Despre companii, produse, bloguri si advertoriale

Sunt două tipuri de produse pe lume: cele care nu au nevoie de reclamă, pentru că au ajuns la un statut la care lumea le considera bun public, şi a informa cititorii despre apariţia lor e privit ca un serviciu public, şi cele care doresc să ajungă la acest statut şi trebuie să mai mănânce o pâine şi să plătească nişte advertoriale. În prima categorie intră iPhone, Canon 5D, Dacia, Google şi ale asemenea. În a doua intră, de pildă, Danone sau ultimul abonament de la operatorul de telefonie x.

Undeva pe drum, o companie gen Dacia a considerat că e mai bine să plătească un material, pentru a fi siguri că iese aşa cum vor ei, şi practica s-a încetăţenit, jurnaliştii crezând că e o nouă piaţă. De fapt, şi unii şi alţii şi-au bătut cuie în talpă. Jurnalistii nu au mai anunţat lansările decât plătiţi (amuzant e că dau ştiri cu zvonurile lansării citând ca surse reviste străine), iar companiile nu mai fac anunţuri decât în condiţiile lor. Ziarele au devenit astfel nişte căpuşe ţinue în viaţă de gazda dispusă să mai cumpere o pagină azi sau o ştie de 30 secunde mâine.