Pe lângă biografii romanțate și oboseli scremute, totul cu datul la o parte complet al trecutului securistic (mă rog, lucrători comerțul exterior) al părinților, cartea pe care aș vrea să o citesc ar fi „primele afaceri românești preluate de generația a doua„.
Cu cele câteva exemple, că nu sunt multe. Eventual și câteva în pregătire. Cum se pregătește fiica Dedeman să preia afacerea? Mai trage Ion Ion pe nas? Cum îl găsești pe Dumnezeu după ce îți moare un fiu într-un accident auto cu o mașină de 200K cumpărată din banii făcuți din șmenuri. Cum ți-a lăsat tati o companie plină de datorii și in 10 ani ai făcut ceva onorabil cu ea, prin muncă și seriozitate.
Avem nevoie de ea. Avem nevoie de poveștile astea, cât de real se poate.
Cum l-am salvat pe Codin din Poponeț – Povestea unui filantrop.
nu pune nimeni lupa pe spitalele alea publice din bani privati?
Cum a condus Mara Mares TNL pana la 40 de ani, cand a iesit la pensia speciala
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
domnu ginere al lui dragnea, dvs sunteți?
Din fericire.. am ghinionul de a fi absolut neinteresant pentru majoritatea exemplarelor de „fata lui tata”.
Uneori nu e doar generatia a 2-a de vina, ci si faptul ca prima generatie refuza sa iasa la pensie. Genul ala de businessman care a ridicat imperiul de la zero, a taiat si spanzurat, a prins bine, s-a implicat in toate (mai putin in educatia copiilor, ca are de lucru), iar acum sta si se uita cu fiu-so sta pe telefon si beleste… ca nu stie si asa cu ce se mananca, ca tati nu l-a luat cu el sa vada ce implica afacerea familiei. Si uite asa, dupa ce moare prima generatie, in maxim 5 ani, cu indulgenta, afacerea se duce in cap.
Pentru asta exista trusturi de investitii, urmasul doar incaseaza banii, afacerea o conduce cineva care se pricepe. Sau vinde si traieste din 5% cat da statul la titlurile de stat.
Fiul ginerelui lui Dincă Te Leagă. Exilul.
Am primit mostenire doua cirezi de vaci, patru ferme, teren agricol, oi, cai, gaini si rate de nici nu le stiam numarul, si din greseala am dezinstalat Farmville.
Am apasat manunta verde
Cunosc un astfel de copil. Lucrez cu el.
Povestea e asa:
Tatal e lider de piata in domeniul lui.
Fiul a terminat liceul in tara si a intrat in campul muncii dupa aceea. A inceput de „jos” ocupandu-se de clubul de sport din oras, clubul tatalui. Cu o suma de bani a primit si responsabilitatea sa faca profit. Participa la boardmeetingurile tatalui, este luat peste tot la nivelul tatalui si are kpi de profitabilitate pentru businessul lui mic in cativa ani
Mai citește te rog o dată asta…încet: ” A început de „jos” ocupându-se de clubul de sport din oraș, clubul tatălui. ”
Cum suna?
Cunosc si eu un individ din asta, fost coleg de scoala. A inceput ‘de jos’ pe postul de manager , in compania de distributie de medicamente a tatalui lui. Abia dupa ceva ani si-a deschis prorpia afacere , cu un capital de cateva sute de mii de euro, luati imprumut de la ………..tata-sau’
Ce sa-i faci daca unii dintre noi incepem mai jos decat aia care au inceput de jos……
intrebarea este cine sa o scrie?
Poate fi your masterpiece
Eu inteleg ideea insa in realitate doar prima generatie trebuie sa faca eforturi marete pentru ca odata ce ai pus la punct o afacere ai angajat oameni care se ocupa de ea, inclusiv un manager si sta singura in picioare, tu ca patron trebuie doar sa ai grija de anumite decizii importante si sa te documentezi ca sa nu ramai pe afara, nu trebuie sa conduci personal firma si sa o dezvolti cu 30% pe an.
La nivel de Tiriac sunt convins ca toate diviziile din grup au un manager si eventual consiliu de administratie, nu au nevoie sa vina mosul la 8 dimineata la birou ca sa isi faca treaba.
Si ca de obicei, nimeni nu vorbeste de exemplele pozitive ci doar de alea negative, de exemplu fata lui Copos, Alexandra parca pare serioasa, cu scoala in State si apoi muncind in firmele lui.
Si cand a luat decizii bune dar de capul ei, i-a taiat rapid elanul.
Cei care credeti ca „un manager bun” e solutia ideala, iar urmasii pot sa se culce pe o ureche, va inselati.
Managerul ala bun isi poate schimba atitudinea cand vede cum urmasii se rup in figuri sau prezinta interes zero pentru munca si problemele companiei. Cu prima ocazie ii saluta daca primeste o oferta buna. Ala nu ii pus pe viata cu 3k euro/luna ca sa iti faca tie profit de 50k/luna.
Daca urmasii nu stiu sa conduca si ei compania, vor ajunge pe mana altor manageri care ii vor vedea cat de „capabili” sunt si se vor comporta ca atare.
@Adi – cred ca vorbim de marimi diferite de firme, la 50 de mii de euro pe luna profit nu ai nevoie de un manager, discutia era despre fime mari cu adevarat gen Dedeman, Tiriac, Altex, etc iar pachetul salarial la nivelul ala include bonusuri de performanta si actiuni la firma la pret preferential.
Tu crezi ca stranepotul lui Henry Ford conduce firma si la fel urmasii lui Sam Walton?
Am făcut noi o încercare scurtă aici, dar exemplele pot fi numărate pe degete.
https://economedia.ro/din-generatie-in-generatie-cine-sunt-tinerii-antreprenori-romani-care-duc-mai-departe-afacerea-de-familie-a-trebuit-sa-muncesc-mai-mult-sa-conving-ca-nu-detin-rolul-doar-pentru-ca-sunt-fat.html
Nicăieri copiii dnului guvernator Isărescu?
Ba cum să nu
https://economedia.ro/lacramioara-isarescu-fiica-guvernatorului-mugur-isarescu-candideaza-pentru-unul-dintre-cele-doua-posturi-in-comitetul-reprezentantilor-de-la-fondul-proprietatea-lista-finala-a-candidatilor.html
genu’ asta de afaceri facute de baietii de nadejde, nu exista la nivel regional nici cum la nivel international, vine o companie de afara, facuta de experti si de bancheri pe bune, ii cumpara, ii face bucati, pastreaza doar ce face profit, restul devine smen imobiliar sau amintire, in cel mai bun caz, mare datornic la stat in majoritatea cazurilor.
Eu aș vrea să o citesc pe aia scrisă de generația a doua de blogări dacă o fi să existe. Nu acum, mai peste vreo 20 de ani.
de ce?
Ca să văd dacă se transmite talentul și dorința de muncă (nu mă refer la partea de topoare). Plus ideea de a educa. Nu în sensul sarcastic/ironic al articolului, pur și simplu cum se simte viața continuând o muncă de succes.
mai sunt si exceptii, una la milion, de copii de bani gata care stau in banca lor. exceptiile astea nu pot scrie carti, ca nu vand. nimeni nu vrea sa stie despre fiu de milionar care nu trage pe nas, nu merge la domnisoare, nu intra cu bolidul in oameni etc….nu vand.
exceptia la care ma refer e baiatul lui Augustin Plesea, Andrei, care a fost coleg de mine cu liceu. Tatal detinea Cargus, mama Le Club din Satul Francez.
baiat mai linistit, politicos si discret ca el nu a vazut Drumul Taberei niciodata. la 18 ani, in clasa a 12-a, a primit cadou un Peugeot 206 si cam atat.
nu are scandaluri prin presa, nimic penal sau civil, nu barfe, nimic.
are cateva firme (sau avea, nu mai stiu, ca nu eram in cercul lui de prieteni), e discret si cam atat.
dar daca ar scrie o carte, cine s-o citeasca?!
Asa sunt baietii lui Berceanu. Discreti, politicosi, bine crescuti. Am lucrat cu unul dintre ei
Blaga Berceanu Videanu ce trio erau astia candva… parca erau Suarez Messi Neymar dadeau gol din orice ocazie si daca n-aveau ocazie o manareau si tot iesea
@Nicu – ala e jucator adevarat, care isi creeaza singur ocazii, nu sta sa astepte. Astia era intr-o echipa si dincolo erau Agaton, Mitrea si DIP, doar ca nu am stiut niciodata care sunt galacticii si care extraterestrii.
Ceva imi spune ca Berceanu, Blaga si Videanu erau mai buni insa antrenorul (Basescu) nu era interesat de jocul lor pe cand dincolo jucatorii mai slabuti – desi DIP era nascut pentru combinatii – insa antrenorul lor (Nastase) era mult mai implicat in meci.
Fi-su lui Berceanu nu i-a furat lui ta-su cateva sute de mii de euro, ascunse sub podea? Asa povestea cineva din Craiova. Si Berceanu senior era suparat ca nu putea face nimic, ca nu erau bani legali.
erau zeci de mii. și-a luat un bmw, l-a bușit, și seniorul a aflat când au venit actele de la poliție.
Ar merge ceva cu Sebi Dobrincu? Sau nu, ca el nu a mostenit nimic, el a facut banii singur.
Ar merge. Ai cuvantul.
Those who can, do.
Those who can’t, write books.
mexican or mexican’t
Ai „Dresor de lei si de fraieri”, o epopee despre cum sa reusesti in viata, ce-ti mai trebuie altceva?!
O combini cu „scoala vieti” (cu un singur i) si aia e!
* care aș vrea s-o citesc
Dacă generația a doua lansează o afacere nouă, însă mult mai bună decât cea a generatiei anterioare, se pune ?
Am 2 cazuri opuse
– copil de oameni cu bani, care au inceput imobiliare dupa Revolutie. Clasic, cumparat ieftin, inchiriat, cumparat mai multe. Copilul intreprinzator si dornic de indepenenta, a facut cat a putut de multe fara sa ii implice. Apoi s-a implicat in afacerea familiei si a dus-o de la cateva spatii comerciale la multe, isi tine bine afacerea si tot construieste. Nu am prea multa increderea in urmatoarea generatie totusi.
– alt caz – parlit imbogatit din instalat pacanele si ruleta in 10-15 sate, facut avere in 5-6 ani. Luat masina tare copil 18-20 ani, copil sfarsit in pom.
Nu stii niciodata cum aterizeaza moneda.
Poate vedem acus cursurile lui Mandachi in care o sa explice cum a inceput de la zero in timp ce familia lui avea deja o avere consistenta si erau in politica.
Iar pe Guda care nu a fost antreprenor, sa ne povesteasca ce-l recomanda si pe el sa vanda cursuri despre cum sa faci business in timp ce el doar a reusit sa avanseze in corporatie.
Referitor la Guda, chiar la asta ma gandeam recent, cand am urmarit un webinar cu el.
Adica omul mi se parea ok si zicea chestii logice, la inceputuri pe digi24, dar avand emisiune zilnica, a inceput sa abereze, omitand esentialul: banii i-a facut muncind la corporatie. (printre altele a primit si o bursa de studiu la Sheffield University, de la Varan, care l-a ajutat sa promoveze).
Ah, generația a doua de securiști din România, băieții care au reușit performanța unică de a transforma tăticu’ din „lucrător la comerțul exterior” în sfânt patron al economiei de piață. Ăștia nu doar că au preluat afacerea de la părinți, dar au și reușit să stea pe fotoliile alea confortabile de directori, de parcă s-au născut cu fundul lipit de ele! Cumva, între o vacanță la Monaco și o scurtă incursiune la Harvard (pe banii cui? Aaa, detalii…), au reușit să afle secretul succesului: șmenul moștenit e întotdeauna mai dulce.
Și da, vreau și eu să citesc carteaa asta emoționantă, cu Ion Ion în rol de „miliardar modest”, care după o liniștită seară de „inspirație” (știți voi ce fel de praf magic vorbesc), găsește divinitatea și simte cum brusc îi cresc aripi de antreprenor curat ca lacrima. Între timp, fiica de la Dedeman, cu un pic de coaching de leadership făcut pe repede-înainte, se pregătește să pună mâna pe jucărie și să zică „tati, e rândul meu să cumpăr guverne!”.
Realitatea e că povestea asta are de toate: dramă, comedie și o picătură de absurd. Exact cum le place securiștilor să facă bani: cu lacrimi de crocodil și discursuri motivaționale despre „munca serioasă”… pe banii altora, evident. Și acum să-l aducem pe domnul Dobrincu (Adrian)în poveste! Iată un personaj care, prin talentul său de a face biografii scremute și romanțate, ne arată că poți face dintr-un trecut securistic o poveste de Oscar!
Capitole unde un fost „lucrător la comerțul exterior,” tati, e transformat în eroul invizibil al economiei românești moderne, în timp ce odraslele de lux, ca Andrei Șelaru, sunt groomed să devină următoarea generație de „influenceri” economici. De ce e groomed Șelaru? Simplu: ca să-și continue cariera de role model pentru o generație întreagă care visează să facă bani fără să-și murdărească mâinile cu muncă. Grooming-ul la el începe cu YouTube și Instagram și se termină cu o catedră de CEO, unde tati se asigură că toate piesele sunt la locul lor.
Și ce-ar fi poveștile astea fără puțin haz de necaz? Fiul perfect care se aruncă în afaceri curate ca lacrima, în timp ce își ascunde moștenirea dubioasă sub covorul biroului de director.
#pamflet… sau introducerea unui capitol pilot ?!
șelaru? mă-sa e profă de mate, ta-su e inginer silvic. da, e același lucru cu gepa sau ovidiu radu.
Cartea lui Vlad Pascu. A scos judecătorul din dosar probele împotriva părinților. Afacerile rămân.
Mi-a reamintit de https://zoso.ro/pages/life_isnt_fair.htm
Am fost in liceu cu fata „lu’ Transavia”, care tot preia fraiele de vreo zece ani. A deschis un club de golf, o ferma de struti, tot felul. S-a scolit pe ici pe colo, si-a trait si studentia, s-a maritat de vreo doua ori, parca a bagat si un copil. I-as citi cartea fie si ca sa inteleg daca a tras ta-su de ea sa scoata branza buna, sau e ceva de capul ei.
Oricum, cum zic si altii pe aici, inceputul de jos al astora n-o sa fie niciodata inceputul de jos al celor ai caror parinti erau muncitori in fabricile deschise de prima generatie (sau someri, fermieri de subzistenta etc.)