Mă uitam ieri în parc. Un copil se dădea în leagăn și în jurul lui și al leagănului gravitau 3-4 copii. Băi, știți cum roiau pe lângă leagănul ăla, așteptând să fie loviți? Parcă era făcut de miere. Într-un final, leagănul lovește/zgârie o fetiță, asta începe să plângă, fuge la mă-sa, mama ăluia din leagăn vine și ea și începe să îl certe și ditai circul aiurea. Fix aiurea.
Și m-am uitat, părinții au văzut toți că copiii lor se dădeau pe lângă leagăn, unul n-a zis “marș bă de acolo, că te lovește leagănul”. Nu. I-au lăsat în pace.
Și n-am înțeles de ce îl certa pe ăla din leagăn. Că el nu făcuse nimic greșit. Nu era vina lui că un copil n-a văzut sau n-a știut că leagănul lovește și doare. Dar hei…
a bate șaua, ca să priceapă iapa!
prima lecție de zicale din folclor, pentru acei copii :))
nu a adaptat viteza la conditiile din parc. plus ca o bataie preventiva nua omorat pe nimeni
Nu incerca sa gasesti o logica, parintii cu copii mici ( sub 12 ani sa zicem) sunt cei mai irationali oameni pe care i-am intalnit.
Deja de la 8-9 ani nu i-as mai incadra la „copii mici”.
Oarecum cand eram mici ne juleam si loveam zilnic dar nu plangeam si parintii nu se certau pentru noi. Doar eram copii..
parintii erau la uzina si habar nu aveau ca te juleai sau cu cine te bateai. in plus daca plangeai la taioca-tauca te-a batut unu, te mai batea si el o data. Asa ca mai bine te bateai parte in parte cu aia de afara.
Și adevărul e ca rău am ajuns, băi Lucifer. Mai ales bărbații, astia mai bătrâni care nu înțeleg cum se poartă rujul și poșeta, nu suntem în trend. Nici măcar glezne goale n-avem.
Erau părinți și copii români, nu ? Voilà !😀
Eu i-am zis de câteva ori lui toddler-ică să nu mai stea pe lângă leagăne când sunt copii în ele. Problema e că are memoria unui peștișor gupi. A șaptea oară nu i-am mai zis. Și-a luat o trântă în iarbă, a văzut că doare și amu ține minte și e mereu atent. It’s not stupid if it works!
m-am oprit la „toddler-ica”. De cand am inceput sa folosim toate kkt-urile astea de apelative la adresa copiilor?
”toddler” se folosește pt un copil de pe la peste 1,5 ani până spre 3 ani. când nu mai e bebeluș. de asemenea, nu poți să zici ”copil” pt în mentalul colectiv ”copil” e o persoană care poate și cu care poți comunica destul de bine/ușor. termenul ”toddler” acoperă în special perioada tantrumurilor.
și pe mine mă irită murdăritul la gură de englezisme și alte isme, dar dacă n-am fi importat cuvinte eram tot la barză, varză, viezure.
Ne-am dat dreq, conita!
De cand cu aburelile astea legate de sexul asumat al copilului, puta sau pulica nu mai e pe trend. Auzi la ea: toddlerica!…
@A – Pai chiar suna mai gg sa-i zici viezurica.
Rica nu stia sa zica
Rau, ratusca, toddlerica
măi, mai aveam și variante cu puțache și mucea mic, dar am zis că nu se cade la așa blog elegant.
Când o să crești și o să ajungi sus (în leagăn) să nu-ți iei niciodată avânt prea mare că sigur o să deranjezi- lovești pe careva
1. Copiii cer atentie.
Daca merge in parc si nu are cu cine sa se joace si mama sta pe telefon sau la palavre cu alta, sau din alte motive, copilul face orice ca sa fie bagat in seama.
2. Adultii traditionali tin mai mult de parerea celor din jur despre ei decat de fericirea propriului copil. Pe de o parte nu isi dau seama, pe de alta parte isi spun ca e mic si nu conteaza.
Daca le zici sa mai citeasca o carte, replica e ca si ei au crescut fara ca parintii lor sa ia cursuri de parenting. Da, dar uite unde au ajuns!
Nu văd nimica rău în a sta pe telefon cât timp copilul se joacă în parc. Eu fac efortul să-l duc până acolo tocmai ca să interacționeze cu alți copii. Cu unii o să se împace, cu unii o să iasă cu plânsete. Aia e. Arunc un ochi cât să nu încerce să zboare ca Peter Pan din vârful copacului și cât să nu plece de mână cu primul nene cu o acadea lucioasă.
Rolul meu e fix să îl aduc înapoi acasă la fel de întreg cum l-am dus în parc.
@Bea
Am zis „daca nu are cu cine sa se joace” !
Daca nu are cu cine sau nu interactioneaza cu alti copii, atunci e normal sa intri in joaca lui, sa il faci sa se simta bine, de aia l-ai adus in parc, si rolul tau e nu doar sa fii „badigard”, chiar daca ai fi numai bona.
Parerea mea, nu mai bea! Macar cand duci copilul in parc.
(glumaaa – nu pune la suflet
1. copiii mici nu percep pericolele/consecințele unor acțiuni în același fel ca un copil mare (peste 12 ani, vorba cuiva mai sus) și mai ales nu ca un adult. pt ei anumite concepte (boală, durere, lovit, moarte) sunt extrem de abstracte și nu le înțeleg. poți să le zici ”dacă te joci în stradă, te lovește mașina și poți să mori” până faci bube la gură și-ți înțepenesc fălcile. nu înțeleg treaba cu muritul, nu înțeleg ideea de a nu a mai fi. (frate-meu și cumnată-mea au avut mari probleme în a da un răspuns la întrebarea ”unde eram eu la nunta voastră/când ați făcut poza asta/etc?” ”păi nu erai, te-ai născut după aia”, ”da’ unde eram?” până la urmă unul din ei a avut ideea de a răspunde ”în planuri” și copilul a fost mulțumit; dar tot nu a înțeles concenceptul de inexistență, nu putea să înțeleagă că e posibil să nu fi fost la un moment dat, asta deși i-a murit un bunic; momentan are 5 ani și încă e foarte fericită că ea ”era în planuri”).
2. unii copii se pun intenționat în pericol (inconștient sau nu) pentru a primi atenția pe care nu o primesc altfel.
nu poți analiza/judeca faptele/opiniile unui copil prin prisma gândirii/rațiunii unui adult.
dar da, faptul că a fost certat copilul din leagă e o aberație. și ai punctat foarte bine la un moment dat că niciun părinte ”n-a zis “marș bă de acolo, că te lovește leagănul”. Nu. I-au lăsat în pace.” părinții sunt ăia care trebuiau să realizeze pericolul și să facă ceva.
La orice nastere, coeficientul total de inteligenta din familie ramane constant.
cand eram mic zice bunica: nu pune mana ca arde! a doua oara: daca insisti, pune mana si vezi. de atunci, ma uitam la soba si ziceam: arde! arde! nu am murit ca m-am ars, am invatat in cel mai direct mod ca unele chestii pot rani.
Se aplica perfect: cei geniali invata din greselile altora, cei destepti invata din greselile proprii, prostii nu invata niciodata.
Durerea doare si il confirma pe darwin de fiecare data. Din pacate prea rar.
>Și n-am înțeles de ce îl certa pe ăla din leagăn. Că el nu făcuse nimic greșit. Nu era vina lui că un copil n-a văzut sau n-a știut că leagănul lovește și doare. Dar hei…
Le-ai atras atenția? Eu m-aș fi băgat să-i iau apărarea puștiului.