Nu sunt oameni buni.
Asta o stiti, toti angajatorii urla ca nu au pe cine sa angajeze, in timp ce facultatile scot pe banda rulanta absolventi. Pe care nu ii vrea nimeni. Pe care nu vrea nimeni sa ii pregateasca. Pentru ca atunci cand sunt pregatiti, valoreaza mult. Si atunci schimbam placa, acum avem…
Sunt oameni buni, dar vor bani.
Pai, il angajezi sa dea cu matura sau sa faca treaba? Toti oamenii competenti costa bani. Si aia care fac treaba costa bani buni.
Sunt oameni, dar cer prea mult in comparatie cu ce stiu.
Stiti ca Alina Musatoiu, de exemplu, are 1.000€ salariu? Si ca atunci cand merge la intervuiri (sssttt, nu stiu aia de la hotnews ca vrea sa plece), cere o caruta de bani pentru ce nu stie sa faca (sa traduca prost stiri)? Inchipuiti-va ca si Vlad Iorga face la fel. Sau idiotii aia doi de la Capital si BizCity, care au pretentia de jurnalisti IT.
Piata de plina de oameni care sunt platiti mult peste ceea ce stiu/pot sa faca. Dar ei exista, ei muncesc, ei valoreaza. Cine ii va spune incompetentei Alina ca unii colegi ai ei inca mai muncesc pe 300€ si stiu si pot mai mult decat ea? Cine vrea sa plece pe banii companiilor de telecom/it in tari straine si sa se intoarca cu sacose pline?
Si astea sunt numai exemple de care ne lovim zi de zi, in incercarea de a citi cateva stiri care sa nu ne intoarca stomacul pe dos. Dar si in alte domenii e la fel.
Uneori dau peste articolele sau interviurile lui George Butunoiu, un nene care este head-hunter. E interesat de urmarit, mai ales din perspectiva angajatului, pentru ca intotdeauna e misto sa stii cum gandeste cel care te angajeaza.
Productivitatea nu este treaba angajatului, ci a managerului. Daca angajatul are posibilitatea sa munceasca putin si prost, o face instantaneu. Este treaba managerului sa se asigure ca muncitorul face mult mai mult decat il costa pe el ca proprietar de firma.
True! Cunosc exemple pt fiecare dintre categoriile enumerate mai sus. Şi nu numai.
In tara asta, tot romanul e student. Si dupa aia,are pretentii de intelectual cu patalama. Si nu se mai injoseste la munca necalificata. Doar poate prin strainataturi unde nu-l stiu matusile ori vecinii.
Univ de Medicina din Cluj scoate anual mai multi stomatologi decat TOATA Franta! De asta vorbesc, ca de asta stiu… Oricum, face-liftul pietei de munca trebuie initiat de la baza. Din bancile facultatilor.
Mai interesant e fenomenul fluctuatiei de personal. Te angajez acum, proaspat absolvent, pe un salariu mic, pentru ca „facultatea nu te-nvata nimic” si nu poti cere mai mult. Te muncesc cat pot pentru ca stiu ca nu dureaza mult pana iti dai seama de smecherie si pleci. Singura ta sansa sa castigi mai multi bani este sa pleci de la mine, dar stiu ca macar un an stai, altfel da prost in CV. Eram 30 cand ai venit tu in firma, acum suntem 32, dar numai eu si inca 3 colegi suntem acum mai vechi ca tine.
Cunosc si eu cazuri in care oamenii care nu aveau nici o treaba cu ce se facea in firma erau platiti peste masura, in timp ce restul oamenilor care stiau si chiar munceau erau platiti mediocru. De ce? Pentru ca ala are pile iar ceilalti nu.
Cam asa se plateste la noi, chiar daca esti prost si nu stii nimic, daca ai cunostinte ai salariu mare, daca nu ai si totusi lucrezi bine, te tinem aici pe un salariu mizeriu si te muncim pana iti sar capacele.
Se mai mira angajatorii de ce nu mai vrea nimeni sa lucreze in tara. Pai pentru ce?
@Kairon, daca oamenii aia preferau sa ramana acolo in conditiile in care pe piata exista deficit de personal, atunci isi meritau soarta.
Eu am mai remarcat din articolul lui Butunoiu (pe care-l citisem deja :D) faptul ca „Sunt companii care spun ca angajatii, respectiv potentialii angajati profita de criza de personal.”. Pai sa ma scuze maretele companii, dar acum vreo 4-5 ani cand plateau salarii de negrisori si profitul urca la cer, atunci ele nu profitau de „criza de joburi”; stii tu, vremurile alea cand daca cereai 50 de EUR in plus ti se spunea ca mai sunt 10 negrisori la usa daca nu-ti convine…
Mai e o vorba din batrani, nu e prost cel care cere, ci acela care plateste…eu nu o condamn pe Alinutza ca a gasit(sau va gasi) un angajator suficient de prost incat sa-i plateasca 1500; poate mai mult ii condamn pe aia capabili care nu-si cunosc valoarea si lucreaza pe 300.
e ciudat, pentru ca un angajator cauta performanta, nu diplome si impresii de priceput. aia de care zici tu, poate sa ceara, dar daca nu convinge angajatorul ca merita (in timp), degeaba cere.
referitor la cei care zic de pile… e acelasi lucru: asta e valabil petnru cei care lucreaza la stat. un patron nu cauta pilosi, sa-si fure singur caciula, ci ii cauta pe cei care stiu meserie. un caz concret: la o firma, una din fetele care lucra acolo, a incercat sa o favorizeze pe o prietena de-a ei la angajare. a doua zi zburase din firma.
+ ca revin la ideea mea: de ce sa ma angajez la altul, cand pot face acelasi lucru pentru mine? de ce sa trag la caruta altuia?
Oamenii buni sunt foarte putini, foarte foarte putini. Si scumpi, dar merita, daca iti permiti sa-i ai.
Omeni mediocri platiti bine pentru ca s-au incadrat in sistem sunt destui. Mai ales la firmele mari.
Despre productivitate, pleaca de la management, dar pleaca si de la presiunea sociala de ‘a te descurca’. De cate ori ai auzit ‘Ce ma esti prost sa muncesti? Lasa ca mai bine te descurci la altii si iese banu’ mai usor…’ Si asa se duce dracu orice campanie crestere a productivitatii…..
@Mircea Scarlatescu: hai bre, iti spun eu intre patru ochi cum e cu oamenii buni din online.
Tot din opera lui Butunoiu: https://www.capital.ro/cum-cred-angajatii-ca-e-in-alta-firma-110126.html
Ideea mea e ca fiecare isi atinge pana la urma limita de incompetenta si se „ingroapa” intr-un job caldut. Dar pentru asta trebuie sa fii suficient de destept sa iti stii limitele, altfel poti ajunge foarte rapid somer sarind de la un job la altul in cautarea salariului maximal
Iar reintegrarea pe piata muncii intr-o astfel de situatie e sensibil mai dificila.
@zoso: pai sa-mi zici…
E interesant ca au aparut discrepante de salarii intre meseriasii calificati (care stiu sa faca ceva, mai bine sau mai prost) si proaspetii absolventi de facultate (care nu stiu sa faca nimic). Au mai vazut si zugravii cat se castiga in Franta, Italia sau Spania, ca doar peretele e tot perete si acolo. Si au inceput sa aiba pretentii. Nu intotdeauna justificate.
Facultatile scot pe banda rulanta absolventi, dar o gramada si-au luat examenele cu bani,nu cu stiinta.
Absolventii eminenti, nu sunt angajati ca n-au experienta in domeniu si mai au mult saracii pana sa isi construiasca brandurile mincinoase care se cauta.
+ preturile la case/chirii cresc
+ peste tot numai masini straine/scumpe
+ s-au tras tunuri celebre din diverse fonduri (SAFI, Bancorex, samd)
+ orice faci e profitabil atata vreme cat nu se transforma in munca, LOL
acum tu iesi de pe bancile facultatii, ce faci?
a) te angajazi la primul care te ia pe cat ceri
b) studiezi piata, mai afli salarii, angajatori, oferte
c) goto a)
– cand sa mai ai timp de treaba? intre interviuri?
+ evident ca logica a+b+c se opreste la un moment dat si stai acolo la ultimul angajator, inveti (ceva) meserie si cand b) iti da unda verde, repornesti a+b+c
iar acum vremurile sunt prielnice pentru a+b+c, multe internationale se aseaza cate putin si in .RO, salariile cresc, angajatii migreaza catre cel ce plateste mai bine
in romania sunt multi „artisti” si putini profesionisti. „Artistii” au cifre fixe in cap cand vine vorba de cate parale fac … acum multi ani 300 li se parea cifra perfecta, pe urma a venit 1000 … si 1000 asta a stat mult timp in creierul romanului. Am trecut apoi la 1500, care oarecum e numar magic acum :))
sunt firme in RO pline de cataratori panicati sa nu le puna unul sau altul bolduri sub fund … mi-e scarba uneori …
Pe piata muncii se intampla de toate de la salarii la negru de la fraieri si pana la destepti… dar totusi sper ca cei care mai raman aici sa inceapa sa fie mai rationali si normali ca chiar daca stundetii nu stiu mare lucur macar sa nu accepte orice salar ca vin eu cu experientza si nu ma angajeaza nimeni ca gasete alti 10 studenti fraieri care accepta orice. nu stiu cum e in Bucuretsi dar in Timisoara asa e !
de exemplu codul muncii zice 8 ore pe zi, pe cand Coca Cola in Timisoara si Real au ziua de munca de 8 ore jumate fara ce se intampla in weekenduri. orele suplimentare nu ti se platesc. La Trw daca mergi la interviu pentru un job de weekend stai jumate de ora cel putin la gramada intr-o cantina indiferent daca esti student sau cu experientza si nu sta nimeni de vorba cu tine… cu alte cuvinte esti tratat din start ca un gunoi …. apropo si la Real se sta jumate de ora pe scari ca nu ti se ofera un scaun …. sa nu mai zic ca nu stiu sa vorbeasca cei de la Resurse si de la Relatii cu clientii sau ca m-am dus frumos imbracata la interviu si m-am simtit super prost ca ceilalti erau in „trening” sau aiurea imbracati. si peste toate in Timisoara inafara de taxi sau sa faci curat la altii in casa (si cati bogatani din astia or fi) nu exista al doilea job in caz ca primul nu iti acopera cheltuielile. Daca accepti job in care sa fii platit 8 milioane jumate si bonuri sau 10 milioane si bonuri gasesti si vanzatoare in colt si in piatza si ce vrei tu dar daca deja vrei mai mult …. poate ai nevoie de altceva …. nu stiu ce ca eu inca nu am gasit !!! aaaaa stiu vreo 2-3 limbi straine ca cu alea te angajeaza siemens, alcatel si ibm in cehia nu ?
parca am vazut la un moment dat un site sau blog cu jobhunting … sper sa mai gasesc din astea ca s apot comenta din experientza mea de cautare a jobului ca nu stiu unde traim dar parca suntem in jungla cu toate ca exista un cod al muncii si multe alte legi si reguli ….
Hai sa (va) spun cum se vede povestea asta din partea angajatorului. Sau – daca e sa fiu corecta pana la capat – de la jumatatea drumului angajat/angajator. A nu fi inteleasa gresit: am trecut prin interviuri fara numar (si, de multe ori, fara sens) pana am gasit firma care sa ma angajeze doar pe baza unei diplome. Si apoi am ajuns de partea cealalta a nevoii de angajare. In ultimi patru ani am citit mii de cv-uri, din care o dezamagitoare proportie prost pregatite. Ati fi surprinsi cati absolventi insista sa dea raspunsuri imbecile intrebarilor standard (carora nici macar nu sunt obligati sa le dea un raspuns pentru a putea aplica). Vasazica nelipsita „unde te vezi peste cinci ani?” are raspuns standard: „manager”, in timp ce „ce tip de companie urmaresti?” genereaza printr-un reflex pavlovian reactia „multinationala”. Cum sa angajez asa ceva? Ce sansa are firma locala in care lucrez sa motiveze asemenea valoare umana? Si apoi ma intreb ca o stupida: cum va fi piata muncii in Romania peste un an. Vor exista doar manageri lucranzi in companii multinationale, iar eu voi fi somera, pentru ca lucrez intr-o firma romaneasca si n-am o pozitie manageriala.
Tind sa fiu de acord cu vorbalunga. Piata e plina de imbecili, direct de pe bancile facultatilor, care se cred burice. Problema e, dupa parerea mea, ca atunci cand unul din facultate sta si o freaca 3-4-5 ani, isi ia diploma, dar e un habarnist, se duce crezand marea si sarea la o companie. Si daca ai tupeul in facultate sa inveti, si sa te si angajezi, ca deh, nu le da mamica tuturor bani, dai peste niste profesori imbecili care te pica pentru ca au aflat ca lucrezi. Asta e patita de mine, partea de mai sus, motiv pentru care atunci cand merg la un interviu ma „vand” pe mine, nu diplomele din dulap. Trebuie revizuit sistemul de la invatamant si de acasa, parintii sa invete odraslele cu munca si viata, nu sa-i tina in puf – daca mama iti spune acasa ca esti frumos si destept nu inseamna ca e adevarat.
alina m- aia cu traducerile de pe theonion.com? damn da pe aia cu „Bush Tours America To Survey Damage Caused By His Disastrous Presidency” de ce n-a tradus-o… crestea traficu hotnews…isi facea banii:)
@vorbalunga
cel putin omul are un tel in viata
(daca spunea: peste 5 ani: turul lumii pe bicileta, companie: a mea era mai bine? ori trebuia sa spuna 5: muncesc la tine, compania: ta)
sunt multe intrebari „necompilate” la interviuri, gen: de ce vrei sa pleci de la xxx?
la interviu are loc o discutie/negociere. atunci cand bati palma poti intreba de ce pleaca omul de la xxx, dar pana sa semneze contractul nu este al tau; este un muritor pe care il evaluezi si el te evalueaza. va placeti, mergeti mai departe…
e ca si cum intrebi la prima intalnire: vrei sa ti-o pui cu mine? :))
E o vorba din popor : prost e ala care da, nu ala care cere. Stiu si eu destui oameni care troneaza pe bani mult peste ce le poate capul, si in acelasi timp am cativa prieteni care pe zi ce trece se scufunda in piata muncii : degeaba esti bun, stii sa faci multe lucruri si ai avea potential sa faci mult mai mult, daca nu stii sa te vinzi ajungi sa o arzi tot pe 300 de euro.