Am dat peste un topic dintr-un grup de facebook și am selectat de acolo cele mai bune răspunsuri.
Avem de toate:
- oameni care se plâng că le-a crescut rata
- oameni care au luat cu rată fixă și nu le pasă ce vine după
- oameni care nu vor să ia credite, că au avut și, prin magie, banca le-a luat casa, ei fiind nevinovați
- oameni care nu pot să strângă bani de avans
- oameni care vor să lase ceva la copii. ei nu au doi lei pe ei și mor de grija moștenirii
- oamenii care nu înțeleg că băncile nu fac acte de caritate și se miră când fac calculele că trebuie să plătească dobândă la banii pe care îi iau (ăștia sunt preferații mei)
- oameni care au cumpărat o casă și nu știau nimic de impozite, de mobilat, de veselă, de nimic.
Oameni între oameni. Văd multe oportunități aici pentru bănci, trebuie doar să fie cineva deschis la minte să se apuce de ele, că poporul e căpos de nu se poate.
Aș vrea să existe două puncte pe fiecare contract de credit, scrise cu bold, pe care ofițerul de credit să ceară creditacului să le citească cu voce tare. Și să fie așa:
- din ce crezi tu că se plătesc sediile băncilor? din creditul ăsta pe care îl iei, da? înțelegi asta? semnează aici.
- tu chiar credeai că iei 100K împrumut și dai tot atâta înapoi? nu ai făcut un calcul simplu? 500€ pe lună rata ori 12 luni ori 30 ani nu dă 100.000€, nu? hai, calculează încă o dată și apoi semnează aici.
Ratele la un credit imobiliar s-au dublat in ultimii zece ani. Chiar si fara cresterea ROBOR, au crescut in medie cu 50% pana anul trecut.
Dobanzile practicate de bancile romanesti sunt extrem de mari in raport cu alte tari, inclusiv sucursalele acelorasi banci prezente in Romania.
Un exemplu rapid – Spania – niciuna din bancile comerciale nu are dobanzi la imobiliare mai mari de 3-4% (inclusiv la dobanda fixa), cu multe fiind in zona 2-3%.
La noi sunt de la 8% in sus, camatarie cu acte in regula.
Comisioanele nu sunt transparente si afisate vizibil in momentul prezentarii ofertei, nici macar in momentul unei banale tranzactii la ATM.
Nu stiu pentru ce sunt platiti cei de la Supraveghere Bancara sau BNR, ca sigur nu „muncesc” in interesul cetatenilor, iar de guvernanti nici nu mai spun.
Cine te OBLIGĂ sa iei credit cu 8% euro? E mult? Mergi mai departe, așteaptă vremuri mai bune, dă la buci cu prezervativ , economiseste ceva, eventual mergi in Spania la munca si ia de acolo cu 2-4 %.
Cine te obliga sa cumperi orice, nu neaparat un credit bancar ?
Societatea, presiunea continua din partea tertilor, in era consumerismului, conglomeratele, inclusiv autoritatile, social media.
Omul zilelor noastre este crescut si educat doar pentru a deveni un produs care cumpara alte produse.
Iar tu esti idiotul util care faciliteaza acest fenomen.
Vali, hai ca ai mulți cititori ‘inteligenti’ ….uite câte manute roșii i-au dat lui Nicu…
Bancile care functioneaza in tari care au ca moneda euro isi stabilesc dobanzile in functie de BCE. Dobanda de referinta a BCE este 2% parca. La astia 2% se adauga marja bancii. In Romania farul calauzitor al bancilor este BNR. Dobanda de referinta a BNR este 6 sau 6,5%. La astia 6-6,5% se adauga marja bancii. Daca iei un credit in valuta, atunci mai ai si niste costuri legate de riscul valutar, pe care banca le introduce in dobanda.
Completare: ca sa nu intelegeti gresit, mai sus cand vorbesc de BNR ma refer la creditele in lei.
Car,manutele se dau cu hate nu neaparat ca omu nu are dreptate.ca are, da cand tu ai credit si vine unu sa iti zica ca esti prost,ia ma da-l in pl….m
Tru story. Orice fel de rationament o sa zgandere pe cineva oricat e de corect
Cât timp prețurile apartamentelor cresc, dobânda la credite imobiliare este prea mică. Românii încă se împrumută și cumpără în continuare. Când piața imobiliară se va bloca și prețurile vor începe să scadă, atunci vom vedea și dobânzi mai mici, pentru că băncile vor avea nevoie să atragă creditaci. Momentan, nu există această nevoie, românii se înghesuie să ia un credit.
@cristi,este parțial adevărat ce spui tu acolo,de fapt erste Austria împrumută BCR la dobânda euro plus ceva comision……dobânzile de referință BNR sunt acolo și ele sa zicem ca avem banca națională,impotenta în ideea în care avem doua bănci românești,cec și Transilvania,care la rândul lor împrumută euro ca să finanțeze credite de la parteneri externi.
Jegoase sunt tot felul de comisioane în România,care în alte tari nu exista,ca să nu mai zic de asigurări la credit….condițiile sunt jalnice fata de ce primești ca și condiții și acoperire în vest(exemplu…ramai fără job,6 luni se amână plata ratei fără cost sau dobanda).
Eu consider ca în România băncile funcționează ca un cartel,iar clienții nu au de ales și atunci cotizează ca eroii.
@Becaly asta se intampla atunci cand ai un climat economic si politic imprevizibil. Azi, 28 decembrie, guvernul a adoptat 11 ordonante de urgenta si 59 de hotarari de guvern, prin care a introdus inclusiv taxe si impozite noi, fara ca acestea sa fie dezbatute cu mediul de afaceri. Toate riscurile astea sunt incluse in costuri, iar costurile sunt platite fie de consumator.
E grav dacă nu înțelegeți de ce dobânda in Spania e 2-3% iar in România 8%, România o țară mai apropiata de țările bananiere cu oligofreni in parlament, o țară cu război la granița, voi când împrumutați bani, cui vă simțiți mai bine să dati, vărului corporatist sau vărului bețivan din Cucuietii din Deal, unde e riscul mai mare să nu ii mai vedeti? Ai mai si luat 200 de mânuțe verzi.
@Damian las-o-n plm tu inca mai pui botul la vrajeala cu incertitudinea mediului de afaceri ? Aceeasi dobanda era si cand economia crestea bine de tot dupa 2014 si cand nu era razboi. Pur si simplu s-a dus vorba in lume ca suntem neam de prosti si aici merge sa ai dobanzi si profituri duble in general nu doar in domeniul bancar fata de vestul europei. De asta sunt preturile si dobanzile care sunt.
Era vrajeala aia cu provizionul pastrat din profitul anual pentru vremuri nasoale. A venit pandemia si toata lumea era „e clar trebuie sa inchidem afacerea/ dam oameni afara”, putini care au adus bani de acasa asa cum sustineau ca o vor face cand era intrebati de profiturile mari. #gigi24_e_fix_antena3_dar_de_dreapta
@N, asa e, e vrăjeală că România e condusă de oligofreni corupți care schimbă legile în functie de șpagă sau că anumite partide sunt sub influenta rusească, că românii dau țepe bancilor, iar țara e amplasată în estul sălbatic al Europei, că reprezentanții unor partide, PSD, Aur ce au peste 50% din electorat, urlă săptămânal la TV despre naționalizarea companiilor străine. Când dai credite pe 30 de ani, mă gândesc că îți iei mai multe repere, nu doar profitul din ultimii 5-6 ani al unor companii căpușate de neamurile politicienilor, companii ce au primit multe avantaje din partea statului.
Cum dracu’ era aia cu „deșteptul învață din greșelile altora și…”?- că nu mai țin minte continuarea.
…și noi restul din greșelile creditacilor de pe feisbuc.
Se plânge lumea aiurea… cel puțin la otp, credit imobiliar, scrie pe un sfert de pagina:
„Exemplu : dacă ircc ajunge la 20 % , rata dumneavoastră creste de la 1750 lei la 6890 lei” citez din memorie…
Dar ce vrei mai simplu și mai exemplificat decât atât??????
@Ivv, hai dom’le ca nu are cum sa creasca atat…
Toate discutiile alea sunt rezultatul asupra modului in care imobiliare si tot ce tine de asta a fost reglementat in Romania. Avem niste parinti care au cumparat apartamente pe bani de tigari in tenebrii ani 90, respectiv niste copii care daca vor sa scapa de traiul cu parintii au urmatoarele alternative:
1. Se muta in chirie ceea ce in Romania inseamna sport extrem.
2. Isi cumpara o casa prin diverse mijloace(combinatii,munca si probabil un credit).
3. Emigreaza la diverse munci prin vest.,
In toata afacerea asta pune bancile care au facut enorm de multi bani in tara noastra cu binecuvantarea BNR. Incepand de la modul in care s-au dat credite in CHF, JPY, EUR si culminand cu faptul ca dobanzile au fost mai mari fata de ce era prin jur daca voiai in RON. Pe langa asta pune noile complexuri rezidentiale care in esenta sunt noile cutii de chibrit de pe timpul lui Ceasca, doar ca ai termopan si poate caldura mai buna.
Categoric oamenii au si partea lor de vina, insa cand tu joci zaruri cu ala care pune plumb in ele nu ai sanse prea mari de castig….
În ’90 eram aproape 23 milioane de locuitori și aveam loc. Acum câți suntem, 19-20 de milioane. Din ’90 până azi s-au construit peste 1 milion de locuințe noi și am pierdut 3 milioane de locuitori, dar nu mai avem loc.
@uberscool
Nu mai ai loc că înainte aveai 23 de milioane împrăștiați în toată țara, acum ai 19 milioane în 4-5 orașe.
@ubercool,@CristianBanu
La nivel de infrastructura si servicii publice, marile centre urbane au foarte mari intarzieri. Asta in acelasi timp in care numarul populatiei din ele a crescut constant. Chestia asta cetateanul de rand o percepe cand vede cat de aglomerat e orasul, cat de complicat este sa gaseasca un loc la o scoala, eternele probleme cu serviciile publice(apa,gaze,curent). Pur si simplu autoritatile publice nu au putut tine pasul cu dezvoltarea si dorintele oamenilor.
Chestia asta influenteza pretul care indirect ii face pe unii sau pe altii sa apeleze la un credit. Ca din cauza bancilor anumite preturi sunt umflate pot fi de acord, dar odata cu 2023 o reasezare/consolidare o sa se intample. O sa-mi para rau de unii care vor realiza ca valoarea reala a imobilului a scazut, insa jocul asta este prea pervers.
Clar, te-a platit oculta mondială sa dai vina pe săraci. Cum ar putea să știe un om ca dacă dobânda este variabila ar putea să crească?
„nu stiu tata, eu am luat dobanda variabila cand era la ROBOR la minim istoric si ma gandeam ca urmatorii 30 de ani o sa ramana la fel” /s
Oamenii nu citesc contractul de credit sau scadentarul dat de banca si nici zecile de articole de educatie financiara de pe net. Plus ca multi traiesc intr-o realitate paralela (fie cea “stau in chirie pana la 80 de ani”, fie “habar nu am ce inseamna mentenanta unei case”).
E un parteneriat intre banca si debitor.
Bancile de ce nu fac in asa fel incat debitorilor sa fie 100% clare conditiile ?
De ce nu se chinuie ca tot procesul sa fie extrem de transparent ?
Pentru ca daca ar face-o, numarul de clienti ar scadea abrupt.
Bancile sunt direct interesate sa aiba cat mai multi clienti, inclusiv din randul celor cu potentiale probleme la rambursarea ratelor, pentru ca legea e scrisa in avantajul lor si sunt destule agentii de recuperare a creantelor incat toata lumea sa fie multumita.
Imi amintesc acum cativa ani, cand se discuta legea darii in plata, era plin de justitiari care infierau cu manie proletara amaratii care se trezisera cu ratele triplate.
„Cum, de ce nu au citit conditiile ?! De ce au luat credite daca nu stiau ca nu le pot plati ?! Plasme in rate !! Medicamente !!!!”
Atata ura fata de aproapele tau nu am vazut niciunde altundeva.
Si aproape exclusiv, ura vine tot timpul din partea unora „din clasa de mijloc”, orbiti de frustrare si resentimente fata de generatia care nu a votat cu cine si-ar fi dorit ei, care sa le ofere „tara ca afara”.
ce zici tu, franț? și ce or sa facă oamenii care vor case? de unde vor lua banii?
Nu ne mai saturam de „educatie financiara”, toata ziua stam cu ea in gura si o propovaduim si altora. Urasc visceral sintagma asta, mai ales ca e folosita pentru a masca, in majoritatea cazurilor, tot felul de scheme priamidale si tot felul de combinatii din care niste fraieri pacalesc alti fraieri.
@Mihai C – hai sa fim realiști și să lăsăm mania proletară la o parte. Băncile vor să facă bani nu să aibă probleme și au grijă unde își mențin riscul.
Nici o bancă din lume nu vrea sa preia imobile și să le vândă pentru ca sunt costuri ridicate și scopul băncii este sa miște bani, nu imobiliare sau mașini, ca altfel schimbau domeniul firmei.
Daca băncile ar fi așa inebunite să aibă cât mai mulți clienți ar fi simplu – schimba ceva in condițiile de creditare și brusc creste masa de clienți. De exemplu sa crească procentul de îndatorare din total venit de la 30 sau 40% cât e azi la 60 sau 80% și brusc o sa fie coada la credite de la statia de metrou până la ușă băncii.
Sau sa scoată verificarea istoricului, ca ei oricum vând casă și fac bani, ce contează acel istoric?
“ Bancile de ce nu fac in asa fel incat debitorilor sa fie 100% clare conditiile ?”
Dar ce ti-ai dori mai mult din punct de vedere transparenta?
Primesti un scadentar. Acolo ai clar dobanda, rata, suma de plata, data platii, SUMA TOTALA DE PLATA LA FINALUL CREDITULUI, ce vrei mai mult?
@vali „ce zici tu, franț? și ce or sa facă oamenii care vor case? de unde vor lua banii?”
Acum ne intereseaza ce or sa faca oamenii ?
Daca oamenii nu se incadreaza pe profilul de risc, banca nu le da credit, deci pula casa, dar si pula griji.
Nu ti se pare cam ipocrit sa te doara de grija oamenilor dupa ce ii faci idioti ca nu au citit contractele cap-coada, mai ales cand interesul bancilor e ca acele conditii sa nu fie citite, iar clientul sa contracteze creditul ?
Dan, educatia financiara eo mare problema in ultimii 15 ani de cand au crescut si veniturile populatiei si iresponsabilitatea, oamenii au uitat 2008-2009, stiu oameni care se chinuie cu mii de euro lunar si altii care sunt ok cu 700, despre ce vorbim.
Totu e desprr educatie financiara, ca ppate nu ai nevoie de seria 5 cand tu castigi 1000e lunar si mai merge alh-u inca 10 ani. Stii ce zic?
Extrapoleaza la orice, case, masini,cumparaturi, jimmy chu, late la 18 lei, a 15-apereche de adidasi, maldive. Etcetcetc
”ce zici tu, franț? și ce or sa facă oamenii care vor case? de unde vor lua banii?”
Nătărăii care se înghesuie la credite sunt principalii vinovați pentru creșterea exorbitantă a prețurilor. Eu am strâns din buci aproape 6 ani ca să pun bani de o parte. Cu ce a contribuit și soția și ce am primit de la părinți, am cumpărat cu banii jos, dar am conștientizat și am simțit fiecare leu pe care l-am economisit și pe care l-am cheltuit cu apartamentul.
Tăntălăii care se îmrpumută la bănci nici măcar nu apucă să vadă banii ăia, sunt doar niște cifre pe un ecran, care se mută în câteva minute de pe un cont pe altul. Pentru ei nu înseamnă nimic că dau 5000 euro în plus, că înseamnă câțiva lei în plus la rată, eșalonat pe 30 de ani cât se împrumută ei. Azi dă acceptă unul să cumpere cu 1000 euro în plus, mâine altul acceptă încă 1000 euro în plus și tot așa, că pentru ei nu înseamnă mare lucru.
Eu am negociat tot și comisionul agentului și prețul apartamentului și prețul amenajării și al mobilierului, că eu muncisem deja pentru banii ăia și știam ce înseamnă.
Dacă băncile nu ar mai acorda credite așa de ușor, oamenii ar fi obligați să facă economii, să strângă din buci, să ia telefoane mai ieftine, să mănâne mai rar în oraș, să bea bere mai ieftină, să meargă mai puțin cu mașina, să își cumpere haine mai ieftine și mai rar, să renunțe la abonamentul la netflix etc. Să dea 1000 euro în plus nu ar fi mai așa de nesemnificativ, ar negocia totul la sânge.
De asemenea, cel care vinde apartamentul, primind mai puțini bani, ar cumpăra și el, la rândul lui, mai ieftin, să se încadreze în banii pe care i-a primit.
Toate astea ar menține prețurile la un nivel rezonabil. Cât timp băncile acordă credite oricui și toți fraierii se înghesuie să se milogească la bancă pentru un credit, prețurile vor rămâne sus.
adică educație financiară subtilă.
Exact, doar ca banca nu vrea sa te educe, vrea sa-ti ia banii.
„Tara te vrea prost” – always and forever.
@MihaiC, @F are dreptate cu privire la o parte din clienții băncilor. am lucrat într-o bancă.
unii oameni nu citesc, efectiv nu citesc acel contract, e în limba română, eu apreciez că e rezonabil de inteligibil pentru cine a terminat cu măcar un 6,5 pe bune 8 clase. pt cine vrea mai mult, în general angajații băncii explică.
mulți nu citesc, nu întreabă, nu nimic. pe cuvântul meu, sunt pe modul ”dați-mi banii, văd eu cum mă descurc dup-aia”.
cum zice @F, ai un scadențar, poate modul de calcul al ratei e fizică cuantică combinată cu teoria secvenței ARN, dar pzm, scrie negru pe alb că iei suma x și după 20-30 de ani, ajungi să returnezi băncii suma x+y și re regulă x+y= 2x. în contractul meu scrie, știu sigur, pentru că l-am citit.
mihai c, papitoiule, unde plm era compasiunea si grija fata de aproape acum cateva zile cand a fost accidentul de la pasajul unirii cand faceai ca maimuta la gard ca tu ai treba , nu te fute grija pe tine de prostii aia?
hai mai baga ca deja ai luat-o rau pe aratura…
Sa amintim si onestitatea bancilor, cu clauze ascunse cu litere mici prin contracte, sau supraevaluari la cumparare si subevaluari la faliment personal, aranjamente cu executorii..
thebblack eu gandesc la scara macro si in special la romani, ma doare in pula de grecoteiul prins in grilaj si de care nu isi va aminti nimeni peste 6 luni.
Vezi poate ai ceva ucrainieni de salvat, marș.
Iar toate ăstea adunate, ca un hivemind (nu exprimat), ar comunica băncilor să termine cu mizeriile?
Domnul Isărescu se supără dacă aude chestii din ăstea.
mihai c, tu te ‘auzi’ vorbind?
gandesti la nivel macro dar te intereseaza romanii, nu grecoteii sau ucrainienii..
detaliaza te rog acest concept. macro-ul ala specializat pe romani adica. da’ nici pe aia toti.
nu, vibe-ul tau nu e de dragos. e de molie.
Vali, e usor sa comentezi fara sa faci un efort sa intelegi si partea cealalta. Mi-am asumat dobanzile, mi-am asumat ca platesc dublu, e ok. Dar din cauza cresterii dobanzilor in ultimul an, astazi platesc mai putin in principal decat plateam acum 8 ani cand am luat creditul. Bine, eu am luat in 2014 si casa inca nu era finalizata, asa ca la mine rata e mica in comparatie cu altii, dar tot nu mi se pare OK ca dupa 8 ani, eu sa platesc in 92-95% din contravaloare rata doar dobanda, iar restul in principal. Aici e magaria bancilor, ca te fura prin disproportionalitatea intre dobanda si principal in primii ani. Daca azi plateam 50-50 sau macar 70 dobanda 30 principal, era OK. Dar c’mon, pana si principalul, ca valoare, e mai mic decat oricand in perioada creditului, inclusiv prima rata. Am cerut modalitatea de calcul al dobanzii, iar formula e una extrem de cretina, eu sunt inginer, nu contabil, dar intr-un final am deslusit-o. Sunt in fazele finale de refinantare la o alta banca, trecand de pe robor pe ircc, rata scade cu 25%, dobanda fixa pe 5 ani, pot oricand sa platesc in avans chiar si 100 lei, fara sa ma umilesc ca la banca anterioara.
Si da, pentru minte intre chirie si credit, intotdeauna ramane cea de-a doua, indiferent cu ce aer de superioritate comentezi tu si altii ca suntem rupti in cur. In procesul de a face avere, a creste copil, a-ti face job-ul, a avea hobby-uri si a vedea lumea, uneori e OK sa traiesti pe credit in anumite aspecte ale vietii. Da, daca maine imi pierd jobul, banca va astepta dupa colt sa-mi ia casa, dar jura-te ca nu FIX acelasi lucru il face si proprietarul daca stai in chirie. Iar daca scoti casa la licitatie, poate mai primesti si ceva bani inapoi din principal. Poate da, poate nu.
Ti-am dat o manuta verde, pentru ca cred ca ai dreptate, mai putin faza cu IRCC-ul, vezi ca el creste la fel ca ROBOR-ul, doar ca e in urma cu cateva luni.
E bine sa ai in vedere chestiunea asta pe la primavara, in loc sa injuri si noua banca.
Daca tot refinantezi, vezi poate te incadrezi cu rate descrescatoare. In felul acesta o sa achiti lunar o parte fixa de capital, indiferent daca procentul de dobanda va creste pe viitor.
Nu e nicio măgărie. Așa funcționează creditul cu rată fixă în fiecare lună.
Uite un calcul simplu. Dacă tu iei 100.000 euro credit pe X ani, cu dobândă anuală 5% (ca să fie simplu).
Rezultă că tu în primul an trebuie să dai la bancă dobândă 5% din ăia 100.000 euro, deci 5000 euro.
Pentru că banca ți-a dat ție 100.000 euro, atât trebuie să-i dai în primul an, 5000 euro (aia e doar dobânda !)
Presupunem că ți-ai eșalonat creditul pe mulți ani astfel încât rata să fie 600 euro / lună.
Rezultă de aici că în primul an tu vei achita total 600×12=7200euro, din care 5000 își ia banca, deci după un an principalul tău va scădea cu 2200 euro, deci vei mai fi dator băncii cu 97800 euro.
De-asta e dobânda mare la început, pentru că DATORIA ta e mare.
Banca tocmai ce ți-a dat o sumă enormă de bani pentru care își vrea dobânda acum, nu peste 20 ani !
Sper că e clar
arthur, man, nu e nimeni cu aere de superioritate, crede-mă, sunt convins că nu de plăcere ai luat un credit.
@Arthur de ce zici ca te umileai la banca anterioara platind in avans ? eventual zi si ce banca
@ Mihai C: am semnat actele pt preacordare in noiembrie, deci dobanda ramane fixa timp de 5 ani la nivelul ala, no matter what.
@ Bogdan: Da, la proportia aia e ok, din 7200 euro, 5000 la banca, 2200 la principal. E ok, proportia e aprox 70% dobanda, 30% principal. Citeste te rog ce am scris eu, dupa 8 ani si jumatate (!!!) proportia dobanzii in rata este 92-95%. In cazul din exemplul tau, 6840 ar lua banca ca dobanda, 360 euro in principal. Again, dupa 8 ani si ceva!!! Este un pic de diferenta, nu?
@ mrcdl: e vorba de alpha bank, nu i-am ales de buni, i-am ales pentru ca aveau a doua ce-a mai buna dobanda la PC in 2014 dupa CEC, idiotii planetei. Sistemul lor cu plata partiala in avans insemna sa imi iau liber ca au orar 9-17, sa traversez jumatate de oras, depun o cerere, astept sfanta aprobare si sa platesc, completezi o gramada de formulare, etc. La Ing unde refinantez poti direct don aplicatie. Scopul meu e ca acea diferenta intre cat e rata azi la alpha si cat va fi prin refinantare sa o depun ca plata in avans, sa scada rata. Daca reusesc sa fac asta, eu platesc tot atat ca si azi, dar in cei 5 ani de rata fixa scad principalul cu aprox 15-20% din total, fara eforturi majore. Adica gen un efect de bulgare de zapada, cu cat platesc, scade rata si intra tot mai mult in plata avansului care intra tot la principal. Si nu, nu aveam nervii necesari la alpha sa fac asta luna de luna la ghiseu (ca in aplicatia de internet banking nu poti plati).
Arthur, dacă e așa cum zici bănuiesc că ai luat o sumă foarte mare de bani pe o perioadă foarte lungă, cu rata minimă posibilă.
Ia pune un scadențar să vedem și noi ratele din scadențar pentru primii 5-10 ani.
Și eu am avut 2 credite imobiliare la Alpha Bank, unul prin 2008, altul prin 2016, dar le-am achitat în avans cât de repede s-a putut și am scăpat.
Asta e aceeași logică ca a celor cu credite în franci. Li se părea că îi fură banca. Dacă valoarea francului scădea, era toată lumea mulțumită că a tras țeapă băncii. La fel și tu, dacă dobânzile se duceau în zona negativă, ca în zona euro, te frecai pe burtă de ce afacere bună ai făcut.
Dacă nu voiai să ai riscul ăsta, trebuia să iei dobândă fixă.
Arthur, da nu te-ai gandit sa scazi durata creditului de la 30 la 15 ani? Mai ales ca daca zici ca iti permiti sa platesti in avans, sigur puteai sa platesti o rata mai mare? Din start o sa platesti mai mult din principal decat dobanda. Trecerea la IRRC nu o sa te ajute cu nimic… amani cu cateva luni cresterea ratei (o sa depasesti cei -25% de care te bucuri acum in max 6 luni). Singura strategie e sa micsorezi perioada de rambursare.
@ ubercool: cum sa spui ca esti analfabet functional fara sa spui ca esti analfabet functional. Ai citit partea in care mi-am asumat unele chestii, asa-i? Se vede ca esti prost si nu stii ce vorbesti cand spui ca in 2014 sa iti dea banca credit ipotecar pe o casa cu plata pe 30 ani cu dobanda fixa… Dobanda a fost pe negativ daca nu stiai (si probabil nu stiai nici asta), oricum nu-mi mai bat capul cu cei ca tine, ca voi sunteti specialistii care mereu stiti ce sa faca altii, mai putin ce sa faceti voi in viata proprie.
Cam așa arată analfabetismul financiar. Habar nu ai de ce fel de credite exista dpdv tehnic și te plângi.
Citește-le aici și da și pe linkurile din text:
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Fixed-rate_mortgage
Pe tot globul exista tipul de credit in care in rată dobanda este mai mare la început decât returnarea de capital. Peste TOT.
Informați-vă!
Arthur, vezi ca la creditul cu dobanda fixa platesti intre 0,5% si 1% comision din suma pe care o rambursezi anticipat pe perioada in care ai dobanda fixa.
@ cristi: da, la credit de nevoi personale. Am citit contractul, la credit imobiliar nu au comision de plata anticipata.
Sunt mai multe probleme, in realitate si se observa si acolo:
1. bancile din RO crediteaza la dobanzi absurde si statul, din pacate, pare ca gaseste unelte ca dobanzile alea sa fie tot mai mari, in loc sa fie decente si el, statul, sa protejeze cumva cetateanul.
2. sunt multi care scriu pe grupuri d-astea pentru ca l-au vazut ei pe Chifoi sau alt cretin d-asta ca le spune: ” stati in chirie, ca e mai combinatie ” si propaga asta si acolo. Sigur, un credit, cu toate costurile aferente, cel putin, dupa 30 de ani, iti lasa si o casa/apartament, chiria aia, dupa 30 de ani, nu iti lasa nimic ( mai ales ca stim clar apetitul romanului pentru economisire si stim iar, clar, ca daca maine castiga mai multi bani isi va lua o chirie mai scumpa )
3. multi sunt necunoscatori si, evident, la banca nu le zice nimeni: ” Marcele, ai grad maxim de indatorare 40%, ia-ti ceva la care dobanda sa mearga la maxim 30%, sa fii sigur ca, daca se intampla ceva, o mai scalzi pana la 40% din maririle absurde „. Nu, la banca „se gasesc solutii” in asa fel incat si ala care nu si-ar permite sa isi permita, mai departe, fie ce-o fi. ( si da, chiar si la aia cu francii elvetieni, majoritatea au muscat-o tot de la banci si de la: „nu are cum domle sa creasca francul mai sus de 3 lei, ce naiba, cine foloseste francii. Da, da, nu va incadrati la leu, dar uite la franci abia asteptam sa va dam si uite ce dobanda buna, hai luati!”- din punctul meu de vedere aici iar, statul a esuat in a proteja cetateanul )
4. Multi sunt necunoscatori, pur si simplu, dar nu necunoscatori pentru ca asa au ales ei, ci necunoscatori pentru ca asta le e conditia sociala si poate si-au depasit-o un pic si acum castiga un pic peste medie si se lovesc de probleme pe care cei din familia lor sau din cercul lor de prieteni nu le au sau nu le-au avut niciodata, motiv pentru care nu au pe cine intreba si prima persoana dispusa sa ii ajute ( fara sa radea de ei ) este fie broker fie direct angajatul de la banca, fiecare cu interesele lor financiare si ajung in situatii dubioase.
5. chiar si cei mai cunscatori ajung sa ia mici/mari tepe in domeniul asta, vreo clauza agatata pentru ca, nu-i asa, contractul ala e facut sa fie cat mai stufos, cat mai greu de inteles, cu limbaj cat mai specific si nu intelegi cine stie ce pe acolo.
6. sunt multi oameni care nu pot economisi, nu pot concepe ideea de pun x% din ce am intr-un sac si uit ca ii am, dar daca ar avea o rata ar putea sa traiasca la fel de bine sau rau ca pana atunci. E un paradox, poate, sau poate ceva psihic, dar exista si umbla printre noi.
@ Dan – sunt doua aspecte care nu se menționează legate de credite:
1. Ești sărac, prost, umil și timorat, nu știi ce nu știi, nu știi ce faci, nu știi ce să întrebi, tot ce vrei este sa iei credit și să ai casa ta.
Asta ți-o spun din experiența personală, la 20 de ani am vrut să îmi iau credit și aveam ceva de genul 2 întrebări, orice zicea banca era lege pentru mine.
Astăzi i-aș spune unui om să citească pe net puțin, să își facă o lista de întrebări și să meargă cu ea la banca, sa discute pe îndelete. Daca nu i se dau răspunsuri sa caute alt om din banca sau alta banca – însă la 20 de ani semnam orice fara întrebări vă ăla îmi era nivelul de cunoaștere a lumii și cum știam să mă raportez la ea.
2. Oamenii in mare majoritate vor mai mult decât își permit, oriunde in lumea asta și nu vor realitatea, ei vor o cale să își îndeplinească visul – chiar daca nu și-l permit. Eu mai ușor să vezi asta in mașini unde foarte multi in loc sa își cumpere un Logan de 3 ani și cu 100 de mii de km la bord prefera un BMW sau AUDI de 10-15 ani și 250 de mii de km deși aia sunt absolut toți banii lor și întreținerea la Audi-ul ăla mare și plin de opțiuni costa de 4 ori cât la Logan și ei nu își permit să întrețină mașină – însă mai bine așa decât un Logan.
Sa ridice mana sus cei care citesc conditiile contractuale de la inceput pana la sfarsit, toate paragrafele de pe cele cateva zeci de pagini, la fiecare credit contractat, de la casa la nevoi personale, overdraft, IFN, sau carduri de credit.
Majoritatea se uita maxim la rata dobanzii si la scadentar, fac un calcul scurt mental si semneaza, se bucura, isi freaca mainile si apoi asteapta sa le intre banii in cont.
Iar faptul ca nu citesc contractul ii absolvă de vina, nu?
Eu nu le citesc, pentru ca nu am semnat nici unul din lista amintita de tine.
Bigbear – deloc, ce incerc sa spun e ca oamenii sunt influentati sa nu le citeasca, se ajunge la o mentalitate colectiva in care nimeni nu mai citeste contractele.
La fel cu clickul pe Accept la cookies/GDPR.
Si ca institutiilor de credit le convine asta, pentru ca banii si-i recupereaza oricum, intr-un fel sau altul. Cu dobanda nesimtita.
Educatia financiara nu ar trebui sa fie despre cum sa fii un bun platnic catre camatari/banci/IFN-uri, ci cum creditul in sine ar trebui sa fie o masura de ultim resort.
@Mihai C Nu vreau sa fac pe desteptul, dar trebuie sa stii unde sa te uiti. Pe langa ce zic colegii mai sus legat de dobanda, suma datorata si altele, citesc numai de al dracu tot ce e scris cu litere mici :))) Oamenii in 2022 inca nu stiu ca dobanda scrisa mare si DAE sunt 2 kkturi diferite si pe tine te intereseaza al doilea aspect, dar pt asta trebuie sa iti placa scoala ori uitam ca 50% din populatie e analfabeta functional.
Eu am citit tot ce scrie în contract. Notarul m-a întrebat dacă am înțeles și îmi asum ce scrie. I-am spus să mă întrebe pe sărite din el. I-am răspuns corect la toate întrebările.
Dobânda este variabilă, 0.85% + dobânda la 3 luni a BCE. Cât a fost negativă a fost bine. Acum e cu 100€ în plus. Dar tot e mai bine decât 4% fixă.
Asta în Italia, evident. Nu am întâlnit notar în România să te întrebe dacă ai înțeles ce scrie acolo….
Molozul minții
Slobozul zanelor .
Pe scurt: „avem bani, nu suntem saraci doar ca nu ne permitem”
cam așa ceva. oameni cu salarii bune, care nu pot face economii, pentru că burgerul e 50 lei și aifonul 1.200€
Domnul Isărescu a tot spus că trebuie să fie stabilitate pe piață – deci liniște, ca pe vremea FSN-ului.
Poftim liniște: oameni înfricați, cu datorii pe 30 de ani. Nu crești o economie cu anxietate economică dar, na, toți au cuvinte de laudă pentru contabilii de economie second-hand îmbrăcați în bancheri.
Mă duc să fac plinul la coteț, că de la 1 ianuarie ne scot aștia subvenția la combustibil.
Paco, om cărpănos și strângător.
ca tot suntem pe subiect, intelege cineva raspunsul lui adrian vasilescu din interviul asta ?
zice ca dobanzile mari la credite in romania sunt mari pentru ca avem o pondere mica a creditelor in PIB
care-i logica ?
https://youtu.be/jjvgsrgP8eM?t=3435
Este vorba despre intermedierea financiară care este undeva pe la 30% din PIB in România,cea mai mică pondere din UE.Cea înseamnă asta?Inseamna ca bancile dau credite putine raportat la PIB astfel trebuie sa crească dobânda ca sa aibă de unde face profit.Cu cât ponderea este mai mare cu atât vor scădea dobânzile deoarece extragi profit dintr-o valoare nominal mai mare.
Dacă mai ai și alte întrebări,te rog.
Mai poate sa insemne si ca de fapt putine PF sau PJ sunt eligibile pentru creditare. Adica au risc mare.
Din totalul de PF/PJ , doar o parte sunt eligibile si doar o parte si mai mica (30%) acceseaza un produs de creditare (la gramada: leasing, linie de credit, card de credit, credit garantat cu ipoteca etc).
Când ai inflație mare e imposibil ca ROBOR-ul să rămână mic. Ar însemna că băncile să meargă pe pierdere. Mie mi-a crescut rata cu 75%, ce ar trebui sa fac, să intru peste bancă cu scandal? Mi-am asumat acest risc când am contractat împrumutul. La o marjă a băncii de doar 2.1% nu am ce să comentez. Dar când ROBOR era sub 1%, a fost bine?
Ar fi de ajuns ca pana in clasa a 8-a sa fie introduse 2 materii: educatie sexuala si educatie financiara. Asta in loc de educatiile alea tehnologice/sociale/religioase care n-au niciun aport real la educatia copilului.
Pana nu se face asta, tot vom fi campioni la mame sub 15 ani si idioti care iau credit fara sa gandeasca ca nu vor avea din ce sa-l plateasca.
Nu ai nevoie de educație financiară dacă caști bine ochii când îți explică profu’ de mate rapoarte, proporții, fracții, progresii ori sume. Dacă nu știi să calculezi prețul inițial al unui produs după o scumpire cu un anumit procent, nu ai dreptul să ceri educație financiară.
I dont what to be that guy, dar e suficient cat se face. Serios avem pretentia ca statul sa ne dea mura in gura tot ce avem nevoie. Strict legat de educatia financiara: La economie prin clasa a 11 ti se explica cum sta treaba cu dobanda, ce e, cum se calculeaza etc. Vali si un alt coleg comentator explica foarte clar la ce se rezuma educatia financiara, sunt doar chestii de bun simt, doar ca apar niste probleme. De exemplu vine copilul acasa si iti zice ca e marginalizat sau ca s-a facut misto de el ca e sarac ca uite ce telefon de prapadit are sau ce haine vai steaua lor. Ce faci in situatia asta ?
Vrei sa combini ceva, dar tipa se uita stramb la tine ca nu ai aifon sau nu stiu ce masina germana. Nu conteaza anul de fabricatie al lor sau ca esti al nspelea posesor. Nu le ai => saracule. Sa nu mai zic ca daca nu pui pe insta poze din nspe city breakuri, esti descalificat instant ca vezi doamne esti neinteresant :)))
TLDR: educatia financiara te ajuta daca esti insurat sau pe cale sa te insori, daca inca esti in cautari, ghinion baiatul meu, ori intri in joc ori te joci cu tine forever:))) Si nu o zic din frustrari sau mai stiu eu ce, astea sunt pur si simplu regulile jocului acum. Degeaba ai, daca nu arati ca ai.
Pe langa asta statistic 50% din populatie pe hartie cel putin e platita cu salariul minim pe economie. Ok jumatate din astia 50% sa zicem ca primesc inca pe atat la negru. Cam ce economii pot sa faca din veniturile astea?
Nu am nicio concluzie, doar incerc sa explic ca simplul fapt ca stii cum arata sau ce presupune educatia financiara nu te ajuta automat, pentru ca te lovesti de situatii ca cele de mai sus.
Matematica nu e îndeajuns. Trebuie și aplicată.
Problema e simpla:
1. oamenii sunt prosti si Saraci. E o relatie de interdependenta aici.
2. cererea de imobiliare in orase e foarte mare, temperarea vine doar de la limitarea creditarii.
Preturile la materiale si manopera au zburat SUUUS de tot.
3. cumnatu a luat casa la porum in pandemie, cu rata 24000 lei pe 1000 ani. Acum rata e 3800 lei si la serviciu se fac „optimizari”.
4. Nu uitati ca cursul valutar e nenatural de stabil.
În contractele de credit ipotecar, și în niște documente pe care le semnezi o dată cu cererea de credit, oricum scrie mare și cu bold cât vei plăti în total. Și asta dacă rata ar rămâne fixă. Îți spune efectiv că pentru 1 RON vei plăti 2 RON în total.
Sau că împrumuți 10.000 lei și în final vei plăti 20.000.
Sigur, mai vin surprize de alea că îți crește rata cu 50% într-un an, asta e jocul dobânzilor variabile.
Poate ne-ar prinde bine si noua ideea aceea de pe la altii – test de cunostinte basic despre credite. Pus ca pas in procesul de aplicare. Sa poata fi criteriu de reject, daca nu se trece un prag, si cu o perioada de cooldown, pana poti reincerca.
Esti nebun?
Dau faliment băncile sau le dau pe o foaie si răspunsurile corecte…
* nebuna , scuze!
Perioadă bună sau nu, am găsit o casă ce corespunde cerințelor noastre in proporție de 95% și ca atare am decis sa nu mai așteptăm acea scădere magică a preturilor care se tot vestește, plus ca unde locuim noi, chiar nu cred ca va fi ceva notabil.
Ca și dacă vor continua sa crească dobânzile în ritmul asta, oricum nu ne-am mai fi încadrat pentru un credit cu care sa putem achiziționa o casă care sa corespunda cerințelor noastre.
Prețul a fost negociat foarte bine de către agentul imobiliar. O proprietate asemănătoare în zona costa aproape dublu. Ma rog, sunt mai multe chestii de povestit, in concluzie pot spune doar ca am avut o mare bafta sa prindem casa asta și o zic pentru ca după luni de căutări, am ajuns să cunosc foarte bine piața imobiliară din zonă.
Am obținut împrumutul cu ajutorul unui broker de credite, într-adevăr, cu o dobânda mult mai mare ca acum câteva luni când a fost casa găsită, respectiv de 2.5% in loc de 1.9% și am și avut nevoie de avans de 7%, dar aia e.
Dobânda e fixa pe toată perioada și sincer, în jos nu cred ca va mai merge pentru niște ani, dar și dacă se va întâmpla, o sa vedem noi cum o facem.
Cu tot cu asigurare, vom avea o rată cu câteva zeci de euro mai mare decât plătim chiria, deci e ok.
Una peste alta, în România mi se pare un jaf nesimțit cu asemenea condiții de creditare și în nici un caz nu e normal ca niște rate sa ajungă sa se dubleze. Ok variabila, variabila, oamenii nu au fost retarzi sa nu înțeleagă termenul, doar ca mulți nu s-au așteptat la asemenea jepcareală absolut nesimțită.
După 12 ani munciți în țară, în care nu am reușit sa punem absolut nimic deoparte și oricum la ce salarii aveam ne-am fi încadrat cel mult la un credit pentru o garsoniera în Ferentari, aici, in doar trei ani am cumpărat casă la 20 de minute de Nisa și nu o spun ca laudă, ci ca o comparație cu opțiunea pe care am fi avut-o acasă.
Franta nu e nici pe departe o tara perfecta, ba din contra, insa dacă îți vezi de treaba, poți realiza destul de multe într-un timp scurt.
Ce as spune după experienta asta, e ca în condițiile de acum și care sunt de ceva ani de altfel, in țară nu as face nici un fel de credit, nu doar imobiliar…
„O proprietate asemănătoare în zona costa aproape dublu”
Prețurile de obicei sunt în marjă de -/+ 10% funcție de finisaje și vecinătăți imediate. Probabil definiți voi foarte vag „asemănător”.
Mă așteptam să crească rata, dar nu mă așteptam să crească în 10-12 luni cu +60%. Noroc că acum s-a mai stabilizat și e ceva mai predictibil, iar ROBOR-ul chiar a început să scadă (curios, scade încontinuu de când s-a băgat pe fir Consiliul Concurenței).
Una peste alta o corecție e binevenită, am întâlnit vânzători care aveau în anunț un preț, la vizionare alt preț (la terminarea vizionării mai adăuga 5.000 eur) și apoi nici nu a acceptat oferta.
Felicitari doamna.Ati vazut 2 case identice,acelasi an de constructie,aceeasi strada si dv. a-ti cumparat la juma de pret?
se vede ca veniti din Ferentari,chiar daca acum sinteti la Nisa…
Nu ai nevoie de educație financiară dacă caști bine ochii când îți explică profu’ de mate rapoarte, proporții, fracții, progresii ori sume. Dacă nu știi să calculezi prețul inițial al unui produs după o scumpire cu un anumit procent, nu ai dreptul să ceri educație financiară.
Nu ai dreptul să mai mănânci daca nu ai habar să tranșezi un porc. Ce părere ai ?
Mie-mi place de aia care urlă după educație financiară fără a ști să calculeze un procent din ceva.
la rapoarte, proportii, fractii si sume am belit bine ochii insa pe la progresii am clipit ca mi se cam inrosisera ochii.. cred ca am belit plua acu… cum mai cumpar eu acu pe scumpirile astea?
Pe de o parte este Chifoi cu restul amunzantilor care iti zic sa stai in chirie si sa bagi banii in crypto si pe de alta parte sunt parintii care te imping de la spate sa iti iei casa pentru ca ei si-au luat-o cu jumate din salariu dupa Revolutie. Ce sa mai inteleaga si oamenii aia?
De exemplu, ar putea sa inteleaga ca nici chifoi si probabil nici parintii nu o sa iti dea inapoi banii pe care ii pierzi in crypto si nici nu o sa iti plateasca ratele
@soldatul as zice ca majoritatea celor care se plang pe acolo de credite sunt intr-una din 2 situatii: fie avansul l-au strans parintii „ca sa aiba si el un acoperis/start in viata” sau avansul a fost banii de la nunta. Adica in ambele situatii, s-au vazut cu bani suficienti pe mana cat sa isi permita avansul si atat.
cam așa ceva. toți glumeții de părinți știu ei cum se face. toți.
Ah și am vrut sa spun de aia de acolo din comentarii, cea cu apartament de 52mp și care a băgat „PÂNĂ ACUM”, 13.000 de euro in electrocasnice dar încă nu are mobilă de bucătărie, perdele, lustre samd, mai apoi atenționând-o pe inițiatoarea subiectului, sa aibă grijă că nu o sa mai aibă bani de mobila după ce or sa înceapă ratele.
Amu ce sa zic, sa o informeze cineva ca exista și produse sh.
Eu una nu visez urat noaptea din cauza ca Lg-ul nostru a++, a fost 150 de euro și funcționează la fel de bine și acu, după 3 ani. Nou era 650 de euro. La fel cu mașina de spălat, luata cu 50 de euro în loc de câteva sute.
Dar heeei, noi prosti ca nu ne apucam sa cheltuim j de mii de euro, ca mai apoi să ne plângem că nu ne ajung banii și ca nu prea merge sa pui farfuriile și robotul de bucătărie în frigiderul super ultra scump.
Ma rog, asta vad ca e o boală cu băgatul a zeci de mii de euro în mobilatul/utilatul casei când, repet, se pot găsi super chestii sh la un sfert de preț, trebuie doar sa cauți și sa nu ai fițe tip mvaaai dar cum sa folosesc eu lucruri de mana a doua în casa mea cea nouă…
A, îți permiți sa arunci cu banii, ok, fă-o, dar în caz contrar, mi se pare ca ai o problema la mansardă sa ai pretenții de frigider la 2000 de euro, masina de spălat de 6-700 de euro, TV de 1500 samd.
In 2002 dobanda era 40%, banci putine, ap 2 cam 10.000$. Nu se inghesuia nimeni, asta era pretul. Salariul 50$ cred.
Apoi au venit bancile, nato , ue, salarii mai mari, dobanda a scazut, preturili au crescut.
Bancile au distorsionat piata, au dat bani la toti papagalii ce nu economisisera nimic, facandu-i concurenti direct cu tine pentru aceeasi cutie de chibrituri.
the end
Delirezi.Dobinda in euro era 9 la suta si salariul mediu 200.In Bucuresti.Iar apartamentele erau si 5000 si 7000 si 10000 si 50000.Asta e.Iar cerere era ca la balamuc.
Nu am facut niciodata credit insa ar fi interesant de gasit solutii si pentru cei care isi doresc totusi o casa. Din cate am citit dobanda trebuie sa fie fixa si eventual credit in moneda ta nationala pentru a preintampina unele surprize ( francii elvetieni???!).
Imi este greu sa inteleg cum fac oamenii credite pe zeci de ani (inclusiv din familia mea ) eu as prefera munca in alta tara si plata cu avans generos (minim 50% din valoarea casei). Sunt totusi 20-30de ani in care lunar, indiferent de situatie, ai de platit. Cand esti tanar te inteleg dar mai imbatranim, apar bolile, iti gasesti mai greu de munca etc.
Eu sunt destul de informat, sau așa cred. Am avut leasinguri și credite complet asumate. Le-am plătit în avans de fiecare dată.
La fel ca Arthur mai sus, a trebuit să fac singur calculele să înțeleg de ce plm de la principal 700 și dobândă 1200 am ajuns la principal 300 și dobânda 2300..
Asta pentru că tuta de la bancă a rămas și ea mirată. Nu a știut decât să zică că a crescut dobânda.
Așa că m-am refinanțat în euro. A durat 2 luni jumătate. Timp aiurea pierdut în care am plătit o grămadă de dobândă pentru că băncile sunt mai pline de incompetenți decât primăriile..
Plus alt teanc de bani pt toată procedura birocratica. Notar, comisioane etc.
Apogeul a fost atins când a durat 10 zile să intre banii de la o bancă la alta. 10 zile de dobândă!
Când în sfârșit au ajuns, m-am dus să semnez ce mai era de semnat dar nu mi-a calculat bine ce mai aveam de plată pentru a lichida creditul și am mai plătit alte 3 zile de dobândă. „nu am știut că se calculează în fiecare zi” să mori tu? E prima dată când faci asta? Sunt 99% sigur că au făcut intenționat ca să-mi dea o lecție și să mai ia niște sute de lei aiurea. Total scârbit de experiență.
Garanti Rahova, să rămână scris.
Fratele meu a luat din Germania credit vreo 150 de mii pentru casa cu rata lunara fixa si dobanda 1% pe 10 ani. O sa mai zic odata: rata fixa si 1% dobanda. Cand o sa vad asa ceva si la bancile din Romania, o sa mai cred arogantele facute de zoso si altii plini de educatie financiara in online. Pana atunci, succes la facut lobby pentru profiturile nesimtite ale bancilor din Romania. Ce se intampla aici cu roboare si euroboare care cresc ca painea in cuptor e doar nesimtirea BNR care permite orice pentru folosul a cativa de acolo de sus.
Dobânda de 1% pt 10 ani, in ce an?… Fără sarcasm. In Belgia, pt credit de 10 ani, dobânda este peste 3% in 2022.
https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/socul-ircc-cumparatorii-apartamente-avansurile-platite-s-au-trezit-21453195
Bonus, la ratele alea mai pui si asigurarile de tip PAD, diverse comisioane, etc.
O „Prima Casa” care era in jur de 67.000 euro, adica vreo 300.000 acum vreo 10 ani, incepuse cu 1300 rata, azi e 2500.
am ”prima casă” luat acu’ 12 ani, am început cu rată de 280 de euro a fost așa vreo 2 ani, apoi aproape 10 ani sub 250 euro, ultimii vreo 5 ani undeva la vreo 230 euro, din noiembrie s-a făcut 260 euro.
dacă știți mai bine cursul, faceți voi calculul în lei, eu mi-am plătit rata, am pus 10-30% din salariu la ciorap și am făcut pe dracu-n 4 și pe mă-sa-n 14 să trăiesc din ce-a rămas.
e drept, n-am avut și n-am copii, nici hobby-uri și gusturi costisitoare, mi s-a fâlfâit glorios că unii au zis că-s săracă că n-am aia și n-am ailaltă și m-am întins cât a fost plapuma.
Mie mi-a plăcut perioada cu francii elvețieni, de-și luau cu toții credite în franci elvețieni. Nu s-a plâns nimeni de contracte până ce n-a crescut francul. Abia atunci au apărut contestatarii: că n-au știu ce semnează, că i-au înșelat ăia de la bancă, că să se facă, că nu e corect. S-au strâns petiții, s-au organizat ăia în asociații, s-au făcut proteste. Și ori de câte ori ridica cineva problema lui ”dar ați semnat un contract” se vira placa lui ”dar tu nu pricepi disperarea românului”/”nu-ți pasă de suferinzi”. Se mergea pe empatie, se cerea înțelegere.
O altă chestie mișto era cum – după criza financiară – un miner din Valea Jiului apăruse la TV și se plâgea că are credite, că e greu. L-a întrebat tipa cu microfonul câte credite avea și omul avea șase (6!). Pentru ce le luase? Ah – păi renovat casa, mașină de spălat, plasmă de 120”, schimbat mașina – de-astea necesare traiului.
Citeam mai sus cum scria un comentator că nu prea avem de ales – societatea ne cam obligă să luăm credite. Și da – sunt perfect de acord cu afirmația. Doar că dacă-i analizezi pe 80% dintre cei cu credite dai peste mineri de-ăștia din Jiu: au vrut grădină, au vrut mașină mai mișto, au vrut să se poată uita la Netflix pe ceva decent. Cei cu ”efectiv n-am ce mânca” sunt în minoritate iar majoritatea românilor își fac credite de nevoi personale doar pentru că pot și vor, nu pentru că ”trebuie”. E ca la chestia cu păcănelele: teoretic avem deficit de angajați; practic avem o țară de dependenți de păcănele.
e o vorbă de bancher bătrân valabilă la toți ce au semnat credite CHF: când îi dai, îi fată iapa; când îi ceri, îi moare mânzul
https://zoso.ro/cunoastem-bugetar/
„Cei cu ”efectiv n-am ce mânca” sunt în minoritate”.
Stai, exista cineva, oriunde pe planeta, care a luat un credit ca sa-si cumpere tigari si salam de la Mega ?
De asta le si zice „credite de consum”, sunt create fix pentru renovari, masina, electrocasnice, etc – chestii de uz pe termen mediu.
@zoso: Oooo – de-al meu, de-aci, din Nagyvarad.
@Mihai C:
Cei de la Provident și alte firme de cămătărie legală nu fac bani de pe seama celor care var neapărat o mașină de spălat mai nouă. Îi fac pe seama celor care ori au alte datorii stringente, ori nu mai au cu ce trăi. Și-s destul de mulți cei din ultima categorie. Gândește-te ce pensie are un pensionar de rând din România și calculează dacă-i ies banii ăia doar pentru utilități; nu mâncare și țigări ci _utilități_.
Da – sunt mulți români care nu prea au ce mânca. Din păcate.
hai să nu facem mișto de viitorii sponsori ai blogului, da?
Ca om care a avut credit in franci elvetieni și niste procese cu banca pe tema asta pot să spun că nu a fost chiar așa cum spui.
În realitate a fost cam așa :
-oamenii doreau să își ia apartament (cum de altfel doresc și acum);
-oamenii nu aveau bani de apartament (cum de altfel se întâmplă și acum, nu toți oamenii au bani de casă/ap.);
-ca să să își cumpere apartament oamenii au făcut credite (ca și acum).
-atunci se putea lua credit în mondedă străină (CHF/euro) cu 70% grad de îndatorare, acum se poate lua credit în euro doar cu 20% grad de îndatorare
Iar de aici încep să apară diferențele față de situația de acum.
După cum probabil este cunoscut, pentru a lua un credit trebuie să te încadrezi într-un grad de îndatorare – acest lucru înseamnă că rata poate să fie doar maxim o anume parte din venitul tău – poate să fie 20% poate să fie 40 % sau alt procent – iar acel procent nu este stabilit așa din burtă de fiecare, ci este stabilit de BNR și toate băncile trebuie să îl respecte.
În anii 2006 – 2007 puteau fi luate credite în lei, euro sau CHF (franci elvețieni) iar varianta în CHF părea cea mai avantajoasă din toate trei deoarece pentru aceeași sumă împrumutată (în lei) la împrumutul în CHF aveai rata cea mai mică.
Astfel că mulți oameni, inclusiv eu, am luat un astfel de credit iar în acele credite, uneori, au fost incluse diverse clauze abuzive.
Ce a urmat știe toată lumea – CHF a explodat, ajungând de la circa 2 lei la circa 4,5 lei iar banca a majorat și dobânda, ceea ce a dus în aproximativ 2 ani la o creștere a ratei cu circa 150%.
Asta s-a suprapus cu acea criză din perioada 2009 – 2012 când au scăzut toate venturile – deci a fost cu adevărat catastrofal.
Unii veți spune că și acum sunt credite în euro și lei, deci oamenii pot lua credite în euro și își asumă un risc valutar – DOAR că în prezent gradul de îndatorare pentru lei și euro este diferit, adică la credite în lei este un grad maxim de îndatorare de 40% iar la euro este de doar 20% – adică BNR prezumă că ar putea exista variații ale cursului valutar iar gradul maxim de îndatorare este la jumătate față de lei.
Deci ACUM BNR impune procente diferite de îndatorare pentru lei și euro – dar în 2006 – 2007 gradul de îndatorare era de 70% INDIFERENT de moneda în care se lua creditul
Un alt lucru pe care oamenii nu îl înțeleg este că eu și ceilalți care am luat credite în CHF nu am plecat cu acei CHF din bancă – adică eu am luat scriptic un credit în CHF dar imediat după ce mi-au fost virați în cont i-am schimbat în lei și i-am folosit în lei pentru a cumpăra apartamentul – eu nu am plecat fizic sau prin transfer bancar cu niciun CHF din bancă – din bancă am plecat doar cu lei, dar după aceea mi-a rămas de plată o rată în CHF.
Acel credit a fost promovat ca fiind un credit sigur, moneda CHF a fost prezentată peste tot ca fiind monedă stabilă, cu o rată care va rămâne stabilă – ori evident că nu a fost așa.
De altfel numeroase persoane care s-au judecat cu băncile referitor la clauzele abuzive din acele contracte în CHF au căștigat procesele.
Din punctul meu de vedere acele împrumuturi nu ar fi trebuit niciodată autorizate de BNR – acum de exemplu nu mai pot fi luate credite în CHF
Dacă BNR chiar dorea putea să se pună pentru CHF un grad de îndatorare foarte mic (cum ar fi de ex. 20% cum este acum la euro).
Totuși acei oameni au mers la o bancă autorizată de BNR și au luat un credit care li s-a prezentat într-un anume fel – nu au mers la cămătari.
Este ca și cum cineva merge la Kaufland și cumpără cel mai ieftin iaurt/salam/unt pentru că atâția bani are, dar acel produs este stricat persoana se îmbolnăvește iar noi dăm vina pe acea persoană că trebuia să fie mai atentă – deși a fost maxim de atentă, a mers într-un magazin autorizat și controlat de stat unde a cumpărat un produs.
În final așa ca o întrebare retorică – de ce oare ACUM BNR impune grad maxim de îndatorare de 40% la lei și 20% la euro iar în 2006 – 2007 acest prag era de 70% indiferent de moneda creditului ????
De ce nu lasă BNR oamenii să ia credite cu 70% grad de îndatorare – după cum spui tu este suficient să citești contractul și vezi cât poți să te întinzi – doar că ce să vezi, în viața reală oamenii nu funcționează așa și de aceea acum nu mai avem situația din 2006 – 2007 cu CHF – și NU pentru că oamenii citesc mai atent contractele ci PUR ȘI SIMPLU pentru că nu mai pot fi luate credite în condițiile de atunci ci în condiții mult mai restrictive.
În final mi se pare extrem de trist ca după atâția ani de la acele împrumuturi care au creat adevărate tragedii în unele familii, împrumuturi acordate în condiții de creditare extrem de relaxate care acum nu mai sunt posibile, cu contracte care uneori conțineau clauze abuzive și care uneori au fost anulate de instanțe să dăm vina tot pe cei care s-au împrumutat.
@Mirel Mulțumesc pentru explicații. OK, acum m-am lămurit și eu cum e cu creditele în perioada respectivă. Trei întrebări, dacă nu sunt indiscret:
1. Ai câștigat procesul cu banca?
2. Ce clauze din contract au fost considerate abuzive? Și dacă au fost considerate așa, restul contractului a rămas valabil?
@mirel pt ditamai comentariul, curios cum ai omis un aspect foarte important pentru povestea cu francii elvetieni. Anume CURSUL INGHETAT niste ani buni (nu mai imi amintesc bine dar cursul era inghetat la 2 lei si un pic vreo 8-10 ani la momentul respectiv nu mai stiu exact). De asta a explodat cand i-au dat drumul si a crescut la 4,5 lei.
@Marcos
În proces au fost cerute mai multe chestii, unele s-au admis, altele nu, per ansamblu pot spune că am căștigat, banca mi-a restituit niște sume, s-au recalculat ratele, contractul a rămas în continuare – nu mai pot spune exact detalii că au trecut vreo 10 ani de la proces iar acum vreo cățiva ani am terminat și creditul
@N
Ce spui tu pur și simplu nu este adevărat.
Nu a existat niciun fel de CURS ÎNGHEȚAT pentru francul elvețian la 2 lei pentru un franc.
În perioada 2008 – 2010 ca urmare a crizei leul s-a devalorizat față de valutele străine, iar separat de asta CHF s-a apreciat față de euro+USD pentru că CHF era considerat o monedă de refugiu, deci mai sigură și mulți investitori au cumpărat CHF pentru a se proteja de criză.
Astfel :
-inițial pe de o parte CHF a crescut față de leu așa cum au crescut și alte monede străine;
-la un moment dat euro+USD s-au stabilizat sau au încetinit creșterea dar CHF a crescut în continuare ca urmare a faptului că era considerat a fi mai sigur decât euro+usd și mulți investitori cumpărau CHF.
În general CHF era cam la 0,6 față de euro dar după o perioadă de astfel de creșteri CHF ajunsese cam la 0,8 – 0,9 față de euro – asta s-a întâmplat cam în 2009, nu mai rețin exact. Creșterea asta era problematică pentru Elveția deoarece făcea produsele lor prea scumpe la export, astfel că în 2011 Banca Elveției a decis să blocheze CHF la un curs de 0,8 CHF pentru un euro.
Pentru a face asta Banca Elveției trebuia să cheltuie mulți bani, astfel că această situație a durat circa 4 ani, până când Banca Eveției a decis că menținerea cursului de 0,8 CHF pentru un euro costă prea mult și a renunțat la această limită – ceea ce dus la încă o creștere a cursului CHF, care a ajuns pentru scurt timp mai scump ca un euro, apoi s-a stabilizat în jurul valorii euro – și în prezent un chf este aproximativ egal cu un euro.
Așă că :
-da – a existat un CURS ÎNGHEȚAT al CHF;
-dar NU era raportat la leu ci la euro;
-deci NU s-a înghețat la o valoare de 2 lei ci la o valoare de circa 4 lei pentru un CHF;
-Nu a durat 8 – 10 ani ci doar 4 ani;
-cei 4 ani au fost DUPĂ ce CHF deja crescuse – de ex. la 01.08.2011 CHF era 3,71 lei la cursul BNR;
-creditele în CHF în România s-au dat în perioada 2006 – 2008;
-NU a existat o înghețare a cursului CHF înainte de a lua creditul, ci DUPĂ aceea, în perioada 2011 – 2015
Adică în esență referitor la acest CURS ÎNGHEȚAT de care vorbești tu – putem să o punem în ciclul „surdul nu aude dar le potrivește”!
@Mirel mersi pentru corectii, stiam ceva detalii dar nu mai imi aminteam exact. Corect nu a fost curs inghetat, BNE a pus o limita temporara. Ideea comentariului meu e ca cine stia informatiile amintite de tine si trebuia sa se documenteze bine mai ales cand vorbim de o moneda „exotica” pt romanul de rand, si-ar fi pus intrebari: daca BNE a pus limita 4 ani, eu am credit pe 20+ de ani, e realist sa ma astept sa se mentina la acelasi nivel atata timp ?! Raspunsul de om cu simt elementar ar fi fost nu si nu mai lua creditul in CHF.
Cand zic moneda exotica o zic peiorativ pentru ca noi nu auzeam de franci elvetieni decat in context de echipe de fotbal romanesti cand isi plateau amenzile la TAS :)))
Serios acum, dupa anii aia tumultosi ’90-2000 cu FNI, Bancorex si Caritas, orice roman trebuia sa miroasa ca e o „combinatie” cand venea unul sa iti ofere credit in CHF ca doar acolo se incadra, eu i-as fi zis bancherului „dar de ce nu mi-l dati in yeni japonezi sau in yuani macar sa mergem cu exotismul pana la capat”
@Mirel @Marcos
Uite, asta cu clauzele abuzive mă enervează enorm fiindcă îl vei găsi pe romanache luând partea băncii pe motiv că „da’ oamenii sunt proști, nu au educație financiară” în loc de „băncile să fie sancționate dur pentru așa ceva”.
Dar na, nu eu sunt pe fotoliile ălea din piele din BNR, ASF…
@Mirel: îți spun ce observ eu de la Revoluție încoace. Ori de câte ori li se dă pe tavă românilor un panaceu financiar aceștia se bat între ei care să apuce să ia mai mult. Suna bine ”francul elvețian”. Te ducea cu gândul la Elveția, alea – rigurozitate, ordine, băncile elvețiene din filmele cu mafioți. N-avea cum fi nasol, că doar s-a văzut prin filme cum e treaba cu Elveția. Ei – nu e nici o diferență între cum au mușcat-o românii cu francul elvețian și cum au mușcat-o mai recent cu investițiile imobiliare din Dubai. Fix, dar FIX aceeași rețetă: ”Dubai, valoare, au ăia petrol, N-ARE CUM SĂ FIE NASOL”. Și-ai zice că n-avem în istoria financiară a românului exemple destule care să constituie cât-de-cât o bază a educației financiare. Dar nu – ”Caritas” n-a însemnat nimic pentru noi, românii cu ”OneCoin”. MLM-urile sunt încă în floare chit că absolut nimeni nu s-a îmbogățit din ele și făceau efectiv ravagii prin anii ’90. Mă refer la familii distruse și prietenii rupte pentru echivalentul prețului unei biciclete. SAFI? FNI? Vântu și Cataramă – sună cunoscut?
Și vine chestia cu francii elvețieni și au sărit toți românii, că era la ofertă. Și puțea de departe a dezastru iar toți analiștii financiari care avertizau prin colțuri erau scuipați în gură de românul de rând care voia credit. Până a făcut și asta poc. Mii de oameni care efectiv nu știau nimic despre Elveția au rămas cu fața aia de căprioară incredulă și refuzau să înțeleagă că semnaseră un contract. Au invocat că i-au prostit băncile, când contractul e scris în limba română și ți-l poate interpreta orice avocat pentru o consultație de 200 de lei. N-a fost nimic neclar acolo: exista un risc pe care oamenii și l-au asumat. Problema e că dacă băncile ar fi făcut scandal că nu mai e profitabil contractul în franci elvețieni pentru că valoarea francului s-ar fi întâmplat să scadă simțitor de mult, ghici care clienți ar fi urlat nedreptate și că ei au un contract semnat?
Să nu mă înțelegi greșit: știu că a fost nasol pentru tine și nu mi-aș dori să fi fost în locul tău (cu procese, proteste și mers pe la avocați). Dar ați luat în brațe o valută despre care nu se știa nimic, totul pentru că băncile v-au asigurat că e OK. Doi la mână: rata aceea de 70% nu era fixă; reprezenta un maximum. Trei la mână: procesele câștigate despre care vorbești sunt rare și prezintă spețe în care – da – în contract era un curs, în plată alt curs. În rest toate încercările românilor de a scăpa au fost declarate neconstituționale. Mai pe românește: faptul că unii au câștigat procese cu băncile pe tema francilor elvețieni se datorează unor chestii izolate, particulare, din contractele acelea individuale. Nu înseamnă că _per ansamblu_ datornicii au fost trași în piept de bănci și – uite – ne luptăm cu ilegalitatea. Exceptând acele cazuri (rare) în care instanța a dat dreptate câte unui român cu credite în CHF și care – repet – diferă ca motiv al deciziei de la caz la caz, toți restul ați primit același mesaj: fie faceți cum a convenit Raiffeisen că se înduplecă de voi și vă aruncă o plută de salvare (vreo 90% au ales opțiunea asta), fie vă pierdeți timpul prin instanțe. Care instanțe vă spun toate același lucru: ”aveți. un. contract.”
@Razvan T. Coloja
Din ce scrii îmi este evident ca fie nu ai avut credite în perioada 2006-2008 fie dacă ai avut în niciun caz nu ai citit contractele si nu te interesează deloc acest domeniu.
Ideea este ca băncile nu au contracte individualizate pentru fiecare om care ia credit ci contractele sunt standard – asta înseamnă că dacă 1000 de oameni iau credit ipotecar de la o banca ei au exact același model de contract.
În acest context ideea ta – ca s-au câștigat procese doar în cazuri rare unde în contract era un curs iar în plata alt curs – este un nonsens în primul rand tocnai pentru ca acele contracte erau standard, deci dacă ar fi fi existat o astfel de clauza intr-un contract trebuia sa fie în toate contractele acelei bănci.
Separat de asta – in contracte nu s-a stabilit niciun fel de valoare sau curs al CHF raportat la leu. Formal contractul era în CHF iar ratele trebuiau plătite în CHF, contractele nu făceau niciun fel de referire la leu.
Este evident ca dacă în contract s-ar fi trecut ca un CHF valorează 2 lei (de ex.) nu ar mai fi existat acele probleme.
Din ce îmi amintesc majoritatea proceselor au fost câștigate pe faptul ca băncile puteau majora dobânda când doreau – în prezent dobânda variabila pentru orice credit se compune din marja băncii care este fixa la care se adaugă un indice variabil, cum ar fi IRCC, ROBOR, EURIBOR – dar acest indice este la nivel național sau internațional, nu depinde de banca.
În 2006-2008 dobânda era variabila și atât fara marja fixa si fara indice, banca o putea majora când dorea, iar în unele cazuri și cei care aveau în contract dobânda fixa s-au trezit cu ea majorata – adică dobânda NU se compunea din marja băncii + indice.
Iar în final partea asta cu contractul citit, semnat și asumat îmi pare cea mai tare.
Bănuiesc ca dacă mergi la Kaufkand și cumperi un iaurt iar când ajungi acasă constați ca este expirat – ți se pare normal sa mergi la Kaufland sa ceri banii înapoi.
Sau dacă la raft este un preț iar acasă vezi ca pe bon apare alt pret cred ca iar mergi și ceri diferența înapoi.
Bănuiesc ca de dragul discuției o sa spui ca tu nu faci asa ceva, dar mulți oameni fac asa.
Totuși între tine și Kaufland s-a încheiat un contract (chiar daca este verbal, tot contract se cheamă), adică ai întrat în magazin, ai văzut produsul, l-ai verificat, l-ai plătit după ce ai văzut suma care era de plata și l-ai luat acasă – iar după logica ta trebuia sa vezi ca era expirat ori ca la casa plătești mai mult decât prețul de la raft – dacă nu ai văzut sa fii sănătos.
De ce tu poți duce iaurtul expirat inapoi sau poti cere diferența de bani iar cineva care a luat un împrumut nu poate reclama clauzele abuzive din contract ?????
@Mirel:
Fix în 2007 am luat și eu singurul meu credit din viața mea. Pentru apartament – 24.000 Euro. Și te asigur că am citit foarte atent contractul. Când e vorba de bani atât de mulți și e pe termen lung ar fi nesăbuit să nu citesc ceea ce semnez. Nimic, vreodată, nu semnez fără să citesc temeinic. Dacă nu pricep sau e prea alambicat pentru mintea mea, atunci întreb un avocat. Altfel risc să ajung ca voi – cei cu francii elvețieni: prin procese, pe la CEDO, formând asociații și plătind avocați vreme de vreo 15 ani.
Bănuiesc că știi că există mai mult de o singură bancă în România și că nu toate folosesc aceleași contracte.
Atunci în cazul tău n-ar trebui să existe probleme.
Lol. Și-atunci care e logica de a lua credit în CHF și nu direct în lei?
A spune că între consumator și Kaufland există un ”contract” atunci când primul cumpără roșii îmi arată – pe bună dreptate – cam ce înțelegi tu prin ”contract”. Și nu mă miră că ai avut probleme. Dar deloc. Adică… tu crezi că între Kaufland și mine există ”un contract verbal”. Nu știu de tine, dar comunicarea verbală între mine și Kaufland când merg să cumpăr pungi de gunoi e zero. Nu discut nici măcar cu fetele de la casa de marcat. Mi se pare că nu înțelegi termenii pe care-i folosești aici, în comunicare liberă.
Pentru că legile sunt clare și sunt impuse de Stat; cum ar fi legea privind drepturile consumatorului. Spre deosebire de contracte care nu sunt impuse de Stat ci de legislație, iar asta doar din momentul semnării ori al începerii termenului stabilit în acel contract. Compari morcovii cu afinele. Tu n-ai niciun contract cu Kaufland.
Ceea ce întrebi tu mai sus e un fel de ”de ce, dacă pot înota cu 10 lei pe oră la ștrandul municipal, nu mă lasă să înot tot cu 10 lei în piscina hotelului de alături? Nu tot înot e?!?”
@Razvan T. Coloja
Îmi este evident ca avem păreri diferite asa ca asta este treaba.
Fiecare din lucrurile pe care le spui sunt în mare parte neadevărate, reprezinta practic niște opinii populare despre unele aspecte juridice care pur și simplu nu sunt cum crezi tu.
Referitor la roșiile pe care le iei din Kaufland- între tine și Kaufland se încheie un contract de vanzare – cumparare în forma verbala.
Toate astea rezulta din art. 1650 și următoarele din Codul civil.
Ca idee vanzarea se poate face în forma scrisa (pentru imobile, mașini etc) sau poate consta în simpla înțelegere verbala privind bunul vândut și prețul de vânzare.
Ori la Kaufland;
-în magazin sunt expuse roșii care au un pret – asta juridic este o oferta de vanzare adresata tuturor celor care întra în magazin;
-tu intri în magazin, alegi roșiile, le cântărești apoi mergi la casa și le plătești – juridic tu accepți oferta de făcută de Kaufland, alegi produsele, plătești prețul cerut și devii proprietarul roșiilor.
Chiar și în vorbirea obișnuită folosim termenul „cumpar” în expresii de genul „merg la Kaufkand sa cumpăr rosii”
Dacă eu le cumpăr înseamnă că cei de la Kaufland le vând- adica vorbim de o vanzare a rosiilor și în același timp o cumparare a lor – adică o operațiune de vânzare-cumpărare.
Juridic la operațiunea asta i se zice contract de vanzare.
@Mirel: Am să încerc să fiu cât pot de reținut. Citez din Codul Civil:
Nu e niciun ”verbal” acolo. Citez dintr-un curs despre codul civil: Vânzarea este un contract consensual pentru că, în principiu, se realizează prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
Cu alte cuvinte eu pot să fiu mut, congolez nevorbitor de română, cu autism, în vârstă de 6 ani, și tot pot cumpăra roșii fără să închei ceea ce tu numești ”un contract VERBAL”.
Încerci să le potrivești și nu iese.
@Răzvan T. Coloja
Îmi place cum ai întors-o în ultimul comentariu – înțeleg că acum te deranjează doar că am folosit sintagma contract verbal – dar mai sus spuneai atunci când cumperi roșii de la Kaufland nu închei niciun fel contract de vânzare
Adică în mesajul de la 11:42 tu ai spus așa „A spune că între consumator și Kaufland există un ”contract” atunci când primul cumpără roșii îmi arată – pe bună dreptate – cam ce înțelegi tu prin ”contract”. Și nu mă miră că ai avut probleme. Dar deloc. Adică… …………..”
Ar fi interesant de văzut ce părere ai acum – când cumperi roșii de la Kaufland închei un contract de vânzare sau nu ?
Iar dacă tu crezi că închei un astfel de contract – crezi că este vorba despre un contract consensual cum ai scris în ultimul mesaj ?
Uite, ridic eu steagul păcii primul – am folosit noțiunea de contract verbal doar pentru a fi mai ușor de înțeles de oamenii care citesc – de fapt doar consimțământul poate fi verbal, scris ori într-o formă care să arate că vrei să închei contractul. Consimțământul este o condiție esențială pentru validitatea unui contract, în principiu consimțământul urmează forma contractului – dacă obligatoriu contractul se încheie în formă scrisă (ex. donația) la fel va fi și consimțământul.
Spun în principiu pentru că la drept e complicat – sunt multe reguli, excepții și așa mai departe.
@Mirel:
[takes deep breath]
Fii atent ce faci tu: spui ”contract” într-un context de pe un blog. După care iei cuvîntul ”contract” din lege, în care se specifică clar că e ”contract” în sensul strict al terminologiei juridice, și-l folosești intermitent: când e cum zici tu, când e cum zice acolo. Aici lași impresia că e vorba de un act legal (când nu e) și iei citate de ACOLO (din lege, unde e folosit în alt sens, ca termen-umbrelă) pentru a justifica că ai dreptate. După care vii – tot tu – trufaș: ”uite cum e cu contractul dintre tine și Kaufland”.
Hai să-ți explic cu o paralelă ce faci: luăm opera sociologică ”Contractul social” a lui Jean Jaque Rousseau în care ăla scrie că fiecare act de socializare e în sine un soi de ”contract social”; scoatem din ea cuvântul ”contract” și-l aplicăm peste interacțiunea cu vecinul de bloc pentru a dovedi că – atunci când ăla ne salută – ăla face un contract cu noi. Apoi arătăm cu degetul că – uite – ba da, J. J. Rousseau spune clar ce spune și folosim asta drept argument că tu ai contract cu vecinul. Și-așa avem dreptate folosindu-ne de semantică așa cum ne folosim de un cal bătrân: când să tragă plug, când să defileze.
Subliniez: între tine și un magazin, în calitatea ta de consumator, NU EXISTĂ UN CONTRACT sub formă de act scris sau verbal. Nu sub formă de act oficial. Că epistemiologic, etiologic, sociologic vorbind i se spune în literatura de specialitate tot ”contract”, e o cu totul altă mâncare de pește. Se specifică EXTREM DE CLAR în legea respectivă asta. Tu te folosești de termen când/cum, amestecând acolo lexicul cu ceea ce vrei tu să lași să se creadă a fi un contract veritabil, valid din punct de vedere legal.
Mă repet: nu mă mir că ai avut probleme pe plan legal. Nu pricepi terminologia din legislație. Din nou – repet: avem avocați care îți pot explica diferența dintre ce spune legea că e ”contract” (intenția, actul fizic de interacțiune, schimbul monetar bla-bla) și ce crezi tu că e ”contract” când ești prin Kaufland.
Mai pe românește: ți-a dat Ilie bicicleta să te dai în jurul blocului iar acum strigi că tu ai contract cu Ilie și că bicicleta e cam a ta. Că ai citit tu în Rousseau despre cum e cu ”contractul social”. Și le spui tuturor despre contractul ăla lăsându-i să creadă că e vorba de un act și că folosești termenul în accepțiunea lui de uz larg.
Ei – cam asta faci tu mai sus.
@Razvan T. Coloja
După ultimul tău comentariu am înțeles în sfârșit de unde pornesc diferențele de opinii dintre noi – tu crezi ca un contract poate fi doar scris.
Nu este asa, dar îmi este greu sa îți aduc argumente clare deoarece Codul civil este scris în termeni juridici, pe care oamenii nu ii înțeleg.
Dacă o sa citești art. 1174 o sa vezi ca un contract poate fi consensul, solemn sau real iar cel consensual se formează prin simplul acord de voința al părților – deci nu trebuie neapărat sa fie scris.
Din art. 1178 rezulta ca dacă legea nu cere o anume forma contractul se încheie prin simplul acord de voința al partilor – deci nu trebuie neapărat sa fie scris.
Aceste articole arata ca pot exista contracte scrise și nescrise.
Din art 1650 rezulta ca vânzarea este contractul prin care :
-vânzătorul (cum ar fi Kaufland)
-transmite sau se obliga sa transmită cumpărătorului (clientul din magazin);
-se transmite proprietatea unui bun (roșiile expuse la vânzare care sunt proprietatea Kaufland)
-în schimbul unui.pret (suma plătită la casa)
Deci când iei (cumperi) roșii din Kaufland între tine și Kaufland se încheie un contract de vanzare intr-o forma care nu este scrisă.
Se numește contract de vanzare chiar dacă ești mut ori te înțelegi cu oamenii de acolo prin semne și chiar dacă nu se incheie niciun document.
Referitor la analogia cu acel contract social pe care o faci tu – acel contract social nu are valoare juridică, nu are consecințele pe care le are un conteact conform Codului civil și nu are legătură cu ce am explicat eu.
Faptul ca din punct de vedere juridic se considera ca atunci cand cumperi rosii din Kaufland inchei un contract de vanzare are mai multe consecințe:
-rosiile trec legal în proprietatea ta, (art. 1650) deci poți sa pleci acasă cu ele și sa le mănânci;
-daca iei roșiile din Kaufland fără sa plătești înseamnă că le-ai luat pe nedrept din proprietatea Kaufland,
adica le-ai furat deci trebuie sa îl despăgubești pe proprietar (Kaufland)
-vânzătorul trebuie sa garanteze pentru vicii (art. 1707) – dacă tu cumperi un iaurt expirat dar vezi asta abia acasă îl poți duce înapoi sa ceri banii de la Kaufland ori poți sesiza la ANPC – aceste prevederi din legislația de protecție a consumatorului au la baza tocmai răspunderea vânătorului pentru vicii din Codul civil.
-etc. – ar mai de explicat dar cred ca s-a înțeles ideea.
Chiar referitor la exemplul pe care l-ai dat, cu Ilie care îmi da bicicleta iar eu spun ca este a mea – de ce as spune asa ceva ????
In acest exemplu intre mine și Ilie se încheie un contract de împrumut intr-o forma care nu este scrisa – iar la final trebuie sa ii dau bicicleta înapoi.
Dacă nu dau bicicleta înapoi Ilie poate sa o ceara tocmai pentru ca la contractul de împrumut, spre deosebire de contractul de vânzare, nu se transmite proprietatea bunului, ci doar dreptul de folosință.
Este ultima mea postare pe acest subiect, cred ca am explicat tot ce era de explicat.
Am făcut asta pentru ca după cum scrii pari a fi un om inteligent și bine intenționat iar din prima postare rezulta ca ai o opinie greșită despre creditele în franci elvețieni.
Din toate discuțiile ulterioare îmi pare ca ai o înțelegere greșită a multor noțiuni juridice și a modului de aplicare în viata reala
De aceea referitor la probleme de drept te rog sa înțelegi ca vezi lucrurile extrem de greșit și probabil faptul ca ai citit mult ori ești bun în domeniul tău te face sa crezi ca știi si înțelegi dreptul – probabil de aceea faci analogii cu alte domenii- dar dreptul nu funcționează cu analogii.
parca am mai scris aici ca am lucrat la una din bancile din top 3. intr-o pauza de cafea l-am intrebat direct pe economistul-sef al bancii daca are rost sa ma inham la un credit imobiliar. tipul e unul dintre putinii invitati la toate conferintele financiar-bancar, un guru in domeniul lui etc.
mi-a zis clar: best option: banii jos. second best: 50% avans si restul credit. orice altceva inseamna pierderi ptr mine.
asta se intampla in 2010, dupa criza, cand preturile la apartamente erau decente si cu salariul meu de 2.700 ron ma incadram la prima casa lejer.
intre timp, tot nu ne-am luat apartament in buc si ne-am si mutat in Germania
Trebuia să-l întrebi de ce nu ai salariu care să asigure cel puțin acea variantă second best.
Așa, să-i vezi reacția moacăi lui. :-))
dacă nu aveai banii de 100% sau 50% variantele lui erau despre el, nu despre tine
Asta înseamnă că era un cretin
let me guess: Ionuț Dumitru?
Necunoasterea mecanismelor financiare, de creditare, de catre nespecialisti nu este un lucru anomal.
„All the perplexities, confusion and distress in America arise, not from defects in their Constitution or Confederation, not from want of honor or virtue, so much as from the downright ignorance of the nature of coin, credit and circulation. ” – John Adams (al doilea președinte al SUA).
https://founders.archives.gov/documents/Jefferson/01-12-02-0064
Intotdeauna am fost impotriva creditelor, Vali stie prin comentarii sau articole, insa cred ca o decizie e mai complexa, in functie de exucatia financiara, oportunitate si de situatia ta de acasa.
Ce povestesc nu e o lauda, nu vreau sa fiu subiectul din stop lying, e doar o explicatie a modului meu de a gandi, nu e corect cum gandesc dar pentru situatia personala e lamuritor. A aparut o oportunitate anul trecut in Noiembrie sa iau apartament, nu in Romania (nu, nici in Dubai), pe scurt propietarul era batran, a zis ca vrea sa vanda, pe mine ma apuca groaza sa ma mut, am negociat cu 20% mai putin din pretul de pe piata cu conditia sa nu il mai listeze pe piata. N-am avut banii jos cash pt tot apartamentul insa am am decis sa iau cu downpayment foarte mare, de restul am facut o rata fixa pe 15 ani cu ideea sa il platesc extrem de repede, am inchis in martie contractul si l-am platit pe tot creditul in Noiembrie. Din nou, era oarecum micut creditul, si nu o luati ca o lauda ideea e ca nu pot lasa pe familie creditul pe cap daca se intampla ceva cu mine.
Apartamentul a fost luat cu dobanda de 2.6% putram sa o blochez la 2.2 dar insemna sa dau o suna jos inainte si eu dorind sa scap rapid de el, in cateva luni, nu merita diferenta. Daca stateam peste 2 ani cu el, merita.
Acum, dobanda asta era foarte buna in martie, dupa aia au crescut pana la cer, puteam sa merg cu downpayment mai mic si cu restul cashului sa fac altceva, ceva care sa genereze poate alt cash, insa stau foarte prost pe mentalitatea de investitii. Pe scurt, era mai profitabil sa nu scap de credit si cu cash sa fac altceva dar,i incerc sa ma gandesc ce “mostenire” las daca se intampla ceva cu tine, pe scurt, nu pot lasa mai departe un hot potato, un credit pe capul familiei.
Situatia mea personala la mine e diferita decat in alte cupluri. Sotia nu poate duce mai departe, nici financiar, nici administrativ nici nu stie ce sa faca procedureal in situatia in care eu dispar. Practic nu s-ar descurca cu un credit chiar si mic. Din acest motiv si decizia de a scapa de el scurt. Dupa ce afli mai multe iti dai seama si credite ok si credite aiurea insa trebuie sa faca sens si situatiei personale si sa faca sens pe cifre. ca poate fi mai profitabil sa dormi mai bine noaptea. Exemplu, e un apartament gare are grad de ocupare pe airbnb peste 85%, m-as baga sa-l iau dar, situatia mea personala e de asa natura ca n-as vrea sa traiesc cu in credit pe termen lung si mai trebuie tinut cont ca legile cu airbnb nu sunt pe viata, la anul poate fi o lege ca nu mai ooti face short term rentals si practic ce ramane de facut e sa-l vinzi.
La mine e simplu, imi ph. 3 intrebari:
1. Daca eu dau ortul popii azi, poate sotia sa duca mai departe fara sa fie o teroare pe
capul ei?
2. Are sens ca cifre creditul?
3. Chiar am nevoie de lucrul ala sau e o investitie? Pentru ca e o diferenta intre credit pt mobila noua si credit pentru o operatie.
Iar faza cu “stii ce suma platesti peste 30 de ani?”. Ideea e simpla, sa zicem ca platesti total de 3 ori valoarea creditului. Insa trebuie sa te gandesti si la inflatie si preturi, cat painea acum 20 de ani si cat e acum?
Ai asigurare de viață.
Laurentiu, corect, e un backup, insa pana iei banii tot trebuie sa te descurci cu creditul
Contra-argument: din cauza perioadelor de creștere & scădere a economiei (boom and bust cycle), puterea de cumpărare a monedei e aceeași ca acum 20 de ani. Nu din punct de vedere al volumului, nu din punct de vedere al numismaticii – strict din punctul de vedere al puterii de cumpărare. Că ai mai multe opțiuni de cumpărat e una dar cât poți să cumperi, comparativ cu acum x ani în urmă? Eu nu văd nicio diferență fiindcă mă uit strict la PPP.
Iar dacă ROBOR-ul sau orice alt mecanism care determină cât trebuie să plătești (ce dor tre’ să le fie unora de LIBOR) e schimbat periodic, practic, nu e nicio diferență benefică reală fiindcă vei fi ciupit sporadic în toată perioada aia de 30 de ani – cu tot cu creșterile de prețuri de bunuri și servicii + dările la stat, comisioanele terților ș.a.
Tu la rândul tău, în cei 30 de ani (care-s mai mult de un sfert de viață de om), dacă te uiți pe regula boom and bust, ai mai multe motive să te îngrijorezi că-ți pierzi locul de muncă decât că o să-ți plătești datoria la bancă. Deci nu numai că banca n-ar trebui să-ți dea mai mulți bani să cumperi ceva ce astăzi te face să porți grijă 30 de ani din viață, dar nici imobilele de acum nu trebuie să aibă prețurile pe care le au.
Dar na, e genul ăla de discuție la care trebuie să fii atent fiindcă ARB-ul, ASF-ul și BNR-ul le place să inventeze replici pe moment să încheie orice discuție. Aici nu se zice nimic, așa-i?
Boris, trebuie sa citesc ce a zis mai cu atentie si sa fac un pic de research, nu sunt la curent cu Robor si indicii din tara.
Intrebarea mea, poage proasta, cate paini luai acum 5 ani cu 100 de lei si cate iei azi? poate nu e corecta dar daca facem in calcul pe cosul de cumparaturi fix aceleasi produse, cat era acum 5 ani si cat e acum?
Aceeasi chestie, vine cineva la tine si iti cere imprumut o suma pe contract sa ti-o returneze in 10 ani? Ce suna ar fi ok sa-ti returneze inapoi dupa 10 ani?
Dacă te referi la mine, nickname-ul nu e „Boris”, @Cristi. E „Boros”.
Pâinea acum 20 de ani era până-n 10,000 ROL – adică, era până-n 1 RON de acum. Varia prețul dar știu că era între 7,000/8,000 și maxim 10,000 ROL.
În RON-ii de acum, echivalența este între 70/80 bani și 1 leu.
Acum 5 ani, în 2017, pâinea varia între 1,70 și 2,20/2,10.
Dacă fac echivalențe cu acum 20 de ani, 5 ani și acum – tot același număr de pâini ai fi cumpărat, că e 100 lei de acum sau că erau acum 5 ani sau în salariile în vechiul ROL de acum 20 de ani.
Pana mea, INS-ul și BNR-ul recunosc asta (articol din 2021): https://www.bursa.ro/cat-mai-vegheaza-bnr-la-scaderea-accelerata-a-puterii-de-cumparare-a-leului-20315346
Știi ce înseamnă paritatea puterii de cumpărare? Înseamnă „disposable income”.
Scriu în engleză fiindcă în limba noastră nu există un termen echivalent (eu nu-l știu dacă există). Nu, nu traducere pe Google sau din memoria proprie din engleză, nu, ci strict termen echivalent pe „disposable income” în limba română.
La noi, discuția nu e niciodată „au crescut valoarea leului, putem cumpăra mai multe lucruri decât acum 5-10-20 de ani”, discuția e „au crescut prețurile”.
Discuția e mereu despre inflație, mereu în dilogia: „cresc salariile, cresc prețurile, cresc salariile, cresc prețurile, cresc salariile, cresc prețurile” (cu împletiturile aferente la facturi, rate la bănci, dările la stat etc)… niciodată, bă dar niciodată n-am auzit „cresc salariile, scad prețurile – deci, a crescut paritatea puterii de cumpărare a leului”.
Hai, să vină doctoranzii români pe economie, să nege existența PPP-ului și disposable income.
Eu nu inteleg, dupa episodul 2008-2009, dupa 2014, 2021, etc in continuare ne bate matematica de clasa a 7-a si nu reusim sa calculam niste rate si sa inmultim cu 12*nr de ani?
Mai sus cineva zice ca e inginer si cere formula de calcul a ratei? Doar n-o calculezi cu pixul pe foaie, nu? Ai oricand un rahat de excel care are PMT mura-n gura.
Cum naiba sa nu fie logic ca in (cel putin) primele 1/2 luni din contract dai mai multa dobanda decat principal?
Tot pe banci dam vina ca suntem complet analfabeti?
Băncile sunt nevinovate, dezvoltatorii imobiliari sunt nevinovați… victima e de vină că are pretenții la o viață bună, fără scheme ascunse & draci ascunși în detalii.
Sa vie statul sa ne dea casa si servici!
@V4li0
Cum să nu, de ce să se termine odată pentru totdeauna clauzele abuzive & scheme economice pe bunuri sau servicii (@Marcel & @Marcos), fără să mai fie nevoie ca oamenii să se târâie în instanțe de judecată, când putem să dăm vina pe victime?
Păi ce, de ce să aibă pretenții victimele să nu mai fie victime? Se poate așa ceva? Victimele s-au născut să fie victime!
Sistemul are problemele lui (ROBOR e stabilit de niste baieti la o masa, IRCC inseamna nimic si e inventat de un cretin care s-a trezit dimineata cu fata la perna gresita, si multe altele).
DAR, nu e vina nimanui din sistem ca majoritatea celor care doresc sa intre in acest sistem (consumatorii de credite) sunt complet analfabeti si functional si matematic si financiar.
In max 10 ani discutiile se vor muta din era „unde sa cumpar si ce dobanda sux” in „unde inchiriez si eu ceva decent” ca nu se va mai construi atat si vor fi preturi mari. Ce vedeti in vest, cam la fel va fi si la noi. Oricum toti saracim la ora actuala pe banda rulanta prin inflatie si niste preturi inexplicabile la energie. Nu ajungea inflatia asta obscena de 20%, am mai ajuns si cu kilowatt-ul la un euro in Europa pt ca acceptam cretinoizi la putere. Mai am putin si incep sa imi pun si eu staniol in cap si sa cred teorii conspirationiste pt ca altfel cred ca este prostie pura.
Dobânda de 1% pt 10 ani, in ce an?… Fără sarcasm. In Belgia, pt credit de 10 ani, dobânda este peste 3% in 2022.
Am calculat de nenumarate ori ca achizitiile de apartamente cu credit in Romania sunt perfecte numai pentru cei care cred ca daca pierzi 100 de lei la aparate e o afacere buna sa mai bagi 100 ca poate te recuperezi.
Da sunt n cazuri pentru care un credit imobiliar este mana cereasca, este afacerea perfecta, dar sunt n + 1 cazuri in care e moartea pasiunii… fie, n-am sa ma mai repet ca sun a moara stricata.
PS: Cunosc 4 cazuri care au cumparat apartamente in 2018 cu credit ipotecar… apartamentul la inceput de 2022 valora aproape dublu… din 4 cazuri niciunul n-a vandut apartamentul inca… si probabil nici n-au sa-l vanda, niciunul nu sta in el inca. Acum daca ai 20k euro mai iei credit pe 60k si acum ai putea sa vinzi cu 150k dar nu o faci… fara sa te opreasca nimic, nu stiu ce sa zic… dar click nu face deloc faza.
Eu doar fac legatura intre „romania tara cu 50% analfabeti functional” si „romania pe primul loc la proprietari de locuinte” si ma linistesc, nimic nu e intamplator