La ultima ediţie a emisiunii Online Studio se vorbea despre cât de greu este să angajezi programatori dacă eşti un startup, că e vorba de nesiguranţa jobului şi alte minuni. E trist că tinerii programatori refuză ocazia să lucreze într-un asemenea mediu dinamic pentru că s-ar putea ca peste 6 luni firma să dea faliment.
Mă distrează chestia asta în contextul presei din România, unde salariile se dau din an în paşti, jurnaliştii trăiesc cu pâine şi sare, se mută înapoi la mama în sat 3 luni până catadicseşte patronul să le dea salariul şi n-au voie să facă mofturi dacă iau doar jumătate de salariu pe o lună pe post de salariu pe 3 luni.
ps: la jurnalul naţional salariile sunt la a treia lună. oare tolontan sau comănescu ştiu?
Aha. Si daca eu lucrez la unu in startup si dupa 3-4 luni de munca pe branci imi zice ca nu mai are nevoie de serviciile mele?
Asa am mai facut la o firma. Dupa ce i-am pus la punct toate site-urile, in loc sa ma felicite cu o prima m-a bagat in part-time pe motiv ca nu mai are nevoie de mine la program full-time!
Eu am fugit din corporatie intr-un start-up. In mediul corporate incompetentii pupa in fund. Si daca ai orice fel de respect de sine e greu sa promovezi.
E stupid sa te tii de un job intr-o companie mare pentru siguranta. Decat daca e vorba de Google sau Adobe. Corporatiile noastre nu sunt extrem de stabile. In NCH de exemplu se tot fac, de cand a inceput criza, taieri salariale.
Dar nu cred ca de nesiguranta nu pot angaja. Cred ca de salariu e vorba. Se gasesc programatori buni, care si vor sa se riste intr-un startup, dar vor 2000 euro + pe luna. Ceea ce e normal, unii pot obtine mai mult in alta parte.
Problema e ca majoritatea startup-urilor nu-ti ofera banii astia. Si nici nu-ti promit un procentaj din profit daca merge treaba.
Eu am ales un salariu putin mai mic, doar ca sa lucrez intr-un start-up si nu regret. Profesional, inainte sa vin aici, muream.
De ce ar lucra un programator bun pentru statup-ul meu pe bani putini cu gandul ca daca ne iese treaba o sa ia mai mult, cand se poate duce in alta parte pe bani mai multi din start?
http://i47.tinypic.com/1zf0ehi.jpg
programator- adica web designer?
In programare cererea este mai mare decat oferta, asadar multi programatori isi permit si prefera sa transfere riscul de management in carca companiilor pe sume caldute.
In plus marea majoritate ar da faliment cu proiecte proprii (si chiar le este frica) pentru ca sunt putini care stiu sa cladeasca un business si nici nu au curaj sa-si puna produsul in mana unui partener. Nu e usor sa ai parteneri, mai devreme sau mai tarziu iti inseala asteptarile.
In schimb, multi au luat calea freelance pe sume chiar bune si in acelasi timp cu zero risc de management. Nu-i poti invinuii atat timp cat oferta e chiar generoasa.
Iar presa e cel mai bun exemplu de „taiat craca de sub picioare”. E cineva care nu se bucura de falimentul lor ?
E vorba de un mediu concurential aici; daca nu esti o firma de tip „nume de pus in CV” si ai nevoie de angajati cel putin la fel de buni ca firmele respective trebuie sa compensezi la salariu.
@nobody: nu toata lumea are calitati de antreprenor. Unii sunt niste vagoane foarte bune, dar nu pot fi deloc locomotiva.
Freelancing si firma proprie merg cat timp esti tanar si fara obligatii. Daca ai avut noroc si ai crescut o afacere care e cat de cat stabila (adica ai o baza de clienti si nu esti la inceput), esti deja „in paine”. Personal am incercat si freelancingul si sunt momente cand nu stii pe cine sa refuzi si alte momente in care ai face orice job „pica”. Not for me. Prefer sa fiu un „vagon” excelent, nu o „locomotiva” proasta. Am refuzat si post de conducere.
Am fost vreme de un an project manager, am facut prostii multe si am invatat si multe lucruri. Am avut succes, am predat la termen, conform asteptarilor, am primit prima, am primit marire de salariu, dar nu era pentru mine, asa ca am zis „pas”. Sunt „palmas”, dar am mai mare libertate decat seful meu, imi pot organiza ziua de lucru asa cum vreau, intre anumite limite. Nu sunt conditionat de sedinte, de termene fixe, nu-mi bat capul cu clientul. Leafa e mai mica decat daca as fi in locul sefului sau daca as fi continuat ca si project manager. Libertatea in schimb e mult mai mare.
@George corect. Cred totusi ca multora le e frica de ideea de a nu avea patron si prefera siguranta (bani mai putini) in detrimentul banilor mai multi si satisfactiei mai mare cand esti pe picioarele tale.
Chiar sistemul scolar ne invata sa fim asa fricosi. Facem scoala ca toti o fac. Facem facultatea ca trebuie facute (cica). Ma bucur totusi ca nu am facut-o, m-as fi simtit dobitoc. Ne luam job la patron de frica sa nu incepem o afacere propie, samd. Punem bani de inmormantare de tineri ca sa ne impresionam prieteni in cazul in care dam ortul popii devreme, bla bla.
Parerea mea e ca daca vrei sa ai succes cu un start-up trebuie sa poti tu si ceilalti 1-2 parteneri sa faceti totul la inceput si abia apoi cand creste volumul de munca (odata cu cresterea clientilor/a cererii) sa mai aduceti oameni.
@Radu Tanasescu, nu stiu daca NCH se incadreaza la capitolul corporatie.
Lucrul la un startup e un risc pe care ți-l asumi (dacă vrei să câștigi doar experiență, n-ai cheltuieli că stai cu părinții) sau care e compensat de procent în afacere sau salariu mai mare decât piața. Doar pe promisiuni de mai bine te poți angaja la fel de bine și la o corporație, și acolo n-ai la fel de mult de muncă.
Banii în plus îți vor trebui când startup-ul actual dă faliment (nu e ceva anormal, sub 10% ajung pe cashflow pozitiv sau sunt cumpărate) și vei sta câteva luni pe bară până găsești următorul job. De-asta și freelancing-ul e pe mai mulți bani: trebuie să-ți asiguri perioadele când nu găsești nimic de lucru.
E vorba si de o lipsa de flexibilitate din partea propietariilor de start-up-uri.
Din cauza ca majoritatea start-up-urilor nu reusesc, si nici eu nu vreau sa dau vrabia din mana pe cioara de pe gard, le ofeream o alternativa celor care vroiau programator. Lucram part-time sau project based pana se termina proiectul, si dupa aceea, daca lucrurile mergeau bine, ma angajam full-time. N-a vrut nici unul o colaborare de genul asta.
Interesant, mere saitu mult mai bine
@ionut: adica desenator pentru internets
ce e asa de greu ?
iei juniori cu baza facuta si ii antrenezi pe ce ai nevoie.
dar no, ca startup tu vrei programatori godlike la pret de pusti de liceu, ca no, tre sa scoti profit din ziua -10.
good luck.
Eu nu înțeleg de ce spuneți că la start-up-uri iei instant bani mai puțini. Eu ca patron de start-up nu aș avea curajul să cer cuiva să munească pe mai puțin decât ar lua altundeva. De parcă jegoșii din corporații dau salarii fabuloase.
Oricum, nu e greu să îți dai seama dacă ai de a face cu patron dobitoc. Dacă aș fi bun, aș lua interviurile ca pe o ocazie să îl intervievez pe patron. Nu m-ar interesa neapărat viceversa.
Și ca să închei, programatorii sunt o specie delicată. Programatorus modestus. Mulți se mulțumesc slugi în corporații mari sperând că ajung undeva, cumva.
E greu să-i și motivezi. Le cumperi ultimul iPad, o chirie la garsonieră în Berceni și o pizza și ei sunt fericiți. Nu mai vor altceva.
@George: viata nu-i chiar asa de dulce in freelancing cum se crede. Tot ai de-a face cu tepari cu oameni care se scumpesc la tarate, cu mofturosi, prosti cu aere samd. Si cand isi da cate unul in stamba singurele alternative sunt sa inghiti rahaturile ca sa fii platit sau sa te opresti din lucru aproape terminat si sa pleci, ca macar sa nu mai pierzi timpul. Crezi ca un sef imbecil e naspa? Sa vezi cum e cand trebuie pe langa programare sa faci de toate si dai de imbecili in toate circumstantele si pozitiile posibile. Asculta-l pe Zoso ca vorbeste ca unul care a vazut multe, ai ramane stupefiat cum se comporta oameni si case mari cand cred ca nu-i vede nimeni care conteaza.
@manole: motivele pentru a lucra intr-un startup sunt provocarea profesionala si potentialul de-a castiga mai mult cand incepe sa mearga treaba. De obicei asta se face (in tarile calde) cu cota parte din actiunile firmei. Dar daca un startup nu ofera nici provocare nici actiuni atunci sa se tot mire de ce nu vin programatorii (sau orice alti specialisti).
@Radu Tanasescu: majoritatea companiilor de la noi sunt conduse intr-un stil mizer. Cu NCH ai dat un exemplu perfect. Inovatie zero si copiaza la greu idei de afara, nu conteaza daca au sens. Cu scaderile alea salariale au reusit in trei ani sa scape de crema angajatilor, au ramas cu masochistii, studentii, femeile insarcinate si o mana de oameni priceputi pe care daca i-ar pierde ar inchide pravalia. Zero planuri pe termen lung, totul facut dupa ureche (management, HR, administrare, marketing, sales, decizii strategice, ce vrei tu).
Insa la noi genul asta de companii sunt norma. Asa ca cei mai multi programatori, in special aia tineri, n-au lucrat niciodata intr-un mediu firesc si cred ca peste tot e asa. Dar stai linistit ca aia care au talent si un pic de ambitie sunt inhatati de companii cu management nemtesc sau american serios care-i platesc cum trebuie si au grija sa nu mai plece, sau isi gasesc joburi in afara tarii.
am plecat dintr-o multinationala (unde aveam salariu mizer si eram incadrat ca webmaster) la un startup olandez unde sunt vazut ca developer (java) si platit pe masura. Fuck me, right?
mofo, cuvantul cheie e „olandez”.
@user: nu erau olandezi printre cei mai zgârciți oameni?
@cristian
Ar trebui să le pupi mâna dacă olandezii ar angaja un analfabet ca tine.
@Alin: prietene, nu prea le ai cu trollatul.
Un mic exemplu de zgârcenie olandeză când vine vorba de freelancing.
@crisitan, probabil merge „nu erau romani”.
Am invatat „the hard way” sa nici nu irosesc timpul discutand despre „colaborari” , ” start-up” , etc. Acum doi ani singurul plugin de plata via iDeal pentru un cunoscut cms era al meu ,facut pentru „antreprenor” olandez celebru,foarte bine cotat.( nu am primit nici macar calde multumiri pentru el ,cand am insistat am devenit brusc „asociaal”)
Si ne miram de ce ” nu gasim oameni pregatiti” ,citim ca „este criza de personal IT si tehnic”.
@Cristian ,va gasi un buitenlander proaspat venit dornic sa penetreze piata,e un loop.
Am lucrat intr-un ‘startup’ acum 6 ani ca web designer (ca nu-s programator) si a sucombat intr-un an. Partea buna este ca am avut un salariu decent, deci nu mi-a stricat nici planurile financiare, iar experienta castigata m-a ajutat cand mi-am deschis propria afacere.
Nu stiu daca ‘nesiguranta’ e o problema, ma gandesc ca un salariu bun i-ar face pe oameni sa vina. Si faza asta cu mediul dinamic tine de cat de deschis la creieri e patronul sau cat de cretin este. Faptul ca e un startup nu inseamna ca ala de-l tine pe picioare e genial, nici ca-i canalie. Asta afli dupa ce incepi sa lucrezi acolo …
Nu as lucra NICIODATA pe promisiuni de profit-share. Am un client full time care-mi promite ca voi primi si cota-parte la un proiect la care lucram de ceva timp, dar ala este un BONUS pentru ca sunt platita pe fiecare ora lucrata. Chiar nu as sta intr-un contract pe povesti viitoare, cand eu ASTAZI am de platit facturile, nu peste 2 ani, cand (si daca) prinde firma avant.
Freelancingul NU este pentru toti, foarte adevarat. Oricat de bine mi-ar parea mie ca am luat-o pe calea asta, sunt si dezavantaje. Si sa o iei de la zero nu este usor. Nu este nici imposibil sa te impui in ‘industrie’, daca-ti stii treaba si se pot castiga bani frumosi.
Oricum, daca ar fi sa ma angajez din nou, cred ca as merge tot dupa mirosul banilor. ca job nasol sau bun gasesti in orice mediu, depinde de ‘noroc’