Prin 2003 mă duc la un interviu la o revistă care urma să iasă pe piaţă. Avem nevoie de un tehnoredactor şi de un editor foto. Eu sunt ăla. Oricare din poziţii, sunt competent şi calificat. Bun, vă sunăm noi. Şi trec 2-3 zile, se termină săptămâna, mi-am luat gândul. Dacă ţin interviuri azi şi nu sună în 2-3 zile, e clar. Peste vreo 3 luni mă sună o gagică (interviul fusese cu directorul şi o tipă care nu ştiu ce făcea exact). Bună ziua, aţi fost selectat pentru interviul final pentru postul de la revista noastră. Ce revistă? Păi, aţi fost la noi la interviu pentru poziţia X şi Y. Da, domnişoară, dar oamenii mai au şi treabă, nu aşteaptă 3 luni după fundul dumneavoastră. V-aţi găsit altceva? Nu, mă bucur foarte tare că aţi sunat, am stat zi de zi lângă telefon 3 luni de zile şi am mâncat pâine cu muştar aşteptând să sunaţi. Sigur că mi-am găsit altceva. Dar nu vreţi totuşi să veniţi la interviu? Ah, nu, mersi, am găsit altceva, pe bani mai mulţi. Dar de unde ştiţi cât vă oferim noi? Err, ştiţi ce? Sunteţi prea curioasă. Dacă vă păsa, trebuia să daţi telefon după două zile, nu după 3 luni. La revedere!
În 2005 mă duc la un alt interviu. Bună ziua, sunt Gigel. Avem nevoie de un detepist care să ştie Pagemaker, Quark, Photoshop, un pic de Corel şi alte mizerii. Ştiu. Ia să vedem. Mă pun la un computer, le arăt că sunt familiarizat cu programele. Bun. Vă sunăm noi. Vă rog mult, mai am un interviu peste o oră, dacă e posibil să mă anunţaţi până mâine ar fi perfect. M-au sunat de două ori in timpul interviului celălalt. Voiam să vă spunem că sunteţi angajat, nu mai e nevoie să mergeţi la alt interviu. Când puteţi începe?
Oare e atât de greu să anunţi un candidat că nu e cazul să îşi facă speranţe? Hai că telefonul costă, dar emailul? Asta e politica departamentelor de Resurse Umane? Ce fel de relaţie credeţi că veţi avea cu un angajat pe care l-aţi lăsat să aştepte 2 luni până să îi daţi un răspuns? Nu ştiţi? Hai că va spun eu. Uite-o şi pe vaca de la HR care m-a lăsat să aştept 2 luni până să îmi spună că sunt angajat. Ce naiba o mai vrea acum?
Daca ai aplicat pentru un job in Romania, e normal sa te astepti la asa ceva, nu?
Daca si patronul are grija pe cine angajeaza, normal ca asa se intampla. Aia o fi fost prea ocupata sa joace solitaire in cele 3 luni.
Îţi spun eu cum au făcut primii. Au angajat un loser care le-a plecat după 3 luni şi ei s-au gândit să te sune şi pe tine, oricum te aveau în baza de date notat cu trei de +.
Macar pe tine te-au sunat dupa 3 luni…Am un prieten care a aplicat acum 1 an pentru un job la o firma de IT romaneasca si nici pana in momentul de fata nu a primit raspunsul.
Pai voi ati vazut ce calificate sunt fatucile de la HR? Pe unde-am fost eu numa’ petarde fara nici o bruma de abilitate de a analiza. Se pun niste intrebari standard, te incadrezi, nu carai prea mult la bani, vii de undeva cu ceva pedigree.. hai, ca merge! Il luam!
Totul se face pe genunchi. Ca in Rumunia.
Altfel, să vă spun ce am păţit noi la firmă. Dăm anunţ că angajăm programator junior. Vine lume multă dar nici chiar aşa de multă, în fine, ne decidem asupra unei domnişorici. Tipa avea obligaţii dincolo, trebuia să mai stea două săptămâni şi noi am înţeles-o şi i-am spus „tanti, peste două săptămâni te aşteptăm la noi”. În ziua în care trebuia să vină la muncă, ia-o de unde nu-i. O sunăm şi o întrebăm de ce nu a venit, la care ea ne spune că nu era sigură dacă o mai angajăm sau nu…
@dimitri: n#2 au facut la fel. au angajat un gog pe bani multi care a stat 2 saptamani si a plecat pentru ca nu putea face faţă. si erau disperaţi.
Asta se intampla pentru ca in departamentele de HR ale companiilor lucreaza niste oameni care nu au absolut nimic de a face cu domeniul asta. Eventual au facut un modul de RU (Resurse Umane) in timpul facultatii de marketing, si acuma sunt „HR Generalist”. Habar n-au ce-s alea interviuri, habar n-au ce-i aia testare psihologica, habar n-au cum sa se comporte cu cei care candideaza la pozitia X. Cand vine vorba insa de o firma de consultanta in HR, situatia se schimba (dar nu tot timpul! Ma refer aici la firmele cu o mentalitate sanatoasa). Oamenii din firmele alea stiu ca in egala masura trebuie sa aiba o atitudine profi atat in vis-a-vis de client cat si de fiecare candidat in parte.
Dar pentru ca exista si reversul medaliei – sunt nenumarat candidati care promit ca se vor prezenta la intalnire / interviu, de multe ori chiar la interviul final (cel la care ia parte si angajatorul) si se prezinta din parti. Ei nu inteleg ca asta ii blocheaza o ora din program persoanei de la firma de HR, care persoana isi facuse programul de asa natura incat avea interviul ala la ora X. Sau, in cel mai bun caz, ii da peste cap programul…
Si eu stiu ce vorbesc, pentru ca lucrez in domeniu.
cunosc pe cineva care a mers la un interviu si in termenul x a fost anuntat ca e refuzat. Omul a revenit, cerand lamuriri si spunand ca nu accepta decizia firmei, deoarece se considera calificat pentru acel job. Ei bine, poate si pentru ca se intampla in vest, omul a fost rechemat la un nou interviu si apoi angajat. S-or fi temut de un eventual proces pe baza de discriminare.
Poate ca unele firme nu vor sa iti spuna in fata ca nu te vor pentru ca nu au chef sa te si lamureasca de ce (mai ales daca motivele refuzului sunt neprofesionale). Asta pe langa lene/nepasare/atitudine de stapan pe plantatie.
Uneori si tacerea e un raspuns. Sau nu?
E vorba de mentalitate aici, si poate si de conducere. In general daca esti OK la maxim 2 zile te suna. Am vazut si 2 firme care au sunat si au dat feedback ca nu esti OK momentan printre care una era Microsoft Irlanda (n-aveau angajati romani la HR). Tot respectul pt ei cu toate ca multi rad de softul pe care il fac, mi-au zis si la ce sa mai lucrez putin (atat tehnic cat si psihologic) si sa-i caut iar. Nu conta ca m-au respins poate asa intr-o maniera mai fina, conta ca mi-au spus si mi-au zis si de ce, conta ca au sunat, si repede adica atunci cand mi-au spus la interviu ca imi vor da un raspuns.
Multe angajati/angajate de la HR sunt nesimtiti si nici nu suna nici mail nu dau sau te cauta dupa 3 luni si te incurca zicandu-ti ca vor azi sa te vada. Altii sustin sus si tare ca „noi dam raspuns celui care vine la interviu si daca e da si daca e nu”. Si le ceri prea mult, mai cauta oameni, gasesc unul cu 150 euro mai ietin il iau pe ala, si pe tine nu te mai suna. Le dai mail ca bai eu mi-am gasit in alta parte cu toate ca voi n-ati zis nimic chiar daca sustineati sus si tare ca veti spune, dupa toate astea nici un reply.
Asta e mentalitatea romanului in general il doare in cur de calitate, de satisfactia clientului, de orientare pe client, de colaborare, de dezvoltarea echipei de pastrearea unui „buna ziua”. Cand romanul va vizualiza pe termen lung, va fi orientat pe calitate, va fi cinstit, isi va respecta promisiunile, se va pune in situatia celuilalt, va fi orientat spre client si pe restul pe ce-am zis mai sus poate vor dori specialistii sa se angajeze la ei. E vorba de mentalitate si de faptul ca ei nu inteleg o discutie omeneasca intre un viitor angajat si angajator lasa o usa deschisa chiar daca pe moment persoana nu se va angaja, pe viitor exista sanse daca ei au fost baieti OK. Probabil cred ca isi permit, poate ei gandesc ca oricand pot gasi un angajat flamand pentru postul lor. Dar pe viitor vor avea probleme. Vor avea angajati care accepta calitatea pe care ei ca firma le-o ofera si le vor da calitate la acelasi nivel clientilor.
Culmea e ca se intampla la multinationalele din romania si angajatii/angajatele romani de la HR fac renumele firmei de cacat.
Cand vom schimba modul de gandire ar putea misca ceva si la noi, dar asta peste vreo 200 de ani, daca va mai ramane cineva…
Si eu am patit-o pe aia cu 3 luni la Siemens. Niste idioti care cred ca stai cu lunile asteptandu-i sa te bage in seama. Normal ca deja munceam in alta parte cand m-au sunat sa ma angajeze. Unde m-am angajat ca trebuia sa muncesc si eu ceva si unde sunt si acum, plictisit.
Mda, eu am fost la interviu la Oracle(Romania) unde am avut interviuri o data la 3 luni (3 interviuri). De fiecare data imi ziceau ca ma suna pana la sfarsitul saptamanii si de fiecare data a durat cate 3 luni.
Pana la urma nu au mai sunat si m-am intalnit cu tipa de la HR la un targ de job-uri si mi-a zis ca de fapt s-a desfintat postul. LOL.
Eu am ajuns la concluzia ca in Ro… in general sa cauta looserii pentru anumite pozitii… De fapt cam pentru toate pozitiile…
E un anumit gen de looser care se cauta, nu toti vacarii care habar n-au de viata lor…
So:
Se cauta in general un ins care se pricepe cat de cat, dar care sa nu aiba prea multa personalitate si in general idei proprii, sa fie relativ supus si sa coste putin…
Nu se cauta nici-odata genii, foarte buni meseriasi etc, decat rareori, pentru ca astia au idei si costa scump…
Asta in general e valabil in multinationale si companii mari…unde treaba incepe sa se invarta ca pe vremea lu Ceasca – ce relatii ai, cu cine te ai pe bune, cu cine esti neam etc…
Ca sa fiu mai plastic, se cauta profilul lui BOC…
Cel mai simpatic a fost un tip care, in loc sa se prezinte la ora X la interviu, dupa cum fusese stabilit cu cateva zile inainte, trimite cu 10 min inainte de ora fixata un email gen: „Va multumesc pentru ocazia oferita, dar momentan nu ma intereseaza postul in compania dvs. Va voi pastra totusi in agenda si daca ma razgandesc vreodata o sa va contactez”.
Am patit si eu ceva de genul. Am mers la interviu toate bune va sunam noi si m-au sunat dupa o luna si jumatate timp in care imi gasisem altceva de lucru si eram in training ptr noul job. HR_ul e un departament de frecat menta cel putin asa fac astea de la noi din firma si oricat se plang angajatii pe ele le doara in cot. ceri si tu o amarata de adeverinta si ti-o da dupa 3-4 zile. vai de mama noastra
Mai tare e cand te suna un an si cateva luni dupa:P.
„Suntem de la firma X”
„Cine?!”
„Ati fost la un interviu pentru postul de operator”
„…Acum un an?”
„Da, cand puteti incepe?”
„…am gasit altceva”
„pai cum asa, de ce nu ne-ati anuntat ca nu mai sunteti valabila ca sa va stergem din baza de date”
„o.o”
O replica buna, care a functionat de minune – cel putin in cazul meu – ar fi: „ce recomandare imi dati ca sa trec in cv ca motiv de parasire a unui job dupa numai 3 luni?” si „Dumneavoastra ati angaja/recomanda o persoana care vine cu un job schimbat dupa 3 luni si cu acel motiv?”. Cucoana respectiva a ramas fara replica timp de 10 secunde, a baguit un „la revedere” si a inchis.
Prin 2006, cred, o firma de pe DN1 avea nevoie de oameni. Interviurile erau ok, insa la final venea partea: ” si care sunt pretentiile?”. „Pai dvs ce pachet salarial oferiti?”, zic. lar sefa zice „Noi selectam oamenii in functie de preteniile lor. Cine cere cel mai putin are cele mai multe sanse”. O fi bine? O fi rau?
Stai sa vezi ce haios e cand te afli si in postura cealalta, de angajator. La firma unde lucrez, ne trebuiau niste redactori de monitorizare de presa (sa stie sa scrie corect in romaneste :), sa stie ceva calculator, chestii basics). Cea mai tare candidata a fost o „actrita” (asa s-a recomandat), care a venit insotita la interviu de regizorul ei :)) In sinea mea radeam de ma kkam pe mine. Fata mi-a explicat ca nu o intereseaza sa faca o cariera in firma noastra dar ca are nevoie de carte de munca (inca se purtau cartile de munca pe atunci). Si eu ii spuneam: da’ stiti ca e program de noapte, bla bla … Culmea e ca la testul practic pe care i-l dadusem a facut bine (nu va ganditi la prostii ca nu am bagat-o sub birou). a plecat si dusa a fost. Asa ca si de partea cealalta ai parte de prosti si de neprofesionisti. Cel putin copchiii mai tineri sunt varza, nici macar nu se ostenesc sa vina la interviu.
F tare dar ce zici de cazul meu cand dupa 2 ANI m-au sunat daca sunt interesat, si bineinteles i-am trimis la plimbare.
imbecilele de la multinationala la care lucrez procedeaza la fel. aveam nevoie disperata de un om in locul meu ca sa pot pleca pe o pozitie mai mare (nu ma lasau sa plec pana nu aduceam inlocuitor). aduc eu cv-uri peste cv-uri (vreo 8) de la fosti colegi, prieteni, oameni care sa nu ma faca de ras si care sa aiba sanse sa ma inlocuiasca si apoi ma pun pe asteptat. dupa vreo 3 luni imi zice una de la HR ca procesul de recrutare s-a incheiat si ca nu a gasit om viabil. ma apuca spumele si ma apuc sa-i sun pe astia sa-i injur ca m-au facut de ras la interviuri. ce raspuns am primit de la fiecare? „nu stiu frate, nu m-a sunat nimeni de la voi!”
sa nu le dai la muie cand le vezi pe hol?
Am fost la interviu acum un an pt o pozitie de admin it in cadrul unei firme destul de mari de consultanta HR (deci intern pt ei). Mi-a zis tipa ca ma suna sa imi zica daca am fost selectat, eu inca mai astept si acum in fata telefonului…:D Daca nici astia nu sunt in stare de un feedback ce pretentii sa mai ai de la firmele obisnuite…
Iar daca sa zicem dupa o luna doua de asteptare inca stai dupa un raspuns din partea lor si incerci sa-i contactezi pt un raspuns fie ca-i alba sau neagra, probabil vor spune ca esti disperat. Uneori nu este vina celor de la HR ca raspunsul vine dupa doua – trei luni de la interviul initial, cunosc cazuri in care s-a stat atat din cauza managementului nehotarat sau neglijent.
@Fen: ah, nu esti singurul. au mai patit si altii.
hai sa va zic cum e si din cealalta perspectiva. am nevoie frecvent sa angajez oameni in echipa mea, e entry-level si sunt posturi cu fluctuatie mare de personal.
nu cerem mare lucru, oleaca de engleza, ceva calculator peste hi5 si mess si multa vointa in a incepe o cariera la o firma cat de cat respectabila.
sefa de la hr imi selecteaza zeci de cv-uri, ma apuc si ii sun, stabilesc cu ei intalnire. ne pregatim de interviu (jocuri, prezentari, simulari, teste tot tacamul)
procentul celor care se prezentau la interviu era de 30%. din aia care nu veneau, maxim 10% ne anuntau in prealabil
cat priveste calitatea candidatiilor sau cunostintele….te doare mintea. sunt invers proportionale cu pretentiile. si cu cat scade varsta cu atat sunt mai slabi
va vine sa credeti ca am avut nevoie de 2 luni ca sa angajez un operator de baza de date?
desigur, ce spun eu nu se aplica celor cu o anumita specializare.
am ajuns la concluzia ca piata fortei de munca din .ro este imatura din toate punctele de vedere
si, da, noi ne anuntam toti candidatii pe care nu-i selectam
Si mie mi s-a intamplat sa ma duc in vara la un interviu. Sunt tehnician constructor. Trebuie sa mentionez ca sunt fata si am doar 26 ani. Sa revin. Deci ma duc in vara la interviu. O duduie de vreo 45 ani, grasa, libidinoasa si cu tenul incarcat de farduri in culori pastelate, ma intreaba cati ani am, cu toate ca avea CV-ul meu in mana. Ma gandesc ca din cauza emotiilor (invidiei) i-a fost greu sa faca scaderea si ii raspund, politicos:”25″… „Pai nu e posibil sa ai cunostinte in domeniu la o varsta atat de frageda” Imi venea sa ii spun duduii ca frageda-i ma-sa, dar am zambit politicos. Interviul a fost mai ceva ca un examen. Eu ma bucuram, pentru ca imi puteam etala cunostintele. Bineinteles ca nu au sunat. Intre timp, evident, m-am angajat in alta parte. Ieri dimineata ma suna de la firma respectiva sa ma intrebe daca pot veni la serviciu. Eu, bulversata, dupa concediu, ma abtin sa nu rad zgomotos. Politicos ii spun doamnei ca m-am angajat intre timp. Doamna:”Daaaaaaaaa?” Eu:”Da! De ce sunteti surprinsa?” Doamna:”Si lucrati in domeniu?” Eu:”Da!” Doamna:”Si nu vreti sa va mai ganditi? Poate doriti totusi sa va alaturati echipei noastre” Astazi am fost, asa pentru simpla mea distractie, la ei la firma. O atmosfera de rahat, un colectiv mult prea batran chiar si pentru azil. Aveau nevoie de fapt de un copil de mingi, pe care sa-l manevreze ei cum vor, sa faca munca „de jos”, pe un salariu de rahat. O alta duduie, la fel de stearsa si plina de grasime imi spune:” Nu avem cum sa-ti oferim mai mult de 1300 RON; dar ai ce sa inveti de la noi”. Nu mi-am mai putut stapani indignarea. ” Multumesc, doamna, dar nu ma intereseaza! i-am raspuns. Am venit din pura curiozitate. Castig de trei ori mai mult.” Mi-am asezat tacticos manusile lungi de piele in maini, mi-am pus poseta pe brat, am spus un rasunator „O zi buna!” in timp ce m-am intors apasat pe calcaie si m-am indreptat catre iesire, clatinandu-mi soldurile mai ceva ca modelele de la Victoria Secret’s pe podium.
Stiti ii ce zice tipa sefului care va suna dupa 3 luni de la trimiterea CV-ului?
„- V-am spus sefu ca asta e bun. Si-o gasit de lucru.”
…eu am fost sunat cam la un an de la un interviu. Atunci m-am distrat copios si am crezut ca e ceva ce nu se intampla des. Se pare ca nu sunt singurul :))
eu am fost sunat de catre HRul unei firme pentru a ma angaja desi lucram la ei de 2-3 luni!
iar partea de feedback chiar negativ …nu am primit ever telefoane de acest gen:)
In postul cu Munca la google care facea trimitere la un articol de pe techcrunch niste fosti angajati spuneau ca au asteptat 5 luni (atat dureaza procesul de angajare la google) ca sa stie daca au fost acceptati. Tu te miri la 3 luni? Au si altii lenesii lor…
Cred ca e ceva in neregula si cu angajatii, si cu angajatorii. Adica nici unii, nici altii nu pot pune mana pe telefon/calculator si sa anunte ca NU sunt interesati. Ambele categorii considera ca, daca nu dau niciun semn, se intelege de la sine. Sunt o gramada de conversatii care se incheie cu „va vom contacta noi” – da’ de unde, nimeni nu te mai contacteaza. la fel cum sunt o gramada de conversatii care se incheie cu „Va sun eu sa va spun daca e ok sa vin maine” si la fel, acolo se ingroapa tot. Cum ar fi sa sun si eu la unii care m-au intervievat acum 3, 4 luni si sa ii intreb ce mai fac, daca le e bine si ca m-am gandit sa vin de maine la munca. Iar ce-a patit Stefan, sa fie sunat de cei la care deja lucra, e de rasu-plansu
Păi după faza cu procesul de angajare la Google, are rost să mai despicăm firul în patru aici?
@zoso – daca erau disperati dupa ce le-a plecat gogul incompetent lasa-i sa stea tot asa, in zeama lor. o merita cu varf si indesat, pana si-or lua hr-izde care sa stie sa-si faca treaba.
Să ştiţi că sunt şi excepţii. Merg la o fimră foarte mare de HR din TM. Faza a fost cam aşa:
– Bună ziua, mă numesc Potaie.
– Studii superioare?
– Da.
– N-avem locuri. De curiozitate vă întreb: ce aţi terminat?
– Automatică şi Informatică Industrială.
– Îmi pare rău. Nu vă putem ajuta…
Numai că nu m-au scos afară (într-o manieră cât de cât elegantă) pe geam. Dacă le ticeam că am şi master cu siguranţă mi-o luam în freză…
Vedeţi, se poate să ai şi feed-back instantaneu…
In Romania, angajatorii (ma refer la cei competenti) i-au luat de obicei cateva tepe cu fosti „profesionisti”, si de aceea nu mai au incredere in aspiranti…. Exista insa joburi pentru care nu pot sa iti evalueze cunoastintele, si trebuie sa te creada pe cuvant.
Mi se pare absurd sa dai interviul cu cineva de la HR, cei de acolo trebuie cel mult sa filtreze CV-urile. Angajarea trebuie facute totdeauna de viitorul sef, cu ocazia interviului el are ocazia sa te cunoasca, si tu de asemenea ai ocazia sa vezi ce om e.
Si ca sa dau 2 exemple: eu, interviu timp de 3 zile (cam 6 ore pe zi am stat in firma zilnic), discutia finala de 1:30 ore, raspunsul in 15 minute (afirmativ :D); cunoscut, interviu odata pe luna timp de 4 luni, pana la angajare.
Asa am patit`o si eu la ubisoft acum 1 an pt jobul de game tester.
Ma cheama la interviu, dau interviul practic. Il trec, pe urma urmeaza interviu in romana pe urma unu in engleza. Le trec pe toate si raman sa ma contacteze. Ma angajez la Sanoma si ma suna astia de la ubisoft dupa 3 saptamani sa aduc actele aferente pentru angajare. Si au ramas foarte mirati cand le-am spus ca m-am angajat.
Si eu am patit din astea cand au zis ca ma suna orice ar fi ultimul exemplu fiind chiar cei de la internetcorp chiar daca vorbisem foarte cordial deja vorbisem de defectele defunctului plugin.ro.
@Programare Sociala – problema e ca la Google stii dintainte ca procesul dureaza atat. Dar cand ti se spune ca „te sunam pana vineri indiferent daca raspunsul e pozitiv sau negativ si eventual sa programam etapa a 2-a a interviului”, iar ei suna la pulivara, deja cred ca e o problema cu hr-izda respectiva.
Sunt satul de departamentele HR de la diferite firme. Au sute de oameni selectati pentru iuterviu. De multe ori uita si pe cine au mai chemat. Pe mine m-au chemat de 2 ori sa dau acelasi interviu. Ei vor repede un raspuns de la tine, dar ei niciodata nu stiu sa anunte daca e alba sau neagra.
Tot legat de HR, cum se face ca nici nu se uita pe aplicatii ? Abia daca o treime din CV-urile venite de pe e-jobs/bestjobs sunt deschise. Nu pot sa cred ca nu au timp sa se uite pe toate CV-urile in conditiile in care au aplicat doar 70 de persoane pentru un anume post.
Departamentul de HR nu suna pentru ca este scump si pentru ca treaim in Romania!;)
Mi-a placut partea cu „mustar pe paine asteptand sa ma sunati”.
Articol bine scris si care chiar mi-a provocat rasul, bravo.
Trei luni e pentru aia norocosi. Eu m-am trezit la juma de an dupa. Ce se intamplase ? Postul fusese scos din circuit (eu = neanuntat, evident). Dupa ce juma de companie de PR plecase la concurenta astia aveau nevoie de oameni. In loc sa-mi spuna asta, ma suna o tuta sa-mi zica ”Felictiari, ati fost selectat pentru job !”.
ciudat este ca nici macar nu se mai vizualizeaza cv-urile. semn clar ca anuntul e pus la misto, ca nepotul directorului din dept X se incadreaza perfect cerintelor .
HRii din Ro nu-s inca la nivelul la care ar trebui sa fie… putini sunt cei care stiu sa sustina un interviu si care se mai sinchisesc apoi sa-i zica e „da” or „ba”
Heh, ca nu suna nu e pana la urma un capat de tara. Dar cum ar fi ca singurul feedback dupa interviu sa fie de la seful tau care te ia in particular dupa cateva zile sa te intrebe de ce ai aplicat si de ce ai fost la interviu la firma aia? S-a mai intamplat, si inca la „case mari”….