O poveste cu ceva sectanți din Tennesse, care nu au cumpărat nimic timp de un an și au fost foarte fericiți cu asta, își face loc prin social media zilele astea, deși povestea e din septembrie 2015.
Și, desigur, o nouă poveste despre cum oamenii și-au luat lumea în cap și au ales să trăiască liberi. Inclusiv Simona o arde hippy prin Asia și ne învață cum să reușim și noi. Plus antreprenoarea din Bali.
Dar…
Toate poveștile astea au ceva în comun. Am pus poza cu sectanții care nu au cumpărat nimic dintr-un motiv. Uitați-vă atent. Oamenii sunt îmbrăcați în branduri din cap până în picioare. Au mers pe principiul “hai să cumpărăm acum chestii bune, ca să ne țină niște ani”, sau, pe românește “hai să facem azi plinul și mâine să protestăm împotriva benzinarilor”.
Asta e tot. În loc de 36 lei au dat 170 lei pe un tricou, că rezistă la mai multe spălări. Au luat adidași din ăia de 500 lei, pentru că rezistă mai mult decât ăia de 200 lei. Și tot așa. Și apoi au stat un an pe bară, că nu aveau nevoie de nimic.
La fel ca dumboșii ăia care trăiau liber pe o insulă improvizată și care mai cumpărau din când în când cuie, plastic și alte cuceriri moderne ale civilizației, dar în rest nu aveau nevoie de absolut nimic. Poate de medicamente, dar nu multe, doar un pic așa.
De mâine nu mai cumpăr cola. Am cumpărat azi 30 de baxuri, îmi ajung un an.
Stiu si eu niste sectanti d-astia prin .ro. Se cheama saraci.
Si ii gasesti in orice localitate din Romania.
Si sunt cu sutele de mii in Romania. Si o parte din ei, cateva zeci de mii, structura radicala, cei mai sectanti dintre sectanti, nu au cheltuit in ultimul an nimic nici pe „groceries, gas and experiences”.
Țăranii noștri nu își permit aproape nimic. Ei cumpăra din sh-uri. Dar cel puțin mănâncă natural și bine.
Si cand cumperi branduri poti sa ai probleme. Chiar sambata imi povestea o prietena ca i-a luat fiica-si incaltari cu un numar mai mari in decembrie. Acu’ 3 saptamani au fost in oras si au avut de mers pe jos si copila se plangea ca plangea ca o strang pantofii. Asta n-a crezut-o si zicea ca se alinta. Cand au ajuns acasa a verificat si a constatat ca ii ramasesera intr-adevar mici.
După ce a constatat aceasta, prietena se duse la administratorul blocului şi bătu insistent, la uşă. Administratorul a deschis:
-Da.
-Da! zise şi prietena.
-De unde ştii? întrebă administratorul.
-… brandul.
-Perfect, de mîine mă voi trezi, în fiecare dimineaţă, mai blond! şi-i trînti, prietenei, uşa în nas
@A – dude, semnalizeaza sarcasmul, ca lumea nu se prinde
Haine de firma/calitate na. In pizda mea, mea, ca pendula n-am, v-a gasit analiza semantica pe toti.
Voiam sa spun ca poti cumpara cele mai bune haine/ incaltari, d-alea de rezista la tavaleala ani de zile. Daca are copilul un puseu de crestere, ura si la gara, stai cu ele noi-noute in dulap.
Am patit-o si eu in copilarie. Incaltari cumparate in aprilie, la sfarsitul lui iunie strangeau de-mi ieseau ochii din cap.
@A, deci si hainele / incaltarile de calitate raman mici, nu doar cele ieftine. Nu m-as fi gandit.
Sa va mai dau o data linkul cu tricourile de 10-15 lei? Eu nu de un an, de doi ani chiar nu am mai cumpărat tricouri.
Am cumparat 10 (100-150 de lei investiti), de vreo doi ani nu am avut nevoie de altele.
(eu port si iarna tricou, pe dedesubt. Si spal cu dero de 5 lei kilu’)
Nu e singura firma care vinde, „brand”-ul conteaza!
Si spal cu Dero. Si ma tin doi ani, pe putin. Port cate 5-6, prin rotatie.
Cautati brandul, nu firma care le vinde.
Am pus ghilimele la „brand” pentru ca e cel mai generic brand pentru aia de imprima tricouri. Cred ca jumatate din „tricourile cu Metallica” sunt Fruit of the Loom.
Eu cumpar fara imprimeuri, ca sunt sarac.
Please share
Cum dracu porți doar câte 5-6? Nu ti se face frig?
Le stiu, am cateva prin casa.
Dar au gulerul ala gros, crew neck ii zice, not my cup of tea.
Tricouri din aste folosesc cam toate magazinele care vând tricouri personalizate.
adon + 4 like-uri, „prin rotatie” va spune ceva?
Si de ce sunt asa nerabdatori sa ne impartaseasca asta si sa se filmeze si pozeze atat. Daca vrei sa fii pustnic te duci frate si fugi de lume, nu iesi toata ziua ca paduchele la TV si in media ca sa nimic.
domnul din Tennesse scrie o carte de cum sa prostesti.. pardon sa traiesti liber si de aici marea investitie in aparitii tv si ziare. cam la fel cum scrie Business Magazin pe la noi de antreprenori care pornesc sa faca afaceri din salar de multinationala uitind sa omita de securistul de tacsu sau de banii sotului.
Ești doar invidios pe succesul lor!
Eu nu inteleg cu fac astia care iti zic sa iti lasi serviciul si sa pleci in lume. Adica ei nu au rate la banca, nu platesc o chirire? Cum se pot intoarce acasa si sa o ia de la capat? Cine ii mai angajeaza?
tot ce au lasă în grija lu mami.
Unii macar incearca sa nu fie prizonierii unui job pe care s-a nimerit sa-l aiba la 20 de ani…
Rate la banca si chirie… exista oameni care nu au decat una din cele doua: chiria. Pe care, plecand, nu mai trebuie sa o plătească.
Am cunoscut un globe-trotter pe bicicleta. Cheltuia 4-5 euro pe zi, parca. Vazuse, in momentul in care l-am intalnit, jumătate din Europa.
Am intalnit si eu un boem de genul. Zicea ca isi facuse in calcul si de descurca cu 200-300 de euro pe luna, oriunde.
Interesat, am tras putin de discutie sa imi dau seama cum. In cele din urma a recunoscut ca 200 reprezinta bani de buzunar, cazarea si transportul erau asigurate de sotie.
E usor sa fii „indepedent” cand ai casa/ masina / cont de la parinti.
Sa stii ca oricat de tare te-ai sparge in cele din urma te poti baza pe ce iti ramane in urma.
Ok, cheltuia 4-5euro pe zi. Dar din ce facea banii aia? Ca mie nu-mi pica din cer 4-5euro pe zi.
5 euro pe zi ii avea/are din „sponsorizari”.
Vorbeste in interviuri despre cei care il ajuta, punea reclama pe site, „ducea steagul la Pol”, faze din astea.
NU sunt avocatul omului (cam simplu ca om, daca ma intrebi pe mine – puii mei, pedaleaza nu filozofeaza) dar si asta e un mod de viata.
Si, putin atentie, va tine cat va pedala, ca daca maine se opreste, se opresc si „sponsorii”, ca nu mai prezinta interes.
Eu l-am intalnit la un service de bicle, ii reparau aia bicla gratuit, cu conditia sa-si puna pe rucsac un sticker de la ei.
Ceva de genul, asa traieste.
E ok? Pentru mine nu, dar e un mod de a trai.
Mai erau/sunt unii blogari care traiau din „review-uri” pentru diferite ciorbe/masini/firme/excursii.
Remember Ciubotaru? Ce mai face, apropo?
freacă pendula pe unde poate și scrie cărți pe care nu le citește/cumpără nimeni.
Eu personal nu as avea curajul sa plec pentru 6luni-1an sau mai mult. Mi-e ca ma intorc si trebuie sa trag iar mai multi ani sa ajung de unde am lasat-o.
Salutare tuturor
Desi nu sunt in domeniu, si n-am reusit sa adopt un stil mai minimalist, as putea explica colegilor de comentarii care-si pun intrebari „cum pot aia, cum fac cu creditele, de unde bani”. Repet, s-ar putea explicatia mea sa fie incorecta, fiind bazata pe teorie si nu practica si avand in vedere ca nu sunt direct implicat.
Pentru stilul asta de viata trebuie sa ai o situatie destul de potrivita si o varsta pentru a functiona. Pe scurt, daca ai apucat sa faci credit in franci in 2007-2008, ai un copil si are nevoie de scoala, gradinita, cresa, bona, ai rude de care ai grija ori fizic ori trimitandu-le bani, esti singurul care aduce venituri familiei si parintilor, nu va functiona pentru tine. La fel, nu functioneaza daca in cazul in care plecati in cuplu, cineva nu poate sa renunte la confort (de exemplu sotia mea nu prea e dispusa sa renunte la confortul de a calatori in eurpoa, comparativ de exemplu cu calatoritul in Peru prin jungla sau prin triburile din Indonezia/Papua Noua Guinee). Deci, cumva, daca unul din cei doi prefera altceva, nu o sa functioneze, cred ca e logic. La fel, in cazul minimalist cand nu calatoresti dar vrei sa cumperi doar strictul necesar. Ai un card de debit/credit tu si unul sotia, tu cumperi doar ce e nevoie, dar te trezesti pe extrase ca sotia isi cumpara mici chestii (nu vorbesc de haine ci poate dulciuri, cafea, etc) pe care tu le consideri inutile. Sigur, n-ai cum sa-i reprosezi daca sotia iese cu copilul si se intalneste cu alte mame cu copii si decid sa mearga sa bea ceva. Nu ma refer la zgarcenie si la toate adunate. Pe scurt, cand se pleaca in cuplu, ambii trebuie sa aiba acelasi obiectiv, aceeasi pasiune.
Revenind la intrebarile pe care si le pun colegii
– „de unde fac ei cei 5 euro pe zi” – E simplu de raspuns, exista joburi remote (vpn, teamviewer, skype) care se pot face de oriunde. Mai ales daca ai lucrat in IT in Romania, decizi sa pleci, seful te stie de cativa ani, si e dispus sa te lase sa continui pe aceeasi treaba remote. De asemenea oamenii au avut niste economii stranse dinainte, nu e nevoie sa te duci in curul gol direct cu gandul sa faci bani. Exista site-uri de freelancing: rentacoder, odesk, elance, daca esti ITist si bun poti sa lucrezi la mici task-uri. Sigur, exista si contracte cu diferite agentii de turism poate, branduri care pot sa sponsorizeze o parte din calatorie, aici nu ma pricep ca nu sunt in domeniu. De asemenea exista site-uri (nu le stiu numele) care au anunturi de munca locale pentru anumite beneficii, sa zicem ca faci 2 ore pe zi pentru cazare gratis. Am fost undeva unde un Olandez facea acelasi lucru in trecut (acum era ghid), vopsea casa proprietarului 2 ore pe zi si primea cazare, iar in rest pleca la plaja, lucrezi la un restaurant, vinzi shaworma pe strada, in fine gasesti ceva.
– „aia nu au credite?”- Sunt persoane (cum sunt si eu) care locuiesc cu chirie, unii considera ca aceste persoane sunt sarace ca nu-si permit sa-si ia un apartament, altii considera ca prefera liberatatea si flexibilitatea (mai ales daca nu au inca un copil) in cazul in care a venit la etajul de de-asupra clanul Camataru, sa poata sa se mute. Pur si simplu inchizi chiria si ai plecat.
– „aia au haine de firma Nike sau Puma sau Adidas” -Afara Nike si Puma sunt peste tot. E ca si cum ti-ai lua chiloti la 3.8 roni. Tot saracul isi ia haine de astea, ca doar de astea sunt. Sigur, tot de chinezi sunt facute si tot contrafacute poate dar astea sunt hainele si orice homeless is permite asa ceva. 30$ adidasii? Blugi levis 29$? maxim 10$ tricoul? Cupoane de genul 30$ off? Clearance? Din pacate noi inca ne mai uitam la ce e imbracata lumea si credem ca oricine are Nike pe el e bogat sau fitos.
Inca o mentiune, Asia nu e asa de scumpa si nici calatoritul, daca e facut cu cap si mai ales de persoane cu experienta, cu stil minimalist, travel hackingul, mancat cu localnici, poate sa fie foarte accesibil si cheltuielile sa nu fie mari. Exemplu: camera in Thailanda, 10$ pe noapte, si camera foarte frumoasa (aici vorbesc de camera privata cu baie proprie, camera in hotel, nu camera de hostel cu 8 paturi si baie pe hol), diferite promotii la avioane, FlyDubay,Cebu Airways, AIr Asia, preturile sunt foarte convenabile, si daca mai lucrezi si remote si ai un job in IT ceva, nu e chiar un capat de tara. Mai ales ca se si negociaza.
Ce dezavantaje vad eu la stilul asta pe viitor:
1. Gaura in CV in cazul in care te intorci, depinde cat e de mare e lipsa ta. Dar aici e un mare DAR, daca oamenii continua sa lucreze remote si au si joburi in domeniul in care se perfectioneaza, momentan nu este asa de mare pericol
2. In conditiile in care te intorci si vrei si copil, lucrurile nu mai sunt asa simple. Pe scurt, ai plecat de la parinti sa zicem, ai lasat tot sa zicem, parintii, sora, fratele si-au continuat viata lor, cand te intorci nu e ca si cum ai zis „mama, am venit, trebuie sa ma intretii si am sa-ti las si doi nepoti pe cap”. Nu prea mai e locul tau. Iar daca intentionezi sa faci copil, nu poti trai cu el cu 300$ pe luna (stiu, lumea poate sa zica ca se poate si ca sunt oameni la tara care fac asta, dar pur si simplu necesita cheltuieli si nu-i poti explica de stilul minimalist”). Deci trebuie sa revii la niste venituri semnificative ca sa poti sa reusesti sa cresti copilul si sa-i asiguri ce are nevoie.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu iau apararea nimanui si nici nu incerc sa arat cu degetul spre nimeni, doar am incercat sa explic cum vad eu lucrurile in teorie si sa raspund la unele intrebari pe care si le-au pus ceilalti colegi de comentarii. As putea face eu asa? Raspunsul e NU, nici sotia, nici copilul si nici eu, nu am putea reusi. Eu am avut nevoie de 12 Bagaje mari sa ma mut dintr-un loc in altul).
@Cristi: vorbesti de pandutzu?
interviuri la Antena 3, RTV etc. – checked
are „sponsori” – checked
are bicla si pedaleaza – checked
are steag – checked
ai uitat sa zici de bilete la festivaluri free
Sau care noua simteam ca nu ne-ar aduce bucurie in plus. Din seria lucrurilor pe care nu le detineam: televizor, playstation (sau orice altceva din zona asta), proiectoare, imprimante, telefoane de ultima generatie.
[….]
Ne umpleam timpul liber cu scrisul pe blog, cu interactionatul unul cu celalalt, ne alegeam si selectam astfel filmele si emisiunile la care ne uitam.
La ce TV se uitau la emisiunile si filmele alea? la cel pe care nu-l aveau?
Exista o chestie care se numeste online. Ne uitam la TOT online.
Cand nu merge netul ne uitam la unul din cele 15 filme pe care le aveam pe un hard extern. Cand nu mergea netul si nu aveam chef de filme vorbeam unul cu celalalt sau citeam.
Ce sa zic, nu imi place televizorul… nu am mai avut tv in camera de cand m-am mutat in Bucuresti. Am avut o vreme TV in sufragerie (pt ca am spus un nu clar unuia si in dormitor) pe vremea cand am locuit cu un fost. Si cam asta…
Asadar laptop all the way.
Ok, si care e diferenta intre a te uita la film la tv si a te uita la laptop?
E o asaaa mare ipocrizie, nu avem tv dar ne uitam la laptop la filme si emisiuni. Pentru un om normal, fara tv== fara nimic ce inseamna continut media. Restul e o mare hipstereala, nu avem tv ca e cool sa nu avem tv.
@F.
Nu-i totuna pentru ca „laptopul” iti permite sa-ti alegi filmele si sa-ti creezi un stil pe baza propriei personalitati si in definitiv sa-ti formezi o opinie.
Televizorul iti expune un continut bazat statistic pe studii asupra majoritatii, presupune uniformizarea intelectuala si iti permite doar sa devii un consumator cuminte de detergent si manipulare…
mai mult de atat! minimalistii astia sunt de fapt niste ipocriti pentru ca reactia lor vine ca un rezultat al „imbuibarii” dupa o perioada de crestere personala (aratati-mi numa’ niste minimalisti care au fost inainte saraci).
tot curentul e o ipocrizie pentru ca ajungi sa te certi tocmai cu acea cauza care te-a dus unde esti acum. e ca si cum ai fi suparat pe copilarie pentru ca te-a facut adult! (sa ne amintim si de miliardarii rusi plecati in siberia sa traiasca in iurta incercand sa dovedeasca faptul ca civilizatia e rea).
acum, eu am doua teorii despre chestiile astea:
1. ori oamenii astia sunt un pic labili psihic si au nevoie sa se retraga din „lumea dezlantuita” un pic cu manifestarile de rigoare (schizofrenie, bipolarism)
2. ori e un trend social indus de diferite branduri (e bine cunoscut faptul ca trendurile pot fi proiectate sa se intample cu ani inainte ca ele sa se manifeste in piata) tocmai pentru a creste vanzarile „luxury” sau din contra, vanzarile produselor eco si a sacilor de rafie si in)
Si eu te intreb, care-s ipocritii adevarati? Cei care traiesc minimalist dar cheltuie cativa euro in plus pe luna din diverse surse, sau noi, astialalti, care traim „normal” dar in secret ne dorim 3-4 case(sa le dam in chirie ca nu stii niciodata ..), macar 1 iaht sa ne plimbam la batranete, daca se poate un avion privat, 2-3 masini scumpe(ca-s sigure) ca avem familie si copii …
Da’ copiilor alora nu le creste piciorul ? sau aveau adidasi cu 2 numere mai mari ?
Foarte bine subliniat! Le creşte picioruL. Adică doar unul. Celălalt rămîne la fel. În cazul ăsta, piciorul care a crescut şi este desculţ, e pe partea cealaltă a calului.
Mda, numai haine de top! Chestia asta merge pt americani care sunt consumatori in masa; Deci, nu au fact shopping decat mancare si cele trebuincioase si si-au umplut timpul cu excursii ca daca stateau acasa nu puteau sa faca chestia asta;
De citit.
https://www.smithsonianmag.com/history/for-40-years-this-russian-family-was-cut-off-from-all-human-contact-unaware-of-world-war-ii-7354256/?no-ist=
a fost și pe aici un documentar cu agafia.
Poate ar trebui să vadă asta. Şi voi la fel.
https://www.youtube.com/watch?v=vdb4XGVTHkE
Da, asta e ca aia cu ” tinerii care lasa locurile de munca bine platite in strainatate si se intorc in tara sa faca ce le place”…si mie mi-ar face mare placere sa pot scrie cartea pe care am inceput-o de mult, dar nu o pot face ca intre timp mai trebuie sa si lucrez…mai am de platit o chirie, facturi etc…asa si cu astia care traiesc cu ” nimic”. Daca nu ai ceva strans din urma, e imposibil sa faci asa ceva. Ca la o adica eu cu sotul am avut acu vreo 6 ani o perioada in care eu incercam sa gasesc de munca si nu reuseam, deci am trait „libera” si nu pot sa zic ca m-am simtit fericita sa mananc paine cu ketchup si nici nu imi ardea sa ma ocup de ce imi place..
Credeati ca arta de fi snob/ipocrit ..ie ashea ..usoara !?
toata lumea cumpara in america „de marca” , fiindca nu gasesti marcile „adibas” , „mike” , „puna” si „pamasonic”. Nu e nimic deosebit in felul in care sunt imbracati si nu au facut un efort financiar de genul „platim de 4 ori mai mult dar ne tine de 4 ori mai mult”. Sunt imbracati ca orice alta familie americana, nimic deosebit. Argumentatia ta ar fi perfecta daca familia asta era din Romania.
De mîine trec şi eu pe minimalism: voi citi pe acest blog numai articolele despre bricolaj. Preferabil din alea cu poze multe, să citesc cît mai puţin.
Eu cred ca lucrurile alea punctate in articolul pe care l-am scris sunt multe de bun simt. Despre a nu da bani pe lucruri pe care nu ti le permiti. Daca ai vrea sa iti cumperi o masina (nu ceva scump, pana in 10.000 de euro sa spunem) cu banii jos si esti in bugetul precizat, ai putea sa incerci sa le aplici, sa ai rabdare si sa iei masina cateva luni mai tarziu.
Daca ai 800 de lei salariul pe luna, responsabilitati, nevasta si doi copii, cred ca nici nu ar trebui sa ai timp sa te gandesti la lucruri de genul asta. Acolo problemele sunt cu adevarat serioase.
Ideea asta cu nomadul digital nici nu e noua. Tu, Zoso, cel mai mare blogger din Romania, daca ai vrea si daca familia ar fi de acord (cate coordonate deja), ai putea face lucrurile pe care incercam noi sa le facem. Si le-ai face mult mai bine si mai usor! Ești mai bun, mai priceput tehnic etc.
Referitor la comentariile despre credite, resposabilitati, parinti. In primă fază ai mei au refuzat să vorbeasca o vreme cu mine când i-am anunțat cu privire la planuri. Nu mă ajută și nici nu ar avea de unde să o facă.
Am mai spus pe blog ca recunosc, sunt un om cu putine responsabilități. Stăteam intr-o garsonieră luată de ai mei acum mulți ani, cand prețurile erau pe la 5-7000 de dolari. Bani mulți. Am mâncat o vreme mai mulți cartofi, dar așa e românul și așa sunt și ai mei. Sor-mea mai mare trebuia să aibă un loc al ei in București. (Asta și apropo unei idei de mai sus care vorbește despre imbuibare). Serios, am 28 de ani. Crezi că am apucat să mă scald in LV si branduri până acum? Nu sunt suficient de „simpatica” :)).
Am împachetat și aruncat multe dintre prostiile strânse in timp, am pus lucrurile in cutii si le-am lăsat prin beciuri si poduri.
Despre călătorii si de ce am plecat. Pentru toate poveștile oamenilor de pe drum, pentru cum si-au schimbat alții viața, pentru a vedea și a cunoaște, pentru că nu avem încă gânduri de copii și pentru că e un moment bun.
Ne-am bucurat și ne bucurăm de minunile zilelor noastre – asigurări de călătorie, ne-am vaccinat, etc.
Sunt puțin hipioata și asta îmi asum.
Așa cum tu ai crezut că bloggingul este „a thing” eu cred ca nomazi digitalii sunt un mix din „the new thing”.
Ce nu garantez eu este că o să ne și iasă. Trial and error.
Doar că ne-am asumat, am lăsat uși deschise, am bugetat și bilete de intoarcere si fond de supraviețuire pentru revenire.
„Ăștia sunt nebuni. Noi suntem normali!”
Suntem toți stricați în felul nostru! Sa nu ne mai ascundem atât după deget!
respect curajul vostru si va invidiez insa pe de alta parte ma intreb daca nu cumva nu-ti trebuie totusi ajutorul parintilor (unuia dintre voi) macar ca si „asseturi” ca parca una e cand pleci si ti se rupe de job pentru ca de voie de nevoie ai o garsoniera a ta/a parintilor si la o adica o perioada te mai pot sustine si ai tai si alta e cand pleci si la intoarcere te intorci la ce ai lasat, anume…nimic!
pentru ca daca stai cu chirie, trebuie sa muncesti. ok, ai strans ceva bani cat sa calatoresti un an, doi, dupa doi ani ai epuizat banii, mare lucru nu ai mai produs pe drum in afara experientelor si amintirlor si te intorci si……gasesti….nimic! de unde ai bani sa dai prima luna si avansul? de unde ai bani sa mananci o luna? nu singura ci x 2.
deci toate chestiile astea cu hai sa traim boem sunt ca si in cazul alora de au pofta de maritish, legate de ce-ti lasa parintii.
daca esti nul la categoria zestre si nici nu lucrezi in IT ca sa poti scrie programe din Asia si sa primesti bani poti doar sa citesti bloguri.
mai era un tip care a plecat cu bicla juma’ de an spre asia si acum s-a intors si sta cu parintii caci nu se mai poate intretine singur si dupa 6 luni de huzur probabil nici nu mai are chef de corporatie sau alte munci.
Cand ne vom intoarce probabil nu o sa fie usor. Am vorbit din timp cu prieteni cu case mari care ar putea sa ne tina o vreme (asta in perioada in care nu comunicam cu ai mei). In garsoniera nu ne vom intoarce pentru ca deja sta altcineva acolo si nu dau omul afara din casa ca asa mi s-a sculat mie.
si negociezi / fac prezentari pentru mentenanta de pagini de Facebook – de exemplu.
Dar ca in viata in general, cum ne lovim de probleme o sa vedem cum ne descurcam cu ele :). Pe rand.
Si da, garsoniera aia si faptul ca nu am platit chirie au ajutat enorm la strangerea banilor. Nu neg ajutorul direct sau indirect primit de la parinti.
Mama lui Alex nu locuieste in tara si suntem amandoi suficient de mari incat sa nu ne mai sustina parintii.
Nici frica de munca nu ne este! Chiar la plecare demisiile au fost probabil cel mai greu lucru de facut. Pentru ca renuntam la caldurica in favoarea unui vis hipiot si boem. Sa calatorim si sa lucram remote de pe unde prindem!
Si dupa cum spuneam, o parte din bani (destul de mare) este rezervata pentru intoarcere. Nu suntem genul care sa stea la cort, nu stim sa cantam pe strada si sa facem bani, nu am sta sa spalam WC-uri doar ca sa calatorim (pentru ca deja nu ar mai merita pentru noi).
Nu stiu, nu am pretentia sa inteleaga toata lumea (nici macar cineva), e ca atunci cand visezi mult sa faci ceva si pana la urma iti spui – bai, bag picioarele, daca nu o fac acum, nu o voi mai face niciodata.
In plus, tarile astea faine pe care le apreciem destul de mult: Germania, Olanda, Suedia, Australia permit anul sabatic. Nu e ceva iesit din comun pentru ei sa lasi tot si sa pleci o vreme. In Germania chiar se practica destul de mult ideea asta (intre liceu si facultate), dar atunci te sponsorizeaza clar parintii, ca altfel din banii de limonada nu prea iti permiti.
Cred ca noua, in Romania, ne e mai greu sa ne infasuram mintea in jurul acestei idei.
Pe drum am cunoscut o gramada de oameni din natiile mai sus mentionate. Plus o gramada de Americani. Uimitor si multi romani. Una bucata aproape de 40 de ani care chiar ne invidiau. Au inceput sa isi permita sa faca asta recent, dupa 30, asa s-a cam dus si ideea de facut copii (ca imbatranesti si parca e mai bine lerlea in jurul lumii) si chiar ne „invidiau” si ne spuneau ca e bine ca am inceput sa calatorim cu 10 ani inaintea lor. Poate ne „trece” si ne vine mintea la cap sa turnam si niste copii. (eu oricum cred ca suntem cam multi pe planeta)
Nu spune nimeni ca e usor si daca ai probleme cu unele lucruri poate sa fie departe de un vis (dar pe blog am povestit si despre partile nasoale din toata treaba asta). Chiar nu e pentru toata lumea! Si nu trebuie sa fie!
Cum eu nu stiu nimic despre chimie, nu am pretentia ca cineva sa inteleaga de ce o facem si cum de nu ne-au oprit toate problemele pe care le-am putea intmpina pe drum sau la intoarcere!
Suntem diferiti din fericire.
P.s. – Upwork e plin de job-uri de marketing, comunicare, exceluri si rapoarte de facut, performance (google & facebook ads), joburi de writing si multe altele din zona asta! Comunicare, scriere, munca de trepadus din corporatie (exceluri si rapoarte). Nu e doar IT-ul baza!
Momentan scriu articole de travel pentru cei care au fost interesati
Pentru ca am mai mult timp luna urmatoare as vrea sa ma apuc de niste cursuri online (as vrea sa fac unul de travel writing).
Daca dupa cateva luni apuc macar cursul asta sa il fac (dar sa fie din toata inima si sa ma tin de el, nu intre doua sedinte si prea obosita dupa 12 ore de munca), tot am castigat mult mai mult decat puteam spera!
Simona, felicitări pentru curaj! Nu ai de ce sa te justifici, faci exact ceea ce crezi ca te face fericita! D’alde Pensionarul, care dacă „nu a auzit, musai ca nu exista” vei tot intâlni.
Cam așa am făcut si eu, călătorit cât mai mult posibil. Mutat pe alt continent si călătorit si mai mult. :))))
Am niște prieteni care anul trecut au călătorit in jurul lumii pentru un an. Asta a fost a 2-a oară in ultimii 6 ani. Au si blog, ca au documentat călătoria. Amândoi in Jur de 30, cu joburi bune si independenți.
da, nu te lua dupa Pensionarul, fa-i pe prosti sa creada ca pur si simplu, fara niciun ajutor de la parinti, fara nicio mostenire, casa primita, cu salarii mici, v-ati luat lumea in cap si ati facut turul pamantului de 2 ori in 6 ani ca si cum orice sarac ar putea sa faca asta daca isi pune in minte.
daca toti nomazii digitali ar putea pe masa intreaga poveste, alta ar fi imaginea si nu ar da bine.
daca cititi un pic de sociologie, veti observa ca urmatorul trend la nivel mondial si in Romania cu precadere e cel al „tinerilor rentieri”, aia care au primit de la parinti vreo doua case cumparate in anii 90 cu 10.000 de dolari si care acum stau intr-o casa si pe cealalta o inchiriaza si traiesc din banii alora de muncesc prin corporatii.
aia isi permit sa plece sa faca turul lumii, unde mai pui ca daca isi elibereaza si propria casa incaseaza doua chirii si atunci, „lucrand cu paypal”-ul poti sa te trezesti lunar cu 500 de euro in conturi iar cand te intorci te asteapta una din cele doua case. parca suna altfel, nu?
inca o data, dati-mi un exemplu de nomad digital care nu a primit absolut nimic de la parinti (din contra, a trebuit sa-i ajute pe ei sau pe bunici) si care nu lucreaza in IT, vreau sa-i strang mana!
da simona, exact de anul sabatic vroiam si eu sa mentionez.
sunt tari (israel, coreea de sud) care il si sponsorizeaza, unele (uk acum niste ani) il sponsorizeaza indirect, respective parintii au deducere de impozit pentru copilul plecat la touring australia in loc de anul 3 de facultate. intr-adevar, cel mai des anii sabatici sunt luati in faculta sau imediat dupa, relativ rar la oa numita varsta; insa exista cadru legislativ legat la drepturile tale ca angajat carte vrei sa iti iei an sabatic (franta, olanda)
legat de experientele mele aka de oamenii pe care i-am cunoscut facand asta, am remarcat 2 chestii
una generala: in general e la moda in tari cu nivel de viata de la ok in sus, deci da, e un fel de ipocrizie, ia permite-ti an sabatic tu middle class in devnire in uganda
a doua, particulara: din israel am cunoscut o creatza careia i se reducea ceva din serviciul militar dar a avut obligatia ca cel putin o parte din timp sa il petreaca vizitand niste tari dintr-o lista data. si sa faca un soi de dare de seama cand se intoarce. nu-i spunea nimeni sa nu stea tarziu in discoteca la ibiza. pur si simplu trebuia sa scrie un refrat despre cultura din ibiza.
pentru cei mai inceti in gandire, cuvantul mossad va spune ceva?
Nu mă justific neapărat și nici nu mă deranjează. Răspund oamenilor că poate reușesc să înțeleagă! Așa îmi place mie să dau răspunsuri chiar și când nu sunt necesare!
Hai să luam legătura în privat să îmi dai și link-urile! Sigur o să îmi fie de ajutor!
Ce mă supără totuși la oamenii ăștia e că refuză să înțeleagă că băi, chiar așa s-a întâmplat, asta facem și așa facem… Cu toate că am fost și sunt cât de transparentă pot. Mai lipsea puțin să pun și fluturașul de salariu ca să înțeleagă că nu făceam mii de euro pe lună și că totuși am reușit să strângem bani să încercăm să facem asta.
Ce o să fie mai departe… le luăm pe fiecare pe rând!
Sooo, hai în privat să îmi dai link-uri! Azi sunt foarte activă. Am chef de citit și scris!
Inca una care scrie mult fara sa zica nimic.
Sure, nu stiu pe unde e privatul asta, dar daca maestrul Zoso vrea/doreste iti poate da emailul meu.