Am filmat un video lung despre lipsa de dorință de a mă întrece cu orice pe orice temă. Videoul are și desfășurător, după cum urmează:
00:40 Unsurosul Vali. Avem un coleg în școala generală la cărui tată venea în timpul orelor și șpăguia profesorii ca fi-su să ia note mai bune. De față cu noi. Fără nici o jenă.
02:10 Era să fiu olimpic la literatură, noroc cu o profesoară care, în loc să mă ajute și să îmi explice ce fac bine și ce fac rău, îmi cerea o compunere pe zi, la foc automat, că așa se face performanța.
04:08 Admiterea la liceu. Am fost al doilea sub linie, pentru că la matematică se puncta rezolvarea problemei, nu rezultatul corect. Am avut rezultat corect, dar nu am folosit formula corectă.
08:40 Premiant la liceu. Am descoperit că pot lua note bunicele fără mare efort și, dacă ești undeva pe la 7-8-9, părinții te lasă în pace.
10:15 Angajarea la Jurnalul. Am avut o perioadă de probă și, la final, au adus pe fiul unui angajat ca să ocupe postul ăla.
12:10 Școala de bani și schimbarea regulilor din mers. La o campanie care a rulat în 2009 și 2010 s-au schimbat regulile de câteva ori ca să nu câștig eu, că nu era corect să se întâmple asta. Și, după ce am făcut non combat, tot nemulțumiți erau.
15:00 Problema cu competitivitatea și capitalismul. Dacă ești bun la muncă, ți se dă mai mult de lucru și incompetenții sunt protejați și lăsați în pace. Motivarea nu există. Meritocrația nici atât.
Pls activate my comments via email.
Ce? Citești articolul, apoi mergi pe e-mail să trimiți un comentariu?
Poți ajunge la rezultatul corect copiind valoarea de la un coleg, după ce în prealabil ai aruncat cifre și formule fără sens, ca să pară că nu ai copiat.
E normal să se puncteze efortul și drumul până la rezultat, nu doar rezultatul. Poți ajunge la rezultat din greșeală, asta nu înseamnă că ai habar de matematică.
totul e sa cunosti constanta lui Skinner
Metoda clasica, se incepe din ambele capete si se face lipirea la mijloc
>>Am avut rezultat corect, dar nu am folosit formula corectă.
Nu ai avut rezultatul corect, la rezultatul corect ajungi doar prin metoda corecta. Sau, doar printr-o metoda corecta daca sunt mai multe. Acum, daca ai vrut sa zici ca ai folosit o metoda corecta dar nu cea pe care o vroiau ei e cu totul altceva.
De exemplu, la geometrie poti obtine un rezultat identic cu cel corect masurand, dar niciodata la geometrie masurarea nu e metoda corecta.
@Radu
Uite alt exemplu: valoarea minimă / maximă a unui polinom de gradul 2. Se poate rezolva prin analiză matematică (derivata 1 + 2 ) sau cu niște formule de la algebră.
Dacă ești la examenul de bacalaureat, ai așa ceva la subiectul de algebră și rezolvi cu derivate (obții același rezultat) ești depunctat. Și invers, dacă e la subiectul de analiză trebuie rezolvat cu derivate.
Din păcate puțini profesori scot în evidență aceste nuanțe în săptămânile de recapitulare dinainte de bac. Iar cum în ultimele clase de liceu se învață mai mult analiză mulți folosesc metoda greșită la subiectul de algebră…
Greseala impardonabila este sa copiezi doar rezultatul in loc sa copiezi totul de la cap la coada!
@ic in cazul asta ambele metode sunt corecte, si ar trebui sa zica clar in cerinta cum trebuie rezolvat. Daca scopul e sa se verifice daca cel care rezolva stapaneste metoda atunci nu e o problema ca i se spune ce metoda trebuie folosita.
@Radu, așa ar fi frumos într-o lume ideală… Însă dacă te uiți la subiectele și baremele din ultimii ani de la bacalureat o să vezi că absoovenții trebuie să își dea seama singuri că „e subiectul de algebră deci nu scriu nici o derivată în rezolvări pe foaia oficială”. Ai putea să deduci formula cu derivate pe ciornă și să o scrii direct. Însă cum majoritatea au emoții în ziua aia de multe ori le scapă subtilități din astea.
ic nu e nimic subtil in diferentele dintre algebra si analiza.
Ma rog, nu insist, dar daca unii pot si altii nu atunci as zice ca problema e mai putin la subiectele in sine si mai mult la pregatirea absolventilor.
În programă profesorul are sarcină să te învețe metoda x, examenul verifica dacă tu ai învățat și înțeles metoda x.
Rezultatul era punctat un stropișor și el acolo, de sanchi. Adevărata rezolvare era metoda, nu rezultatul.
Din explicatiile pertinente mi se pare ca scopul este sa se verifice o metoda de lucru insa in acelasi timp e o demonstratie foarte buna despre faptul ca scoala romaneasca nu vrea sa gandesti ci sa fii un robotel.
Da, in lumea reala conteaza sa ajungi la rezultatul corect atata timp cat o faci urmand un rationament logic insa scoala romaneasca nu este interesata de asta ci sa stie daca inveti pe de rost un algoritm si in cazul A aplici mereu rationamentul X, nu incerci sa te gandesti la diferite solutii.
@Ic, să vezi ce amuzant e în școala primară când problemele trebuie rezolvate aritmetic (pt că aia e programa, sau așa era „pe vremea mea”) și nu algebric.
Taică-meu e prof de mate și îmi amintesc că avea mari probleme când ne ajuta la teme în clasele I-IV, trebuia să se chinuie puțin să-și amintească metoda aritmetică în loc să arunce o ecuație din vârful pixului.
aveam si eu la liceu un prof „pe care” daca nu ajungeai la rezultat nu-ti dadea niciun punct. nada. cata mwie si-a mai luat de la mine pt ca eu mereu greseam la calcule, dar foarte rar la rationament.
ce voiam sa zic…ajuns departe de ro, a trebuit sa-mi echivalez cumva studiile si am dat cateva examene. nu mica mi-a fost mirarea cand ne-au lasat aia cu absolut tot ce voia pla noastra pe mese. adica poti sa te inspiri tata, ca creierul oricum nu ti-l fura nimeni, conteaza cum stii sa ajungi la informatie si cum o folosesti. apoi, toate subiectele aveau subpunctele a,b…pana pe la j. tocmai pentru a puncta rationamentul pana la rezultatul final. pt ca, ce sa vezi? societatea nu are nevoie doar de genii, aia oricum sunt putini, trebuie clasificata toata lumea dupa ceva criterii si uite asa se facea departajarea. dupa numarul de subpuncte rezolvate.
stiu, alta tara, alta scoala
la 10:15 și 15:00 problema e ca sunt prea multi care se bat pe acelasi ciolan.
de aici si frumusetea capitalismului (si a concurentei) de a reglea piata fara o interventie artificiala din afara.
ia cauta un zugrav, un ingrijitor de teren etc. sa vezi ce greu e sa-i gasesti si cu banii platiti in avans.
@wtf si restul. Stiu ca e offtopic dar : O firma nu gasim? Adica o firma care sa vina cu 2 zugravi si sa-mi faca treaba. Avans de 50% sa zicem, restul la final. Cu contract, platit taxe tot legal si frumos. Chit ca platesc mai mult cu 15% dar sa ma stiu cu treaba facuta. Exista?
Sau exista dar nu vrem sa apelam la ea pentru ca trebuie sa platim in plus?
Ioane, nu ai să găsești o firmă bună, care să facă cu 15 – 30% mai mult un lucru de aceeași calitate ca un meseriaș, pentru că ăștia de pe urmă iau lucrări doar din recomandările clienților, și chiar și așa nu pot face față cererii de meseriași Onești.
Intreb doar
nu am cumparat nimic care a necesitat renovare. Iar cand eram la parinti il aveam pe tata zugravul sef. L-am ajutat si eu unde s-a putut si cam atat. Deci : experienta zero.
tata zugravul sef cu ce se ocupă?
Pentru că societatea românească este formată din clanuri și feudele pe care le controlează, nu neapărat în sens de teritorii, o instituție/ firmă poate fi la fel de bine o feudă controlată de un clan. Când te angajezi undeva în România, nu contează stat/ privat, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să afli relațiile de rudenie/ cumetrii/ afaceri dintre colegi. Din desfășurătorul ăsta afli adevărata ierarhie internă, în rețeaua asta de control se iau deciziile (legi, regulamente, productivitate – muie, nu există nimic în afara clanului). După ce afli structura clanului ar fi bine să știi și sub protecția cui se află respectivul clan, cine e suveranul care le-a concesionat feuda și care primește tributul. Abia atunci poți spune că îți cunoști poziția în timp și spațiu, de acolo pornești, poți lua decizii – dacă depui jurământul de vasalitate, cui s-o sugi, ce verișoară handicapată să iei de soție și etc. Nu există leac la chestia asta, așa e construită societatea românească și așa va rămâne. Poți rămâne în afara clanului și sistemului feudal în calitate de nebun vesel fără protecție și veșnic sclavete, dar na, decizia e a fiecăruia.
Leac există, nu ai oamenii & puterea din spate încât să o aplici, și din cauza predominant a mantrelor religioase de felul „e păcat să…” împotriva marsaviilor & mârșavilor și să „ierti”.
de asta trăiești frugal și strângi bani pentru 6 luni, ca să îți formezi un clan independent
Lucruri care te-au marcat. Ce-i de invatat din asta?
fuck bitches, get money.
Fuți, nu fuți, vremea pulii trece.
Ai n-ai mingea, tragi la poarta.
Nu poti sa marchezi in pandemie daca se joaca cu portile inchise!
Iei bacul, nu iei bacul, semințele același gust are
O compunere pe zi atunci = antrenamentul pentru o postare pe blog pe zi.
Articolul asta zică ca e filmul ala vechi cu Will Smith, Enemy of the State.
A fost un complot general. Practic, nici una din nereusitele enumerate mai sus n-au fost vina lui… Fain
Imi place cadrul si ca ai renuntat la ochelarii aia de soare! Mult mai bine!
E OK, eu am rezolvat o problema care avea 2 sub-puncte independente intre ele invers (intai al 2-lea subpunct si apoi primul) si nu mi s-a punctat nimic pe motiv ca „n-am observat”
Razbate o unda de tristete din video asta, mai raw decat altele, si daca ma gandesc la toti nervii si toate lacrimile de la olimpiade, BAC si contestatii, nu pot sa nu relate.
Si ai dreptate, e (multa) incompetenta in societate, inclusiv in companii, cu cat sunt mai mari, si cateodata e ingrozitor de frustrant.
DAR valoarea reala e recunoscuta pana la urma si iese la suprafata, intr-o forma sau alta. Blogul asta e o forma, ca poate daca nu angajau pila aia in locul tau la DTP, nu mai aveam ce citi pe-aici
Competitia e cu noi insine, nu e despre altii, si cat de fair play (nu) sunt.
Cat despre transmis copiilor, well, pana isi formeaza propriul set de valori, il folosesc pe cel al parintilor…
sunt de acord ca sistemul iti taie aripile. mai ales in ro. totusi, s-au mai schimbat niste lucruri.
si eu, la fel ca si toata generatia noastra, am fost frustrati! si alte generatii!
ce are capitalismul (min 15:00) cu meritocratia (min 15:40) in clipul tau? am cateva intrebari suplimentare:
– cum se recunoaste meritocratia in comunism?
– cum se recunoaste meritocratia in socialism?
– cum se recunoaste meritocratia in capitalism?
– de ce start-up-urile cresc in unele tari?
– mai exista socialism/capitalism?
– e mai rau acum decat in trecut?
Bine ca ai facut si rezumat, ca nu ma pot obisnui deloc cu vlogul. Pe video esti cuminte, sfatos, aproape ca maestrul Cristoiu.
Am dat sa aud detalii despre ala care venea si dadea spaga in clasa (am vazut si eu un caz din asta, a venit tatal unuia si i-a dat dirigintelui o sticla de ceva – coniac, whiskey, nu stiu) dar i-a dat-o in clasa, ca era grabit. A intrat, a vorbit 3 minute cu ala la catedra, a dat, a plecat). Nu mai tin minte sa i se fi parut vreunuia dintre noi ceva ciudat atunci.
Sunt de-acord cu ce spui, dar eu n-aș numi asta o problemă în capitalism.
Ăsta nu e capitalism, ci e doar o formă mai avansată de tribalism.
Când zici că încă suntem o țară tribală, sună exagerat, (evident, definiția tribului nu e neaparat că e familie), dar dacă stai și analizezi un pic, o grămadă din job-uri (mai ales la stat, dar și la privat) se dau prin relații, cunoscuți, aka oameni din tribul tău. Deciziile și tot ce se face, e ca să protejezi cercul tău, tribul tău. Dacă vrei să promovezi, trebuie să te înfigi la rândul tău într-un trib, aka să te pui bine cu cine știi că ia deciziile.
Aici e problema și de asta o țară ca românia va fi mereu doar executor, și nu creator de chestii. Dacă nu vin alții cu fabrici și tehnologie la noi, mergem înapoi la țară și trăim din morcovii și castraveții din grădină.
Nu că europenii ar fi mai buni, atâta doar că stau pe economie acumulată din vremuri când erau imperii, colonizau, etc, și își permit să dea salarii mari, că dacă sunt probleme, vine guvernul cu bani imediat (vezi franța dar nu doar ei).
Mai degrabă eu de asta mă plâng, că n-avem capitalism real și nu știm să concurăm cu adevărat, doar tribalism și feudalism din ăsta unde fiecare e dictator pe feuda lui.
Ai deschis cumva cutia Pandorei cu acest subiect fain si pe care sper sa mai marsezi pt ca e vast si cu multe fetze. Primul e ca succesul intr-o competitie sau intr-un concurs nu vine direct. Imi vine in minte un singur citat din Rocky Balboa(But it ain’t about how hard ya hit. It’s about how hard you can get hit and keep moving forward. How much you can take and keep moving forward. That’s how winning is done!). Succesul se farmeaza, vei da fail dupa fail pana te perfectionezi si ajungi in varf, extrem de rare vor fi cazurile in care dai la tinta din prima. Al doilea este succesul la munca si asta vad ca doare cel mai tare, dar il dau in alt comentariu sa nu fac wall de text.
Partea cu rezolvatul exercițiilor, cu rezultatul bun și aplicația „greșită”… pfuai…
Boss drumul de mijloc la liceu nu e 10 pe linie si cativa de 8 :)))
Misto vlog. Parerea mea mai lunga
Desi o sa simti ca e pe nedrept, ca unii sunt favorizati, ca unii vin cu spagi, altii cu relatii si pare ca e o competitie din start care nu e corecta, trebuie sa te agati de ceva sa ramai competitiv. Asta face diferenta dintre reusita si esec. Astia cu relatii si pile vor ramane in acelasi punct pentru ca pilele si relatiile nu functioneaza in alt mediu, vezi Videanu, Dragnea, raman in acelasi loc, niciodata n-ar putea sa aiba contracte de succes de instalat borduri afara.
Competitivitatea e foarte buna atunci cand merita aplicata. Nu poti fi competitiv 24/7 si in orice. Ai nevoie de odihna si ai sa folosesti energia si concentrarea in ce merita. Trebuie sa iti alegi luptele in care sa intri si sa rupi.
Referitor la profesori, am avut si eu un profesori de genul prezentati de tine. Unul dadea lucrare de control 45 de minute si in ultimele 5 minute corecta tot. Pe fiecare ridica in picioare, se uita la fata lui (nici macar in lucrare) si iti punea nota dupa fata. Normal ca prima data m-am ofticat ca luasem 7 sau 6 desi invatasem tot, a doua oara am inceput primele 3 randuri legate de subiect apoi am povestit un meci de fotbal cat sa umplu 2 pagini, apoi am terminat cu alte 2 randuri pe subiect. Am luat aceeasi nota. Sigur te oftici, insa, la un moment dat o sa apara un profesor/lider/sef/capitan de echipa/antrenor/prieten/gagica care o sa creada in tine, care o sa-ti dea motive sa ramai competitiv. Ala/aia o sa faca diferenta.
Intr-a 9-a am avut un profesor, toti eram speriati de el si dupa ora de sport aveam o ora cu el, la prima interactiune mi-a zis „vad ca ai venit in izmene la mine la ora, de maine vreau sa stai in prima banca la mine”. Si de acolo a inceput sa ma intrebe lucruri, sa ma scoata la tabla, sa imi dea mici probleme de gandit sa-mi puna rotitele in functiune, sa creeze situatii sa fii competitiv, sa cauti solutii, sa nu renunti. Desi lasa corijenti 25% din clasa, a fost cel ma bun profesor pe care l-am avut si care a avut o mare contributie la situatia mea de acum.
Consider ca nu merita sa ramai cu gandul ca „situatia e nedreapta”. You need to let it go. Daca ramai fixat in cacatul cu nedreptatea si stai si plangi pe ce s-a intamplat acum 5 ani, pe sansa pe care o aveai daca nu venea Gigel cu pile, nu vei putea evolua. Vorbest in general, stim ca nu e cazul exemplului din vlog. Ideea e ca tu sa gasesti solutii/drumuri sa rezolvi problema. Da, e de cacat cand se puncteaza rezultatul si nu drumul in cazul in care drumul are sens (nu sa zici „mi-a dat 5 pentru ca am scazut din 9 pe 7”). Pentru ca cineva care-ti arata un nou drum spre rezultatul dorit, poate face direferenta intr-o companie sau intr-o echipa de cercetare, poate eficientiza un proces. Insa multi profesori nu-s in stare sa inteleaga un nou drum. Ei stiu o metoda si folosesc doar pe aia. Insa, la un moment dat vei gasi pe cineva care va intelege drumul si care va zice, „eu sunt dispus sa merg cu tine pe drumul asta sa vedem rezultatul”. Nu vreau sa sune a lauda cu exemplele pe care le dau (sunt strict pentru a intari o idee pe care vreau sa o exprim si nu ca lauda), am patit recent acum cu COVID pe un proiect in care CEOul a zis „make it happen” pentru ca eram cu totii in cacat pana in gat si compania avea nevoie de solutie azi in productie. Eu eram la butoane, toti directorii de la diferite departamente aruncau cu pietre de pe margine cum ar trebui facut, daca te-ai gandit la cazul asta sau nu, ca stii ca suntem in joc toti ca sunt multi bani in joc ca daca nu merge din prima cu 0 buguri suntem in cacat, venisera arhitecti sa isi dea cu parerea dar nimeni nu voia sa se baga sa apese el pe buton, aproape toti jucau politic si safe („eu as fi facut altfel si mai repede si mai bine si mai frumos si mai usor si mai ieftin”), un singur manager a zis ca el sustine solutia si inca o tipa director la alt departament au tinut piept astora cat timp am bagat in prioductie, si ghici ce, solutia a mers, asa din topor cum era ea. Sigur, nu era masina timpului, aveai nevoie de ea azi dar a ajuns la destinatie intreaga si in siguranta si fara „victime” si pierderi materiale.
Ca sa inchei, trebuie sa cauti un motiv/persoana de care sa te agati si sa ramai competitiv si in acelasi timp sa incerci sa te concentrezi doar pe luptele care merita iar zgomotul sa il ignori. Indiferent daca 99% nu cred in tine, daca acel %1 e ce merita e tot ce conteaza. Pentru ca pot aparea situatii in viata in care competitivitatea si faptul ca nu ai renuntat pana nu ai gasit o solutie a facut diferenta a facut diferenta intre succes si esec, intre viata si moarte. Unii stim exemple cand doctorii nu dadeau nici o sansa si ziceau „nu exista nici o solutie” si omul nu a renuntat si cautat solutie in alta parte si acum pacientul e spre drumul cel bun si se recupereaza sau s-a recuperat deja.
Sunt bune video reportajele tale, imi plac. Decorul in schimb, e putin creepy. Ce-i acolo, un beci?