Cristi Neagoe, drept la replică

Sau cum se face presa la Jurnalul National. Cu furt de poze de pe flickr, cu insailari grabite, totul pentru a atinge scopul de a arunca noroi in ICR.

Nu sunt prieten cu Cristi Neagoe, din contra, acum 2 ani cand ne-am intalnit prima oara eram cam suparat pe el. Si nu numai eu, ci si alti oameni din blogosfera. Dar asta nu inseamna ca imi place sa il vad tarat in noroi, gratuit.

Randurile de mai jos sunt trimise de el lui Sorin Oancea, Andrei Badin si Rasvan Popescu. Badin, cu buna stiinta, a publicat ce a vrut. De ce? Pentru ca el publica in Jurnaul National, ia Neagoe e un luzer care nu publică nicaieri.

Dezminţire

Andrei Bădin, senior editor la Antena 3, a postat în ultimele săptămâni informaţii false despre mine, pe care posturile de televiziune Antena 1 şi Antena 3 le-au preluat fără nicio sursă validă. Singura sursă citată a fost blogul lui Andrei Bădin. Adică Antena 3 citează Antena 3. Aceasta nu poate decât să urmărească o multiplicare ilegitimă a surselor.

Ţin să precizez că niciuna dintre acuzele şi defăimările care au fost aduse persoanei mele nu este reală:

Nu am statut de diplomat.

Nu beau urină, nici pe mea, nici pe a prietenei mele, nici pe a altcuiva.

Nu am nici o legătură cu MISA sau cu practicile sale.

Pozele postate pe blogul www.badin.ro nu îmi aparţin. Ele sunt realizate de prietena mea, artist fotograf şi ilustrator. Tot ea deţine drepturile asupra fotografiilor, care însă nu i-au fost solicitate nici de Andrei Bădin, nici de vreun alt reprezentat al trustului Intact. Fotografiile fac parte din proiectul unui jurnal vizual pe Flickr şi au fost realizate în vara anului 2007, când nu eram încă angajat al ICRNY.

Pozele nu au fost postate pe internet de mine, ci de prietena mea. Andrei Bădin cunoştea acest fapt, deoarece i-am răspuns la întrebările pe care mi le-a adresat pe mail în data de 3 august 2008, şi pe care, lăsând deoparte evidenţele de până aici, am ales să le consider de bună credinţă. Am crezut că Andrei Bădin chiar încearcă să îşi facă meseria. Răspunsul meu a venit pe 6 august, însă domnul Bădin nu l-a luat în considerare, ca şi cum nu ar fi primit această informaţie.

Iată un print screen al schimburilor noastre de mail: attached.

Cele două surse pe care domnul Bădin le citează ca fiind postate pe „mai multe bloguri cu tenta clara exibitionist-perversa” sunt texte literare, nu depoziţii. Nu cunosc niciun fel de incompatibilitate între a fi scriitor şi a lucra pentru Institutul Cultural Român. Au făcut-o Augustin Buzura, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş, Bedros Horasangian, Carmen Firan, Magda Cârneci etc. În fapt, mulţi dintre angajaţii Institutului Cultural Români sunt intelectuali activi, care publică beletristică, eseistică, lucrări de specialitate, texte polemice.

Identificarea autorului unui text cu personajele unei ficţiuni este o eroare. Domnul Bădin mă identifică în mod tendenţios şi intenţionat drept subiectul textelor pe care le citează, folosindu-se de o tehnică aproape nelipsită din intervenţiile sale – scoaterea din context.

Primul dintre cele două texte citate de Andrei Bădin apare pe un blog colectiv numit Aglomerări Spontane, la care particip. Fragmentul este o auto-ficţiune construită pe o idee similară cu cea din povestea „găinii cu ouăle de aur”.

Cel de-al doilea text a apărut în revista online Tiuk!, editată de scriitorii basarabeni Mihai şi Alexandru Vakulovski, şi este ilustrat de Dan Perjovschi (singurul artist român de până acum care a expus la Museum of Modern Art din New York). Textul respectiv a fost scris cu cinci ani în urmă, în iulie 2003, şi a avut momentul său de atenţie mediatică când actorul Cătălin Babliuc l-a ales pentru a-l interpreta la Gala Tânărului Actor (ed. 2006) de la Mangalia. Performanţa sa, scrie criticul de teatru Iulia Popovici, „a suscitat protestele unora dintre cei prezenţi (critici şi directori de teatru). Cu toate acestea, revista Observator cultural şi Teatrul Imposibil din Cluj au decis să-i acorde lui Cătălin Babliuc un premiu, într-o secţiune paralelă premiilor oficiale ale Galei, pentru alegerea textului lui Cristian Neagoe şi pentru excelenta formulă a interpretării acestui text”. Revista Observator Cultural a publicat în numărul 338 din septembrie 2006 un interviu cu Cătălin Babliuc şi un fragment din textul meu „Fres”.

Evenimentul a fost consemnat în presa vremii de publicaţii precum: Cotidianul („Monoloagele de cartier au aprins specialiştii”), Ziua („Bătălia clasicilor cu modernii, la HOP” şi „Becali, câştigător la Gala HOP”), portalul cultural LiterNet, site-ul UNITER.

În ceea ce priveşte restricţionarea accesului la textele şi fotografiile mele, am luat această măsură din pricina sentimentului de agresiune repetată şi constantă la care am fost supus şi a cosecinţelor pe care această defăimare le are asupra mea, a prietenei mele şi a celor apropiaţi nouă. Pot justifica fiecare dintre acţiunile mele. Solicit doar să mi se ceară punctul de vedere. Nu am fost contactat de niciun jurnalist al trustului Intact de-a lungul atacului mediatic la care am fost supus.

Regret de aceea că, fără a putea să-mi ofer punctul de vedere, aceste informaţii au fost şi sunt deturnate împotriva instituţiei al cărei angajat sunt şi pe care o respect.

Îmi asum fiecare dintre acţiunile şi lucrările pe care le-am produs. Le voi repune în spaţiul public când voi considera că pericolul acestei calomnii a fost depăşit şi că lucrurile au fost repuse în lumina lor justă.

Cristian Neagoe