Capcanele educatiei

Vorbeam zilele trecute cu un amic imaginar, cu care mai schimb idei anarhiste când e lună plină. Și ne-am dat seama că, printre numeroasele lipsuri educaționale pe care le avem (noi, personal, nu numai societatea per ansamblu) există o lipsă acută de educație a revoltei. Părinții noștri nu ne-au învățat niciodată să ne revoltăm. Dimpotrivă, ne-au “educat” cu cureaua, cu statul la colt, cu supunerea totală și deschiderea gurii doar când vor ei. Și chiar și când unii au avut norocul unor părinți minunați, tot nu s-au gândit să-i învețe cum și de ce e important să-ți ceri drepturile. Drepturi însemnând și cele 5 ore suplimentare pentru care ți-a fost promis salariu, dar și drepturi mai importante, colective, la nivel de societate.

Ne regăsim astăzi într-o societate în care revoltele se aprind greu și se sting repede. Pentru că nu știm cum să ne revoltăm. Nu știm să cerem drepturi. Să cerem schimbări în societate, în politică, în democrație. Ni se tot flutură pe la nas votul, că asta e “arma” noastră și trebuie s-o folosim. Doar că politica și politicienii și-au construit de mult un scut de apărare, iar votul a devenit ceva derizoriu. Noi “atacăm” politicienii la vot, ei se “apără” cu legi votate DE EI, de-a lungul timpului, legi care îi redistribuie, ii ascunde o vreme prin alte structuri ale statului, îi reciclează și, la momentul propice, îi readuce în prim plan. Sau le dă pensii nesimțite și noi ne bucurăm că măcar am scăpat de ei. Pe banii noștri! Îi plătim ca să nu le mai vedem moaca! Cazul mizeriei de Iordache e notoriu. Cazul Curții Constituționale la fel. Până și referendumul, “arma” cea mai de temut a cetățenilor, a ajuns o fantomă de care nu se sperie niciun judecător și nici un politician.

Revenind la educație. Ca să te revolți, trebuie ca cineva, de preferință părinții tăi, să-ți spună de ce e important să faci asta. Pentru că fără revoltă nu există societate, nu există democrație. Bun, în punctul ăsta, dacă voi vă gândiți că revoltă = rascoala de la 1907, nu prea am ce să vă spun în afară de faptul că dovediți exact ce spun eu pe aici. Doar că aici se găsește capcana educației: părinții tăi te învață că e important să-ți ceri drepturile, ale tale individuale, dar și cele colective, iar tu, copilul lor, îți dai seama că te poți revolta chiar împotriva lor! De ce te-ar învăța, cineva, oricine (profesor, tutore, președinte de țară etc) să-ți ceri drepturile? Ca să-l dai pe el jos când nu vei mai fi în acord cu deciziile lui? Sigur, presupunem că părinții tăi vor ce-i mai bine pentru tine, dar nu e chiar asa simplu. Dac-ar vrea ce-i mai bine pentru tine, nu ți-ar pune un smartfon în mână la 10 ani. Nu s-ar “revolta” că nu există educație sexuală la școală, în timp ce el nu poate să-ți spună în față cuvântul penis sau vagin. Sau măcar să-ți spună “uite, banii ăștia sunt pentru prezervative”. Nu poate, pentru că adulții, părinții noștri, sunt blocați în parenting. Mamoșenia durează până la sfârșitul vieții. Paradoxul iubirii de mamă. Mama ar vrea ca copilul să nu crească niciodată. Să fie tot timpul, cumva, dependent de iubirea ei, de ajutorul ei. E o realitate, e legată direct în creier, nu o acțiune conștientă. Stați liniștiți, și tații au ceva asemănător, chiar dacă nu la fel. Și ei “apreciază” dependența unei alte persoane de ei. De aceea sunt non-stop în fundul copiilor, chiar și când pleacă la casele lor. Să le repare câte ceva, să le facă cumpărăturile, să ia copiii de la școală etc. Deci, cum să-i dai unui copil “arma” cu care te-ar putea înjunghia chiar pe tine? Asa că lași educația revoltei în sarcina altcuiva. Și tot asa, educația, în general, cade în sarcina altcuiva. Tu te limitezi în a produce bogăție (wealth-ul lui Adam Smith-ul măciucii), ca să le lași tot lor – să aive, nu ca mine -, în speranța că nu te vor arunca la gunoi când vei începe să ai nevoie de pampersi.

Apropo și de educația sexuală din școli. Apropo de orice educație în școli. Că se vorbește neîncetat de chestia asta, de educația financiară, de educația civică etc, totul în școli. Că școala ar trebui să, că ar fi necesar un manual de etc. Există în lume zeci de modele de educație. Noi am trecut prin unele, părinții noștri prin altele. În unele țări – la nimereală, cele scandinave – modelele au fost lăudate 10-20 ani. Unii angajați ai ministerelor educației au făcut cursuri, pe banii noștri, ca să-și însușească aceste modele și să le aplice și la noi. Până au ajuns să le aplice, ele au început să scârțâie chiar în țările în care au fost introduse și lăudate. Educația suferă de mai multe probleme, care nu vor fi rezolvate niciodată. Niciodată. Vor fi mereu dezbătute, mereu blamate, mereu inflamate pe FB sau aiurea, dar niciodată rezolvate. Ele țin de incompetența – reală și perpetuuă – a oamenilor care formează persoanele de decizie din ministere, și de incompetența – reală și permanentă – a unui număr variabil de profesori. Nu vom putea avea niciodată 80% profesori buni. Nu vom avea nici măcar 60%. Indiferent de salarii! Indiferent de cât de bune/mari sunt salariile. Nu creezi vocație sau emulație pentru că sunt salarii mari. Și incompetenților le plac salariile mari. Și vor fi mereu prezenți, în corpul profesoral, în corpul inspectoral, în ministere și la vârful acestora. Educația este un subiect politic exploatat de orice partid, în orice moment. Pentru că este un subiect care nu se termină niciodată. Nu va fi niciodată rezolvat, nu vom putea spune niciodată “wow, ce educație mișto avem acum, ce minister de oameni inteligenți, ce profesori cu vocație și carismă, ce copii buni pregătim pentru mâinele societății”. Reformarea sistemului educational e o sintagmă atât de terfelită de toți politicienii încât nu mai înseamnă nimic, nici măcar suma literelor care o compun.

Educația sexuală în școli? Mult bla-bla pentru nimic. Fetele care fac copii la 15 ani și bărbații aferenți nu mai sunt de ceva vreme în sistemul educațional. S-au pierdut de mult pe drum, și nimeni din sistemul educațional nu i-a luat de mână să-i aducă înapoi. Sigur, o educație sexuală în școli, fie ea oricât de precară, e mai mult decât nimic. Dar cine să producă “strategia educației sexuale în școli”, când un minister este format din 80% incompetenți, nepotisme, locuri călduțe și 20% oameni care nu pot face nimic din cauza celor 80%? Cine să facă strategia și să se asigure că se aplică așa cum a fost gândită? Și asta e valabil în multe alte domenii sau ministere.

Cea mai importantă parte a educației e acasă. Individuală. Și începe prin a lăsa telecomanda jos și televizorul stins. Și a articula cuvinte, unul după altul. Pentru a face fraze.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

59 comentarii

  1. Cea mai importanta parte a educatiei e acasă – vezi ca te taxează progresistii. Cum, nu școala, pe care o tot reformam, te educa? Adică ești împotriva dreptului la educație, un drept fundamental al copilului etc.?

    Indecis. Tu ce zici?3133
  2. Cam greu cu revolta când ai Netflix și internet de mare viteza ca să îți faci rezervări pentru Maldive sau să îți cumperi jeans făcuți de copii in Bangladesh.
    De aia metalul greu, thrash, death, acolo unde foamea, inechitatea spiritul de revoluție si’a mutat polul în America de Sud.

    Comentariu apreciat.4111
    • Asta am vrut sa scriu si eu, e greu sa faci revolta cand e burta plina. Mai toate revoltele/revoltiile s-au intamplat in vremuri nasoale de saracie, boli, razboi, etc. Ia sa nu se plateasca pensii si salarii la bugetari vreo 3 luni, sa vezi iures.

      72
  3. plm..eu am fost convins ca anul asta de stat acasa va deschide ochii multora si vor ajunge la concluzia ca “educatia o faci inatai tu, ca parinte” si in schimb s-a ajuns la “plm, muncesc mai mult ca inainte….sa se deschida scolile sa nu-l mai am pe cap si pe ala micu”

    si da, consider ca pana intr-a 4-a poti sa-l inveti orice din materie..poate chiar si 5-8..

    Comentariu apreciat.678
    • Si 5-8 fara probleme, dar daca ai facut-o si doar pâna in a 4 a e mai mult decât suficient. De pe la 12 ani incolo, nu mai faci educatie decât prin felul tau de a fi, de a te comporta in societate, de a te comporta când te uiti la un meci la tv sau filmele pe care le urmaresti.

  4. Am avut acum 5 ani in Paris, cu mine pe coteț un prinț din ăsta, băiatu lu mama.
    Nu era în stare să se lege singur la șireturi. Nimic nu era capabil să facă, nici 2 ouă nu știa să prăjească. De descurcat într-o țară străină cu atat mai puțin. 28 de ani atunci
    Dă-mi voie să-ți zic că i-a dat Nr de telefon mă-sii să mă sune cucoana, ca să îmi explice și îmi dea directive despre ce ii place lu puiu ei să mănânce și cum anume să gătesc, ca să se potrivească cu doleanțele marchizului.
    Bineînțeles că după niște înjurături și umplut grumazu cu ce trebuie, pomenit de morți și avariați in spitale, 3 săptămâni doar pe conserve și salam, după niște păreri de rău din partea lui, ar fi mâncat și supă la plic.
    Așa l-am educat și după 3 luni de hamal la Guyancourt și oleac de militărie daca voia mâncare gătită și plimbări în Paris, l-am adus acasă alt om.
    Acuma mi-e drag de el, că e bărbat, nu un pizdă plânge. În școală și cu mă-sa la cur, nu avea cum să învețe școala vieții.

    Comentariu apreciat.4116
    • adica tu erai colegu’ lui de apartament si te-a sunat ma-sa ce si cum sa-i gatesti?!
      eu am o dilema existentiala: de unde au astfel de oameni un astfel de tupeu?!
      eu as fi cerut ajutorul (rugat frumos de ajutor, eu personal, nu mama) colegului de apartament doar daca era racita cobza, cu 39 febra (desi atunci nu-ti arde de mancat, been there), picior in ghips sau alta situatia d-asta dizabilitanta.

      am si eu vreo 2 cazuri pe la birou: suna mami pe sef ca fetita ei ea cea mai oropsita, i s-a dat cel mai mult de lucru, d-astea, sau vine mami cu falca-n cer si cu una in pamant sa le faca cu ou si cu otet pe colegele fetitei (p-asta o stiu doar din auzite, e mai veche).

      Comentariu apreciat.344
    • Dacă nu aș fi trăit-o, nu aș povesti.
      Tupeu jegos, că probabil în viață nu le-a întors-o nimeni ori au ignorat.

      154
    • Vreți să zic cel mai prost angajat care l-am avut și nu mi-am dat seama până când l-am angajat?

      A sunat maică-sa pentru job. Cu maică-sa am discutat de interviu, și la interviu a venit și maică-sa să negocieze.

      Avea 30 de ani.

      Comentariu apreciat.264
    • “pe care”.

      Si totusi, de ce l-ai angajat desi a venit cu maica-sa la interviu?

    • @manu144x, trebuia să îl angajezi împreună cu maică-sa.

      83
    • Trebuia s-o angajezi pe maică-sa. 😉

      123
  5. Nu creezi vocație sau emulație pentru că sunt salarii mari. Și incompetenților le plac salariile mari. Și vor fi mereu prezenți, în corpul profesoral, în corpul inspectoral, în ministere și la vârful acestora.

    Citatul ăsta merge pus pe facebook și semnat fie de Paler, fie Confucius, sau, de ce nu, Eminescu.

    Comentariu apreciat.284
  6. Ironic (sau nu) calitatile cerute de tine se regasesc proponderent in interiorul unei anumite etnii din Romania si nu numai.

    913
  7. Fetele care fac copii la 15 ani si […] nu mai sunt de ceva vreme in sistemul educational.

    De unde stii?

    611
    • De ce intrebi?

    • Mi se pare ca vorbesti fara sa cunosti realitatea din teren.

      1012
    • Mi se pare ca esti exact unul din profesorii despre care vorbeam in text.

    • Nu-mi spune. Te pregatesti sa-mi raspunzi ca ai avut tu o eleva de 15-16 ani care avea copil si asta inseamna ca afirmatia mea e gresita. Da, mentin, esti unul din profesorii aia…

    • din ce imi afuc aminte, pe “vremea mea” daca aparea o sarcina, fata respectiva era exmatriculata si putea urma doar cursuri la seral…deci, cel putin pentru perioada aia, e corecta afirmatia cu “nu mai e in sistem”.

      si da, stiu caz de tipa de-a 12-a ascunsa de colege, cu fuste largi…sa-si poata da BAC-ul 😉

      215
    • Atilla, si daca sistemul s-a schimbat si a devenit mai inteligent/empatic si accepta mamele cu copii, nu e nevoie sa fim doctori docenti in sociologie sau antropologie ca sa intuim ca (MAJORITATEA) fetele de 15-16 ani care se trezesc cu o sarcina RENUNTA din proprie initiativa la scoala. Nu e ca si cum sunt atât de ajutate, integrate sau “le-a venit mintea la cap” incât vor neaparat sa termine scoala/licelul si sa se duca si la facultate, “acum ca au si copil”.

    • Nu vreau sa dezbat acum calitatea actului didactic, deoarece, in mare, ai dreptate.

      Vreau sa vorbim despre mamele minore. Unii dau ”vina” pe o anumita etnie. E gresit. Si romancele fac copii, nu doar cele de etnie rroma.

      Din ce am observat, toate au in comun urmatoarele lucruri:
      – localitati defavorizate
      – parintii plecati in strainatate (e cel mai important aspect!)
      – lipsa autoritatii din partea tutorelui (in cele mai multe cazuri sunt bunici)
      – anturajul
      – majoritatea raman insarcinate in clasa a IX-a

      Dupa ce nasc, se maturizeaza extrem de repede. Altfel privesc lucrurile. Multe dintre ele se angajeaza pentru a intretine copilul. In toate cazurile intalnite de mine, tatal si-a abandonat copilul. Majoritatea tatilor sunt persoane majore, care fie si-au terminat studiile, fie le-au abandonat. Nu am intalnit niciun baiat care sa fi devenit tatic in timpul scolii.

      Indecis. Tu ce zici?3014
    • Si atunci? Unde imi arati ca am gresit afirmatia? Explicatia ta vine in sensul celor afirmate de mine.

      Vezi, partea in care am dreptate, sau cu care esti, principial, de acord, nimic. Pâna nu te râcâi nu zici nimic de ea. Normal, chiar daca tu nu te consideri unul din profesorii aia incompetenti, mai bine intorci ochii in partea cealalta. In schimb, daca vezi o chestie banala, care ti se pare ca nu pupa cu experienta ta personala, intri direct in “pâine” si ma iei la intrebari ca sa-mi spui mai apoi ca nu stiu despre ce vorbesc. Principiul comunicarii inteligente. Ca de la un profesor la un oarecare (elev, ucenic, nea Vasile).

    • fluture, nu stiu in care categorie ma pui, insa nu prea ma intereseaza parerea ta despre mine. Stiu ca-mi fac treaba si, ca in orice domeniu, e intotdeauna loc de mai bine.

      Dar, spre deosebire de tine, eu sunt in masura sa vorbesc despre mamele minore. Am intalnit foarte multe cazuri.

      216
    • Revin, poate e complicat. Probabilitatea ca fete de 15-16 ani sa ramâna insarcinate (si cu atât mai mult cu cât, din afirmatia ta, tatii sunt majori) este mai mare la fetele care nu mai sunt in sistemul educational. Deci, proportional, sunt mai multe fete de 15-16 ani cu copil in afara sistemului educational. Tu vorbesti de fetele care sunt in sistem, dar ele sunt o minoritate, nu o majoritate. E mai clar acum sau…?

    • (MAJORITATEA) fetele de 15-16 ani care se trezesc cu o sarcina RENUNTA din proprie initiativa la scoala

      Personal, toate mamele minore pe care le-am avut la clasa nu au renuntat la scoala, ci dimpotriva, erau extrem de motivate sa invete pentru a oferi copilului un viitor mai bun. Cea care facea un sacrificiu era bunica, care renunta la serviciu.

      Insa nu neg faptul ca sunt mame minore care renunta la scoala. Doar ca nu am intalnit.

      Te rog sa stergi celalalt comentariu.

      178
    • fluture, e gresita afirmatia ta conform careia fetele care fac copii la 15 ani nu mai sunt de ceve vreme in sistemul educational. Dimpotriva, ele raman insarcinate in timpul scolii. Si vin la scoala cu burta la gura.

      Fiindca nu sunt titular, anual ma plimb prin diverse scoli si intalnesc tot felul de cazuri.

      Am avut o singura eleva care a ramas insarcinata in timp ce ii eram profesor la clasa. Era clasa a XII-a, iar in ultimele luni nu a mai venit la scoala. Celelalte nascusera. Nici macar nu au stat 1-2 ani acasa, ci au venit la scoala imediat dupa ce au nascut. N-au abandonat si am toata stima pentru ele.

      Toate cazurile le-am intalnit intr-o singura localitate. Acolo sunt foarte multe mame minore.

      Indecis. Tu ce zici?237
    • Bai, Cosmine, esti pur si simplu incredibil. Un profesor incredibil. Tare-n gura pâna te dor dintii. Exact ce spuneai intr-un comentariu, cu privire la alti profesori.

      Mai jos e vorba de un studiu pe mame de 12-18 ani.

      https://www.medichub.ro/reviste/ginecologia-ro/implicatii-psihosomatice-ale-sarcinii-la-adolescente-in-maternitatea-bucur-id-755-cmsid-65

      Sarcina la minore este asociată cu un nivel scăzut de trai şi de educaţie. Cele mai multe provin din familii dezorganizate, fără un sprijin educaţional şi afectiv din partea părinţilor, de foarte multe ori gravidele nefiind şcolarizate, existând chiar cazuri de minore fără nicio clasă, care nu ştiu să scrie sau să citească.

      Cele mai multe paciente minore au provenit din mediul rural, fără a beneficia de sprijin educaţional adecvat.

      Din lotul de paciente monitorizate, doar două adolescente erau înscrise la şcoală (figura 9).

      Crezi ca poti sa intelegi chestii cu probabilitate, proportionalitate, pondere?

      Rezumat: din 227 minore insarcinate monitorizate, 2 erau scolarizate. Tu cu alea doua te-ai intâlnit. E mai clar acum sau continuam?

    • Ok, fluture, tine-o pe a ta. Nu are rost sa continuam discutia. Stim foarte bine ca nu intotdeauna ”studiile” reflecta realitatea din teren.

      Acel studiu s-a facut numai la o maternitate. Asta inseamna ca se aplica si in cazul celorlalte maternitati?

      Daca se face un studiu pe un esantion de 100 de romani, iar 51% sunt analfabeti, asta inseamna ca romanii sunt analfabeti, nu? Oare aia 51 reprezinta 19 milioane?

      Sa fim seriosi.

      Indecis. Tu ce zici?2312
    • Wow, pur si simplu WOW. Profesor cu nota 9,50 la titularizare. WOW.

    • Mersi, fluture. Uita-te mai bine la nota. E 9,65.

      168
    • Nu, eu iti multumesc. Ai bifat tot ce am zis in post. Nici nu-mi imaginam ca o sa am si un desen perfect la postul asta.

    • Ar fi interesant de știut dacă acele mame sub 18 ani au crescut ele copilul născut și cîte l-au plasat mamei lor sau bunicii lor. Sau mai grav, lăsați prin orfelinate.
      De asemenea, în ce condiții cresc acei copii.

      103
  8. singura forma de educatie revolutionara din partea parintilor romani este/a fost: “tu sa vorbesti/comentezi/propui cand oi fi la tine acasa/pe banii tai”.
    la mine acasa a fost incurajat descurcatul de unul singur, inclusiv in situatii formale (cereri scrise la liceu/facultate, etc), intr-o oarecare masura si incurajat cerutul drepturilor, dar fraza asta tot am auzit-o.

    94
    • incurajat cerutul drepturilor

      Asta ar trebui sa vina si din partea profesorilor, dar dictatura isi spune cuvantul. Tu esti mic, prost, nu stii nimic, iar eu am o varsta, am facut o facultate (foarte multi au facut la ID) si stiu totul. De asta avem parte de un act de predare extrem de slab.

      710
    • AB, reversul medaliei: amicul asta, care o invata pe fiica-sa sa-si ceara drepturile (are aproape 13 ani fata), e divortat si copila merge la el un week-end din doua. Ei bine, week-end-ul trecut n-a mai vrut sa se duca le el, pe motiv ca el nu a fost de acord cu o chestie (maica-sa era de acord cu fiica). A zis ca “asa cum mi-ai explicat, eu consider ca am dreptul la chestia respectiva, tu ma privezi de ea, eu ma revolt” 🙂
      I-am zis sa-i explice ca lectia despre cerutul drepturilor nu s-a incheiat, pentru ca fiica-sa nu a inteles inca ca pe lânga drepturile ei exista si drepturile lui 🙂 iar el are dreptul, conferit prin lege, sa o gazduiasca 2 week-end-uri pe luna! In fine, pare o situatie ideala pentru a explica si drepturile si obligatiile si modul de a te revolta (cu succes) :-))

    • da, ar trebui sa vina si de la profesori. dar este suficient sa fie incurajat si sustinut de parinti.
      daca tu iti ceri drepturile de la scoala, parintii sa te sustina in demersul tau.

      bine, nu vorbesc de circul facut de unii parinti ca n-au copiii lor note mari, copii care nu stiu nimic/n-au mai dat pe la scoala din cretacit, chestii d-astea.
      vornesc de chestii normale si reale, nu de transpunerea la scoala a celor povestite de Ionut M mai sus.

      45
    • @Fluture, da, predatul drepturilor trebuie sa se impleteasca cu predatul obligatiilor si respectatul drepturilor celorlalti

      54
    • o da, “respectarea drepturilor celorlalti”…o alta chestie abstracta ce tine strict de “bulan”

      46
  9. Cand eram noi copii, aveam obligatii mai degraba decat drepturi. Copiii de azi isi cer foarte bine drepturile si nu dau nimic la schimb. Scoala lasa pe familie iar familia lasa pe scoala dar amandoua sunt in descompunere. Copilul este lasat prea mult pe net si creste fracturat intre lumi, intre virtual si real. In Romania parintii au plecat din cauza saraciei cu toate consecintele dramatice pentru copiii ramasi singuri.In legatura cu educatia sexuala…as pune problema educarii barbatilor care le lasa insarcinate pe minore. Oricum, ne invartim in cercuri concentriche si nimeni nu- si asuma responsabilitatea. De ce?

    142
    • din punctul meu de vedere, copiii de azi nu cer drepturi, cer atentie. Nici macar adultii nu stiu sa-si ceara drepturile, dovada sunt manifestatiile din ultimii 30 ani. Ultima care-mi vine in minte, scandarea a 200.000 de oameni “revoltati”, in fata unei cladiri goale. Daca adultii nu stiu sa-si ceara drepturile, cum ar sti copiii lor?

      Intr-o lume ideala, barbatii ar putea fi asa cum zici tu. In lumea reala insa, trebuie ca fiecare sa aiba grija de propriul corp.

    • Fluture,
      Dreptul la atenție este un drept fundamental al copilului- ca și dreptul la educație, la afecțiune, la hrană, la căldură la tot ce trebuie ca un copil să crească normal, decent. Până la un punct, atenția asta este un drept; de la punctul ăla încolo poate deveni obligație pentru părinți. Eu locuiesc în Italia și despre realitatea de aici își scriu. Este deja un stres pentru mine, o neplăcere să vizitez familii cu copii, copii care cer atenție într-un mod absolut exagerat. Adulții fac cerc în jurul acestor copii care pur și simplu pretind atenție, urlă dacă nu o primesc. Bunicii mai au răbdare dar pe părinți îi văd deja depășiți. Aici intră în discuție educația dar timpurile s-au schimbat. În trecut era bătaia care “educa”. Atât îți mai trebuie în ziua de azi, să bați copilul sau să-l agresezi verbal ! Căci Protecția copilului e la ușă.
      Românii care au cerut drepturi…Cum ar fi trebuit, după părerea ta, să le ceară ca să le primească? Și mai zic așa: chiar de știi să ceri, nu e musai să primești!
      Încerc să-mi imaginez o lume în care bărbații să rămână însărcinați și nu femeile. Ca exercițiu de imaginație mi se pare foarte interesant!

      32
  10. Bai nu stiu ce sa zic, eu am mancat bataie cand eram mic si cand eram mai mare si m-am tot revoltat, mai ales cand au incercat ai mei sa-mi bage pe gat chestii.

    52
  11. Am o bănuială că mulți dintre ăștia care vorbesc de educație nu au copii și discută despre cum ar trebui educați alții. Că dacă ai, și stai cu ei acasă, e un secret acolo. Educația e a naibii de grea. Copilul este o creatură dificilă și trebuie să-i acorzi atenție îndelungată.

    Știu din temele făcute cu juniorul. Efectiv trebuie să citesc și eu manualul, cerința, plm. Alea nu sunt făcute pentru educație solo. Consumi ore din viața ta zilnic să faci aia.

    Și toți ăia care cer profesorilor să facă, statului să facă, CNA-ul să interzică, toți, toți ăia nu vor de fapt să depună efortul ăla și acasă. Sunt o mulțime de profesori care zic “domnule/doamnă lucrați cu copilul” și părinții n-o fac. Pe bune n-o fac, de-aia apar tot felul de oameni adulți care se comportă haotic, că au crescut practic orfani cu părinți în casă.

    Cele mai bizare cazuri posibile au fost alea în care se plângeau părinții că l-a învățat pe copil popa la școală să facă plecăciuni și l-a prostit. Era uluitor cum un părinte avea curajul să spună așa ceva: un om pe care-l vede o dată sau de două ori pe săptămână câte o oră avea mai multă influență asupra copilului decât el, părintele. Îți dai seama ce puțin discuta ăla cu propriul copil?

    Copiii de oraș sunt singuri în propria familie.

    Cât despre revoltă? Păi părinții ăștia indiferenți își petrec timpul consumând panică de pe internet sau de la televizor. Uită-te la un jurnal de știri de la ora 19.00, toate știrile sunt negative sau catastrofale. Dacă consumi otrava asta zilnic ajungi să crezi că nu mai există oameni buni în jurul tău. Și dacă nu există oameni buni, ce rost are efortul? Ce rost are să pierzi timp din viață să educi copilul, oricum viața este de căcat. Ce rost are să te revolți, pentru ce? Nu există o lume mai bună, toți suntem de căcat. Bagi droguri, alege-l pe care vrei, de la nicotină la cox, pui niște otravă nihilistă pe deasupra și gata, ești pregătit pentru o nouă zi în care nu ai curajul să te sinucizi.

    • Eftimie, chestia cu religia ma socheaza si pe mine in mod constant. Oameni care se plâng ca copilul nu are ce sa caute la religie, ca ii fac aia creierul varza etc. Fix aceiasi oameni care pun poze stupide pe FB si dau like la toate cacaturile, in timp ce copilul sta la PlayStation.
      Moral outrage is self serving… am pus de vreo 5 ori articolul ala pe aici.

  12. ‘Home is Where We Start From’

    —Nicio societate nu poate fi mai bună decât oamenii care o alcătuiesc.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.