poate plouă în casă, ceva nu mai e ca înainte și nici nu se va rezolva ușor. Dacă s-ar rezolva ușor, nu ar mai fi problemă. Dar persistă și insistă.

Eh, diferența dintre depresia ușoară și aia grea, care te macină pe interior e că la prima mai ai chestii pe care să te sprijini. Da, jobul e de rahat, dar măcar ai o relație frumoasă. Da, boul te înșeală, dar măcar ai mobilat apartamentul și nici la muncă nu e așa rău. Da, a căzut aifonul pe jos și costă 600€ unul nou, dar ai prieteni cu care ieși în weekend și mâine apare serialul ăla mișto. Depresia grea apare când nu ai astea și lucrul ăla stricat era ultima cracă de care te țineai: a plecat gagica și ai un job de rahat pe bani puțini, normal că ești deprimat, s-a stricat treaba la muncă și îți plăcea tare mult acolo, plus că nu ai altceva, s-a terminat Game of Thrones, dar vine vara și pleci la mare.

Trebuie să ai ceva. Și când ai acela ceva, să nu te mulțumești doar cu el, ci să mai clădești ceva. Și încă ceva. Ai întâlnit o gagică mișto? Perfect, după niște ani e cazul să treci la nivelul următor, poate casă sau copil. După ce ai făcut asta, iar, nivelul următor. Și tot așa. Pică unul dintre pilonii fericirii, nu rămâi în curul gol.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

79 comentarii

  1. Depresia clinica este cea in care nu vezi ca „da, dar macar”.

    00
  2. Nu e ca si cum depresia poate fi cauzata de un chemical imbalance in creier, nu?
    Sunt depresii si depresii. Unele sunt cauzate de chestii care nu merg si altele nu sunt. Si numai prostii generalizeaza.

    00
    • Depresia clinica e ceva mai rara decat starile depresive cauzate de lene, de delasare si altele asemenea.

      00
    • @ cox junior

      marsh in cacat

      00
    • nu inteleg ce a zis gresit cox?

      00
    • Ce bine ca aprobi astfel de come tarii, Vali. Mentii calitatea.

      00
    • pisi depresia ESTE depresia clinica. Nu sunt forme diferite. Ce numesti tu depresie e doar supi / viata naspa. Depresia clinica e in esenta un dezechilibru de neurotransmitatori (serotonina, dopamina, ocitocina etc). Dar nu e asa simplu. Ca si schizofrenia e tot un dezechilibru de neurotransmitatori. Clinic vorbind, adica ceea ce se poate determina prin teste

      restul e nebuloasa, nu se stie nimic concret.

      sursa: carti, experienta pe pacienti si experienta personala

      00
    • Eu cred ca si lenea si delasarea se pot remedia prin tratament, spre exemplu tratamentul tiroidei . Pentru atacuri de panica, frica fara motiv, nervozitate asculta-ti princercati o cura de magne-b6 sau mancati o mana de nuci caju pe zi. Daca efectul este prea mic, fuguta la medicul psihiatru.

      Si mai cred ca depresia o poti face chiar daca pare ca ai de toate (job bun, familie, copii, avere) … pur si simplu e CEVA si nici nu stii ce.

      00
    • „numai prostii generalizeaza” e tot o generalizare :)

      00
    • deci pe bune. Omu zice „depresia clinica este mai putin intalnita decat STARILE depresive date de X” si voi pricepeti ca se pisa pe depresivi?

      mai amuzant e matei care il face prost, dar nu intelege o fraza simpla

      00
    • NOU
      #12

      cox, comentariul meu este de o calitate chiar putin mai mare decat a ta. Daca nu ai inteles, degeaba iti explic. Iar spitalele psihiatrice din ROmania sunt pline de lenesi, cata dreptate ai.

      Asa-i cand imbecilitatea nu doare.

      00
    • @animaloo
      Gigele:
      depresia nu e cauzata de lene sau de delasare. Niciodata.
      DE aia comentariul aluia e o tampenie.

      00
    • @animaloo: cheddar avea un wildcard cu -50 puncte, pe care l-a folosit pe primul ce i-a stricat zen-ul.

      00
    • bre. STARILE…l-am si scris bolduit.
      Depresia e nasoala si am trait-o. nu eu depresat ci oameni din jurul meu. Apropiati chiar.

      Dar sunt si oamanii care „vai sunt depresat” care de fapt e fix o stare pe care a bagat-o cox. De unde si diferenta intre clinic si stare.
      Nu ati vazut oameni care zic ca sunt ocdisti doar ca le place putin ordinea?
      sa vezi „depresat” ca a fost parasit de gajica si a inceput sa planga si au chemat oamenii ambulanta. Frumos.

      00
  3. Una e depresia clinica si alta e tristetea.

    Daca ti s-a intamplat sa nu te poti ridica din pat zile intregi, nici macar cat sa mananci sau sa mergi la veceu, atunci ai suferit de depresie. Daca esti deprimat, nu simti tristete ci pur si simplu nu simti nimic.

    Cea mai buna definitie pentru depresie, data cred de Neagu Djuvara, este Urâta. A venit Urâta.

    00
  4. nasol e cand pici in curu’ gol fix in pilonul fericirii :)

    00
  5. si din nou, sa vorbeasca si nea Ion ca e si el om. Pentru ca pentru omul prost e mai usor sa zica „depresia cauzata de delasare”- care nu exista- decat sa inteleaga „bai frate sunt si probleme de sanatate pe care nu le vezi”.
    Ai depresie cauzata de stres- si stresul nu afecteaza pe nimeni in mod egal pentru ca oamenii sunt diferiti. Ai depresie cauzata de durere- ti-a murit cineva etc. Ai depresie chimica.
    Si daca nu esti in pielea omului aluia sau a doctorului lui, iti dai cu parerea ca prostul care nu pricepe si nu faci decat sa faci viata mai grea pentru omul ala cu prostia ta, pentru ca nu te poti abtine sa nu comentezi si sa judeci pe un domeniu la care nu te pricepi.
    A zice ca toate depresiile sunt cauzate de acelasi lucru- ca e ceva stricat- e la fel. NU numai ca nu ai dreptate dar creezi o stigma si o prejudecata impotriva oamenilor alora pentru ca nu toata lumea functioneaza la fel.
    Si de asta tanti Corina asa o fi avand ea intentii bune, dar e o vaca proasta. Nu toate depresiile sunt usor de tratat sau macar de controlat.

    00
    • asta trebuia sa fie un raspuns la Cox Junior. My bad pentru nealiniere

      00
    • chiar vaca proasta nu e, dar sufera de multa autosuficienta si de sindromul Eu le stiu pe toate.

      00
    • Nici n-am văzut să fi scris ea că depresia e ușor de tratat sau controlat. Plm, 3 ani și jumătate de terapie nu faci pentru o chestie ușoară.

      Eu desprind mesajul „Nu-ți fie rușine să ceri ajutor”, și-l susțin total. N-o să-ți rezolve problema, dar este primul pas, și mulți nu-l fac nici pe ăla.

      00
    • bre cheddar, că tot suntem la topicul potrivit, mata ești bine, totul ok? că ești foarte îndârjită în ultima vreme în comentarii. Corina Băcanu spune de 3 ani jumate de terapie – e vacă proastă (că undeva, cumva tu ai înțeles că ar fi spus că e ușor de vindecat și/sau controlat). Neagu Djuvara dă un nume la chestia asta mâloasă care e depresia – ce știe el? E un jap! jap! Jap! – mai respiră vreunul?
      nu da, doar zic! :)

      00
    • @manu
      muncesc la un proiect foarte important. Trolling is how I de-stress.

      @amc
      nu e ata de simplu. Depresia nu e un lucru logic- o chestie care tie ti se pare simpla si de bun simt poate fi pentru omul ala, in contextul la ce se intampla in interiorul lui, o presiune inescapabila care-l impinge la sinucidere.
      Hai sa zicem ca X este singur si de aia se simte deprimat. Si cand citeste chestia aia mesajul pe care il primeste nu e „trebuie sa cer ajutor” ci ” nu am nici macar cui sa cer ajutor”.
      Sau Y se chinuie foarte tare sa-si ascunda depresia pentru ca are alte responsabilitati/are grija de altcineva/ e inconjurata de oameni prosti care cred ca depresie=lene/nu vrea sa-si puna povara pe familie/copii.
      Si mesajul cu trebuie sa le spui oamenilor „da sunt deprimata” pentru ea e un ceva neimaginabil, dar care -i creeaza o presiune in plus pentru ca nu vrea sa fie o povara.

      Imagineaza-ti ca esti un copil si ti-a murit tatal. Si ti-e greu, si mama e deprimata si-ti spune „da, sunt deprimata pentru ca acum fara salariul lui taica-tu nu stiu cum o sa-ti pun mancare pe masa”. Normal ca femeia aia nu poate sa spuna treaba asta, daca-i pasa de copilul ei. pentru ca daca o spune, daca-si pune povara pe copilul ala care deja are probleme pentru ca e orfan, nu face decat sa-l condamne pe copilul ala la o viata de probleme urate de tot, si de care, daca scapa, va avea nevoie de mult timp pana nu va mai suferi din cauza aia.

      mesajul lu’ tanti asta nu e pentru oamenii care sunt deprimati si care chiar nu au nevoie sa lise spuna ce sa faca. Mie mi se pare ca e mai mult un feel good pentru ea si pentru cei din jurul ei.

      00
    • @cheddar, noi stim ca ai fost depresiva (sic!) dar sigur era o forma usoara si asta oricum nu te face autoritate in domeniu (dovada felul in care bati campii cand tragi concluzii). Din formele severe de depresie NU poti iesi de unul singur (adica fara ajutor de specialitate).
      In rest, „tanti” aia a spus un lucru clar: cand realizezi ca esti in depresie trebuie sa ai curajul „sa strigi dupa ajutor” (adica sa mergi la psiholog sau psihiatru daca e nevoie). Dar ma rog, si ea e femeie, deci o „vaca proasta”..

      00
    • @cheddar
      Sunt multe afirmații de-ale tale cu care sunt de acord (depresia nu-i deloc un lucru simplu, nici logic, depresiile nu sunt ușor de tratat – astea-s doar câteva).
      Cu încă un lucru cred că suntem de acord: nu poți ieși singur din depresie, la fel cum legea conservării impulsului din fizică spune că nu poți ieși din mocirlă dacă te tragi singur de păr.
      De asta e important să ceri ajutor, chiar dacă nu-i suficient, că nu înseamnă că o să-l și primești.
      Din exemplele tale, X nici nu crede că poate fi ajutat, de aia probabil că n-o să ceară ajutor. Acolo sunt alte chestii de care trebuie să se ocupe înainte să-și trateze depresia.
      Și nu cred că lui Y o să-i facă bine să spună tuturor oamenilor „Da, sunt deprimată”. Aici nu sunt de acord cu Corina Băcanu. E suficient s-o spună unei singure persoane, în care are încredere – acea persoană cu care poate s-o facă fără să o simtă ca o presiune, și care n-o să tragă concluzia că Y e leneșă, delăsătoare și toate celelalte. Acea persoană poate să fie un psihoterapeut, un psihiatru, un preot sau mai știu eu cine, dar în niciun caz copilul.
      Pentru Corina Băcanu, din ce spune ea, a fost o prietenă.
      Ce au în comun toate aceste variante? Clauza de confidențialitate, adică ne întoarcem la încredere.

      00
    • @amc
      ai si n-ai dreptate. In teorie, ai. In practica depresia are uneori niste componente urate de paranoia… si atunci omul ala poate nu mai simte ca are in cine sa aiba incredere.
      Si da, e nevoie de ajutor de specialitate. Magaria e ca omul ala trebuie sa fie in punctul in care sa vrea sa fie ajutat. Si pe urma ai chestii gen nu toata lumea are acces la resursele alea, nu tpata lumea si le permite etc.
      Pe mine ce m-a deranjat la tanti asta a fost tonul. Ei i-a fost in mod evident usor sa faca treaba aia, pentru ca a avut pe cineva caruia sa-i spuna si resursele necesare- acces, timp si bani.

      magaria e ca pentru unii genul ala de frazare suna ca o trivializare a experientei lor. Si mai suna si ca o presiune adaugata la motivele pentru care se simt fara valoare- „ar trebui sa faci asta ca sa te simti mai bine, dar nu poti/vrei s-o faci, si pe urma te simti si mai rau ,,,”.

      Si chestia aia nu e reala. Omul ala poate are oameni pe langa el care vor sa-l ajute. Poate dificultatile alea nu sunt chiar atat de mari pe cart crede.
      Dar pana cand el nu e dispus sa vada treaba asta, genul asta imperativ de interventie se poate sa faca mai mult rau.
      Si tu, ala care nu esti in pielea omului deprimat, nu-ti dai seama ca ce zici tu catre el nu e neaparat ce aude el.
      Si poate fara sa vrei, desi incerci sa-l ajuti, nu faci decat sa adaugi la problemele lui. Si tu nu stii… si poate nu-ti dai seama pana cand din omul ala nu mai sunt decat o gramada de par si bucati de carne arsa pe care le jupoaie legistii cu racluta de pe o autostrada… si e lucrul dracului sa fii omul care trebuie sa traiasca cu imaginea aia, si nu se sterge… nici dupa 5 ani, nici dupa 10, si nici dupa 18.

      Si asta e magaria. Ca abordarea lu’ tanti asta pute mai mult a cacaturi de alea gen interventii pentru junkies din filmele americane(chestie care de fapt nu functioneaza si mai mult face rau) decat a ceva bine intentionat care ia in consideratie nevoile omului aluia si sensibilitatile lui.

      00
    • @gabi
      nu stii nimic. taci in mortii ma-tii si nu-ti mai proiecta idioteniile pe altii.

      00
    • @cheddar
      Întâi, un amănunt tehnic: nu știu câți insomniaci (sau pur și simplu români care trăiesc pe alte fuse orare) citesc comentariile la ora asta, dar al doilea comentariu al meu e încă în moderare, în timp ce tu evident l-ai citit deja.

      Înapoi la tema discuției: aș avea câte ceva de răspuns sau completat la fiecare rând de-al tău, dar mi-a venit o idee, pe care i-o propun imediat gazdei noastre. Sunt din nou de acord cu multe afirmații de-ale tale, dar am și propriile mele păreri care diferă de ale tale: de exemplu, pot să înțeleg că ai interpretat postarea Corinei în cheia experienței tale de viață, așa că ai văzut acolo un ton deplasat (imperativ), o banalizare a problemei, și așa mai departe. Nu spun că n-ai dreptate, spun doar că și eu am citit același text și am avut alte interpretări decât tine.

      Uite în schimb o idee cu care suntem amândoi de acord: pentru a primi într-adevăr ajutor, persoana în cauză trebuie să vrea să fie ajutat. Unul din bancurile mele preferate este ăsta, pe care-l scriu în engleză că nu pot oferi o variantă în română la fel de bună ca originalul:

      Q: How many psychoterapists does it take to change a lightbulb?
      A: Only one, but the bulb has to be willing to change.

      Aș mai avea multe de spus, dar cred că se poate face ceva mai mult, dacă și @zoso e de acord. Și anume, un articol pe blog care să conțină doar poveștile celor care vor să-ți trimită experiențele lor cu depresia (personală sau a celor apropiați), anonime sau nu, după cum alege fiecare. Până acum există ceva de felul ăsta, în comentariile de la articolul acesta, sau în cele de la articolul precedent, de acum câteva săptămâni, dar mi se pare că se cam pierd așa. Puse într-un articol ar fi mai vizibile.
      N-o să ascund faptul că ideea mi-a venit (și) pentru că Simona Tache compilează din când în când astfel de povești, dar pe acest subiect, un astfel de articol chiar mi se pare potrivit.

      00
    • @amc
      that stuff requires more time and patience than I currently have.
      Dar e o idee interesanta.

      00
    • @cheddar.. mortii ai si tu destui, cred.. Prefer sa raman la nivel suprateran.
      In rest, cred ca de bine ce iti e pe acolo stai toata ziua si comentezi pe blogul lui Zoso.

      00
    • din nefericire pentru tine, esti o vaca proasta si parerile tale nu intereseaza pe nimeni.
      Aagin- zat in mortii ma-tii

      00
    • Nu intelegeam obsesia cu vacile.. Cum s-ar zice din piata Obor branza cu aracet am ajuns in UK branza cheddar. Marfa nene, de la vaci englezesti! Marsh mah cu basinile tale. Rumega in alta parte!

      00
    • well, in mod evident stii mai multe despre piata decat majoritatea popendulatiei.
      Si daca te speli mai des, nimeni nu se va mai gandi automat la vaci cand esti prin zona.

      00
    • Gizas! Ce bine ca nu purtati discutiile astea fata in fata. De obicei ce faci cu partenerii tai de discutie cheddar, ii mananci dupa? Fie ei vaci sau boi?

      00
    • @heisenberg:
      1. IRL nu ma asociez cu genul asta de vietuitoare
      2. nu, eu nu mananc grasime si toxine

      00
  6. Ai inceput sa lucrezi la speach-urile pentru trainer motivational?

    pare simplu si e atat de greu…din nefericire emotiile nu sunt rationale.

    00
  7. Uf, ma bucur ca sunt printre primele comentarii.
    Va recomand, daca va intereseaza subiectul:
    https://www.youtube.com/watch?v=NOAgplgTxfc

    00
  8. Si doamna Corina n-a dat numele, adresa exacta si numarul de telefon de la cabinetul prietenei psiholog?

    00
  9. iar m-ai ars cu chiuvetele bagamias p_ _ _

    00
  10. Asa are ea buzele…?

    00
  11. Sunt perfect de acord cu apelarea la un specialist, dar trebuie avuta grija enorma. Daca de exemplu un chirurg iti nenoroceste un genunchi, te mai descurci o vreme, esti tot omul ala, dar daca un destept ti-a putut creierul cand tu te-ai dus la el de bunavoie fix cand erai mai vulnerabil, e de porc. Nu zic sa nu te duci deloc si sa astepti sa te vindeci cu de la sine putere, dar ii inteleg pe aia carora le e frica, mai ales daca au vazut cazuri nefericite langa ei.
    Ce ai descris cred (parere neavizata) ca se incadreaza doar la depresie usoara sau temporara, care poate pe urma sa dea in grava, daca nu se face nimic (si uneori chiar daca se face). Dar mai exista si aia care apare „subtirel” si nu stii de la ce. Ai nevasta, masina, seriale, etc., toti prietenii iti zic chestii gen „lasa, ca altii o duc mai rau”, dar pe mintea ta n-o intereseaza nimic, nu te mai distrage nimic. Forma asta cred ca e cea mai pacatoasa, pentru ca macar in cazul situatiilor descrise de tine, mai e o sansa ca depresia (sau ce-o fi, de la un caz la altul) sa se duca, odata umblat macar la una din cauze. Cand ai o suparare, aia mai trece cu una, cu alta (si da, poate sa dea in alte alea, in functie de durata, intensitate), dar depresia n-are chiar atat de multe in comun cu supararea si tristetea, mai mult cu disperarea si demotivarea. De-aia nu vor unii sa ia pastile, pentru ca daca tratamentul e dat aiurea, substantele alea n-or sa faca decat sa ii ridice putin din apatie. De-aia sunt unele articole care zic ca tratamentul medicamentos duce la suicid. Nu duce el de capul lui neaparat, ci tocmai faptul ca iti trebuie „ureche fina” ca sa-ti dai seama ce substanta si ce dozaj sa-i dai (sau daca se poate rezolva/incerca doar prin discutii-terapie) ca sa nu-i faci mai mult rau.
    O triere la fel de serioasa trebuie facuta si cand alegi terapeutul. Fata asta a avut noroc si prietena i-a recomandat un specialist bun, dar poate nu toti avem sansa asta.
    Deci „auernes”, da. Din plin. Fa ceva, daca vezi ca tristetea se transforma in apatie si nu mai pleaca. Dar auernesul asta trebuie sa acopere cat mai multe din aspecte si riscuri, NU GENERALIZARI! Altfel n-o sa duca decat la destepti care practic dau bani pe droguri luate de capul lor.

    00
    • E foarte bun textul. Fara sa imi dau pe fata viata privata „aprob pozitiv :)))” textul de mai sus. Si am cunoscut intr-o perioada aproape toate metodele de terapie plus tratamente medicamentoase. Acum cu o doza de intretinere de serotonina … mi-am gasit motivatia. Printre altele COELHO cu cartea VERONICA A DECIS SA MOARA a descris cel mai bine depresia. O otrava care minjeste totul. Si mai spune si despre o statistica … care arata ca in caz de razboi catastrofe etc se reduce numarul de depresii simtitor! O chestie de lux am putea concluziona.
      Voi ce credeti? Cite cauri de depresie gasiti in taberele de refugiati din Grecia, Turcia, Liban si Iordania printre femeile de acolo?

      00
    • plus unele antidepresive sunt al dracului de periculoase, si singura modalitate in care iti dai seama daca functioneaza pentru tine e ca le incerci una dupa alta pana cand dai de aia care merge.

      00
  12. Depresia ca si obrzitatea sunt boli domnesti! Favorizate si de ateism.

    00
  13. Confunzi depresia cu tristetea si oboseala sau stima de sine scazuta. Depresia e cea care apare si cand totul merge bine. E o boala si e nasoala. Nu e lipsa fericirii, ci e lipsa vitalitatii. Cei aruncati in inchisorile comuniste si chinuiti nu au fost depresivi.

    00
  14. Confunzi supararile cu depresiile, omule. Au existat oameni cu locuri stabile de munca, neveste decente si copii frumosi care si-au tras un glont in cap.

    00
  15. Corina Bacanu poate sa spuna orice vrea, eu o privesc cu aceeasi admiratie, pentru mine ramane muza care a inspirat zicerea cu surdul si cu tobele :*

    00
  16. Depresia clinica e cumplita, vorbesc din proprie experienta. Cel mai rau e atunci cand nici macar nu poti sa te dai jos din pat, nu mai gasesti nicio motivatie, esti lipsit de orice urma de vitalitate, si asta nu poate sa nu aiba legatura nici cu stabilitatea financiara, nici cu jobul, nici cu relatia de cuplu. Atunci cand corpul nu mai secreta endorfine. Cand stai zile in sir in pat si te ridici doar ca sa te duci la toaleta si sa mananci un sandvis, doar ca sa supravietuiesti. Cand stai cu jaluzelele trase ca sa nu mai ai niciun fel de stimul din afara. Cand trebuie sa te lupti cu orele dupa ce te trezesti. Cam asa se simte: https://www.youtube.com/watch?v=EJ_S5Rjt_iI Eu am fost tarata de o buna prietena la psiholog, altfel probabil nu mai eram in ziua de azi.

    00
  17. S-a dat startul la Congresul Psihoterapeutilor editia 7. :))

    00
  18. Simona e în concediu sau ce?

    00
  19. Scuza-ma, dar bati campii cu gratie. Depresia nu se instaleaza ca ti s a stricat telefonul sau ca n ai bani. De ce trebuie sa ti dai cu parerea despre lucruri la care nu te pricepi

    00
  20. Esti coleg de apartament cu piticu ?

    00
  21. 1. Depresia nu e opusul fericirii

    2. Fericirea nu are nimic de-a face cu jumatatea cealalta, nici cu salarul, nici cu ultimul iphone

    3. Robert Sapolsky

    00
  22. ideea buna din articol e sa ceri ajutor si/sau sa te duci la psiholog. in rest fenomentul e prost inteles, au spus si cei care au comentat inaintea mea.
    n`ai scris si acum cateva luni un articol la fel de superficial despre depresie si toata lumea te`a atentionat ca nu e buna abordarea?

    00
  23. Da-mi $1M sa-mi treaca depresia.

    00
  24. Bag de seama ca din astia de p-aci, n-a prea stat nimeni pe un scaun in fata vreunui psiholog. Si mai bag de seama, ca si la asta (ca si la fotbal si agricultura) toata lumea se pricepe…

    00
  25. Nu e viata nasoala, tu nu bei suficient! :P

    00
  26. Cel mai greu de suportat în viață e lipsa de sens – a vieții, a ta ca om, a faptelor și actelor de zi cu zi, a ideii că te-ai născut ca să mori ogârjit și uitat de lume, că totul e trecător, viața, relațiile, oamenii, stările … de-astea.
    Am fost și la psiholog, am dat peste indivizi spălați pe creieri la școala lui bivolaru, care îmi recomandau sex și am dat de oameni care mi-au îmbârligat creierii cu tot felul de baliverne și concepte, am o înclinație spre filozofie, așa că i-am suportat. A funcționat o vreme până când n-a mai funcționat.
    Până la urmă am găsit o formă de meditație care își face treaba. Mă echilibrează, mă pune pe linia de plutire. A ajuns drogul meu. Nu mă simt mai fericită, dar măcar nu mai sunt nefericită, sunt senină și am ajuns să consider că e asta e una din marile mele realizări în viață.

    00
    • E plina piata de tot felul de indivizi care se autointituleaza psiholog sau terapeut. Si cum orientarile aiurea sunt in floare… Cred ca mai nimerit ar fi fost sa lucreze cu tine cu resursele si in limitele tale, nu sa-ti spuna la terapie ce-au invatat ei la scoala sau au citit prin vreo carte ca nu d-aia te-ai dus, sa-i vezi pe ei marii terapeuti cat sunt de destepti si de invatati si cum se pricep ei sa redea din carti.

      00
    • Ma, nu stiu la femei cum functioneaza dar la barbati dusul de lingam pe langa yoni ajuta, mai ales daca sus numitul yoni numara intre 18 si 23 de ani.
      Sa tot meditezi zic…

      00
    • am admirat si invidiat intotdeauna capacitatea unora de a trece peste senzatia de zero barat pe care ți-o dă viața prin sex. Da, confirm, e specifica barbatilor. Ăia chiar nu înțelegeau ce am, ce nu-mi convine, de ce nu e „bine”, oricâți bani / sculă / temperament / personalitate ar fi avut … „I could get no satisfaction”, vorba cântecului. Sincer, chiar nu reusesc si nu am reusit niciodata să mă folosesc de sex sau alte chestii externe pentru a depăși stările alea, pentru mine sexul, banii, puterea, prietenii, bla, bla, bla sunt niste chestii exterioare și seci, nu ma definesc, am trait cu senzatia ca mai e ceva dincolo de astea, nimic nu ma satisfăcea, nu mă mulțumea, decât pentru 1-2 luni, apoi o luam de la capăt, poate sunt eu defectă din naștere. Culmea e că între timp m-am lăsat și de fumat, trăgeam 2 pachete zilnic.

      00
  27. La multi dintre noi dusmanul binelui este prea binele ..de unde apar si depresiile. Le-as numi depresii de oameni plictisiti, fara probleme majore. Cand vad un handicapat ca este optimist sau un om care a pierdut pe cineva drag dar totusi este pe linia de plutire si chiar mai mult, atunci ma lasa rece ifosele astea de burghezi blazati. Spunea un cunoscut care lucreaza cu copii orfani ..ca ce mult se bucura acei omuleti la o imbratisare sau la o jucarioara modesta in comparatie cu plozii plini de tablete si aifoane….care mai tarziu vor deveni adultii deprimati ca prietena nu inghite sau televizorul nu este suficient de plat si mare….
    Suntem ghiftuiti, nu avem probleme majore dar ne plictisim si intram in depresie. De aia a crescut si numarul divorturilor…oamenii se plictisesc si vor alta jucarie …ca se plictisesc si surpriza..intra in depresie. Depresia si obezitatea sunt apanajele omului modern ca aia din tarile unde chiar sunt probleme nu am auzit sa fie deprimati..nu au timp !

    00
  28. Depresia nu este moftul celor care se prostesc de bine.Este o boală urâtă care nu-ți cere extrase de cont.
    Este cumplit ca, pe lângă faptul că te confrunți cu boala, să ai în preajmă persoane care să te desconsidere pe temă.
    Nu știi cât de grea este povara pe care n-ai purtat-o.

    00
  29. Din majoritatea comentariilor de aici, pricep că psihiatrii sunt degeaba. Tot noi știm mai bine ce și cum… Serios?!

    00
  30. Nu stie nimeni ce e depresia pana nu a trait-o pe pielea lui. Din pacate eu am aflat ce este.
    Am reusit sa ma redresez fara pastile, dar cu mers la terapie vreo 9 luni.

    00
  31. Vali boss, ce descri tu ca depresie usoara sunt de fapt doar suparari mici, trecatoare. Inca nu ai invatat nici macar teoretic ce e aia depresie.

    00
  32. Despre depresia ”clinică” n-am ce comenta.
    Despre depresia ”acută”: americanii (și occidentalii, în general) și-o tratează acest tip de depresie cu ședințe la psiholog, pe mulți bani ora.
    Noi, est-europenii, folosim pentru asta prietenii de suflet (serviciu gratuit).

    00
  33. Unii oameni așa sunt de fel pesimiști și deprimati. Nevasta-mea de ex, și mă-sa. În viață te modelezi după părinți din păcate.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.