Eram la ceva eveniment în familie prin toamnă, când încă era ok, și un unchi mă ia și mă duce la o vecină, că are ceva de discutat cu mine, că știe că eu mă pricep la internet (asta când nu lucrez la ProTV)(vorba aia, MediaPro, ProTV, tot aia, las’ că știm noi). Long story short, avea doi copii care erau disperați că vor să ajungă influenceri. Școala mai pe planul 3, important e să găsim noi momentul prielnic prin care să ajungem influenceri.
Asta a fost așa, descoperire la mijlocul discuției, că inițial m-au întrebat dacă am auzit de Dorian sau Selly, dacă am idee cât se câștigă din așa ceva, dacă e adevărat ce scrie prin ziare (mii de euro pentru un clip, sute de euro pentru o poză).
M-am lovit de un zid foarte ferm când am încercat să le explic că doar 1% fac sumele alea de care au auzit ei, alți 10% fac sume mai mici și restul mor de foame. Important era de aflat de la câte mii de abonați te caută brandurile și câți bani faci la fiecare pas.
Bois, 11% fac bani, 1% fac bani serioși. Neah.
Hai s-o luăm din sens invers, zic eu în capul meu. Ia să vedem ce faceți pe Youtube. Numele canalului nu era în primele 5 pagini de rezultate, că e generic ca naiba. Clipurile nici atât. Am ridicat din umeri. Pe Instagram era ceva activitate, poze de bun simț, gândite și studiate, nu aruncate cu lopata, dar sub 1.000 urmăritori. Strânși în câteva luni. Prea multe.
Dar ideea de bază e asta: copiilor le trebuie explicat de ce nu trebuie să te lași de școală cu gândul că o să faci bani ca influencer. Și e greu, că nu poți să-i spui “bă, n-o să reușești acolo, ține-te de școală”. Nu ai cum.
Intr-un fel, e de apreciat nenea. Se intereseaza, incearca sa-si inteleaga copii.
Ca ei poate sunt niste lenesi si cauta scuze sa nu se chinuie cu scoala, asta e altceva :). Pana la urma de ce nu-l iau ca exemplu pana la capat pe selly sa-si continue studiile iar in paralel sa gaseasca nisa de influencerit?
Păi tocmai aici e problema. Că astora mici li se vinde fum și o idee că și ei pot fi influensări, că nu contează școala, viitoru e în făcut care maimuța și dat cu părerea pe bani.
Dar șobolanu ăla rujat de Selly se ține de școală, a luat bacul cu 9 , poate se bagă la facultate, muncește de rupe pentru conținutul pe care îl face, nu doarme pe o ureche.
E parșiv, nu prost, disciplinat, ordonat, croit sa facă bani. Restul de crăpători de semințe visează femei, mașini, faimă, lăutari, fără să facă nimic.
Cam asta este diferența și ce anume nu pricep la papagalos.
ai incercat sa discuti despre onlyfans cu vecina? si acolo sunt multe influencerizde interesante
apropo de renunțat la școală și făcut mare influencer: ce notă a luat la bac copchilul ăla mare influencer?
„Acum o săptămână, după ce a ieșit din sala de examen, Selly spunea că a făcut tot și că va lua nota 10. Astăzi a postat pe Instagram toate notele obținute: limba română – 9.50, matematică – 9.60, biologie – 9.70. Astfel, are o medie finală de 9.60, nu departe de nota de 10 pe care a preconiza.”
Nu e rau, dar cum zice Vali, 1%.
ca șelly să aibă cls, 100.000 vloggeri au 10 afișări per clip.
de unde eu trag o concluzie cam așa: vrei să fii mare influencer? burta pe carte, copilaș!
Măi, nu înțeleg ceva. E așa fără griji meseria asta de influencer? Că trebuie să fie online 24 din 24, să te implici, să ții minte ce a zis ăla despre ălalalt, să ai stil și gust etc. Mie mi se pare foarte stresant și obligat.
Este, dar copii ce aspira la treaba asta nu vad lucrurile astea.
În mare parte de acord cu tine, mai puțin legat de partea cu ”stil și gust”.
https://9gag.com/gag/az1Z5Yb
Da fix, din moment ce China a trebuit să areste lumea pentru că postau review-uri de mâncare pe youtube-ul lor îs convins că sondajul ăla e fix real.
Tovarășe, ne-au întrebat de la ceva institut ce vor să fie copiii chinezi?
Pune și tu ceva să facă impresie bună tovarășe!
Și aia a fost. În comunism la noi oficial 99% doreau să fie pioneri și proletari nu?
De fapt pentru China trebuia sa fie „membru de partid” in loc de astronaut :))
1. Le cumperi o diploma.
https://newskillsacademy.com/course/become-social-media-influencer-certification/
2. O să sară firmele pe ei.
in doar 45 de minute?!
Cat a costat toată treaba asta?
Întreb pt un prieten :))
Dacă toată lumea se face influencer cine o să mai rămână să fie
… influențat
Pana la urma asa e in orice domeniu:
1% din cei care se pregatesc sa fie astronauti ajung in spatiu
1% din cei care incep un business ajung sa faca peste 1 mil de dolari
1% din cei care vor deveni programatori ajung sa lucreze la Google/Apple sa tina conferinte
1% din bloggari au succese
Si asa mai departe…
Daca ala ajunge din influentat sa castige decent (nu sa moara de foame) foarte bine, deja e un succes.
1% e mult, vrei sa spui 1% din 1la% din 1%
Ca programator nu mori de foame daca esti in aia 99%.
Ca influencer daca nu esti in top 10% e practic un hobby, sau ajuingi sa te vinzi pe onlyfans si/sau pe dubai-express. :))
Zi-le ca daca nu au diplomă de bac nu le dau firmele contracte.
Si dacă vor contracte mari le trebuie si o diplomă de facultate ok
sau sa se-apuce de manele
@Bogdan, dupa care il aud pe Colo zicand ca si-a bagat picioarele in ea de scoala si nu se duce sa dea BACul.
Sau puteai sa le arati venitul tau din youtube si sa ii intrebi daca pot sa traiasca din el
ei vor sa devina buhnici, nu…
100€ sunt 100€.
Vorba aia, „nu sunt poponar, dar 100 EUR sunt 100 EUR”.
Valabil și în alte domenii:
Fotbalisti, maneliști, videochatiste.
Pentru fiecare vedeta exista mii de anonimi.
https://www.gsp.ro/sporturi/baschet/special-gsp-ghita-muresan-vorbeste-sincer-si-direct-despre-viata-in-america-si-despre-baschetul-romanesc-85-dintre-jucatorii-care-se-retrag-din-nba-raman-fara-bani-542147.html
Da’ fotbalul nu le mai place ?
Ai incercat sa le explici ca doar 11% din influenceri, dar 90% din onlyfans?
Cred ca iti dau mail in legatura cu o colaborare.
-echipament camping, avem
-topare, maceta, tigaie fonta, avem
-hamace, avem
-locuri salbatice la 20 km de Brasov, avem
-duminica ma plictisesc, avem
Nu am camera video, nu stiu sa filmez si nu am spray de urs.
Cum ar fi sa punem la treaba cele de mai sus sa facem clipuri cu gatit in salbaticie, am inceput eu ceva in ianuarie, am vreo 50 de subscriberi pana acum.
Eu zic ca mai merge un canal de youtube, de gatit pe langa cele cateva milioane care sunt deja.
nu poți păstra ideea asta până când vine căldura?
Pe zapada ursul e mai vizibil de departe, pe gheata si mai bine ca trosneste
https://youtu.be/j8EHLv2ePpI?t=212
@Cristi ce imi facusi, doar ce am mancat si salivez aici…
Nu cred ca ai cum sa le explici, fiindca experienta de viata o dobandeste fiecare pe cont propriu, nu din carti / filme / spusele altora. Teoria nu tine locul lovitului cu capul de pragul de sus pe cont propriu, care e cea mai buna lectie. Degeaba ii spui copilului sa nu puna mana pe gratar, ca frige. El nu stie ce inseamna sa se friga la mana, dar dupa ce invata asta din proprie experienta, nu mai pune mana a doua oara.
Le poti explica diferenta dintre o cariera (care pune painea pe masa, unde si scoala are un rol formator) si un hobby (activitate facuta din placere, fara a astepta mari recompense financiare, daca iese si un ban de covrigi din asta, cu atat mai bine, dar nu e obligatoriu). Prea multi copii (in fiecare generatie a fost la fel) confunda cele doua, si vor sa faca dintr-un hobby o cariera. E loc si e de dorit sa fie loc atat de una, cat de cealalta in viata oricarui om echilibrat.
Concluziile le vor trage singuri, in functie de ce modele urmeaza in viata si de ce comportamente au vazut la parinti (faptele, nu sfaturile/ vorbele).
Ai dreptate, dar vin cu completarea ca au ce sa invete copiii din carti. Cititul ajuta.
Eu cred ca trebuie sa ii explici cata munca implica asta. Multi cred probabil ca pun 2 poze pe Insta si arunca brandurile cu bani in ei….
Cand devii influencer pe bune? La 5k followeri, la prima campanie peste 500 lei platita sau cand?
Ca din ce vad pe insta sau mai bine zis de cand tinderuiam intensiv+follow la toate smizdele, cred ca cifra aia de 1% e mult umflata :))
Pai cand „influentezi” lume sa faca ceva. Poti sa ai si 500 de followeri dar aia sa fie ce trebuie. Daca conving din 500 de potentiali clienti 300 sa isi cumpere Maserati sunt influencer taur comunal pe treaba mea. Daca ma maimutaresc non stop si reusesc sa adun 20000 de fomisti din care abia combin 1000 sa participe la o tombola de cipsuri sunt pe nicaieri.
In primul caz esti taur comunal, in al doilea bou de jug.
Pana la Selly mai manca si multi altii o pita de pe spatele prostilor. Ieri a venit un vecin la mine. Fiica lor de 6 ani danseaza nu stiu unde si daca nu o las pe a mea si mai inca una sa mearga sa faca filme la un coregraf ca o sa le puna pe tiktok, youtube si cacaturi. Ba esti prost la cap ? Dai bani pe tampenii si a mica nu stie nici sa se stearga la cur(true story) si tu visezi sa o faci vedeta ?
Mirajul in adolescenta mea era cu modeling-ul, la fete. Veneau niste dubiosi prin scoli cu pliante lucioase, te vrajeau sa vrei sa ‘fii model’, iti ziceau ca ai arata super in poze. Ne gadilau cu ce voiam sa auzim, ziceau la toate ‘vai esti frumoasa’. Daca muscai, urma sa pozezi pe banii tai, faceai si un curs tot pe banii tai (parintilor), si abia la final intrai intr-un fel de preselectie, din care se alegeau doar vreo 3-4 din sute de fete, adunate din tot orasul. Pliantul promitea ‘faima si bani’ la toate, dar evident teapa, dupa ce agentia isi facea treaba si lua banii tuturor disparea subtil din peisaj. Cam tot la fel ca la influencere…numai 1% ajungeau pe culmile promise in pliant.
Erau simplu prin anii 2000, putin inainte si putin dupa. Acum treaba s-a mutat si multiplicat. Ai coregrafi, ai pozari, ai makeup artisti, frizeri si cursuri online/offline unde te invata sa te promovezi si sa aduni like-uri de la prosti si sa speri ca daca iti arati fundul fie o sa sara din multime un „peste mare” sau o sa ajungi ceva vedeta.
Dupa aia s-au mutat la parinti – mamicile au mult mai multi bani decat adolescentele si daca le zici ca broscoiul lor e frumos numai bun de poze imediat musca.
Broscoi…ahahahhahha
Modelingul a murit acum muuult timp, eu ma chinui sa gasesc exemple de persoane care au facut bani ca model (nu de videochat) în România, nu italia sau SUA, în ultimii 20 de ani … cred ca urmeaza influentarii acusi … mnah, asa se întâmpla când nu te organizezi
Ăia fac foamea azi cred, în fiecare vară apar în toate orașele din țară în zonele centrale cu aceleași pliante și aceleași poveste.
Deja sunt ca un cancer care s-a răspândit peste tot.
Vestea bună e însă că oamenii s-au cam obișnuit cu ei și nu prea mai pun botul. Dar din când în când tot se mai găsește câte una săraca ce plătește 400 lei pentru ședință foto la copilul de 1 an pentru că are potențial să apară în reclame.
Eu vad altfel problema in Romania, toti influencerii/artistii sunt fomisti maxim si distrug efectiv piata… de asta-l vezi pe Smiley peste tot, deasta are Selly tot felul de campanii total nerelevante fata de activitatea lui… practic dupa parerea mea e o laba in cerc continua intre influenceri si artisti, iar daca vrei sa intri in cerc trebuie sa devii sclavul unora sau altora.
Noroc cu internetul că altfel Selly & co. s-ar arde-n găoz („ai ochii ca cafeaua, da’ te freci în cur ca nessu’) pentru 5 lei prin Olanda, iar apoi ar poza în România în „om de afaceri”.
nimeni nu vrea să meargă la al doilea cel mai popular vlogger. mai ales dacă primul cel mai popular nu refuză. la artiști asta e viața, vrei la delia, delia nu vrea, te duci la al doilea cel mai popular.
@Vali- Nu le explici tu, ca strain. Copiii isi iau exemplele de la cei relevanti lor-parintii, prietenii si zeii temporali din social media care se adreseaza lor, copiilor. Tu, Vali Petcu, esti relevant pentru noi, nu pentru generatia necoapta crescuta cu Disney Channel.
Desigur, e bine sa reamintesti constant ca doar 1%, poate 0,xx% reuseste sa faca bani seriosi, dar copiii aia vad deocamdata numai basinile unor selly, dorian popa sau colo, ori astia nu spun cum se fac banii, doar isi arata *valoarea*.
Ce influencereala fac pustii astia fara scoala?….oh wait…..nevermind.
Ma, eu am facut multe alegeri proaste si ma simt destul de looser. Chiar daca imi place profesia, nu mor de foame si am liniste in casa. Dar, clar, sunt un looser si am facut multe alegeri gresite in adolescenta. Puteam ajunge departe.
Lasa-i, domne, sa fie looseri!
Trebuie explicat astora ca „influencereala” contine si multa prostitutie. Trebe de multe ori sa spui ca nu’s ce kkt e suuper. Desi cel mai des nu e. Daca era produs bun, nu se ajungea la reclama de influencer.
coca cola? bmw? moet? apple? cam de kkt.
@Bo$$: Am zis „cel mai des nu e”, adica e posibil sa fie si cel mai extraordinar. Desi din lista aia, parerea mea ca pt bmw si moet preturile-s nejustificat de mari, apple da, e cam de kkt, iar coca cola – meh who cares? Cati bani poti lua pt lins la oo pe coca cola? influencer incepator fiind…
A avut Zavoranca ceva de zis pe subiectul asta. Am ras cu muci.
Chiar daca Zavo are tot banetu’ de la ma-sa si tac’su, ea doar a stiut sa toace, mi-a placut cum a terfelit-o nitel pe pestritu https://www.instagram.com/p/CHOIK4CMZpB/
Apple nu erau faimoși pentru că nu dădeau 2 bani pe social media și din astea?
Adică chiar nu bagă bani în reclame din astea? De fapt nici nu știu în ce bagă reclamă că n-am văzut niciodată o reclamă de la ei, nici când eram în SUA. Erau doar în magazine secțiunea apple dar se vedea că nu e făcută de apple ci de magazin.
În schimb Samsung și Huawei aveau standuri clar făcute de ei. Dar tot la Apple era înghesuiala. Nu-mi dau seama pe ce merge bugetul ăla de marketing al Apple.
Era o vreme cand toti aveam bloguri si speram sa facem bani :))
Acum sunt influenceri si content creatori.
oarecum offtopic. 1% se infecteaza. 2% din aia 1% mor.
ne hotaram si noi? e mult sau putin? pentru ca nu-i asa, e altfel atunci cand ti se intampla tie…
stiu, sunt analfabet functional, dar asta nu implica ca nu inteleg semnificatia cifrelor.
1% cred ca e cam mult. Cred ca 1 la milion fac bani din asta. Restul – videochat
Românii alcătuiesc un popor fascinant. Încă din basmele de acum peste 100 de ani, alea transmise din gură în gură, reiese clar că românul ar trage mai degrabă o ţeapă rapidă decât o zi de muncă cinstită. Aventurile lui Păcală sunt o serie lungă de ţepe şi şmecherii. Păcală e leneş, arogant, mârşav, nu se dă în lături de la furt şi, în general, e arhetipul cocalarului din ziua de azi. Nu e de mirare că poveştile cu Păcală s-au perpetuat pe cale orală atât de fidel şi că au avut aşa o tragere la români.
Românului nu-i place munca. Românul vrea rapid, vrea uşor şi vrea puţin. Singura ocazie în care vrea mult şi greu e când e ziua de plată, să simtă că atârnă galbenii în buzunar.
Observ cu tristeţe că tineretul urban menţine vie tradiţia asta a lui Păcală. Ţeapa e la rang de artă în România. Nesimţirea e ceva de admirat şi nu de condamnat. Tunul e ridicat la rang de artă şi idolii actuali ai tinerilor sunt fraţii Becali şi maneliştii care au obţinut tot ce au prin furt, fraudă şi şmecherii felurite.
O categorie aparte care numai nu dispare din România e cea a românului dornic de câştig rapid. Ceva între şmenarul de cartier şi copilul educat. E ăla prea laş să fure dar îndeajuns de curajos cât să nu vrea să muncească. Şi e într-o dilemă, pentru că Bac nu are, la şcoală nu i-a plăcut, are şi el nişte plăceri mici pe care ar dori să şi le întreţină şi acum a avut sclipirea aia care i-a şoptit că a venit vremea să facă bani din ele.
Clubberiţa
Ideea
De la 15 ani de când i s-a dat drumul din casă după ora 23.00 a ţinut-o tot prin baruri. Ştie să se machieze, ştie să danseze dar cam atât. Şi cum serile de chef i-au ocupat şi dimineţile, s-a trezit pe la 21 de ani fără Bac, cu zero aptitudini şi o dorinţă acerbă de a continua cu acelaşi stil de viaţă. Şi-atunci se face fata fotomodel. Că aşa ştie ea – că fotomodelele trebuie doar să stea pe podium şi să zâmbească. Şi aia ştie şi ea face, ba chiar are experienţă. Aşa că clubberiţa se face fotomodel la sediul unei firme dubioase dintr-o suburbie a Craiovei şi aşteaptă să vină contractele grase. Atât doar că n-a luat în calcul că mai există alte 1220 de craiovence care au avut fix aceeaşi idee ca ea. Ba – mai nasol – cam jumătate arată mai bine decât ea şi au apărut prin diverse reclame la pufuleţi.
Faza de negare
Aşa că fotomodelul devine hostesă. E un fel de fotomodeleală mai nasoală, în ideea că trebuie să te mai şi mişti. Şi stă şi împarte pliante pe la evenimente din care înţelege doar 10%: ceva cu injectoare; săptămâna trecută fusese un antivirus, dar nu contează – la fel de frumos a zâmbit şi acolo. Din când în când zâmbeşte şi mai intens câte unui ins în costum şi cravată, că poate e genul cu bani. Uneori insul muşcă momeala şi-atunci se bucură de câteva seri prin club unde îl flutură prin faţa amicilor ca pe un token de netăgăduit al succesului profesional.
Izbirea de realitate
Pe la 25 de ani fotomodelul devenit hostesă a trecut deja (poate) prin faza de animatoare în club. Şi-a mişcat fundul pe undeva prin Mamaia dar părinţii ştiau că e la mare cu prietenii. Are 25 şi începe să le observe pe alea de 18. Unele au Bac. Unele au chiar mai mult Bac decât ea, că parcă rămân în club mai mult şi nu dorm câte cinci într-o cameră. Începe să se gândească la cum toată chestia asta cu modelling-ul se prea poate să fi fost o greşeală. Are o nouă idee şi – din nou – e sigură că e prima fată de 25 de ani din Craiova care s-a gândit la ea: îl va prinde pe unu’ şi nu-i va mai da drumul. Renunţă temporar la ifose, adoptă o alură de trecută prin viaţă, ba chiar îi şi dă dreptate tipului de mai multe ori decât îşi îngăduise în trecut. Şi tipul pleacă, şi încearcă cu al doilea. Şi al treilea. Pentru că unul tot va prinde. Şi-l ia pe ăla care are maşină, chiar dacă nu BMW, şi are o garsonieră, chiar dacă nu vilă. Dar măcar e a lui.
Gamerul
Ideea
Se joacă de pe la 8 ani. A început timid, cu Call of Duty sau alt joc de-ăsta de se jucau românii prin Internet Cafe-uri acum 10 ani. Ştie toate armele, mod-urile, mişcările. Ştie hărţile şi domină cam 95% din populaţia autohtonă cu care joacă. I se spune chiar că este bun. Are un nickname cu rezonanţă ameninţătoare, impune respect celor mai mici decât el. Acu’ are 19 ani, şi-a picat Bac-ul şi visează la o carieră de gamer profesionist. Să-l plătească firmele să se joace, pentru că e prea bun ca să se joace gratuit.
Faza de negare
N-a ajuns să poată face streaming ca PewDiePie. Deşi – dacă te gândeşti bine – ar avea ce arăta lumii. League of Legends, HOMM, ba chiar şi Quake. Arde de ciudă că nu-i este recunoscut talentul şi-i ştie după nume pe toţi taivanezii ăia de 15 ani care apasă pe butoane în faţa unor ecrane imense la campionatele de Starcraft II. Dar umblă zvonuri pe Internetul românesc. Ceva despre firme care angajează testeri de joc. Ceva despre salarii imense, în dolari. E treabă serioasă. I-a scris-o chiar Z3rg4Life, şi ăla nu minte, că doar e moderator pe forum. Începe să caute. Zvonul devine vis. Va lucra într-una in companiile alea clujene, cu sedii care arată ca un fel de Google mai mic. Va avea PC-ul lui – mereu cu hardware de ultimă generaţie – şi se va juca toată ziua. Va face exces de zel şi va sta peste program, pentru că lui îi va fi uşor. Asta pentru că – spre deosebire de foştii colegi care trudesc prin sesiune la Drept şi Automatizări – lui îi va fi uşor.
Face asta de o viaţă întreagă.
Izbirea de realitate
Dar viaţa e greu. Şi-a depus CV-ul în vreo două locuri şi în primul i s-a cerut Java iar în al doilea ziceau ceva de cunoştinţe C. El nu le are cu chestiile astea, deşi a insistat că update-ul Java i-l face PC-ul, automat. Are 24 de ani şi vreo 5 eroi Guild Wars, 3 în LoL şi încă vreo doi în Lineage. După doi ani încearcă să-i vândă, dar toată lumea a trecut la Minecraft şi toate orele alea de trudă prin tărâmurile magice ale Trollvardstein-ului nu mai contează acum nici cât o ceapă degerată. Eroii din LoL sunt doar biţi. Contul de World of Warcraft l-a dat pe 50 de dolari unui coreean. N-a mai vândut un item în Guild Wars de vreo trei luni, dar simte că e aproape de sabia aia cu nume magic pe care o caută toată lumea. Stă tot cu părinţii.
Blogerul
Ideea
Toţi colegii lui de clasă aveau bloguri. Ţine minte chestia asta clar. Ba unul din clasa alăturată avea şi domeniu propriu, şi încă pe .ro. Din toate combianţiile încercate de el pe wordpress.com cam toate ălea bune erau luate, aşa că a rămas cu despre-cum-zic-io.blogspot.ro. Va ajunge mare ca Zoso, ca Arhi. Anul viitor pe vremea asta va sta cu cafeaua lângă el şi laptopul Apple pe masă şi-şi va tasta viaţa. Şi-atunci cineva va mai da doi bani pe Bac şi teze? Va face bani din blogging, că doar nu e el mai prejos ca ăilalţi!
Începe în forţă, scriind şase articole la foc rapid, în prima zi. Aşa cum ştie el. Nu le face lungi, că a ginit el faptul că textele trebuie să fie cam cât pui patru degete pe ecran. Le dă titluri aşa cum a văzut că fac ăia prin ziare. Şi-a fost mai şmecher ca şi colegii lui, că a luat în calcul şi publicul feminin, aşa că a trântit clipul ăla cu pisica, ăla de circula alaltăieri la ora de română prin telefoanele colegilor.
Faza de negare
Au trecut două săptămâni. Două săptămâni undeva între speranţă şi agonie. A cerut link de la toţi colegii. I-a abordat până şi pe ăia mai mari. L-a luat la interval şi pe ăla cu .ro din clasa alăturată dar ăla i-a pufnit în nas. Nu-i nimic – îi va lăsa un comentariu anonim pe site mai spre seară, să nu dea de bănuit.
Şi nu-şi explică. Nu-şi explică. Doar a făcut totul cum trebuie: a şters toate comentariile răutăcioase care făceau mişto de gramatica lui; a lăsat comentarii SEO pe alte bloguri şi vreo 3% din ele chiar au fost aprobate; s-a înscris în sute de directoare web. Şi cu toate astea, 80% din trafic e de pe undeva din Guatemala, Google Ads nu i-a adus nici măcar doi cenţi iar firmele la care a ofertat spaţiu de reclamă nu i-au răspuns.
Izbirea de realitate
Au trecut doi ani. Colegii care îl citeau până acum s-au dus la facultate. El mai are de aşteptat. N-a scris pe blog că şi-a picat Bac-ul, că şi-a promis că nu scrie nimic despre viaţa lui personală. Are doi-trei comentatori care-l vizitează destul de des iar asta îi dă speranţă. Are puseuri în care scrie mult şi des. Experimentează: politică, fotbal. A dat în toţi ăia care trebuie: Arhi, Zoso, Visurât, Gaben. Le citeşte site-urile cu sfinţenie, instalează ce instalează şi ei. Roagă lumea să dea like pe Facebook, spamează constant pe Twitter. Are deja sute de articole, zeci de combinaţii, idei, poze furate de la alţii şi cu watermark-ul şters. Tema e impecabilă, din alea luate de pe torrent. În doi ani şi ceva a făcut undeva peste 45 de dolari, cam jumătate din ăia vânzând link-uri altora mai puţin informaţi ca el. Şi nu înţelege: are conţinut, are temă, a lăsat puzderie de comentarii cu link către site-ul lui. Îi detestă pe ăia care au reuşit. Uneori le cere sfaturi sub anonimat ca seara să-i înjure tot de sub anonimat. Dar se uită cu admiraţie la blog. E creaţia lui. E blogger. Merge la blogmeeting-uri. E în blogosferă. Va fi cineva. Într-o zi.
Tl;dr
Influencingul funcționează doar dacă ai un hobby/ceva relevant pe care vrei să îl împărtășești cu lumea. Și ca orice hobby normal îl faci pentru tine, nu ca să încerci să scoți bani din el. Platforma e doar un mediu unde să experimentezi cu hobby-ul respectiv. Dacă e ceva de conținutul respectiv, vei aduna fani, după care poate deveni sursă de venit în mii de feluri. Dar până atunci e doar un hobby pe care îl faci din plăcere. Asta aș explica copiilor.
vii tu cu logica acum. lumea e aici sa injure. bine, mai putin coloja. el e alergic la injuraturi.
dar ai dreptate. infleuncer e ala care a dovedit deja, preponderent offline ca e bun la ceva si vorbeste online despre aia.
practic, dorian si seli sunt influentari. au dovedit deja ca sunt capabili sa prosteasca pe multi pentru bani. asa ca multi din aia prostiti incearca si ei…. practic sunt infentari in influenting.
Ar mai fi de adaugat ca trebuie sa fii si extrovert si carismatic. Sau poate esti extraordinar in ceea ce faci, pana in punctul unde nu prea mai conteaza carisma.
Acum nu zic , exista si influenceri introverti de success, dar aia sunt 0.01% din 1%. Si de obicei au avut deja succes in altceva inainte de a deveni influenceri.
adăugire: o altă analogie este că acei follow-eri sunt exact ca prietenii. Așa cum un cont gol de instagram nu aduce niciun ban, în viața reală este foarte greu să te descurci fără să cunoști persoane. Ca să îți faci prieteni ai nevoie de niște calități (hobby-uri comune, caractere cât de cât asemănătoare, plăcere în a discuta). După ce începi să cunoști persoane te poți dezvolta, și mai apoi există posibilitatea să faci și niște bani (atunci când prieteniile devin contacte).
E cam greu să ai o masă mare de oameni care să te felicite la foc automat și să te mai și plătească fără să faci nimic, deja sună a comunism.
my two cents.