Ai 20 de ani. Esti la inceputul vietii. Asta-i foarte bine. Daca n-ai inca un idol dintre astia <insert a name promoted by media here>, ba mai mult, crezi ca oameni ca Thomas J. Watson sau Hasso Plattner au avut idei excelente, e si mai bine.
Sa speram ca esti la o facultate destul de buna. Da, mai exista si asa ceva.
Nu sustin 100% ideea de a lucra in timpul studiilor universitare. Eu n-am facut-o, poate si de asta. Si m-am descurcat fara sa-mi fie parintii patroni sau cu salarii de manager de multinationala (deci ati inteles unde bat, da… am primit bani de acasa). Am avut si bursa, dar nu toata facultatea. In schimb, am stat in caminele subventionate de stat si atunci aproape toti banii imi ramaneau de cheltuiala. Facultatea e facuta sa inveti, nu sa imparti timpul intre munca si scoala. Mai bine o faci „la distanta”, decat sa nu le faci bine pe niciuna. Poate o practica bine facuta, un sistem de invatamant bazat mai mult pe laboratoare, pe aplicatii si nu pe teorie pura vor duce la studenti mai buni, fara sa fie nevoie sa se simta respinsi la primul interviu dupa absolvire pentru ca le lipseste experienta.
Si acum ajung la ideea din titlu…
In primul rand (si asta inainte de absolut orice altceva!), gandeste-te bine la ce vrei sa faci! Nu are rost sa iti strici studentia, si in final o buna parte din viata, cu un studiu inutil al unor materii fata de care nu ai nicio afinitate. N-are niciun rost sa faci medicina doar de gura parintilor.
Incearca sa faci o facultate ale carei cursuri esti capabil sa le urmaresti si care, cat de cat, iti plac. Nu trebuie sa iti placa toate! Dar daca iti plac macar jumatate, e foarte bine!
Acolo unde esti bun, nu ezita sa iesi in fata! Nu e nicio rusine si ar trebui sa ti se rupa de colegii care te vor arata cu degetul. Normal ca nici aici nu-s bune excesele, dar daca tu stai in ultima banca si patru ani de zile nu scoti o vorba, nu te faci remarcat. Crede-ma, te simti bine atunci cand, dupa zece ani de la absolvirea facultatii, un seminarist stie cu cine sta de vorba doar dupa adresa de mail. In orasele mici (de fapt, oricare altele decat Bucuresti) exista atat de multe conexiuni intre mediul universitar si mediul de afaceri (adica mediul in care urmeaza sa te angajezi), incat e imposibil sa nu gasesti un punct de sprijin dupa absolvire. O vorba buna inseamna mult. Anunturile care promoveaza anumite pozitii, dar cer experienta, sunt foarte multe. Asta nu inseamna ca tu esti exclus din start! Dar aici e momentul in care tu ai nevoie de o recomandare. Si la asta m-am referit cand ti-am spus sa nu stai in ultimul rand in laboratoare. Seminaristii sunt apropiati de tine. In primul rand ca si varsta. E foarte usor sa stabilesti o legatura cu ei.
Evita metodele clasice de angajare. Urmareste postarile pe site-urile de specialitate, dar incearca o abordare diferita de ceilalti 90%. Cauta, informeaza-te, sapa dupa mai mult. Ai de unde, gradina internetului e atat de mare… Utilizeaza tool-uri web gen LinkedIn, Viadeo, Xing… Creaza-ti profil pe unul dintre ele sau pe toate, nu conteaza. Dar sa nu exagerezi cu ce pui acolo! Nu pe angajator il pacalesti. Fii sigur ca te citeste dupa prima discutie. Subliniaza acele aspecte care ti-ar putea oferi un avantaj in fata competitiei si atat, daca n-ai altceva de pus acolo. Retine, poti sa ai sansa sa fii primul care afla de o pozitie deschisa. Profita de asta.
Nu uita sa iti faci si un resume. Scrisoarea de intentie e si ea ceruta, de multe ori. Nu o copia de pe net. Angajatorul a vazut mii de astfel de „copy/paste”-uri. Scrie tu ceva. Nu e atat de strict, dar o prima impresie negativa e mai greu de anulat. Uneori e mai bine sa fii simplu, dar original.
Stai in contact cu ceea ce se intampla in lume in domeniul in care ti-ai ales sa profesezi! Sunt atat de multe schimbari, uneori de la un an la altul, nu te baza doar pe ceea ce ai aflat in facultate!
Pasii de mai sus te pot ajuta sa fi chemat la un interviu la care poate nu te-ai fi asteptat. Asta nu inseamna ca ti-ai asigurat si postul! E o conditie necesara, dar nu suficienta. Te-ar mai ajuta acele cincizeci de procente de care ziceam mai sus… cursurile care ti-au placut in scoala.
Adica mai exact sa scriem pe LinkedIn sau pe alte retele sociale si in CV de ce suntem in stare de mana noastra pe tastatura!
Asa gandesc si eu!
Permite-mi sa te contrazic. Eu sunt de parere ca un om destept poate sa si invete si sa si munceasca in timpul facultatii. Mai ales daca reusesti sa iti gasesti ceva intr-un domeniu care sa iti placa si care, daca se poate, sa aiba legatura cu obiectele de studiu din facultate (asta daca faci o facultate pentru viitorul tau nu pentru a le face pe plac parintilor).
Ce ai putea scrie, ca tanar absolvent, in prezentarea ta de pe LinkedIn, de exemplu? Ca ai absolvit facultatea X? Ca ai pasiunile X si Y? Iar recomandarile pe care le-ai putea primi, pentru ce le-ai primit de fapt daca tu nu ai muncit macar o ora?
Mai exista o capcana in care sunt tentati sa cada multi tineri si anume aceea ca trebuie musai sa ai facultate ca sa iti gasesti ceva de munca. Sa nu uitam ca sunt foarte multe firmulite care cauta, in mod special, absolventi, pentru ca beneficiaza de anumite scutiri de taxe/taxe reduse/impozite reduse, etc daca angajeaza proaspat absolventi. Insa asta nu inseamna ca acel absolvent are viata prea lunga in firma (mai exact, pana cand expira „perioada de gratie”) sau salariu prea mare („stii, esti la inceput, firma este in dezvoltare – automat scuza perfecta pentru „nu dam salarii mari” si nu poti pretinde un salariu prea mare” – adica, mai pe romaneste „taci si zi mersi la cat primesti”).
Am tinut o serie de interviuri, acum cativa ani (desi nu era responsabilitatea mea insa am facut-o la cererea expresa a celor de la HR, domeniul fiind IT-ul iar persoana de la HR a mers pe alegerea noastra, recunoscand ca nu are calificari in domeniu si nu a vrut sa ia decizii proaste. Cu regret trebuie sa recunosc ca am intalnit, in special, proaspat absolventi de facultati de profil Info care nu aveau idee cum arata un controller SCSI sau care nu stiau care sunt atributele ce fac hardurile SCSI mai speciale. Cand am incercat sa intru putin mai in amanunt (in ceea ce priveste „lumea serverelor” – strict hardware bineinteles) nu am avut cu cine discuta. Nu am avut pretentii prea mari, am vrut sa vad daca si cati au avut macar curiozitatea sa citeasca si despre altceva decat ceea ce se preda la scoala. Ba cred ca, daca si-ar fi dat interesul, ar fi invatat din timpul facultatii despre aceste nimicuri si nu s-ar fi facut de ras prin replici de genul „dar noi la facultate am invatat programare in C”. Nu ma intereseaza ce ai invatat si cat ai invatat la scoala, ma intereseaza daca ceea ce stii poate sa te ajute in a te integra cat mai usor in mediul in care am nevoie sa stai si daca te poti adapta rapid din mers, daca ai mintea agera si poti sesiza neconcordantele/problemele care ar putea exista sau daca stii sa faci o banala retea intre cateva calculatoare+imprimante din cateva birouri (da, au existat tineri cu pretentii care imi dadeau niste solutii total ilogice).
A trebuit sa angajez persoane care, fie aveau facultate dar invatasera in cadrul altor firme meserie, fie oameni fara diplome inalte dar care au avut curiozitatea de a pune mana si a invata singurei. Si nu a fost o alegere gresita, iar rezultatele s-au vazut imediat.
Nu toata lumea are nevoie de programatori sau web-developeri.
Asta am incercat si eu sa sugerez. Nu iti ajunge sa ai doar instruirea din facultate. Mai ales in IT, unde informatiile au o perisabilitate foarte mare. Dar nici sa lasi scoala pe planul doi… LinkedIn te ajuta sa-ti faci o retea prin care sa fii la curent cu trend-urile actuale. Nu mai poti sa fii economist cu creionul chimic dupa ureche si cotiere. Ai nevoie de ERP-uri, de tool-uri de raportare. La Info inveti Bazele si Office, poate si (teoretic) ceva de SGBD, dar fii sigur ca nu iti preda nimeni Crystal Reports.
Ai si nu ai dreptate. Depinde de fiecare ce vrea de la viata. Eu am vrut cariera rapida si am realizat devreme ca reusesc doar prin munca. Asa ca in facultate (Constructii) m-am angajat. Scoala a picat pe locul doi, pentru ca am promovat rapid pe unde am fost si ajunsesem la program full-time flexibil (e ala cand ajungi la 12 noaptea acasa). La final, am facut o pauza de munca (un semestru), pentru a putea termina facultatea si apoi m-am reangajat. Asta a fost partea care sustinea munca in timpul facultatii.
Doi ani mai tarziu, eu sunt in postura angajatorului. Iar tinerii pe care ii angajez (pentru ca, da, ma axez si eu acum pe proaspat absolventi, fiind doi oameni cu experienta in firma) vreau sa stie putin din facultate, dar e mai important sa li se invarta rotitele (firma de inginerie). Si da, e important sa ii cunoasca seminaristii, sa se fi facut remarcati. Eu am ramas prieten bun cu unii dintre seminaristii mei si mereu ii intreb daca mai au cate un student bun. Pana acum, in 3 cazuri, am mers pe mana lor si nu imi pare rau.
Si e cel mai important este cum se prezinta la un interviu. Trebuie sa depuna cel mai mic efort posibil, dar sa-l depuna. Exemplu: daca mergeti la un interviu in costum si se vede pe fata voastra ca nu sunteti confortabil in costum, aveti un punct in plus. De ce? Va doriti jobul macar atat cat sa suportati un pic costumul ala. Asta inseamna putere de a face concesie si un mic gram de determinare. Degeaba scrie asta in CV daca apari la interviu ca si cum te-ai duce in club.
Hm, si ar mai fi ceva: orice ai face, fa o treaba buna; fii inovativ si curios. Entuziasmul pentru lucrul pe care il faci, chair daca e un job temporar, conteaza.
Chiar daca lucrezi la check-out la IKEA, n-are rost sa o faci cu o mutra acra, si refuzand sa iesi din cabinutza ta ca sa scanezi un obiect de o tona care nu e pus regulamentar in cos. Clientii vor observa, colegii vor observa, si seful va observa – de la vanzatori de taraba, pana la ingineri sau consultanti, e vorba de atitudine, nu de activitatea in sine, si o atitudine negativa nu te va ajuta sa creezi relatii interumane sau o oarecare reputatie profesionala.
In primul rand, nu pot decat sa te contrazic in legatura cu ideea de a munci in timpul facultatii. Eu asa am facut, am trecut si prin facultate cu bine, iar pentru varsta mea (22 de ani) am un job foarte ok. Nu sunt Superman, deci cred ca oricine poate (in ideea in care nu este o facultate foarte solicitanta, gen psihologie, medicina etc.). Iar asta aduce un plus de valoare in fata colegilor ce au preferat sa frece duda in timpul facultatii.
In al doilea rand, as vrea sa fac o nota cu privire la articol. Imi pare rau, dar pur si simplu nu vad sa aduca nimic nou. Genul asta de sfaturi le gasesti pe orice site de profil (Best Jobs, Ejobs, whatever). Poate putin mai multa creativitate nu ar strica…
Diferenta? Pe site-urile gen *jobs.ro gasesti teorie. Eu ti-am vorbit de experienta personala. Si intr-un caz si in celalalt, e optiunea ta ce faci cu informatia.
LE: Eu nu sunt HR. Sunt IT professional. N-am fost un tocilar in facultate, n-am avut 10 pe linie. Si am luat suturi la greu de la cei ce mi-au predat materia preferata. Dar am reusit sa ajung acolo unde mi-am dorit. Da, a fost si chestie de conjunctura, recunosc. Si am avut noroc. Dar, pana la urma, si pe asta tot tu ti-l faci. Sa nu intelegi gresit, n-am nimic cu cei ce muncesc in timpul facultatii. Dar eu, daca ar fi sa reiau de la momentul in care am fost admis, tot n-as face-o.
Cristi,
Legat de aspectele menționate de tine:
„Ce ai putea scrie, ca tanar absolvent, in prezentarea ta de pe LinkedIn, de exemplu?
Nu ma intereseaza ce ai invatat si cat ai invatat la scoala, ma intereseaza daca ceea ce stii poate sa te ajute in a te integra cat mai usor in mediul in care am nevoie sa stai si daca te poti adapta rapid din mers”.
După cum bine știi, LinkedIn are mai multe secțiuni în care poți trece sesiuni de comunicare, premii, cursuri, proiecte în care te-ai implicat în timpul facultății.
Nu crezi că astfel de activități spun ceva despre om și îl încadrează într-un mediu anume?
@Petrevs
Sincer, nu cred ca LinkedIn e un mediu bun de promovare pentru un tanar absolvent. CV-ul lui, chiar si cu toate activitatile suplimentare, va fi in competitie cu multe alte CV-uri de oameni care sunt exact la fel. Cum ar face un angajator diferenta? Un interviu bun de HR (ceea ce se numeste fit scan) nu va fi niciodata inlocuit de trei randuri la extra-curriculars.
LinkedIn, pentru mine, e un mediu in care profesionistii deja stabiliti fac networking; nu spun ca absolventii recenti nu merita sa fie acolo, e doar ca, sincer, nu o sa-i vada nimeni, chiar daca sunt fantastici.
Mai bine bati la usa.
Daca esti entry level, te ajuta sa cauti tu posibilele oferte. Nu esti neaparat TU vizibil, dar ai informatia pe care o fac altii publica. Dupa un timp, ai ce sa pui acolo.