Citiți povestea milionarului Dorel Goia, e fascinant și dureros în același timp: omul a dezvoltat câteva afaceri măricele, a vândut din ele, a suferit un AVC între timp, are o avere estimată la 200 milioane euro.
Aș dori să discutăm trei idei.
Voi ce ați face după un AVC?
Să zicem că aveți niște bani care vă permit să vă mențineți nivelul de trai până la finalul vieții, plus niște afaceri decente. Cât vreți voi. Vă mai preocupați de muncă dacă scăpați de o nenorocire din asta? Sau vă retrageți undeva la soare, unde cocktailurile sunt reci și asistentele rapide?
În cazul lui Goia, care n-are copii, apare întrebarea “pentru cine mai muncești”, care e legitimă. Dacă avea doi copii minori cărora voia să le lase niște afaceri, mai înțelegeam. Dar așa?
Munca și iubirea de bani
Legat de punctul de mai sus, unde se oprește disperarea după bani? Cât la sută e dorința de a face ceva (memorabil, poate) și cât e dorința de a aduna mai mult?
Uneori simt că ar trebui să existe studii și un nume pentru boala asta. Că este o boală.
Problema bursei
Asta e delicată. Teraplast e evaluată la 200 milioane euro, e una dintre afacerile românești originale și originare din România. Și totuși, nu există legi care să spună “știți, nu sunteți în poziția de a mai conduce compania”. Nu știu, un rol onorific, cum e Iliescu președinte de onoare al PDSR, așa, o formă de respect pentru om, dar să îl lași în continuare să conducă compania după o fază de genul ăsta mi se pare ciudat.
200 milioane. Când ajung la 10, Italea scris pe mine, dorm și pescuiesc toată ziua, și în timpul liber fac tranzacții crypto.
Noi amărâții zicem acu’ că am fi mulțumiți și cu 1 mil € în cont. Dar pe parcurs ce faci banii ăia te schimbi și tu, se schimbă și pretențiile ălora apropiați și mai ales a ălora care te-au ajutat într-o formă sau alta să ajungi acolo. Așa că se schimbă și ținta aia finală.
De aia numărul ălora care se opresc după ce fac o sumă fixă este atât de mic.
Se schimba si perceptia ta fata de tine si fata de ceilalti. „Daca eu pot, ceilalti de ce nu pot … pt ca sunt niste lepre, deci isi merita soarta, ia salariul minim” si din ce am observat sunt anumite tipologii care au succes in bussines. Nu faci bani multi platind oamenii bine, decat daca esti nevoit, vezi in IT spre exemplu, unde sunt salariile mari pt ca si valoarea adaugata e de nspe ori mai mare.
In plus ca om bogat, ma gandesc ca stai in alte cercuri si acolo discutiile sunt la modul „tu cat profit ai produs anul trecut”, cam cum faceam noi cand eram la scoala si eram copii fara minte „tu cat ai luat 9?! eu am luat 10, sunt mai smecher”.
Legat de copii, nu are din ce stie presa, ca in realitate cine dracu stie :)))
Problema e inerția, am observat și eu.
E extrem de greu să faci prima 100k. Dar a doua o faci mai ușor.
Apoi la fel cu milionul, e foarte greu să-l faci pe primul, orice-ar zice toți ‘șpeacării și autorii’. Dar, realitatea e că al doilea e mult mai ușor, al treilea și mai ușor.
Pentru că odată, având niște kg de bani de rulat, ai acces la alte combinații. Poți lua o marfă să zicem mult mult mai ieftin dacă iei destulă cât să mergi la sursă de exemplu.
Te urci în avion, mergi în china, italia, germania, etc, altfel discuți decât dacă mergi la depozitul din zona ta al brandului să zicem.
Ca să nu mai zic că poate te și învârți în alte cercuri, unde apar oportunități, unde apar idei, unde ai acces la anumiți oameni care ca sărac n-ai acces.
De-aia e greu să te oprești după câteva milioane, că odată ce ai inerția aia și vezi cât ești de productiv, e greu să te oprești.
Nu cred ca este lacomie, pur si simplu ajungi in cercuri unde lumea este diferita de a ta si ti se schimba perceptia. La fel cum zilierii stau la carciume de vorba cu alti zilieri si vad lumea cam la fel si aia de mai sus stau intre oameni similari.
Am realizat diferenta cand povestea dentista mea si era ceva de genul – ea cabinet, sotul coleg de facultate si are cabinetul lui, tipa are doua surori amandoua dentiste in alte orase si imi spunea ceva despre consilierul ei in investitii.
Lumea se vede diferit in functie de nivelul la care esti pe scara si fiecare munceste 8 ore (ca idee), doar ca in acelasi spital portarul castiga x, asistenta 3x si doctorul ala batran 6x. Portarul se intreaba de ce are nevoie doctorul sa faca 6x pe cand doctorul nici nu realizeaza musai cat de mare e venitul lui, dupa o viata de invatat si progresat.
„Legat de punctul de mai sus, unde se oprește disperarea după bani? Cât la sută e dorința de a face ceva (memorabil, poate) și cât e dorința de a aduna mai mult?”
De asta oamenii cu bani au bani. Așa ar fi putut să gândească și la un milion, 2, 3. Cei ca el pot să devină și miliardari, că tot nu se opresc. Mie mi se pare ceva de admirat, nu de criticat.
„Uneori simt că ar trebui să existe studii și un nume pentru boala asta. Că este o boală.”
Nu e neapărat o boală, ci un tip de personalitate: compulsive moneymaker. Așa își găsesc ei fericirea. Nu cred că le-ar plăcea să se retragă undeva exotic cu cocktail-uri și bagaboante toată ziua.
„Mie mi se pare ceva de admirat, nu de criticat.” termina cu prostiile, e boala psihica. Am vazut manageri in corporatii care pentru ca sunt platiti mult mai bine plus bonusuri mint fara nicio rusine, chiar si cand nu au de castigat mare lucru.
„Mie mi se pare ceva de admirat, nu de criticat.” – nu e nici de admirat, nici de criticat, e decizia personală a unora, deci fix problema lor. :))
Nu cred ca scopu e a face bani – ok faci bani si ce? 1 mil, 200 d emil, 1 miliard? nu tot cu Bentleyu ala te plimbi? nu tot „asistentele” alea te ajuta la prostata?
Prestanta, respectu faptu ca te fac sa te simti cumva sa ti se spuna „domn director”, ca ai mai facut un business, ca dezvolti altceva, ca vrei sa iti atingi un scop – care o fi ala, astea sunt motivatiile.
Stiu milionari ce merg cu biciclete de 1000 de ron prin bucuresti si dc ii vezi cu hainele de la decathlon si tricouri h&m mai ca iti vine sa ii scoti la un suc gen si bombardieri plini de credite si datorii ce se dau jos din bmw-uri de zici ca sunt cel putin cu 200k la ei de seminte. In ambele cazuri ambii „baga” pt motivatia de a fi vazuti ca sunt cineva, primu sa faca sa creasca businessu sa ajunga la next level ca sa fie „apreciat”, al doilea sa fie vazut/observat admirat si „apreciat”.
Scopu e acelasi. Mijloacele diferite. Nu banu e un scop.
E o boala legata de adictii si iluzii, la fel cum e capitalismul, viata nu e despre bani, nu are un scop exact iar cand ii dai e unul personal, subiectiv. Pentru unii banii sunt ca o religie desi ei mai mult ar numi-o religia succesului
La fel ca și la Păcănele, nu te mai poți opri
1. N-as mai munci o zi.
2. E aceeasi boala pe care o au si politicienii nostri care fura cu 2 maini de 30 de ani si nu se mai satura
3. Atat timp cat are discernamant si capacitate de decizie nu ai de ce sa ii iei compania omului. Daca nu ar mai avea discernamant sunt parghii prin care sa fie inlaturat de catre board.
Nu îi ia ni.eni compania, doar puterea de decizie. Dar acolo este complicat pentru ca trebuie declarat inapt în fata unei instanțe
Astea sunt speculații. Dacă este compania lui pe persoana fizica (gen PF Goia are 51% din acțiuni) nu are cine sa îl înlăture prin pârghii administrative. Ce va doare de banii lui (sau ai altor posibili acționari) ? Asta e, ia decizii greșite și se duce firma în cap.
Sa nu uit … stiti gluma cu „daca te lasi de fumat ai fi avut lamborghini” ? Eh Goia a ajuns milionar pentru ca nu a avut sotie si copii
cu un milion in cont am zburat in secunda doi de aici, langa o plaja intr-o casuta si daca se poate si cu o padure in apropiere. Cu cat mai putin as avea de a face cu oamenii cu atat mai bine.
1 milion fara sa castigi altceva in timpul asta se duc repede, mai ales langa o plaja :d
Conteaza foarte mult statusul tau ca om si cum esti pe celelalte planuri. Daca banii te-au facut sa neglijezi familia si tot ce vine pe langa, cel mai probabil dupa un AVC te vei trezi in fata unei dileme eterne: continui munca sau imi caut altceva de facut? Extrem de multi oameni aleg varianta 1 pentru ca sunt sinceri cu ei si realizeaza ca doar asta stiu sa faca. Desigur mai sunt si altii care incearca alte variante pana ajung sa realizeze ca doar asta stiu sa faca, dar este o alta discutie.
Referitor la suma la care te-ai opri din facut bani este o interbare non-sens pentru cineva care asta doar asta stie sa faca. Este ca si cum ai intrebat un drogoman cam cand se va opri din tras droguri dupa ce a trecut printr-o supradoza….
daca ai 2-3 milioane de euro, poti trai doar din aia si tu si copiii tai si pe urma restul se descurca. Nu as mai munci o zi daca as avea banii aia, niste investitii, ceva bani prin conturi si stat cu sotia si copiii si calatorit in fiecare weekend undeva cu bun simt, fara sa spargi milionul in primul an.
In general cand ai foarte multi bani, incerci sa modelezi lumea dupa cum vrei tu, vezi Zuck, Musk, astia de la World economic forum. Asta fiindca te crezi superior, si probabil esti, dar cu siguranta nu de 200 de milioane de ori mai smecher cum se cred miliardarii.
Aici depinde ce te satisface in viata. Stiu oameni pentru care satisfactia principala in viata este sa mai faca o vanzare, sa mai incheie un contract, sa mai inceapa un proiect, sa mai construiasca ceva. N-as zice ca ii inteleg, dar pot sa accept ca la ei rotitele se invart din alte motive decat la mine.
Daca e sa exageram cu dubla masura, cocktail pe plaja cu asistente rapide te-ar baga la categoria de curvar alcoolic, pe cand muncitul pana la AVC si dupa te-ar face un workaholic ahtiat dupa bani.
Eu zic că e ok curvar alcoolic.
(Mi-ar fi jenă să ma plâng, serios.)
Pe scurt – cel care face 10 milioane de euro PRIN MUNCA nu se poate opri, deci nu are relevanta ce ar face cu 10 mil. euro cel care nu are nimic sau care are 10-15.000 de euro
Mai pe larg exista numeroase studii despre nevoile umane.
În esența in fiecare om exista niște nevoi de baza, care odată îndeplinite se trece la următorul nivel – de ex. dacă naufragiezi, ești în apa și ești pe punctul de a te îneca ai nevoie de aer, nu îți pasa de mâncare.
După vreo 2 zile pe mal îți pasa de apa și nu te prea interesează de mâncare.
Și asa mai departe.
Pe măsură ce toate nevoile astea de mâncare, apa, locuința etc. sunt satisfăcute se ajunge la nevoi mai complexe, care țin de poziția în societate și stima socială, adică respectul, admirația celor din jur.
Unii își obțin aceasta stima sociala din activități fără bani mulți – de ex poți fi un profesor respectat, un electrician priceput si respectat etc.
Dar oamenii cu mulți bani făcuți prin munca se validează tocmai prin rezultatele muncii, nu neapărat prin banii obținuți.
Cu alte cuvinte acestor oameni le place drumul, adică provocările/munca și nu destinația, pentru ca practic ei nu au o destinație, trec dintr-un proiect în alt proiect.
De aceea astfel de oameni nu pot în general sa renunțe, pentru ca munca este tot ce contează pentru ei, este ce ii împlinește.
Iar când cineva spune ca dacă ai avea X bani s-ar retrage undeva și ar sta toată ziua acelui om de fapt nu ii place munca pe care o face – si nici nu isi obtine stima socială de acolo.
Sunt chiar curios cam cata munca mai bagi efectiv cand esti milionar. Intreb la modul neironic, si daca sunt MULTI-milionari pe aici va rog un raspuns cinstit. Dar sa nu numarati la ore de munca urmatoarele activitati: citit/documentat in diverse domenii, mers la sala sau dat o branca la secretara :D. Nu, timp efectiv, de exemplu planning, sedinte de-astea.
N,Daca iti place afacerea,bagi foarte multa munca.Cunosc foarte bine un caz,extrem de bogat si modest,total necunoscut publicului larg.
Uite îți spun despre cel pe care îl știu eu. Are aprox 4 milioane de euro, făcute de el singur. Are 40 ani, fără nevastă și copii. Muncește în fiecare zi cam 6 ore și duminica face documentare și cercetare pentru ideile vechi și noi. Pe de altă parte când am fost în delegație cu el, am stat la client la sediu până la 22 și apoi pe drum înapoi eu am condus și eram obosit praf. Dacă aș fii fost în dreapta sigur ațipeam sau mă uitam pe geam. El a ales să lucreze efectiv încă două ore. Ce a lucrat? Și-a scris cu pixul în agendă idei pentru meetingurile de a doua zi. Când l-am întrebat dacă nu este obosit, a zis că ba da, dar de ce să piardă timpul în mașină că oricum nu poate să doarmă. Pur și simplu omul simte nevoia să muncească, să facă ceva. Eu cred că este ca un video game pentru el.
Sunt convins că, pentru fiecare milionar workaholic care face bani până crapă, există cel puțin unul căruia nu-i pasă de ”următorul milion”, de ”statut social” și de alte căcaturi, stă pe undeva la plajă, soarbe din cocktail și primește diverse servicii de la doamne și domnișoare instagramabile. Și probabil nu știe mai nimeni că-i milionar.
Eu măcar stau liniștit, zero șanse să fac vreun AVC din cauze de bani prea mulți.
M-ai descris binișor până aici.
(Nu mă deranjează nici măcar ca acel prim milion ar fi și primul.)
Eu si la 2-3 milioane m-as retrage pe Italia, ceva casa la lac si apoi vizitat toata tara. Zic 2-3 milioane ca sa pot cumpara si eu o maghernita decenta
„Chiar dacă, la bază, niște țărănuși care nu au citit zece cărți în viața lor, patronii Panemar și Moldovan au înțeles mai repede ca oricine că trebuie să se schimbe și să-și schimbe chiar ei principiile.”
Nu am mai vazut jurnalist mai ingamfat decat Alexa!
Ontopic: Dupa un AVC banuiesc ca e cel mai bine sa elimini motivele care te-au dus acolo! Unii reusesc, altii nu, fiecare cu alegerile lui!
E extrem de enervant,dar are cuvintele la el.
Cred că sunt destui oameni care fac ce fac din pasiune. Mai sunt cei care muncesc pentru că domeniul în care activează și resursele financiare le oferă posibilitatea să împingă societatea într-o direcție pe care ei o consideră pozitivă.
La 200 milioane euro bani in banca 100 milioane cumpăr actiuni la firme care platesc dividende sa am un venit pasiv ok, 100 milioane sunt bani cu care ma retrag. Restul e ok stat la soare, nutriție adecvată, sport și fizioterapie, 100% relaxare, totul zen.
sport si regim? esti nebun? cu 200mil si tu faci foamea si tragi de fiare. lasa, incep de maine sau pun pe cineva sa faca sport pentru mine.
citind comentariile de pana acum observ 2 directii:
1. am bifat numarul magic, bag paula (sa ma scuze doamnele) trec pe relaxare totala, fiecare cum intelege asta (plaja, padure etc)
2. chiar daca as bifa un numar considerat in trecut magic, m-as plictisi / nu as putea sa fac altceva deci continui sa ridic stacheta numarului magic si evident sa modelez lumea dupa mintea mea
Nu am citit nici un comentariu de genul: as incepe niste proiecte in stil caritabil & greenfield pentru a ajuta copii amarati. As gandi un sistem gen kibbutz pentru copii orfani, abuzati etc astfel incat sa poata avea acces la educatie, sa invete sa se ajute intre ei sa poata avea o viata normala. Si ca sa nu risc un AVC, proiecte de genul asta le-as doar concepe/incepe eu si apoi doar le sprijin lejer de pe plaja cu cocktailuri sau elsewhere.
Eu asta mi-as dori sa pot sa fac si sa nu ies in fata
Adica nu sunt ipocrit, viata mea ar fi buna, poate super buna, dar apoi lejer fara sa imi fac brand international din asta m-as gandi cum sa ajut amaratii care nu au nici o vina ca s-au nascut si sunt abuzati sau bolnavi. Sunt convins ca lumea ar deveni incet-incet mai acceptabila
PS: sunt botezat crestin fara sa fiu intrebat, dar detest toate religiile
Nu esti primul sărac care se laudă cu faptele bune pe care le-ar face dacă ar fi superbogat.
@florinel
intrebarea lui Vali era teoretica despre ce ai face
eu nu stau sa ma contrez cu tine cati bani am si pe unde sustin cu bani, nu are relevanta
eu am spus doar ca, discutand teoretic, asta as face
si am observat in toate comentariile ca mai nimeni nu si-a imaginat si o forma, fractie de filantropie. Au fost multi hrapareti, care au exploatat inclusiv munca copiilor, dar care de la un moment dat incolo ei sau urmasii lor au trecut pe filantropie, evident cu ipocrizia de rigoare
dupa mine, e trist ca ne gandim numai la matele proprii
Yuck, link catre
zerziardecluj … se aproprie campania de la Primaria Cluj ?oamenii care ajung la nivelul ala de avere nu o fac pentru bani. Banii sunt un produs secundar al muncii lor. Au ajuns sa aiba asemenea averi tocmai pentru ca munca pe care o fac le aduce o satisfactie enorma si atunci sunt capabili sa faca asta 20 de ore pe zi. Munca ii face pe ei fericiti. Ideea aia ca voi sta si voi lenevi pe plaja, la soare, cu un cocktail cu umbreluta, nu e sustenabila. Dupa 7 zile de stat asa o iei razna. Cautati informatii despre persoanele pe care le apuca depresia odata iesite la pensie, cand nu mai au nimic de facut toata ziua. Pentru Dorel Goia, moartea ar insemna sa stea aiurea si sa nu mai faca nimic.
Interesanta abordare.
Am auzit undeva vorba asta, tot la un om bogat.
Nu cauta sa faci bani. Cauta sa ai succes, banii vor urma succesul.
Sunt de acord.
Si tot omul ala zicea: câte cocktailuri mai poti sa si bei pe an? Tot într-o monotonie ajungi daca nu ai un proiect care sa te tina in joc de glezne, oricare ar fi domeniul.
Cam de catzi patreoni e nevoie ca s-ajungi la 10 meleoane?
Știu oameni din ăștia, tind să cred că “boala” este narcisism. Pur și simplu totul e o competiție, orice interacțiune pe care o au cu cineva e văzută ca un concurs pe care trebuie să-l câștige, altfel nu se simt bine.
cel mai nasoli mi se pare cei cu foarte multi bani care simt nevoie sa negocieze orice mizerie, fiindca pt ei totul e negociabil si o spun cu atata mandrie.
Nu e despre bani, are alt drive, altceva îl mână în luptă.
Am o prietena, aproape 50 ani, care din saracie a plecat dar nu-si poate scoate din cap momentele cand se apropia perioada in care se termina butelia si maica-sa trebuia sa faca rost de bani sa o incarce sau de mersul la scoala iarna cu pungi in ghetele sparte. Nu are milioane dar nici nu o sa moara de foame cel putin 2 vieti daca ar trai. Si-a pus casnicia pe butuci si acum sta singura cu copilul adolescent intr-un casoi.
Am avut un prieten al carui scop in viata era sa faca cat mai multi bani ca sa futa fotomodele deoarece considera ca fiind chel nu poate atrage femei frumoase. Mult timp am crezut ca glumeste. Nu glumea si si-a atins scopul, a facut cateva milioane. Calcand pe cadavre, manipuland si dand tepe pe unde a putut.
bani + chelie = fotomodele!
yupii, 50% din target am, sunt pe drumul cel bun.
Dar a futut fotomodelele?
Daca asta era problema lui nu era mai ieftin un implant de par?
Cu ce ma ajuta sa dau un raspuns banal la intrebarea din post? Mai bine ma duc sa muncesc sa fac milionul ala. Dupa niste calcule, mai am vreo 88 de ani de tras.
dă-mi un bip când termini.
coae!!! ai nr lui Vali? deja ai mai multe meleoane!
E clar, as calatori, as inota cu orcile.
Dar dupa ce am citit articolul, omu’ clar pare sa aiba alta „motivatie”, mult mai profunda, probabil combinata cu traume sau frustrari din copilarie.
Ok, nu a avut copii, dar macar sotie?
Probabil nu se iubeste pe sine si nici nu s-a simtit niciodata iubit si face toate lucrurile astea sa isi tina mintea ocupata.
Ascultam un podcast cu ceva 1%er din state. Cea mai tare intrebare pe care am auzit-o vreodata pusa intr-un podcast: „Do you have anyone that can call you on your bullshit?”. Bilionarul a ramas mut si a schimbat subiectul, dar intrebarea mi-a ramas. Cred ca asta e secretul. Sa reusesti sa faci bani pastrand cel putin un om in care sa ai incredere si de care sa asculti cand iti spune fie ca o iei pe aratura, fie ca e suficient. hashtag goals
avea un tip o vorba tare, unii sunt atat de saraci ca nu au decat bani
poate suna cam prea deep, dar e oarecum drept. Daca-ti dau 1 milion si maine nu te mai trezesti l-ai accepta? Hai nu fie maine, sa fie peste 1 luna, 2, 3 luni? Ai renunta?
Daca e sa negociem…
200M și plec cu drag dintre voi peste 50 de ani.
Daca tot faci AVC e mai bine sa ai 200 milioane in loc sa nu ai si sa atarni intr-un pat de spital judetean plin de rahat si uitat de asistente.
Rar mi-a dat sa citesc laturi mai dezgustatoare. Asa afectat e nea caisu asta care a scris compunerea aia de faptul ca nu are ala copii de zici ca i-a propus sa ii poarte el copiii si a zis miliardaru nu. Pana sa dau de numele „autorului” am crezut sincer ca e scris de vreo femeie pe care a refuzat asta sa o ia de nevasta. Jurnalism satesc, baba Aglaia la o tuica in curte…
L-ai definit perfect pe libidinosul ăla de „ziarist” Liviu Alexa. Apropo, la un moment dat a candidat la primăria Clujului, susținut în campanie pe diverse bloguri (cel de față cred că nu a participat).
Apropo, am citit aproape doua paragrafe si jumatate si am renuntat. Asa un stil cacacios si insinuant nu am mai gasit de multa vreme. In fine, sa ramana la el acolo
e mai simplu de atât, omul a refuzat să colaboreze cu el și țăranul de bistrița îl cacă. Ăsta e patternul lui Alexa, apoi se plânge că pierde procese.
Nu-l cunosc pe domnul Goia si nu pot sa ma pronunt in ceea ce-l priveste. Mai mult, probabil majoritatea celor care au citit acest post (incluzandu-ma pe mine) i-au cunoscut povestea parcurgand articolul din link. Care nu este povestea d-lui Goia ci o naratiune din Cluj despre dl. Goia (recunosc in textul articolului o serie de concepte si preconceptii locale, fiind din partea locului).
Este o deosebire majora dupa parerea mea intre munca vazuta ca o corvoada necesara pentru a produce bani si munca vazuta ca activitate adictiva (ganditi-va la un pictor sau sculptor care nu doarme 2 zile pentru a crea detaliul care il multumeste).
Sunt oameni comozi, dupa cum sunt oameni care nu pot sta locului. Nu cred ca este un model bun si unul rau. Ce-l impinge pe unul ca Dorin Goia cu siguranta stie el. Si pe restul, pe fiecare dintre noi ne mana ceva in viata asta.
@ autorul blogului – eu sunt convins ca si la 300 milioane (spor la treaba!) Italia tot va suspina dupa domnia ta
Prenumele corect al lui Goia este DOREL. E o diferență mare față de Dorin. Și că să revenim la articol, ce te poți aștepta de la un DOREL, evident că o să dea colțul destul de curând (de la un nou AVC) și lucrul ăsta se va întâmpla evident în biroul de președinte al consiliului de administrație Teraplast. Spun asta cu informații din interiorul conducerii Teraplast.
averea estimata \= cash.
200 de milioane si posibil 2 3 sute de mii prin contiri, poate.
firma are cashflow bun asa ca casa pe firma, masina pe firma, vacanta pe firma, restaurantul, telefonul, covrigii din coada cainelui pe firma. el are un salariu de 3 4 mii de euro pe luna, poate, si nu stie sa faca practic nimic, e neangajabil.
daca vrea sa vinda tot, se intreaba lumea de ce, alea 200 de milioane devin 20. poate. daca cumpara cineva.
si dava a vandut ‘o parte’ poate a vandut ca sa acopere o gaura. n-a venit un transport sau a fost de calitate proasta, cade un contract gras, ceva genereaza o gaura pe care o acopera din buzunarul propriu vanzand ‘o parte’. poate genereaza si un avc.
nu, viata de milionar se duce fiind afacerist. sau beizadea care arde cashflow-ul afacerii parintilor.
oricare ar fi, cand renunti la afacere renunti la viata de milionar si devii muritor, plebeu. poate cu niste conturi mai grase, dar care nu vor suporta rulajul uzual mult timp.
Din aia 200 mil. EUR, 130 mil. EUR cică ar fi capitalizarea Teraplast, o firma care a avut 500 mil. RON cifra de afaceri în 2022, și cred că mult mai puțin (cifra de afaceri) pe 2023. Think yourself …
Spune-mi ca ai facut economia la romano americana fara sa-mi spui ca ai facut economia la romano americana.
Andrei, de fapt tu ne spui cat se poate de direct ca esti analfabet functional.
hai sa zic in termeni simpli. omul nu are 200 de milioane in conturi. cum zice si calin, folosesc cifrele lui, 130 de milioane sunt capitalizarea firmei, adica daca azi cineva ar fi dispus sa ii cumpere toate actiunile fiemei la pretul actual, atat ar primi. daaaar, daca mai face un avc, poate mai scade pretul. daca arunca tot la vânzare, mai scade pretul, ca asa merge bursa, daca e mercur in retrograd, mai scade pretul. singurul context in care creste pretul (si in consecinta si evaluarea aia de 130, respectiv 200) este ca EL sa conduca afacerea aia pe crestere de la an la an. mai mare CA, mai mult profit.
de restul celor 70 de milioane sunt probabil majoritar actiuni la alte firme, care ce sa vezi, functioneaza la fel cu alea de la terplast si probabil niste bunuri, imobile, masini, bijuterii, opere de arta… care in lipsa unui venit care sa le acopere cheltuielile generate (impozite, intretinere, protectie si ce o mai fi, care sunt cu atat mai scumpe cu cat sunt mai mult evaluate bunurile) vor eroda rapid orice suma s-ar afla real in conturi.
vezi ca a mai fost pe aici recent un articol care ducea la irinel columbeanu care s-a mutat la azil. este exemplul perfect. exact asta s-ar intampla in scurt timp si cu nea dorel asta daca renunta.
Un singur lucru am de spus: proprietate privata, nu ii zice nimeni la om ce sa faca cu firma lui.
Asa ca discutiile astea despre ce ar trebui sa faca oamenii cu banii munciti de ei nu prea isi au rostul.
Nici actionarii? Adica stii tu, tampitii ce detin proprietatea aia privata?
@Cosmin: minoritari. Ai uitat sa adaugi „acționarii minoritari”.
Și da, atâta timp cât el are majoritatea, el decide în orice AGA, dacă prin statut nu e reglementat alt procent necesar vreunei modificări.
Exista suficiente studii care arata ca atunci cand te pui cu burta la soare si lenevesti practic ti-ai semnat inceputul declinului fizic si psihic.
Iar ideea cu muncesc o zi din sapte. Plm numa’ cine munceste in scarba crede ca exista munca o zi din sapte (sau ceva de genul). Cand muncesti cu pasiune te tine si 14 ore in priza (si iti aduce si milionul, miliardul, ce vrei tu)
In niciun caz nu ma consider milionar, insa din activele pe care le am, as putea sa fiu independent financiar. Adica pana la batranete sa nu mai trebuiasca sa mai muncesc nicio macar o zi pentru bani.
Cand eram mai tinerel, asta a fost scopul meu: sa ajung independent financiar. Sa castig cateva mii de euro pe luna din chirii, dividende sau dobanzi. Acum ca am ajuns la acest milestone, uite ca nu m-am oprit. Din cel putin doua motive: 1) sunt inca in puterea varstei, sa tai frunze la caini toata ziua si sa ma uit la Netflix – nu e de mine. 2) o data ce incepi sa prinzi tractiune pe partea de investitii-incasari, asa cum bine spunea cineva mai sus, multiplici banii mult mai usor si repede. Daca la 20 de ani te chinui sa faci prima mie de euro, acu’ ai nevoie de cateva zile pana iti platesc vreo 3 chiriasi si s-a rezolvat. Ti-au mai intrat si niste dividende de la SNP, H2O, si ti-ai umplut iar conturile. Iar banii aia cand ii pui iar la multiplicat, data viitoare or sa fie si mai multi.
Daca prima investitie imobiliara a fost foarte greu de facut, acum cand vin bani din mai multe parti, pot reinvesti mai repede ce produc, iar asta alimenteaza bulgarele asta de zapada care o ia la vale cu rapiditate.
Iar in acest moment, toata concentrarea mea e pe acumulare de active, pentru a lasa mai departe mostenitorului. Sigur, nu mai trag ca nebunul si nu mai iau orice client ca acum 10 ani, am si o oarecare relaxare mentala pe partea de finante, insa atata timp cat pot multipla usor banii pe care-i fac; de ce nu?
Omul din articol se afla la un alt nivel, lucrurile gestionate zilnic nu îmi oferă posibilitatea de a fi obiectiv. Presupun ca în pielea lui fiind, probabil as reacționa la fel, dacă nu, la primi 10 milioane îmi luam vacanta definitiv.
Partea buna e ca filelist nu se închide…
Sa am un venit lunar de 1000 de euro …si nici nu s-ar mai auzi de mine pe la vreun loc de munca.
Avari e multi
si nu inteleg de ce..
Sunt două aspecte care mi-au atras atenția in legătură cu articolul:
1. De ce plânge Liviu Alexa de mila lui Goia? Că nu e Liviu Alexa cel care să facă astfel de gesturi de omenie, fără un scop sau fără un „imbold”. Să fie oare vreo intervenție a cuiva din board-ul Teraplast, sătul de prezența lui Goia și temându-se de riscul real de a duce compania în cap? Sau a cuiva care vrea să cumpere Teraplast la un preț bun? Citind un astfel de articol și presupunând că cititorul are acțiuni multe la Teraplast, i-ar cam veni să le vândă și gestul asta, multiplicat poate duce la scăderea valorii Teraplast. Prin SUA cam așa se procedează când vrei să dai în cap unei companii listate la bursă, lansezi știri despre starea precară de sănătate a ownerului.
2. Dincolo de ulterior motives ale lui Alexa, dacă povestea relatată se confirmă, cam are dreptate. Descrie foarte bine cazul unui om dependent de muncă, ce riscă să se autodistrugă în maniera asta.
Se întâmplă pe fondul traumelor din copilărie ca unii sa ajungă așa, plain and simple spus. Societatea valorizează efectele acestor comportamente pentru că…bani și faimă. Foarte posibil ca puțini dintre noi să ne dorim viața lui Goia dacă chiar ne dăm seama ce presupune. Atrag banii, dar ritmul il putem susține prea puțini. In definititv, mingea tot în terenul lui Goia e, pentru el în acest punct, a nu mai face ce făcea înainte poate fi echivalentul morții. Ca atare, el simte că nu mai are nimic de pierdut. Momentele de awakening după ce ai fentat moartea nu sunt pentru toți aceleași. E ușor de zis „ma retrag pe o insulă pustie”, greu de făcut pentru un om a cărui personalitate s-a consolidat in direcția workoholismului jumătate de secol…
Bre eu trebuie să recunosc: știu să scriu cod și să adaptez / remixez ideile altora. Nici să mă vând nu prea știu.
Natura nu m-a dotat cu stofă de inventator, cam toate proiectele care puteau însemna ceva la vremea lor le-am ratat. Unele din neglijență, altele din lipsă de talent și pregătire.
Am deja 35 de ani și cum de aici încolo problemele industriei software cam devin mai grele nu prea mă aștept să fac aplicația/țiile care să-mi aducă milionul de euro.
Momentan încă lucrez la atingerea Romanian Dream: apartamentul cu 2 camere.
Ăștia care vă plângeți de soarta bieților acționari – nu există consiliu de administrație, în care deciziiile se iau pe baza pachetelor de acțiuni? Dacă are pachetul majoritar, și e pe numele lui, ce rost are comparația cu Iliescu? Neamurile / eventualii moștenitori pot să-l decadă probabil din drepturi și să-l ducă la azil, luându-i dreptul de decizie și de semnătură, asta se poate face strict legal, dar copii nu are și de prostii / decizii aiurea nu văd să se fi apucat. Atunci care e treaba? Steve Jobs, fondatorul Apple, când a fost ejectat din scaunul de CEO de către consiiul de administrație, ia vedeți cât la sută din acțiunile firmei mai arau ale lui. Vorbim discuții pe banii altora. Din păcate ăsta e nivelul, și ne mai mirăm că ajunge una ca Veorika prim ministru și ajunge de exemplu să se ducă la jerusalim trimisă de neisprăvitul de Dragnea și să anunțe ea acolo că România recunoaște Jerusalimul drept capitală a statului evreu și că va muta ambasada României acolo și ce tâmpenii a mai făcut. (despre complexitatea acelui dosar nesoluționat vedeți zilele astea unde se ajunge când lucrurile scapă de sub control). Despre episodul cu Veorika La Ierusalim, recomand excelentul articol al lui Mihnea Măruţă din May 2018 „Cele 11 Dimensiuni Ale Prezentului”. https://pressone.ro/cele-11-dimensiuni-ale-prezentului/