Răspuns corect: nu, nu 5 sau 10, ci 27 avocați. Dar asta nu e tot. Conform unui articol, departamentul juridic al Primăriei este compus din 74 persoane. Ce sunt restul? Well, sunt juriști, adică nu au luat examenul pentru Barou și acum fac ce pot.
Partea și mai interesantă din articolul ăla e că Primăria a amânat 24.000 dosare de retrocedare, pentru că, așa cum ați citit de atâtea ori prin presă, dacă cererile astea nu veneau de la oameni care dădeau șpagă, nu se soluționau.
Plus 7.000 dosare în instanță doar cu Primăria una din părți. Dar nu, sistemul juridic nu trebuie reformat, să curgă procesele cu termene la 3 luni, că așa se face justiție în România.
Daca sunt 7000 de dosare nu mi se pare exagerat sa ai 27 de avocati. Problema e sa analizeze cineva ce randament dau avocatii aceia… Castiga procese? Sfatul lor e corect?
Multe primarii au o armata de avocati dar asta nu le impiedica sa apeleze la case de avocatura. Alti bani, alta distractie.
„nu mi se pare exagerat ” :)))) Cat timp iti trebuie sa citesti un proces ? la cate procese poti participa pe zi ? cate procese se amana din x si y motive ? :)))
In cel mai bun caz un avocat participa la 3-4 procese pe zi care oricum se amana pentru ca asa e la tribunal… deci ?
Ceea ce se face acum nu e reforma in directia in care vrei tu/ in care vrem noi toti.
Raspuns corect : ” Niciunul ….bun”
Nu toti sunt afoni . De obicei in primarii mai sunt si oameni capabili. Aia duc in spate toata armata de pile si rude. E pe sistemul unu lucreaza de-i sar capacele iar alti 10 freaca menta. De obicei cel care lucreaza nu are pile, a facut facultatea pe bune da-i suficient de prost si nu priceape ca la privat ar avea un salar de 3 ori mai mare pentru aceeasi munca. In prostia lui considera ca are un loc sigur de munca si e important. Nu stie ca poate fi sutat oricand pentru a-i face loc unei pile. Fiindca la stat sefii nu prea apreciaza angajatii care lucreaza. Ei trebuie sa aiba grija de pilele pe care au fost nevoiti sa le angajeze.
Dimpotriva, desi probabil e chinuit ca hotii de cai, subplatit si toate cele, primarii si sefii stiu ca ala e singurul care munceste si le tine cosmelia in picioare.
@A
Dimpotriva ce? Si daca-l apreciaza sefii, nu-l ajuta cu mare lucru. Personal stiu un caz cu un sef care a trebuit sa elibereze niste posturi ca sa vina cineva sus pus. Se chinuia omu ca nu stia cum sa faca. Era pe sistemu: de ala nu am voie sa ma ating ca-i a lui stiu care, de alalaltu nu ca-i al meu, ala lucreaza si ma bazez pe el. Pana la urma tot de aia fara pile s-a debarasat si i-a transferat te miri pe unde. Si de obicei cei fara pile lucreaza. Fiindca stiu ca nu au spate.
La ora actuala nu cred ca mai sunt multi fara pile in administratie.
Fiindca incet incet i-au scos din sistem.
A ramas doar ” lumea buna”.
Nu pot sa trec peste „salar” …
Cati soferi, cati contabili, cate secretare, cati directori adjuncti, cati sefi de birou ? Cei mai multi angajati sunt membrii de partid, cei mai jos din clan plus rude sau prieteni. Avem primarii de sate cu 30 de angajati, sa nu va mai mire nimic.
Asa e și la multinaționale sau firme care au anumite certificări.
@gab
Asa cum?
Si inca #rezist?
Problema e ca nu se baga judecatorii la retrocedari, in primul rand ei te tot amana.
Cred ca faci o confuzie. Primaria nu are 27 de avocati. Poate 27 de consilieri juridici care au dreptul de a pune concluzii in instante.
Exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu activitatea salarizata in cadrul altor profesii.
De multe ori, institutiile publice isi externalizeaza activitatea juridica catre avocati externi, desi au compartimente juridice proprii, tocmai din cauza faptului ca un avocat este, cel putin teoretic, superior ca grad de pregatire unui consilier juridic.
Unii avocati sunt specializati pe litigii de proprietate, cum este probabil si in cazul prezentat de tine. De aceea Primaria apeleaza la ei.
În afară de asta, de faptul ca au un miliard de angajați la departamentul juridic, citeam într-un articol că, pentru nu stiu ce problemă, voiau sa contracteze o casă de avocatură.
Cunosc pe cineva în situația asta când s-a dus să i se rezolve treaba cu pământul bunicului și unchiului. Asta a fost după anul 2000, nu știu precis anul. Nu l-am întrebat dacă am voie să scriu asta pe internet din partea sa, așa că o să alterez sau omit anumite detalii (fără să denaturez) din caz, omit județul și primarul, dar partidul e ăla pe care-l suspectați…
Bunicu-so a moștenit jumătate de pământ & unchi-so a moștenit cealaltă jumătate. Bunicul a vândut o parte destul de mare din vechiul pământ să-și trimită odraslele să învețe în Franța și Olanda (s-au întors în țară), iar cu restul banilor și-a cumpărat pământ altundeva și și-a construit o casă (mai mare decât una țărănească, dar mai mică decât una boierească). Unchi-so, deși a moștenit cealaltă jumătate, era diacon sau ieromonah. Bunicu-so moare, tac-su devine moștenitor principal, iar călugărul își reține partea sa (avea să i se revină nepoților din motive lesne de înțeles).
Vin alegerile din 1946, verificatorii chirilici de voturi i-au declarat câștigători pe învingătorii muncitorilor români (sau viceversa; învingători, pe urmă câștigători). Din motive de securitate națională, după niște ani de la alegeri, confiscarea proprietăților erau necesare și, poftim, pământurile au fost confiscate, în timp ce unele odrasle din familia celui pe care îl cunosc au murit extenuați în timpul reabilitării sociale. Gurile rele ar spune că „n-au vrut să-nvețe după noua reformă”, dar sunt eu prea cinic.
Vin protestele din 1989, niște golani fac niște zgomot și se agită lumea. După ceva timp și alte reforme în țara noastră, ajungem în anii 2000. Omul, pe care îl cunosc, s-a dus să se intereseze de pământurile lu’ bunicu-so și lu’ unchi-su. S-a ivit o problemă: peste pământul lui, s-au construit niște cartiere. OK, nu-i problemă, se poate rezolva totul sub formă de compensare financiară, că doar n-o să evacueze familii și să dărâme toate cartierele ălea.
Primarul îi pune pe masă două hârtii și-i spune că totul depinde dacă el (omul meu) semnează mai întâi și mai întâi prima hârtie, înainte ca primarul s-o semneze pe a doua.
Ca să nu fie derută mare, încep cu a doua hârtie că e cea importantă: e foaia oficială prin care omul meu poate fi compensat de pe urma dovezilor cum că el este proprietarul de drept și din cauza situației în cazul revendicării pământului, statul se obligă să-l plătească.
Pe de altă parte,prima hârtie e un contract de vânzare-cumpărare. Dacă omul meu o semna, și după ce primarul o semna și el și a doua hârtie, omul meu ar fi primit compensarea… împărțită la 2.
Omul meu n-a semnat prima hârtie, așadar, nici primarul n-a putut s-o semneze pe a doua; avea o întâlnire importantă și a trebui să plece în grabă, fără să-i semneze nimic, chiar dacă nu exitau dubii în ceea ce privește eligibilitatea omului meu.
Nu, nu o să vă fac să irosiți timpul sau să „citiți între rânduri” încât să-mi dedicați un comentariu ironic deștept sau întrebări retorice, nu sunt eu „omul meu” din caz. Îl știu pe om și-i știu cazul, nu fac parte din speța sa.
Confunzi consilierii juridici cu avocații.
Doar consilierii juridici pot fi salariați, avocații NU. Cu avocații nu se încheie contract de muncă.
Primăria are 27 de consilieri juridici.
Ocazional, primăria apelează la avocați pentru că nu pot face față consilierii juridici volumului de activitate și complexității cauzelor în care municipiul figurează ca parte.