comentariul lăsat de un cititor aici și e păcat să se piardă
Niște așteptări mult prea mari legate de carieră, viață, casă, mașină, femeie, împliniri sufletești, you name it. Generația actuală cam 25-30 de ani a luat criza economică direct în dinți. Sunt cei 10 ani pierduți, ani care au afectat o plajă întreagă de oameni, cu probleme economice și lipsuri mari și multe. Cu toate lecțiile de viață date-n 2008-1018, tinereii ăștia încă sunt excesiv de optimiști că o să facă, o să dreagă, iar când nu se întâmplă sunt dezamăgiți. Niște așteptări mai realiste, o mai mare deschidere către risc, dar un risc calculat, i-ar scoate oarecum din deprimarea asta.
Consider și că îndeplinirea unor nevoi de bază, cresc gradul de satisfacție în așa fel încât să fie mai bine.
- N-ai casa ta? Mai așteaptă și mai economisești, ca să ți-o iei. N-ai de unde? Merge și chiria, dacă vrei să pârlești minore, să vii acasă mort de beat și să nu îți bată mămica obrazul, cum mi l-a bătut mie sâmbătă, că m-a pus în pat zdrobit.
- Vrei mașină? Înțeleg nevoia cocalară de mașină mare, dar contrar a ce zice Zoso, merge și o epavă la 2000 de euro, să te fâțâi cu ea, navetă, cumpărături, un munte, dus la mă-ta la Slatina după zacuscă.
- Vrei să vezi lumea? E ok câte un city break, pentru că-s ieftine, planificate din timp, nu te rup în cur. Vrei țoale de firmă scumpe? Fii prieten cu Decathlon. 90% din timp nu ai nevoie de altceva, pentru că nu suntem executivi, să fim îmbrăcați de Alexandru Neștian. Personal mă îmbrac de la turci. Colin`s sunt brandul preferat, că na, banii.
- O vrei pe Cristina Ich sau ceva echivalent? Bă, cam trebuie să fii cineva, cu bani, cu pula mare, cu relații, vreun frumușel. Nu ești, știu. Ești un om normal. Vezi că și aia de la birou de lângă, mai scundacă, cu 5 kile în plus și care nu-i zână la meclă poate învăța s-o sugă bine.
- Nu-ți place jobul pe care-l ai? Schimbă-l, boss. De foame nu se moare în România, decât dacă ești extrem de prost sau o tută infectă. S-a dus vremea cu 10 la poartă. Nici p-ala prost bâtă nu-l mai au.
Odată făcuți câțiva pași mici către o stare de bine, lucrurile se văd mai optimist.
Părerea mea e că nu ne mai știm locul în societate, raportat la puterea, resursele fiecăruia. Fix cum zice Zoso într-un alt articol, ca să faci X, trebuie să Y și Z, chiar dacă nu ne place, pentru că nu se poate sări peste niște etape.
Ideea e să se miște ceva în direcția aia, să nu pice din cer, pentru că n-o să se întâmple.
După cum o să mă repet: e ok cu chiria sau statul cu mami pe termen scurt și mediu, e ok și cu mașina ieftină, e ok și cu duduia aia average joe, e ok și cu jobul pe care-l faci din inerție momentan și care-ți aduce niște bani.
Știu, toți vrem mai mult, nu spun in a ne complace-n mediocritate, dar boss, este mai bine ceva, decât nimic.
Dacă poți să miști și să faci chestii, la un nivel de om normal, este mai bine decât deloc.
Stating the obvious here, dar apreciez că mai scoți din subsolurile de comentarii opinii bine argumentate, chiar când ele nu sunt neapărat de acord cu tine, pe alocuri. Cheers to that!
Unde ziceai că e Patreonul ăla?
Mx
https://www.patreon.com/zosoro/overview
Ce chestie tare, ti-a placut, ai scos banul
Propun sa il constrangem pe zoso sa zica ca noi. „Zoso, daca recunosti ca motoarele mici cu turbo pe SUV sunt viitorul, cotizam la Patreon” :))
2.0 is small enough!!!
Keeping up with the Joneses.
genial.
Ce?
Coa1e, eu sunt generatia 40’de ani, si am prins anii de dinainte de criza in care cei de-o varsta cu mine nu-si permiteau Colin’s, pentru ca asa erau salariile. Asa ca mai usor cu cat de greu v-a fost voua cu “criza”. Nu va permiteti sa va luati apartamente? Pai pentru ca v-ati ingramadit toti la Bucuresti, ca acasa la Pașcani nu v-a mai placut. Guess what: in loc sa ma fac sclav pe 30 de ani in Bucuresti, mi-am luat la mine in Ploiesti, de doua ori mai mare, si pe jumatate ca pret. Masina am luat-o de noua, cu 14000 de euro, ca nu m-am nascut in BMW-uri. Am stat chirie, dar cu mami n-am mai locuit de cand eram la liceu.
In alta ordine de idei, o sa-l rog pe conu’ sa imi spuna cine esti. Intreb pentru un prieten, care a citit faza cu minorele, si e tare curios sa te cunoasca. E un tip misto, are un job interesant, cu uniforma, si cascheta, dar umbla mai mult in civil, cautand oameni cu preocupari din astea interesante, ca tine.
aia nu, aia nu, nu asa ajungem niste frustrati ?
Nu. Asa ajungem realisti, oameni cu picioarele pe pamant. Oameni care se bucura la fiecare maruntis pe care il fac anul asta. Sau la fiecare buca stransa vara asta.
Inconveninentul nu-l constituie faptul c-au asteptari mult prea mari, ci cel al inactivitatii. Se poate indeplini un obiectiv cu o munca sustinuta si disciplinata de-a lungul anilor, insa ei sunt fixati pe conceptul ad-hoc, gandesc ca sunt o anumita specie priviliegiata si ca e de ajuns sa le vezi modul de gandire pretentios, ca sa le dai un loc de munca bine platita. Pana la urma pornesti de la ce ai descris tu mai sus, hainele mai ieftine, fete mai putin frumos (aici sunt putin rezervat, tinerii destepti chiar nu cauta o Cristina ICH, iar o average Joe sunt cam toate), fara casa, iar, gradat indeplinite, obiectivele ajung sa se contureze intr-o, cum am numi-o, viata mai buna. N-ai cum sa deraiezi de la curs vietii tale spre una de vis, ideala, unde totul merge bine, iar distractia si fericirea sunt perpetue, o poti cel mult imbunatati. Acum sa-i multumim lui Zoso ca a pus comentariul asta exceptional ca un articol, a rezumat putin acid o problema ce apasa generatia tanara. Vremurile grele nasc oameni mareti, cele pasnice si usoare, pe cei slabi.
Masina de 2000+ poti sa ai si sa nu fie epava.Femei sexi oho, cate pramatii maritate si plictisite sunt, daca am avea atata timp.Merg si Huawei-urile, nu doar Apple.O camera undeva sa torni un film porno o data pe luna nu e mult.
Taica-mio mi-a spus o poveste : la un moment dat dupa revolutie, se invartea intr-un cerc unde oamenii respectivi povesteau doar de mii si zeci de mii de marci.El,ingrozit de sumele vehiculate, se gandea ca e doar un sarantoc si se mira cum de il accepta aia.Intr-o luni se intalneste cu unul dintre ei : „Noroc! N-ai o suta pana…”
Nu ma pot abtine. Filmul se turneaza, nu se toarna. Toata lumea face greseala asta. Turnezi un film porno, nu il torni…. Stiu ca sunt grammar nazi :)))
Mai bine abtine-te, ca nu stii tu in ce ritm lucreaza el, poate este corect ca toarna filmele alea.
Scara nevoilor s-a alterat si de aici probleme. Standardul de dorinte a crescut foarte mult si a sarit trepte pt ca si saracul si bogatul vad in media(fb, tv,insta, etc.) aceleasi chestii betonila la care doar putini au acces, pe langa faptul ca e mult fals si exagerari. Nu mai vor cale de mijloc, vor chestii tari si daca nu au prefera sa „stea” in jocuri video, alcool, youporn, iarba, depresie, dulciuri, filme romantice, letargie.
Primul pas (și cel mai important după mine) e să nu te (mai) f#tă grija de ce au alții. Singurul domeniu unde e ok să mai caști ochii în curtea altuia e cel profesional, în rest, dacă stai toată ziua și bălești după mașinile altora, după excursiile de 5000E, după casele de 200K, etc., ai mari șanse să te deprimi. Rade tot din feed-ul de Facebook, e plin de oameni care-și clamează fericirile și realizările pe acolo. Habar nu ai cu ce preț, sacrificii sau compromisuri le-au câștigat, dar efectul inițial e că te fac să te simți inferior. Găsește-ți fericirea ta, ”locală”.
O mică coda: nu toate femeile frumoase inaccesibile, nu-s toate fotomodele ce caută doar fotbaliști și sugar daddy, deci aici poți la o adică să aspiri spre ținte mai înalte
În rest, atitudinea descrisă e cât se poate de ok, mă întreb însă cât e și vina părinților că nu au reușit să-i pregătească pentru lucrurile astea. Abordarea asta modernă, ”fiecare copil e special”, ”poți reuși orice dacă vrei” face mai mult rău după părerea mea.
nu. e ok să te uiți și la ce fac alții pe plan personal. ca vrei să afli cum e să ai credite la frigider și combină muzicală de 5.000 lei și sa fumezi două pachete pe zi și să te plângi că nu ai ce mânca.
Yep! ~13800 lei/an doi adulti. Frate miu a zis ca oricum ii cheltuie, se duc banii…asta in timp ce imi povestea ca e greu cu un copil.
Eu sunt fumatoare, acum nu mai fumez, dar na…tot furmatoare ma consider. M-am lasat pt. ca nu mai aveam.bani, efectiv nu ramaneau bani de tigari dupa ce faceam xl ul cu ce castigam si ce chetuiam.
Fake news, nu prea îmbrac executivi
Îmbrac fix oamenii care înțeleg articolul de mai sus, cei care înțeleg rostul unei închirieri de costum pentru nuntă decât să arunce 1000+ euro și să îl poarte o singură dată.
In rest, perfect de acord cu articolul!
Confirm, nu mă îmbracă el.
@ Alexandru Neștian.
Mulțumesc frumos pentru răspuns.
Te urmăresc pe Facebook, blog, instagram, iTux, etc.
Te apreciez pentru ce faci, ce servicii oferi și modul în care rezolvi niște nevoi.
Vii ca un nou model și spui niște chestii în materie de îmbrăcat bărbații.
Era o perioadă când îl urmăream și pe Cezar Ionașcu, îl apreciam pentru ce spune și ce face, dar de la o vreme, a alunecat rău spre hook-up culture, pick-up artist, și-a format un fel de MLM, cel puțin eu așa-l văd, și am impresia că vinde fum unor nesiguri pe ei.
Să aibă baftă în ceea ce face.
@Ionut M.
Mersi mult de tot pentru feedback si încurajări. Și eu am crescut în domeniu citindu-l pe Cezar și chiar am avut ocazia anul trecut la un club de antrenori să fiu speaker alaturi de el.
In continuare rămâne unul dintre cei mai educați bărbați din Romania in materie de istoria modei și stil vestimentar
acum că a pornit o noua linie de business, vorba ta, nu pot decât să îi urez succes.
Asta am spus și la acest panel de discuție: Cezar și alții ca el se adresează bărbaților care deja stiu baza și vor sa ajungă mai sus. Asta a însemnat că o mare masă de oameni pentru care hainele nu reprezintă o necesitate sau dorință a rămas nebăgată în seamă. De aici a venit idea noastră: sa îi ajutăm fix pe aceștia să fie îmbrăcați cum trebuie la evenimentele importante.
Mersi încă o dată pentru menționare.
Noua tinerilor mereu ni s-a spus ca putem fi orice ne dorim sau ca meritam totul si unii au luat-o ad litteram.
multi au ales sa ignore partea a doua: „daca esti dispus sa muncesti pt. asta”
@ Zoso.
Mersi pentru comentariul publicat.
Tre să-ți dau o bere pe patreon.
Eu cred ca invidia si lacomia au ajutat cel mai mult societatea sa progreseze.
Eu zic ca e bine sa te uiti ce fac altii din toate punctele de vedere.
Invidia si lacomia sunt considerate de biserica ca fiind pacate, dar daca nu sunt exagerate, eu cred ca trebuie sa le aiba omul intr-o masura potrivita.
Marii cuceritori ai istoriei au fost foarte lacomi.
Legat strict de articol, cred ca e bine ca omul sa-si doreasca cat mai multe si mai bune, dar si mai important e sa stie sa gestioneze esecul.
Vă plângeți atât!
Dar cei care au prins anii ’90 ce să mai zică? Atunci nu era vorba de mașini, de case, de excursii, era vorba să găsești un loc de muncă unde să nu mori de foame.
Cand a fost superinflatie.
In 94 tata lua 40% din salariu si mama 30% . Au fost vreo 4-5 luni.
Economiile s-au devalorizat…
Chestia este ca aceste crize economice sunt ciclice.Si fiecare generatie a avut de tras in felul ei. Unele au prins razboiul altele foametea/reconstructia dupa razboi etc.
@mad (referitor la superinflatie) si au platit cei 20 de ani ramasi de rate pe case din cateva salarii…
This looks like fun: https://www.youtube.com/watch?v=NBsCzN-jfvA
Cică au fost 10 milioane live. Dansând în fața ecranului. Între patru pereți. Măcar ăia care se izbeau unii de alții ca potârnichile căutând Pokemoni erau în aer liber.
Articolul poate fi rezumat in celebra expresie „întinde-te cât ți-e plapuma”.
Nu în ultimul rând, sunt complet de acord cu ideile prezentate. Asta și pentru că le-am pus în practică pe aproape toate (haine de la Metro și apoi Waikiki, șofer de Solenza apoi Logan apoi Hyundai i30, schimbat vreo patru locuri de muncă, mutat de la părinți în chirie, luat apartament cu bani economisiți și fără credit ș.a.m.d.). Nu m-am orientat în privința primei partenere de viață, respectiv am vrut și deșteaptă, și simpatică (prefer să folosesc expresia „simpatică” pentru că frumusețea e o chestie subiectivă) și mi-au trebuit zece ani să-mi dau seama că mă luase de fraier. Dar s-a dovedit că fericire aștepta la (literalmente) o stație de metrou distanță! (iubi, dacă citești aici, mulțumesc că exiști și te iubesc!!!)
Pe de altă parte, ar trebui să recunoaștem că noi, ăștia de 40 si ceva de ani, care am crescut cel puțin primul deceniu din viață în comunism, avem un avantaj față de generațiile mai tinere, în sensul că n-am fost expuși chiar din fragedă pruncie la presiunea societății consumeriste… Adică noi am trecut la Brifcor la sucul de dozator și apoi la Coca-Cola, nu ca ăștia micii, care au deschis ochii direct pe Red Bull! În plus, bunicii noștri își aminteau de foamete, război, ruși, colectivizare – chestii pe care ni le-au mai povestit și nouă, ca lecții de viață în sensul general al ideii „viața e complexă și are multe aspecte, deci nu-ți fă iluzii, ca să n-ai deziluzii”. Azi, nici bunicii nu mai sunt ce-au fost, iar generațiile născute cu aifon în scutec nu dau doi bani pe sfaturile oricui a trecut de patruj’ de ani. Părerea mea.
Long live Lidl collection !!!