Cum ai putea scrie ceva despre muzică clasică pe blogul ăsta, fără să pari arogant? Nu poți. Pur și simplu, ascultătorul de manele, șoferul de mașini puternice, mâncatorul de semințe la poarta internetului va percepe orice spui ca pe un complex de inferioritate. Sau, mai degrabă, unul de superioritate, al tău, dar pe care nu-l va defini așa, pentru că „și eu tot ca ea, dar nu știu să mă exprim”.
Nu știu cum am omis să v-o introduc pe prietena mea, Katia. Katia este o tipă minunată, ne știm de câtiva ani, și tot de atunci fantasmez că, fiind șeful la un mare site de porn, oblig consumatorul care mi-a călcat pragul să deguste un preludiu cum numai Katia știe să facă. Glumă, glumă, dar pe bune că mi s-ar părea interesant să-i bagi perversului 3 minute obligatorii de Schumann, înainte de cele 3 minute – sunt generos – de care are nevoie pentru climax.
Doamnelor și domnilor, v-o prezint pe Katia Buniatishvilli. Nu-i așa că și numele are o consonanță plăcută în urechile noastre de maneliști mioritici?
https://youtu.be/efM91uXUP-A
Aș vrea să vă atrag atenția – dacă mai pot, că vă văd deja cu ochii fixați în partea de jos a ecranului – că doamna din imagine joacă pianul timp de 30 minute fără partitură și, câteodată, fără să se uite la mâini. Enjoy.
În altă ordine de idei, am dat peste butada – ceee?? – lui Voltaire cu „Am decis să fiu fericit pentru că face bine la sănătate„. Hai că e ușor. Chiar e ușor. Nu depinde de Iohannis, de Arafat, de Rahat, depinde de fiecare dintre noi. Și nu neapărat fericiți, dar măcar bucuroși, nu mereu, când ne aducem aminte. Chiar și atunci când e frigiderul gol sau ni se pare că n-o să mai avem bani de pâine. Un zâmbet. Două. E un bun început.
Citind site-ul BBC – că doar n-oi sta pe DCNews sau mai știu eu ce site-uri închise de ANCOM – am ajuns la un articol despre Dick Cavett. Vă invit să căutați pe Youtube câteva interviuri cu celebrități. Bette Davis își povestește pierderea virginității, Salvador Dalí aruncă un furnicar (animalul) către alți invitați, Joe Frazier și Muhammad Ali se rătoiesc unul la altul etc. O atmosfera diferită de astăzi, dar, în același timp, nu chiar așa departe de penibilul show-urilor de astăzi.
De curiozitate, credeți că femeile, în medie, într-un an, cheltuie mai mulți bani pe cărți decât pe produse cosmetice de „înfrumusețare” și „întreținere„? Sau bărbații, cheltuie mai mult pe cărți sau pe întreținerea mașinii?
Când vor fi salariile pentru manechini la fel de mari ca salariile manechinelor?
Când Angelina Jolie face reclamă la un parfum pe toate afișele din oraș – în plină pandemie – eu sunt cel care o văd ca pe un obiect sau ea e cea care s-a obiectivat singură? Și apoi au venit feministele și mi-au zis să nu mai obiectivez femeile. Femeile nu, dar pe Angelina care îmi zâmbeste cu subînțeles din afișe, pot? Dar când o femeie își pune fundul bombat pe o reclamă, se objectivează sau doar mănâncă o pâine? Apropo, deși am și eu o vârstă, nici astăzi nu înțeleg fotografiile pe care femeile și le fac „din spate”. Alea când ne arătă spatele, posteriorul sau, mai prozaic, curul. Care e treaba cu poza aia? Ce vrea să însemne? Adică, eu dacă mă pozez de la spate și îmi arat fundul, ce vreau să transmit? Pun întrebarea serios.
Uite ceva drăguț pentru tine, lol. Altfel, mișto definiție pentru „ignorance is bliss”.
Dupa cele zece secunde ascultate, mirarea instantanee a fost asta: Wow, ce gusturi eclectice are Alex
Am nimerit întîmplător pe canalul ăla. Gagiul ăla care a produs clipul e un puști pasionat, face tot soiul de trăznăi. Ar trebui să bagi un ochi pe canalul lui, o să te distrezi. Da’ m-a distrat că vorbeai de clasăciă și manele și mi-am amintit de asta, care e fix asta, o combinație de clasică cu manele.
Am vomitat.
Să îmi scot parul din valea fericirii aflată între două dealuri domoale.
Cand femeile isi pozeaza curul vor sa transmita ca sunt indepente si barbatii e porci.
>>câteodată, fără să se uite la mâini
Nici eu nu m-au uitat la maini.
Aia cu curul parca a fost dezbatuta de ani buni. Cica ne place de pe vremea cand eram semi-maimute si vedeam fundul maimutei semi-om din fata noastra ceea ce ne facea sa vrem sa facem pui care sa se hraneasca cu laptele provenit din mamele.
What?
Ne plac fundurile de demult, din negura timpului, de cand actionam din instinct.
Sunt bărbați care se activează la cururi, și bărbați care se activează la țățe. (Bine, nu că unui „cur” nu i s-ar pune pata de la o țâță mișto, dar vb de primul impuls.)
Ambele chestii probabil au fost înscrise în cod de foarte demult…
Chiar si pe vremea lui Ceasca, oficial se spunea:
Nu vrem bombe nucleare, vrem tractoare pe ogoare!
Iar neoficial (adica mai cu juma’ de gura sau in gand):
Nu vrem bombe nucleare, vrem femei cu fundul mare!
Mie nu-mi place idealizarea asta a muzicii clasice si rezervarea ei celor “alesi”.
Intr-un final, ce muzica rezoneaza cu sufletul nostru e o functie a culturii (ne place ce am auzit acasa cand eram mici), dar tine in primul rand de resorturile noastre intime. Dacă îți plac manelele, ascultă până îți crapă urechile și fii, vorba lui Voltaire, fericit.
Discutia asta cu “muzica mea e mai buna decat a ta” ne limiteaza.
De asemenea: daca mi-ar pune cineva Schumann inainte să mă iubească, l-aș da afară din pat fără ezitare. Jazz sau nimic.
Nu e nicio idealizare a muzicii clasice. Nu esti o fiinta superioara daca asculti si nici una inferioara daca nu asculti. E un gen de muzica care merita sa fie cunoscut mai larg, dupa parerea mea.
Sufletul nostru rezoneaza cu muzica pe care ne-au pus-o parintii sau ce am ascultat când eram copii. Daca ai ascultat numai manele, este greu ca adult sa devii meloman. Vei ramâne la manele (cu mici exceptii, bineinteles).
Muzica tine de educatie, de cum vrei tu sa te educi in viata. Desigur ca poti asculta manele pâna crapi si sa mori fericit. Dar nu ma astept sa am o interactiune interesanta cu tine daca asta e tot ce ai putut in materie de educatie (muzicala).
Completare.
Asociez muzica cu mâncarea. Oricum ele merg mai mereu impreuna (nunti, botezuri, parastase etc). Poti sa traiesti toata viata cu mici si cartofi. Si sa fii fericit. Dar nu e pacat pentru câte gusturi sunt in lume sa nu incerci si altceva, macar din când in când?
Bineinteles ca tu poti alege sa manânci numai mici si cartofi, dar, iar, imi vine greu sa cred ca ingustimea asta gastronomica e doar… gastronomica. Este o lipsa de curiozitate, este o lipsa de educatie, este ceva ce lipseste. Undeva, un adult a gresit total in educatia ta, nereusind sa-ti insufle curiozitatea, unul din putinele ingrediente necesare in viata.
@fluture – usual un adult a gresit INHIBAND curiozitatea unui copil. Fie ca e vorba de mancare, geografie, muzica sau orice altceva ce presupune explorare. Iar discutia asta in Romania e sensibila (banuiesc ca in majoritatea tarilor trecute prin totalitarisme de orice natura) – o majoritate a adultilor vor reproduce modelul cultural al adultilor de care au fost crescuti – chestia aia cu eu stiu mai bine ce e bine pentru tine asa ca fa ce iti spun. Dureaza cateva generatii pana cand apar modele alternative si o deschidere mai mare a comunitatii respective catre varii experimente.
Vorbind strict de romani – inca mai avem spre 50% din populatie in rural – asa ca pretentiile de a avea cultura muzica clasica sunt exagerate. Manelele sunt mai apropiate de muzica populara.
Ai dreptate, partial, cu inhibarea curiozitatii copilului. Dar si curiozitatea asta, daca nu i-o ALIMENTEZI, daca nu faci absolut nimic sa-i deschizi apetitul cu cât mai multe orizonturi, curiozitatea asta ramâne limitata la un câmp anume, la ceea ce ai „construit” tu ca adult in jur. Copilul de la satra o fi curios, poate ca nici nu-i inhiba nimeni curiozitatea asta, dar in acelasi timp nici nu o alimenteaza nimeni. De aceea nu as spune ca e suficient sa nu i-o inhibi.
Nu sunt de acord cu fraza cu ruralul. Nu sunt. Nu am cum. E prea usor sa stigmatizezi o populatie spunand ca e inapoiata (in fine, n-ai zis chiar asa). Sunt sute de mii de bucuresteni care n-au fost niciodata la teatru. Niciodata. De fapt, sunt mai multi bucuresteni care N-AU FOST decât cei care AU FOST. Nu e o chestiune de loc. Nu are legatura.
sincer, nu-mi amintesc ce muzică mi-au pus părinții în copilărie, la un moment dat pick-up-ul lu’ tata a decedat, îmi amintesc mai mult ”muzica ușoară” de la radio și tv. plus că-s afonă și fără voce, dar:
) și să zâmbesc în aminterea memorabilă a serii în care doi amici mi-au făcut educația muzicală în acest domeniu.
1. nu suport manelele. nu știu exact de ce, probabil din cauza versurilor, cele mai multe mi se par de o profundă stupizenie. însă reușesc să suport un pic de folclor suburban și (”în stație la Lizeanu”
2. n-am ascultat pe bune operă până acum. doar câteva arii. o arie din Carmen e printre puținele bucăți muzicale pe care sunt capabilă să le recunosc. dar ”anotimpurile” lui Vivaldi (nu-s capabilă să le recunosc pe fiecare în parte) și Boleroul lui Ravel îmi spun una-alta.
3. sunt anumite bucăți rock care mă mișcă profund. când am ascultat prima oară ”the sound of silence” varianta Disturbed am simțit gust de sânge în gură. iar ”shine, oh, you crazy diamond”- Pink Floyd mă dă peste cap de fiecare dată.
4. habar n-am de ce am scris toate astea.
A., nu stiu de ce ai scris, dar ma bucur ca ai scris
Si ai mei erau cu muzica usoara, tata era indragostit de Angela Similea. Dar ascultau si ce mai venea din vest. Nu aveam scule acasa, când am crescut eu putin mi-am pus un casetofon de masina cu boxe rotunde, mici si negre. Il foloseam si ca sa incarc jocuri pe computerul HC. Muzica clasica, ai mei aveau doua sau trei casete, nu mai mult. Niste compilatii, Vivaldi, Bolero, Mars turcesc si un Albinoni. Le ascultam in fiecare drum lung (plecam in fiecare an câte o luna prin tara, cu rulota).
Când am mai crescut, am trecut prin JM Jarre, Vanghelis, Garbarek si rockareala de la Queen, Pink Floyd etc, dar si Depeche Mode, desi era cam blasfemie sa asculti si Depeche si rock. Dupa ce am plecat din tara (la 19 ani), când toata lumea avea combine si CD-uri, cineva mi-a dat un pick-up si vreo 200 de discuri Deutsche Grammophon ca sa scape de ele. Mi-am tratat singuratatea cu ele. Opera am descoperit si gustat mai târziu, mult mai târziu. E nevoie de timp, auzul se educa. La fel cum se educa papilele gustative. Nu e musai sa-ti placa, nu trebuie sa insisti. Sunt unii clasici pe care nu-i inghit, Rimsky-Korsakov imi vine in minte si cele mai multe ale lui Rachmaninov. Nu reusesc nici acum sa ascult Mahler, dar nu insist. Am perioade si perioade. Când vreau sa invat sau sa citesc, imi trebuie muzica fara cuvinte. Muzica clasica (inainte era JM Jarre, dar era o muzica mai simpla, o compozitie mai simpla, azi imi trebuie altceva) e cea mai la indemâna. Ca poti alege mai usoara, mai lenta, mai cum ai starea.
Nu fac un caz de toata asta, ma pot duce la nunti si chiar pot dansa pe manele daca am chef. Ieri am ascultat pe repeat asta: https://www.youtube.com/watch?v=w-GvHSt9Onw, nu as putea sa-ti spun de ce. Dar nu am salvat-o in nici un playlist (n-am nici un playlist!), nu am pus-o la favorite, e posibil sa nici nu ma mai intâlnesc cu ea in viata asta.
Manelele – si, in general, orice muzica – sunt asociate cu un tip de public. Manelele sunt asociate cu oameni galagiosi, scandalagii, mafioti, suedeji, agramati, inclusiv in versuri. E normal sa nu fii atrasa de ea. La fel cum parintii nostri nu intelegeau cum putem asculta BUG Mafia cu pula si pizda. Asociau stilul ala de muzica cu un public cu care nu ar fi vrut ca noi sa fim asociati. Rockul era cu bautura, cu parul lung si de multe ori slinos, cu blugii asisderea etc.
Vedeti ce poate face muzica ?
„Dar nu ma astept sa am o interactiune interesanta cu tine daca asta e tot ce ai putut in materie de educatie (muzicala)”
Fluture, fraza de mai sus nu se bate cap in cap cu “Am decis să fiu fericit” ? Crezi ca poti gasi fericirea cand tu nu poti gasi macar un lucru interesant in fiinte vii din cauza muzicii ? Nu ai stat nicioadata la o poveste cu un „manelist” sa gasesti macar un lucru interesant ? Oamenii aia iti pot explica Armonia tona-functionala cum nu o va face niciodata Hans Peter Türk.
@Major Tom – Cred ca m-am exprimat gresit sau m-ai inteles gresit. Nu era vorba de manelist – si, sa fim seriosi, poate sunt vreo doi care stiu a explica Armonia tona-functionala, restul sunt guristi-urechisti – era vorba de ascultatorul UNIDIRECTIONAL de manele. Daca tu, ca persoana, nu gusti DECAT manele si strâmbi din nas la orice alt gen, imi vine greu sa cred ca am putea avea vreo interactiune reala pe orice alt subiect.
@fluture – sunt sute de mii de bucuresteni (si cel putin 50k de brasoveni din moldova
) – la a prima generatie – veniti din toata tara (si pastrand proportiile cam 50% din ei vin din rural) dupa 90. Sunt inca niste sute la a 2a sau a 3a generatie veniti/adusi in Bucuresti sa construiasca comunismul. Fazele alea cu crescut porci/gaini/caini in gradina blocului iti dau si dimensiunea culturala a oamenilor respectivi.
Ce incerc eu sa-ti spun e ca procesul asta de „culturalizare” cere timp – generatii intregi. Romania in ’45 avea ~90% din populatie in rural. Acum are undeva intre 45-50%. O parte din cei ajunsi la oras sau ramasi la tara dar cu posibilitati materiale au inceput sa mearga la teatru, concerte de muzica clasica, au inceput sa citeasca.
E absurd sa te astepti sa se intample asta peste noapte. Tine de posibilitati materiale (bani disponibili pentru aruncat pe chestii neesentiale) si de acces la evenimente culturale (ca degeaba e Festivalul Enescu in Bucuresti daca tu esti la Vaslui). Tine si de o minima deschidere a persoanelor respective, dar cred ca banii si infrastructura sunt critice.
Marius, nu ma astept la nimic, nici peste noapte nici peste zi. Am o afectiune pentru rural, bunicii mei erau rurali, nu cred ca va putea cineva vreodata sa ma convinga ca educatia se intâmpla exclusiv urban. Sau ca gradul de cultura al unei natii este dat de gradul de urbanizare. Pâna la urma, un ghetou urban (gen Ferentari) este o chestie urbana sau nu? Un bidonville de 10 milioane de oameni este o urbanizare?
O tara nu poate evolua daca singurul tel este educarea oamenilor prin urbanizarea lor. Si nu, nu cred ca existenta infrastructurii este o conditie obligatori pentru cultura unei tari. Ti-as putea da exemplul facil al USA. O tara cu o majoritate covârsitoare de oameni needucati, neculturalizati de nici un fel. Si nu vorbim de rednecksi, sunt orase mult mai mari in care oamenii sunt la fel de neculturalizati (nu exista nimic in afara de USA, nu are nicio importanta care sunt tarile care compun UE si nici capitala Chinei).
In fine, zic sa ne oprim pe subiect, nu ma vei convinge niciodata ca mai multe autostrazi inseamna oameni mai buni sau mai cultivati. Mai multe autostrazi inseamna doar mai multe masini. Atât si nimic altceva. Si nu o zic eu, o zic altii mai tari pe subiect decât mine.
@A – legat de 1. Ai incercat sa asculti muzica country? E o varianta de manele – cam cu aceleasi teme, cu versurile in engleza. E drept ca parca n-am auzit chestii de genul „sa moara dusmanii” dar who knows.
Iar daca vrei manele (de fapt mai mult o sinteza de muzica balcanica) misto sunt cateva formatii care fac asta:
– Goran Bregovici https://www.youtube.com/watch?v=UqOL7LOR6ko , https://www.youtube.com/watch?v=smjSJauk05w
– Googol Bordelo https://www.youtube.com/watch?v=6RVJswX9Cfo
– Barcelona Gipsy balKan Orchestra https://www.youtube.com/watch?v=uOtGayTFmF8
– Mahala Rai Banda (astia destul de aproape de muzica suedejeasca/popular neprelucrata) https://www.youtube.com/watch?v=8xGYONutFYk
@A: te rog să mă anunți înainte de a posta ceea ce gîndesc.
Sly si A, daca doriti, va trimit adresele de email respective, poate va gasiti mai multe afinitati
Well, you never know where is the rabbit :)))
Open mind.
Fluture – ma refer la infrastructura culturala.
Franta are o traditie din a sprijinii un anumit tip de cultura. Romania nu (ma rog exista sprijin pentru concerte electorale si ceva monstrii sacri in teatru si film). In majoritatea capitalelor de judet din Romania nu exista sali de concert pentru muzica clasica. Unele nu au nici macar teatre sau cinema. Orasele mai mici stau si mai prost la capitolul asta.
Televiziunile transmit manele (din cele 100+ canale TV ale RDS erau cred ca vreo 10 de manele in diverse arome). TVR nu mi-e clar cate concerte de muzica clasica mai transmite. In Franta ai canalul Arte specializat daca mi-aduc aminte bine.
Radiourile romanesti sunt destul de jalnice. Socru-meu (la tara in Vaslui) asculta muzica populara pe Radio Romania 3 sau ceva de genul – canal dedicat ruralului. Radio Romania Cultural (fostul 2 cred) nu prea ajunge la sate. Si dupa audienta nu pare sa ajunga nici pe la orase.
Pai te-ai referit, initial, la schimbarea procentului rural/urban ca o conditie pentru educatia culturala.
Infrastructura culturala exista, mai ales astazi când descoperim ca putem face mult mai mult cu internetul. Nici eu nu ma duc DES la concerte de muzica clasica si nici la teatru. Si nici macar pe ARTE nu ma uit regulat. Si chiar si in RO, exista MEZZO in toate pachetele TV, daca vrei se poate. Exista Radio România Cultural (no me gusta dar e mai bun decât nimic) si, mai ales, Radio România Muzical. Sau exista Internet si poti asculta France Culture sau mai stiu eu ce ROCK EFEME (Rock FM Spania, il mai ascult din când in când).
Degeaba faci sali de spectacole in mediul rural (sau in zone mai apropiate de rural), daca vor fi doar stand-up-uri sau muzica anilor ’80. Nu vine nicio filarmonica sa cânte la Ghimpati, toti vor in orase mari, pentru ca prestanta.
Sa-i raspund eu doamnei Maddame, ca voi va completati unul pe altul.
Exista distractii care cer mai multa inteligenta, educatie si sensibilitate decat altele. De aia nu e tot una. Daca te-ai oprit la manele, nu conteaza DOAR cat de fericit te fac. Zice ceva si despre tine.
@Fluture, muzica ușoară era de la radio (la mine în oraș chiar și în anul de grație 2020 se poate prinde doar România Actualități) și tv. tata era cu jazz, blues-ul ăla de negri și un pic de rock ușor românesc, mama- habar n-am. presupun că-n copilăria dinaintea amintirilor am ascultat și așa ceva, dar în aia aminintibilă, cum ziceam, a murit pick-up-ul. iar în adolescența 90-istă, preferam să-mi dau banii pe cărți decât să experimentez muzică. nu erau bani de ambele. aveam gusturi dubioase: Toto Cutugno, AL Bano și Romina și Pheonix și Colibri.
sau cel puțin am ascultat Sting absolut în fiecare zi în care eram la mine acasă, plus câte altceva.
Bregovici nu m-a prins. nu sunt sigură de ce. posibil să-mi amintească de muzica bulgărească din copilărie și să fac asocieri involuntare ciudate.
dar nu ți se pare mișto să realizezi că mai sunt oameni care gândesc ca tine pe anumite subiecte?! mie da. 
habar n-am de ce, dar foarte-foarte târziu, după 30 de ani m-am apucat să experimentez. acum câțiva ani am avut vreo 2 ani în care am ascultat aproape în exclusivitate Sting.
@MariusCC ascult și un pic de country. Dolly Parton, un pic de Jonny Cash, Cat Stevens (mi se pare country, nu știu exact unde se încadrează). versurile de la Jolene mă scot pur și simplu din minți, dar nu pot să mă opresc să nu-mi placă vocea și melodia.
@Sly, nu m-a făcut mama telepată.
@A: oho, și încă cum!
Acum ai plusat cu Phoenix și Colibri!
Nightwish a mers bine în 2002-2004.
Fluture poate va mișca o singură dată din aripi spre mail-uri să adăugăm mai multe
Sly, astept sa fiti amândoi de acord sa va pot trimite adresele de email! A., ai legatura
da, de ce nu?!
Astia care ascultam manele ne place si muzica clasica
nu suntem fani smiley sau irina rimes.
https://youtu.be/l6kqu2mk-Kw
Eu cu siguranța cheltui mai mulți bani pe cărți decât pe cosmetice. De unde știu asta? De fiecare dată când ne mutăm ( ne mutăm foarte des ), soțul meu nu obosește niciodată când îmi cară cutiile cu cosmetice, dar mereu se vaită atunci când trebuie să-mi care cutiile cu cărți
Ah, și azi am descoperit că fericirea există și într-un ceaun de costițe de miel cu usturoi.
Și incă ceva: după pițigoiul din lemn, am trecut la căsuțe
https://imgur.com/a/01n4YZb
E, lasa, ca produsele cosmetice le arunci, se termina, cartile nu le arunci dupa ce le-ai citit. De aia sunt mai grele
Casutele alea unde le pui? In curte la tine sau le dai prietenilor?
Ce pofta mi-ai facut cu costitele alea de miel. Ar merge asa bine cu niste Ceaikovski
Una este deja la mine in măr
https://imgur.com/a/wHO9zyz
Pe a doua o dau cadou socrilor, când o să-i pot vizita.
Mă gândesc să fac mai multe. Timp e, lemn e, de ce nu?
Muzica clasica este frumoasa dar sa fim realisti, este ascultata de un procent mic de oameni.
Poporul, pulimea , vrea chef gros cu muzica orientala si dans din buric in timp ce râgâie berea la PET si micii la caserola.
Astia mai adolescenti sunt inebuniti dupa Billie Eilish…
Stai linistit, TOATA lumea vrea dans din buric pe muzica orientala. TOATA lumea (e, ma refer la heterosexuali), inclusiv Zubin Mehta ar gusta asa ceva din când in când!
@Fluture- nu cred ca „TOATA lumea vrea dans din buric pe muzica orientala”. Eu unul sunt membru al celui mai putin numeros trib muzical din Romania, un trib care este hetero intr-o proportie covarsitoare. Tribul care se reuneste in numar mare o singura data pe an. La Rockstadt.
Daca s-ar face un studiu sigur s-ar gasi si iubitori de manele la 5 dimineata la nunta printre metalisti. Eu le spun rockeri zilieri-sunt aia care la 40 de ani inca cer 5 lei pt o bere cand merg la concerte. Aia fac mosh pit pe Dimmu Borgir si pe Voltaj cu aceeasi placere si de aceea ii banui de manelizare given the chance… Totusi, majoritatea consumatorilor de metal(mai ales extrem) NU vor dansa din buric si NU vor simti vreo placere la acorduri de manele.
Disclaimer-psihologic metalistii sunt la fel de fundamentalisti in gusturi ca si manelistii. Desi intre noi vei gasi foarte multi melomani. Pentru ca oricat de straniu ar parea exista o legatura intre muzica clasica si de ex black metal. Si pentru ca artistii din zona rock/metal TREBUIE sa studieze muzica pentru a avea succes-Dream Theatre e un exemplu bun-luati individual, toti instrumentisii trupei sunt virtuosi, oricare dintre ei ar putea performa onorabil in orice filarmonica prestigioasa.
Daca Wagner ar fi putut calatori in timp in vremea noastra sigur sigur compunea black metal.
Pun un link al unui antropolog canadian-acolo se pot gasi argumentatii ale ideii de legatura intre rock/metal si muzica clasica.
https://youtu.be/odnmyO2mR4I
Mediul in care crestem este cel care va influenta major gustul muzical. Sunt si exceptii, desigur. La mine in casa era un melanj intre Phoenix, Rosu si Negru si Dan Spataru. La 8 ani am descoperit rock-ul printr-un var mai mare-Iron Maiden, WASP, Metallica, Billy Idol, Judas Priest. La 12 ani am avut o profesoara excelenta de muzica(desi tiranica) care ne punea la clasa partituri de muzica clasica si in plus EXPLICA pe limba noastra muzica si povestea din viata compozitorilor. Si iata cum am ajuns sa ascult, caut, cumpar ŞI muzica clasica. In ’95, la 17 ani am ascultat prima data Negura Bunget si ceva se lega intre cele doua lumi aparent opuse.
Am divagat. Nu, nu toata lumea vrea dans din buric pe muzica orientala.
Silviu, felul in care ai construit comentariul ma duce cu gândul la un anume elitism al rockerilor. Adica, sunt si unii care nu se pricep, dar sunt si aia „adevarati”. Aia adevarati, descrisi de tine, imi par fix ca manelistii adevarati, aia care ascult DOAR manele. Cred ca poti sa fii rocker si sa asculti si manele daca te duci la o nunta si asta e placerea mirilor/invitatilor. Si cred ca ai putea sa te uiti si la un dans din buric si sa apreciezi antrenamentul femeii care se pregateste de ani de zile.
Sa-ti aperi principiile e una, sa te inversunezi intr-un stil muzical exclusiv mi se pare stupid.
PS. Din proprie initiativa n-o sa ma duc niciodata la un club de dans din buric. Dar intr-un anumit context as putea ajunge si acolo. Nu am de ce sa-l iau pe „nu” in brate, in cazul asta. Nu e nicio decadere a mea ca persoana. Dac-ar fi asa, ar insemna ca ma iau mult prea mult in serios si nu e cazul sa facem asta in viata.
Adaugire pentru cei care vor spune „uite, Caliu si taraful lui, Opera din Paris, filmul lui Radu Mihaileanu etc”. A avea ureche muzicala si a repeta ceea ce ai auzit DEJA nu e acelasi lucru cu a compune. Caliu e un virtuos, da. De muzica lautareasca.
Christopher Johnsson de la Therion a compus pentru filarmonici respectabile. Adica poate locui in ambele lumi fara probleme. Caliu nu va compune niciodata muzica non lautareasca.
Eu n-am inteles niciodata ce e cu piciorul ala care sare pe varf de parca are arc, aproape instantaneu la zarirea unui potential obiectiv foto.
Ce harababură de idei
Anarhie!
Nu, vrei sa spui haos, anarhie este *starts explaining anarchy*
Ma, S, pai tu stii mai bine ce e in capul meu?
Am zis bine ANARHIE. Haos e in capul altora:-))
Ma auto parodiam
Ce mancare s-ar asocia la Suite for Jazz Orchestra de Dmitri Shostakovich?
Ce vrei tu. Eu as putea sa manânc si mici de la Cocosatu’ pe asta. Si chiar mamaliga cu brânza si smântâna.
are țâțe mișto
Ai prins esentialul
La cum arata, nici nu are nevoie de partitura! 😁
N-am altceva de comentat:
https://www.youtube.com/channel/UCFSAZrqxO1daQdZ8lewai3w
@fluture TL/DR
Azi bag un mic izolat.
Stimabile Domn F. fotografierea cu focus pe partea dorsala are ca scop prezentarea in detaliu a dotarilor existente. Astfel potentialul viitor proprietar isi poate face o evaluare a fezabilitatii investitiei. Similar Auto.
Nopti bune! https://youtu.be/Jn09UdSb3aA
Ce sincronizare! Acest w-end toate spectacolele OCC, inclusiv cele din biblioteca OCC, pot fi vizionate gratuit. Enjoy!
bit.ly/OperaCopiilor-gratuit123mai
Salutari si de la colega ei mai obraznica, tot o somitate a pianului, no joke. https://www.instagram.com/lolaastanova/?hl=ro
E incredibila tipa.
”doamna din imagine joacă pianul timp de 30 minute fără partitură și, câteodată, fără să se uite la mâini” – orice pianist care a ajuns la nivelul de-a cânta cu Zubin Mehta face fix la fel
Faceti cunostinta cu Lola Astanova: https://www.youtube.com/watch?v=7FdDLvED_4E
Daca va uitati cu atentie este si un pian in film.
alpha bank a adus-o in toamna pentru ceva aniversare de-a lor. a fost un concert privat la ateneu
Misto.
Valentina Lisitsa ii da clasa Katiei, face sa cânte pianul cu suflet.
Totuși Katia e mai buna decât tristul ăla de lala lang care nu face altceva decât sa execute mecanic o partitură într-un mod automatic chinez
Mă râcâia o amintire când ai scris de Angelina.
Interviul ăsta pe care l-a făcut recent pentru Time, cu Mariane Pearl (sotia jurnalistului decapitat in Pakistan, Danny Pearl).
Recent, ucigașii lui Danny au fost achitați de crimă.
Uite o femeie mișto – Mariane:
– nu verdictul de achitare mă atinge, ci reactia oamenilor la el. Setimentul de integritate al fiecărui individ naște speranța noastră colectivă.
– copiii au nevoie de adevăr – și atunci când e cumplit, dar transmis în așa fel încât să le respectăm copilăria
– nu dau sfaturi despre managementul durerii; durerea fiecăruia e prea specifică
– femeile din zone de conflict care se implică, pentru că vor să fie parte din binele suprem, nu vor putere: ele au văzut direct cum poate degenera puterea în abuz.
Foarte foarte mișto articolul: https://time.com/5819990/angelina-jolie-mariane-pearl/
Sau femeia care a pus capat unui razboi civil:
https://youtu.be/7DlJgK0K27U
Sau femeile care au dat jos un tiran:
https://www.ft.com/content/0e46f0f8-1624-11ea-9ee4-11f260415385
Problema este ca in mentalul colectiv femeia simbol acceptata, urmarita, de dorit este cea descrisa de Fluture.
Nu stiu ce s-a inteles din comentariul meu, dar eu doar am pus niste intrebari cu privire la obiectizarea femeii. Dpmdv, când Angelina Jolie se expune pe afisele din toata lumea, se obiectizeaza singura. Un obiect care vinde un parfum. Ceea ce, bineinteles, nu ii scoate ei meritele de a face un interviu bun sau un film bun. Si eu nu pot sa ma uit la ea in afisele pentru parfum si sa vad femeia misto care ia interviuri bune. Adica as putea, dar de ce sa ma screm eu mental când ea, fix pentru publicitatea aia, nu a facut-o?
Inainte sa-mi ceri mie sa te tratez intr-un anume fel (si imi interzici sa te tratez in alt fel!), trebuie ca tu sa te tratezi in felul ala pe tine.
Las-o pe Angelina, ce zici de Mariane?
Ce sa zic de Mariane? O femeie misto, bravo ei. Daca apare pe afise prin autobuze sa cumpar nu stiu ce produs/crema/parfum, o voi obiectiva si pe ea ca pe Angelina.
Imi pare rau daca s-a inteles altceva, nu doresc sa minimizez rolul femeilor in societate. Intreb doar cum vedeti voi femeile care se afiseaza prin reclame. Si nici macar nu m-am referit la cele care ne arata pielea ca sa cumparam croaziere, de exemplu. Vorbesc de chestii banale, Angelina imi zâmbeste dintr-un afis in care tine mâna un parfum. Se obiectiveaza singura sau sunt eu dobitoc (ca nu dau buzna sa cumpar parfumul)?
Dpmv lucrurile sunt destul de simple.
Exista femei foarte ok (și aici le includ și pe cele puternice, geniale, extraordinare) și femei care pot fi la fel de extraordinare, dar aleg să-și folosească intentionat fizicul pentru a avea succes, bani, putere, cariera.
Articolul ne sugerează câteva exemple de astfel de femei, care se obiectiveaza prin expunerea fizica, de la Katia pana la Angelina Jolie.
E un articol pe BBC, luuuung, in care se vorbeste despre cum au inflorit in Suedia „Grupurile feministe exlusiv barbatesti”. Practic, sunt barbati care se intâlnesc – la o cafea, la o masa, oriunde au chef – si discuta despre feminism, despre cum „poate intr-o zi, la birou, nu am tratat femeile cum se cuvine”, „poate m-am holbat prea mult la Xuleasca si nu mi-am dat seama ca o obiectivez”.
Acum, sa-mi fie cu iertare, sper ca pe viitor sa nu avem nevoie de o legitimatie la vreun club din acesta, doar ca sa dovedim ca nu obiectivam femeile, in general. Doar pe Angelina Jolie când vrea ea sa-mi zâmbeasca smechereste „vino-ncoa si cumpara parfumul asta daca vrei sa fii cu/ca mine” din toate afisele.
Fluture, prietena ta e foarte misto, propun instituirea unei rubrici permanente.
Nu prea cred. Cica lumea vine aici sa invete lucruri, nu prostiile pe care le postez eu.
A rezolvat sefu’ imediat, au aparut 2 articole de bricolaj
Merci.