Despre arta pierdută a saltimbancului

Jumătate dintre cititorii acestui celebru și interesant blog sunt din București. Pe locurile următoare se află clujenii, ieșenii, timișorenii și brașovenii, cu procente variind între 6 și 4 la sută. Rețineți asta două minute.

Luni mă întorceam de la bunici și dau pe Europa FM. La matinal, doi saltimbanci se băteau pe burtă forțat pe marginea unei știri în care o bătrânică tăiase din greșeală un cablu de internet dintr-o țară la fel de bananieră ca a noastră. Asta era intervenția lor dintre piese: o bătrânică lăsase fără internet o țară bananieră.

Legătura dintre cele două paragrafe de mai sus: oamenii nu au simțul mediului înconjurător. Nu știu pentru cine scriu sau pentru cine vorbesc.

Și exemplul cu bătrânica e la fix. Pe cine naiba interesează așa ceva? Eu lucrez cu internetul și nici măcar pe mine nu mă interesează. D-apăi pe oamenii care ascultă acel post de radio?! Alt exemplu: traficul oribil din București, lipsa parcărilor din București, mirosurile din mijloacele de transport bucureștean. OK, e îngrozitor. Don’t fucking care! Restul de 16 milioane de oameni trăiesc în altă parte. Doctorița mea îmi spunea ca se duce săptămâna asta prima oară la București. Până la 40 de ani n-a avut ce căuta acolo. Pentru ea, toate textele cu “vai, am stat o oră în trafic” n-au nici o relevanță. Ea traversează Brașovul în 15 minute, nu înțelege cum poți sta o oră în trafic.

De aceea cred, și am mai spus-o, că știrile de la ora 19 de pe posturile generaliste reușesc să surprindă foarte bine ce s-a întâmplat important în ziua respectivă. Oamenii n-au timp de lălăieli și nici nu trebuie să umple spațiul cu ceva.

Ideea și mai generală: marketingul de la București nu se potrivește mereu cu restul țării. De cele mai multe ori, oamenii n-au aceleași probleme, aceeași bani, aceleași vise și așteptări în restul tării.