Sau despre realitatea mea si realitatea altora.
Fiecare om treieste in doua lumi. Cea inchipuita de el si cea inchipuita de ceilalti despre el. Cand suntem mici, lumea inchipuita e foarte aproape de realitate. E realitatea noastra. Suntem ceea ce ne inchipuim ca suntem. Cowboy, politisit, astronaut. O palarie si un pistol ne poate proiecta in lumea noastra inchipuita.
Rude awakening.
Pe masura ce crestem, lumea inchipuita devine din ce in ce mai mica. Si atunci apare realitatea. Cruda. Examenele de la liceu, examenele de la facultate, primul serviciu, prima iubire, primul copil. Ciupituri dure ale realitatii, care uneori sunt prea dure pentru copiii din noi. Imaginati-va ca fiecare parinte spera ca al sau copil va fi printre primii la invatatura. Si apoi apar listele de la bac si copilul este pe lista cu 1-2 note trecute cu rosu. E o dezamagire pentru parinte, o galusca greu de inghitit, dar e o trezire la realitatea si pentru copil. Visul cu astronautul e din ce in ce mai departe, nu?
Ambalajul spune totul.
Ma uimeste in fiecare zi colectia de copii intarziati de pe cocalari si pitzipoance. Acum cativa ani aveam impresia si chiar eu credeam ca e amuzant sa iti faci poze cu banii sau cu armele sau cu cine stie ce masini si minuni. Desigur, aveam 12 ani si masinile straine si joase erau o raritate in Romania. Asa ca mi-am facut una cu aparatul chinezesc pe film si i-o aratam cu mandrie varului meu, amandoi fiind pasionati de masini.
Revenind la colectiile de mai sus, ma uit cu mila la oamenii care simt nevoia sa se valideze in fata celorlalti prin lucrurile cele mai palpabile ale tranzitiei, bani, masini, vile. Exista zeci de purtatori de slapi care isi fac poze la mare langa toate masinile straine pe care le vad, din dorinta de a trai din nou acel moment al copilariei cand iti puneai palaria, iti luai pistolul si il intrebai pe tati ce esti tu, iar tati raspundea invariabil "cauboi".
Cocalarul Cartarescu.
Cartarescu inainte de a-si permite luxul de a spune ca el este elitist prin prisma celor care il citesc, a avut nevoie de cititori. Cartarescu nu este insa doar cei 10 docti care ii apreciaza opera, ci si cei cateva mii de anonimi care au fost atinsi de reclamele lucioase din statiile de autobuz.
M-am gandit cat de mult l-ar avantaja pe "cocalarul" Cartarescu daca ar lista undeva toti oamenii inteligenti care il citesc. Ar fi mai tare decat doctorul pozat in sala de operatie dupa ce terminase de bagat silicoane in noua lui prietena? Mai tare decat gagicile ale caror prieteni isi permit sa le cumpere decapotabile si nopti de dezmat in Bamboo? Mai tare decat cel mai mare cocalar dintre toti, Irinel? Probabil ca nu, valorile merrg pe alta scara aici si un raft de scriituri nu valoreaza cat un teanc de euroi sau un R8.
Cocalarul Zoso.
Intamplator, cunosc una din persoanele care scrie pe unul din siteurile de mai sus. Ar avea ce arata si ar putea da clasa multor specimene listate pe siteuri. Nu o face pentru ca nu cauta validarea acelui tip de oameni. Nu e un elitism, e un alt drum. O validare din parte unei gasti nereprezentative pentru ce e persoana in viata e egala cu zero.
Cocalarul zoso ar putea intra si el in jocul asta si ar putea inchide gura multor scarpinatori in cap si cautatori de validari din copilarie. Nu o face pentru ca jocul nu e asta. Cocalarul zoso isi permite luxul de a dicta el care este jocul. Iar ceilalti nu au incotro decat sa il joace cul el sau sa il joace la o alta masa, mai mica si, desigur, mai elitista. Pentru asta eticheta spune totul. Noi nu suntem cu cocalarii, desi am vrea, noi suntem elitistii. Cetin spunea zilele trecute ca a devenit deja plictisitor ca fiecare putzoi care nu are la indemana teancurile de euroi si masinile straine pe care sa le arate in poze sa spuna ca el este elitist, desi in sinea lui ar vrea sa fie cocalar. Ca atunci cand era mic si isi punea palaria.
Palaria de cowboy.
In cartea de filosofie de-a doispea era o povestire in care un tanar venea acasa la tatal sau si spunea ca el la scoala a invatat ca totul este o proiectie si o inchipuire si ca tatal sau e doar o inchipuire a sa. Pilda imi scapa, dar o rescriu acum. Tatal i-ar fi putu dovedi fiului cu o palma sau logic nu este o inchipuire. Cocalarul zoso le-ar putea dovedi multora ca gresesc, si totusi nu o face, nu pentru ca nu are de ce, ci pentru ca adesea, cei multi nu vor a accepta ca desi isi pun o palarie, nu mai sunt cowboy.
Frate, ai trecut si prin Amsterdam?
@Virgil: sunt 160km pana acolo, poate ajung
„Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala” – Tutea. .Dom`ne eu ma simt la fel de murdar cand citesc Cartarescu ca si atunci cand cand intru pe cocalari dot ceva..sau piztipoance dot altceva. Dar nah egalitatea ar nenoroci libertatea …deci nevoie naturala este si de asemenea..(fenomene si oameni..)..Pacat ca stam si privim la balet de ursi in tara asta libera de dans.
Sigur nu esti in Amsterdam, postand de la un coffee-shop ?
foarte bun articolul…
It’s not rude, it’s harsh. People are rude. Life is harsh.
LATER EDIT: And for those of you who suspect Cartarescu of meekness, dig this. Thou beggars. Thou thieves. Thou small meek weak people.
http://www.poezie.ro/index.php/prose/183299/index.html
Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare,
Mări pe care vase d-aur port piper şi scorţişoare,
Părînd piepteni trecuţi molcom printr-un păr împarfumat,
Strop de rouă-n care ceriul e cu nouri mestecat,
O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu,
Cu simţiri aprinse umpli neguros sufletul meu!
bun
Mi-a plăcut mult articolul. E ca un fel de editorial
şi cred că aceste „editoriale” dau greutate blogului tău.
Superbă fraza: „fiecare putzoi care nu are la indemana teancurile de euroi si masinile straine pe care sa le arate in poze sa spuna ca el este elitist, desi in sinea lui ar vrea sa fie cocalar.”
Subscriu. Din păcate.
Imaginea pe care o avem despre noi e ca o moara de vant a lui Cervantes, pentru ca e mai firesc sa te minti dulce, sa fii cool prin masini, bani si telefoane sau sa fii cool fiind total uncool, decat sa accepti realitatea. Totusi, realitatea ne hraneste… fizic si psihic. PS: sa vezi ce te injura/lauda lumea dupa postul asta
tare… si Davin Hume parca a scris povestirea aia, if you need help na
, eu am gasit-o mai de mult in alta carte si mi-a atras atentia. Oricum good example :d , si frumos spus tot ce-ai spus
Cei care apar pe siteurile numite de tine nu au cum sa se apere. Pana si judecatorii au superiori in ziua de azi, iar creatorii celor doua siteuri pot fi considerati judecatori pentru ca ei eticheteaza persoanele. Orice poza poate fi scoasa din context, orice om poate fi cocalar, am trecut prin chestia asta cand a fost postata o poza cu mine, la costum; am fost etichetat „cocalar” de cativa din cei care comenteaza articolele de pe cocalari.com.
Majoritatea celor care comenteaza pe cele doua siteuri sunt la randul lor persoane cu putine lucruri in cap, persoane care arunca cu pietre numai ca sa se simta bine, numai ca sa iti hraneasca egoul. Scrii despre cei care apar pe cele doua siteuri dar ii uiti pe cei care posteaza.
Parerea mea e ca siteurile au reusit sa demonstreze mai mult decat si-au propus initial: nivelul intelectual al tineretului din Romania e mult mai jos decat s-a crezut.
thank you zoso
N-am nimic impotriva sa recunosc, cum am facut-o si la mine pe blog, ca am momente in care sunt „basinos” sau „fitos”. Am scris si am acceptat ca uneori haina face pe om: altfel te simti cand pui pe tine o camasa de 100 de euroi, chiar daca a trebuit sa strangi din cur ca sa ti-o iei. Unii isi reprima tentatia asta mai mult, altii mai putin. Si cei mai multi nu o recunosc.
Daca are vreo legatura dorinta de „masinute colorate” cu copilaria n-as putea sa spun. Dar sigur exista in noi resturi ale copilariei, „depuneri” undeva pe fundul sau mai exact in spatele personalitatii fiecaruia din noi. Si ele au tendinta sa iasa la iveala cand nu te astepti. Mai ales daca le-ai refuzat, te-ai facut ca nu exista si le-ai pus sub presiune.
Sunt sigur ca si azi daca si-ar pune palaria, cocalarul zoso ar putea fara mare efort sa fie cowboy din nou. Doar ca nu-i place sa recunoasca.
rar, dar prinde bine
Pitzipongeala si cocalarismul existau si „pe vremuri”, doar ca pana foarte recent nu au beneficiat de asemenea expunere media. E o noua forma de reconfirmare sociala, fiecare isi cauta nisa potrivita in care sa atraga cat mai multa simpatie, admiratie si, de ce nu, invidie
Sirg îmi place punctul tău de vedere. Probabil una dintre cele mai pertinete păreri auzite/citite până acum la adresa site-ului. Fără intenţia de a ma sustrage de la ‘acuzaţii’, ţin să menţionez că domeniul meu de activitate principal nu este cel online şi pitzipoanca.org nu este vreo afacere/job. Şi nici preocuparea mea principală. Mă văd un om educat, civilizat şi rafinat, care îşi răpeşte o oră/două pe zi pentru a scrie nişte baliverne. Atenţia mea generală este îndreptată spre familie, jos şi hobby-ul cel de toate zilele (fotografia). Plus ieşitul prin cluburi şi beutura of course, de rafinată ce sunt
Glumesc.
În cazul în care subiectul în sine nu merită discutat nici măcar o oră pe zi, în concepţia ta, atunci permite-mi să nu mă simt oricum. Dar repet, îţi dau dreptate în ce spui, doar că nu se aplică pentru mine. Dacă o să mă cunoşti şi părerea nu se schimbă, înseamnă că aberez.
@sirg: siturile astea educa mai mult decat crezi; evident nu pe cei loviti deja de boala sclipiciului, dar prin miile alea de vizitatori zilnici se afla multi copii, sa zicem in clasele 5-8, adica la varsta la care sunt in stare sa inteleaga mesajul si sunt destul de influentabili cat sa se simta vinovati daca au apucaturi de pitzipoanca/cocalar. i-am vazut, le-am auzit comentariile, e de bine.
Înţeleg eu bine? Zoso scrie despre el cât de tare e? Şi pe de-asupra, se pune pe aceeaşi treaptă cu Cărtărescu? De fapt … de ce ar vrea cineva să se pună pe aceeaşi treaptă cu Cărtărescu … e un model de urmat?
Frate tot ce zici u este adevarat, dar poate nici tu nu iti dai seama ca relitatea in care traiesti este de fapt virtuala. Traim intr-o lume in care nu suntem nici macar pioni, suntem….. poate patratele pe care joaca altii sau…… sau poate nici macar atat…. eu is la facultate Arhitectura, nu e o facultate oarecare, si tre sa muncesti mult pana sa intri, si sa fiu sincer am inatat, am invata mult, si sa sti ca as fi mai fericit daca as avea 20 de oi si as fi cioban undeva prin munti. dar ce sa fac am intrat intr-un joc si tre sa il termin… si de cocalari si pitipoance si alte specimene dastea… astea sunt produsele societatii in care traim, daca parinti sunt niste inculti ce sa ceri de la copii?
in sfarsit un post: jos palaria!
Dar ce ai cu Cartarescu? Sunt de acord cu multe lucruri pe care le-ai scris tu aici… dar mi-a lasat un gust amar ceea ce ai scris despre Cartarescu.
Aceste doua situri – cocalarii si pitzipoancele – sunt cel mult o forma de entertainment pentru mine.
Dar in momentul in care ai inceput sa comentezi si sa faci bascalie de altii, atunci esti automat cu o treapta mai jos fata de ceea ce erai si cu o treapta mai aproape de cei pe care ii comentezi.
De asemenea, aceste situri promoveaza nevoia romanului de a arunca si el cu pietre in tot ce se poate, iar commenturile de acolo sunt departe de a fi cele ale unor oameni obiectivi si rationali. Sunt rautacioase, libidinoase si in general, lipsite de bun simt.
In alta ordine de idei, Cartarescu nu este neaparat un exemplu bun pentru ceea ce ai vrut sa demonstrezi -cred eu-. E doar un scriitor comercial, care a stiut sa se vanda.
Spor!
@tipul care a invatat MULT DE TOT ca sa intre la arhitectura: frate, daca tu ai intrat acolo, inseamna ca se duce plii de suflet scoala romaneasca.
foarte bun…si adevarat. bv!
@ipo
Daca acei 100 euroi cheltuiti pe camasa au fost munciti de tine, atunci exista sentimentul acela de care zici tu.Daca nu, cum a zis zoso, ‘esti’ doar un putzoi.
@Daniela
Nu a scris nimic rau despre Cartarescu, e doar un mod metaforic de a ironiza specimenele atotprezente pe cele 2 site-uri
pff, elita (aia adevarata)nu-si face treaba. nu exista un contraatac pe masura ofensivei cocalarilor si pitzipoancelor. si nu vorbesc de raspunsuri caraghioase in genul aparitiilor lui pruteanu (r.i.p.) sau ale altora pe la tv sau prin ziare, ci de crearea unei atmosfere in main-stream care sa-i faca sa se simta ridicoli si neinsemnati daca se prezinta si se poarta in stilul consacrat. sau sa-i faca sa scoata ce e mai bun din stilul asta (daca o exista asa ceva), sa se rafineze – cum de exemplu am observat de la o vreme la cantaretii de manele de care mai dau – incep sa fie cu muuult peste fanii lor
cu site-uri ca ”printzesele” sau celalalt noi ne radem de ei,iar ei ne injura si isi intaresc convingerea ca ”invidiosii n-au valoarea mea”…entertainment
foarte bine. dar daca ramanem doar la stadiul asta, sa ne obisnuim cu situatia.
Si daca eu ma pozez cu 7000 de euro in mana, de unde stiti ca banii sunt munciti de mine sau primiti de la parinti? Cum am spus, orice poate fi scos din context, voi nu stiti ca acea camasa a fost cumparata din bani munciti si totusi etichetati persoanele: „cocalar” sau „pitzipoanca”; aici e greseala.
Sunt multi oameni care sunt peste nivelul celor pe care ii vedeti pe cocalari.com respectiv pe pitzipoanca.org…dar totusi cei pe care ii vedem pe site-urile mentionate mai inainte…la urma urmei sunt niste copii…deci nu prea e ceva la ce sa ne asteptam de la ei.Si-au schimbat visele din copilarie,nu mai vor sa mai fie politisti sau mai stiu eu ce…acum vor doar sa fie cocalari cu freze tampite\poze cu masini \bani multi…se conformeaza cu lumea in care traim.
Acum se da mai mare pret pe poze cu freze\masini\bani decat pe valorile morale,o sa treaca si moda asta,o sa vina alta…Evolutia nu poate fii oprita.
Eu as putea sa ma pozez cu niste mii de euro in mana, bani munciti sau luati credit de la banca, insa nici nu mi-a trecut vreodata prin cap sa o fac. Aici e diferenta, la ce valoare dai tu acelor bani. Easy money nu prezinta valoare intrinseca pentru cei care se pozeaza cu teancul in mana ci doar un soi de… fetis, sa zicem
Parerea mea este ca si ‘cocalarii’ si si acele ‘pitzipoance’ sunt produsele societatii….normal…ei nu isi dau seama de acest lucru.Aici intervine efectul de turma
@SIRG
De acord dar, chiar si un intelectual are nevoie din cand in cand de o mica schimbare. Cat despre cei care au pierdut trenul nu cred ca prezinta importanta, marea lor majoritate oricum nu inteleg ironia (din cate am vazut eu nu sunt in stare nici macar sa scrie corect) Importanti sunt toti ceilalti, cum scria si TEO in commentul sau.
@dalethion
Permite-mi sa te contrazic. Cel care initiaza un post (respectiv proprietarul numelui de domeniu, webmaster-ul, administratorul call it whatever U want) nu poate fi tras la „raspundere” pentru opiniile exprimate de vizitatori in commenturi. Nu sunt de acord ca se promoveaza nevoia de a bascali. As spune mai degraba ca este un fel de NU FACETI CA EI, exprimat cu alte cuvinte (tocmai de aceia cei „pusi la zid” nu pricep, depaseste puterea lor de intelegere).
@Sirg: Excelent.
Frumos insa ai grija la tastarea cuvintelor… „fiecare om TRAIESTE in…” , „luxul de a SPUNE”
nothin` new.
care`i solutia?
ca de obicei cei care inteleg, sunt putini si restul cred ca aberezi. Pentru toti cei care considera acest lucru, adevarul este ca nu conteaza si nu intereseaza pe nimeni cine esti, cati bani ai, ce masini conduci sau in ce vila stai , si prin aparatia acestor lucruri prin poze sau alte prin cuvinte nu starnesc nimic, poate dezgust din partea unora sau invidie din partea altora. Si inca ceva un om se face remarcat in viata prin ce stie si prin ce face nu prin ce detine… toate vin si se duc si dupa noi nu luam nimic…Zoso respect….
Alexandru, ai dreptate. Dar cazurile tale se pot numara pe degetele de la mana.
Daca am un interviu se asteapta de la mine sa fiu imbracat la pantofi si costum si sa ma comport profesional. Asa cum cocalarii se valideaza prin masini si bani, eu imi iau niste putere din hainele pe care le port la interviu. Imbracat cum trebuie incep si eu sa ma simt mai profesional (cum port costum din an in paste, se simte), sa capat incredere in mine si-mi umplu capul cu „ia uite ce serios arat, pot sa fac jobul asta, acuma haide sa ii conving pe oameni ca asa e”.
Multi scriitori se vad nevoiti sa ia masuri drastice inainte de a scrie, pentru a capata inspiratie. Se izoleaza de lume intr-o camera de hotel, pleaca la munte sau fac lucruri mai marunte precum schimbarea hainelor .
Nu vad nimica rau in a lua pe mine un tricou funky si o pereche de pantaloni scurti (3/4) pentru a ma simti mai creativ, apoi un tricou cu metallica si o pereche de blugi daca e nevoie sa fac niste programare sau matematica, sau un tricou cu nationala daca iesc cu baietii la o bere sa vedem meciul.
Daca ne punem palaria pe cap putem fi cowboy si e ok pentru ca uneori avem nevoie sa fim cowboy, pentru ca zilnic trecem prin momente in care trebuie sa indeplinim roluri sociale precum cel de angajat, parinte/fiu, sot/sotie/iubit, prieten, client, vecin, scriitor/contabil/matematician/sportiv sau orice va trece prin cap.
Cocalarul este doar un rol ca oricare alt rol. Asa cum exista rolul de „profesor trasnit care n-are treaba cu moda” si rolul de „gospodina serioasa” si rolul de „sk8er boy” este si rolul de cocalar sau cel de pitzipoanca.
Problema cu rolurile astea provine din dezgustul pe care il provoaca in relatie cu foarte multe alte roluri. Asa cum o mama respectabila este dezgustata de rolul „rapper de cartier” sau „bad boy” , intelectuali blazati sunt dezgustati de cocalari. Nici o problema, treaba e reciproca, un cocalar trantit intr-o ceainarie cu fitze s-ar minuna de ce-ar vedea acolo.
De unde vine dezgustul asta? Eu unul zic ca principala problema a cocalarilor si pitzipoancelor este mandria prea mare de sine afisata ostentativ, nu neaparat alegerea valorilor. Un om „serios” si „tipicar” care pune valoare pe osteneala nu se ia la cearta cu un profesor de muzica „ticnit” si „creativ” care pune accentul pe imaginatie sau arta, pentru ca acesta din urma nu va merge tantos pe strada incercand sa-l convinga de dreptatea sa.
La cocalari si pitzipoance nu ne deranjeaza ceea ce sunt, ci faptul ca vor sa ne convinga si pe noi sa devenim ca ei/ele.
@Alexandru Strimbeanu: daca imi permiti o parere, entertainmentul efectiv si prostia evidenta care reiese din cocalari si pitzipoance nu se refera in mod special la faptul ca „s-au pozat” cu 100000… de euro sau ca se imbraca cu camasi de 100 de euro. este vorba de faptul ca, spre deosebire de o persoana care ar aprecia acea camasa de 100 de euro pentru calitatea ei, pentru cat de bine i-ar complimenta formele sau cat de mult i-ar placea senzatia materialului respectiv pe pielea sa, ei o vor aprecia pentru modul in care „se vede” eticheta in ochii altor cocalari/pitzipoance si de fapt motivul pentru care sunt pusi pe site-uri de genul respectiv este chiar afisarea aia tampa (eventual cu buzele tuguiate sau in pozitii idioate prin vreo baie) intr-o poza postata chiar de ei pe internet. e un mod de validare din grupuletul lor cam mare din punctul meu de vedere dar in fine…
@bad pitzi: I adore your sarcasm
urmaresc pitzipoancele doar pentru comentariile tale acide
Pe mine ma enerveaza tare de tot ca majoritatea cititorilor siteurilor astea 2 pitzipoanca si cocalari, trebuie sa stea si sa analizeze si sa desparta firul in 15 si sa traga concluzii si asa mai departe.
Oameni buni, asta e o forma de entertainment. La fel ca si Cronica Carcotasilor, la fel ca multe altele. Se numeste Pamflet (scrie si undeva pe site, si are si definitie). Trebuie luata ca atare. Nu e nimic glorios sau de ridicare a self-esteem-ului creatorilor. Este doar un site, un bLog (pentru cine nu stie ce e ala un bLog, cautati definitia si atunci o sa vedeti ca practic nimeni nu are voie sa comenteze la adresa acestor siteuri).
Mie unul mi se pare super tare ca exista cineva care a avut ideea de a muta comenturile vis-a-vis de penibilitatea multora de pe „hi5” intr-un loc mult mai accesibil. Commenturi la poze pe hi 5 pune toata lumea dar fiind atat de mare nu le gasesti usor. Asa, le ai la gramada si cu posibilitatea de a fi instiintzat cand se fac update-uri.
Iar vis-a-vis de ce a scris Zoso aici, din pacate este foarte adevarat … dar .. asta e. Traim unde traim si trebuie sa ne impacam cu ideea.
inainte sa il arunci pe cartarescu in mormanul scriitorilor comerciali, read his work! si aici nu ma refer doar la brosurica siropoasa „de ce iubim femeile”. daca orbitorul si levantul sunt carti comerciale, inseamna ca standardele noastre in ceea ce priveste literatura sunt chiar high!
cata dreptate ai tizule
Daca-ti pui palarioara trebuie sa-ti asumi si tot ce aduce dedublarea asta, ori cei mai multi vor a fi vazuti fara broboade inutile si uita ca un accesoriu te schimba in ochii celorlalti.
Nu inteleg insa de ce ajunge si purtatorul palariei sa creada despre sine ca e cowboy. Sau de ce tu Zoso esti asa de incantat de cocalarul din tine.
Nota 10. Pacat ca ‘cauboi’ nu pot intelege si indreapta problema.
E trist, crud, dureros, dar adevarat… din pacate multi dintre noi avem momente de „mari smecheri/fitosi”…asta e natura umana (recunosc faptul ca si eu am asemenea momente). Dar putini au curajul sa-si recunosca aceste defecte…care la urma urmei chiar sunt defecte si nu calitati… si au nevoie de cate o „lovitura” sa-si revina si sa se trezeasca la realitate uneori (eu am primit). e amuzant si placut sa te poti lauda cu ceva (daca chiar ai si merita), dar oamenii au interpretat altfel acest lucru. Deja lucrurile marete ca iubirea, pacea si curajul si-au pierdut ostentativ valoarea, iar asta se vede cu ochiul liber. Acuma doar starea materiala conteaza…(chiar foarte trist). Mi-a placut foarte mult aceasta lectura si am bucur ca s-a gandit cineva sa o scrie…pacat ca nu o pot citi cei despre care s-a scris (ei ignora aceste „porcarii” care sunt de fapt franturi de cultura…)
bravo; de mult asteptam ceva de genu asta de la tine
Trist o coacăză. E pseudointelectualism, menit să vă umezească pînă la oase muierea din voi.
„O palarie si un pistol ne poate proiecta”. Ca sa citez pe cineva -> ego boost 200% pentru mine.
Nu pot sa nu ma intreb de fiecare data cand intru pe cele doua siteuri ce fel de educatie au primit copiii respectivi, ce exemple le-au dat parintii in viata si mai ales ma intreb, cum isi vor educa ei mai departe copiii? Ce fel de exemplu vor fi ei, pentru copiii lor? Si aici ma refer mai ales la cazurile extreme cum ar fi postul cu „mini pitzipoanca” si altele asemanatoare.
P.S. – ati vazut clipul cu trupa Indiggo de la America’s Got Talent? Trist. Foarte trist.
– bine ai revenit in tara Zoso.
si uite ca mie imi place de ana blandiana si motanul arpagic, deci il prind pe cartarescu, il iau la vodca sa il vad cum mai vorbeste dupa 400 de grame…acum lasand gluma deoparte, cred ca oricine are drepturi…de gustibus non disputandum. asa ziceau unii, dar uite ca urmasii lor au uitat de asa ceva, dar e politica, deci no comment. data viitoare o sa dau citate din alfred margul sperber, sa vedem, is intelectual daca nu il gaseste nimeni decat cu searchu` de pe google?
toate bune si frumoase, dar despre ce manual de pilosopie vorbesti?
inteleg ca nu poti pune pe tine o camasa din targ de 10 lei, care e facuta din materiale sintetice, arata urat, te mananca pielea de la ea, si dupa prima spalare se rupe/se decoloreaza/ramane mica. pt cocalari si pitipoance nu conteaza ca au dat nu stiu cat pe un articol vestimentar, important e CAT au dat ea. CEL MAI IMPORTANT e insa ce scrie pe acea camasa, pt ca multi isi cumpara tot de la tarabe sau europa, dar cu nume celebre pe ele, nefiind altceva decat un „chici”.
ceea ce se cere in ziua de azi: okelari fumurii, o masina cat mai lucioasa (chiar daca e non-euro), haine lucioase si banii pe o saptamana sa-i spargi sambata seara ca sa iti iei o pitipoana sau un cocalar, la fel de basinos. in liceu, imi era de neconceput sa fie vre-o materie pe care sa nu o pot trece…in facultate aproape am plans la o restanta. „zdrentele” din ziua de azi nu se mai sinchisesc nici sa treaba de scoala generala, iar daca o fac, o fac cu ajutorul parintilor care se milogesc de profesori, iar acestia, ii trec nu pt un pachet de cafea, ci pt ca se gandesc ca daca nu au studii medii vor ajunge salahori sau gunoieri.
cand eram eu mic credeam ca doar copiii sunt prosti/idioti/cretini/etc. am crescut si am observat ca multi au ramas asa. iar parintii lor sunt si mai si…
noi ne ascundeam la 17 ani cand fumam prima tigara si nici acum nu ne cade bine sa fumam fata de parinti…astea-si pun pruna pe net si mai au tupeu sa spuna ca’s invidiate de ‘curve’:))))) triiiiiist …ps. virgil am o poza sa-ti trimit:P
Bun ! Am vazut posturi, am citit unele comenturi , am ras, m-am distrat, mi-am omorat timpul liber pe care prefer sa il petrec, cateodata in felul asta , ratacind pe siteuri (ceea ce nu cred k este o idee buna, probabil o s a mi mai revin) dar in mare parte…am urmarit discutiile de pe acest blog intre badPitzi si Sirg , iar adevarul dintre ei 2 este pe undeva pe la mijloc , ideea este ca tu badPitzi probabil ti ai dat seama , la unele posturi lasi comenturi in care razi de unii pe o anumita tema, iar apoi revii si tot in comenturi te incadrezi tocmai in tema pentru care ai ras de ei (ma refer aici la talentul de a vorbii in engleza sau de a combina engleza cu romana, in discutiile cu alti romani ) ceea cemie mie se pare anormal .
Apropo la ceea ce ai scris tu ciolanus , . “zdrentel din ziua de azi nu se mai sinchisesc nici sa treaba de scoala generala, iar daca o fac, o fac cu ajutorul parintilor care se milogesc de profesori, iar acestia, ii trec nu pt un pachet de cafea, ci pt ca se gandesc ca daca nu au studii medii vor ajunge salahori sau gunoieri.” pai , fi atent cum e situatia asta . E ca si cum la lucrarile de control din liceu ai sta in bancu, cu un coleg mult mai inteligent si interesat de scoala decat tine , iar la examenul de bacalaureat ai fi in clasa numai cu cei de teapa ta, fara posibilitatea de a copia, acolo se vede rau pe care colegul tau voluntar sau nu ti l-a facut , gandeste-te la asta
Bai si apropo la tot ce am scris eu sus aici, AM SI EU O PROBLEMA :
nu inteleg de ce ( mentalitatea de turma) moda trebuie sa fie ca un al doilea destin sau chiar ca un destin principal pentru unii din noi, adica..printre elemnte de vestimentatie la moda ( mai mult de 80 % ciudate) trebuie sa preluam moda asta prezenta in mod frecvent la adolescenti si nu numai ,inteligenti si nu numai , aceea de a vorbi in alta limba in comunicarea cu alti semeni de ai nostrii care vorbesc aceeasi limba ca si noi , ba mai mult, unii dintre ei nu mai cunosc o alta limba decat cea materna.
CINEVA SA MA AJUTE
ALELUIA .
Cineva cu palarie si pistol isi poate scoate palaria, se asaza la birou, isi ia tastatura si/sau pixul si bloc-notesul si intreaba: „ce sunt eu? jurnalist au ba?”
Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar ceea ce spui tu e absurd. Insasi ideea existentei acestui blog este un fel de-a le spune ca gresesc, ca privesc lumea prin prisma unei site. Nu filtrand informatia, ci adunand numai ce cade din ea. Te inteleg, fiindca iubesti filosofia, iar asta inseamna ca prin definitie esti un observator. Tu nu vrei sa te implici, dar impulsurile tale te fac sa actionezi intr-un fel – vezi ideea de mai sus. As vrea sa-ti spun ceva, orice, care sa te faca sa actionezi intr-un fel sau altul, dar cred ca deja stii ce sa faci. Singurul lucru nespus inca e „felicitari”, dar banuiesc ca ai auzit asta deja. Totusi, unii din noi mai poarta palarii de cowboy si pistoale – ne ajuta sa evadam de realitate, intr-un spatiu virtual, unde scapam momentan de probleme. Cum spuneam, filosofia e ceva minunat dar ai putea s-o combini cu putina psihologie – putin piper si sare. Kudos.