Aflăm lucruri importante dintr-un sondaj realizat de Bestjobs:
Mai mult de jumătate dintre candidaţi au mărturisit nu sunt în totalitate sinceri la interviu, iar dintre aceştia aproape 40% nu şi-ar dori ca viitorul angajator să ştie că ar accepta jobul doar pentru bani, iar alţi 25% nu vor ca acesta să afle de problemele din viaţa personală, care ar putea avea un impact asupra muncii lor.
Serios? Mint angajații la angajare? Cine i-ar mai angaja dacă ar spune “nu vreau să lucrez peste program, nu-mi plac șefii de rahat, nu suport mâncătoriile, pauza de fumat mă deranjează, pentru că nu fumez, iar mailurile trimise cu 30 minute înainte de terminarea programului ar trebui pedepsite cu lovituri de bici”?
De aia mint.
Iar aia cu banii, serios? Cine plm lucrează pentru altceva decât pentru bani? Ah, că HRistele mai plasează și tinerici dezinhibate în preajma șefilor, să lucreze mai cu avânt, da, dar tot banii sunt principalul motivator. Terminați naibii cu șocul ăsta că angajații au altă motivare.
Și vă invit să citiți acest articol aburitor, în care nu se spune nimic. Nici un angajat nu e ambasador de brand, din motive care țin în primul rând de cât de nașpa e munca în companie. De aia știm și legăm numărul de posturi scoase la concurs pe LinkedIn de o companie cu zvonurile despre mediu toxic, șef paranoic cu apucături de micromanagement și angajați pe pile care încurcă treaba. Ăia sunt ambasadorii de brand.
Ce ambasadori de brand să faci din oameni care ar pleca mâine pentru 50€ în plus?
Cu 50 euro nu am reușit să schimb anvelopele și să le depozitez 6 luni.
In primavara am platit 100 de lei schimbat si echilibrat 4 roti. Acum am platit 140 doar asa, ca „au crescut putin preturile” dupa cum a zis doamna de la casa. Si erau roti de 16″.
Oamenii ar trebui să înceteze să vadă o contradicție între pasiune și câștigul material. Faptul că vreau să mă angajez la companie X vine din motivația de a face bani, fiind singura. Și asta nu pentru că n-aș fi pasionat de domeniul respectiv, fiindcă pasiunea de a scrie, construi, a face programare o pot exercita și benevol, gratis. Dar faptul că sunt la ușa ta, e să o valorific, și e singura motivația pentru care accept să lucrez pentru tine. Period.
să o valorific contra cost.
Idealistic, da. Din pacate, din majoritatea celor care iti imping astazi mesajul cu „pasiunea”, multi doar cauta sa-ti vanda un job nasol sau vreun program idiot de self-development din categoria „grindset”.
In cercurile mele, oamenii cam separa pasiunea de job. In lucrurile facute din pasiune chiar sunt dispusi sa investeasca, fara sa astepte vreun profit clar.
Si mai e si latura aia cu a-ti transforma pasiunea intr-un job…ia orice ti-ar placea sa faci. Daca ajungi sa fii pus sa o faci la norma, la program fix si in mod repetitiv, in multe cazuri cam moare pasiunea.
Nu ma cert, doar iti zic si cealalta latura
ce bine ar fi sa inteleaga cei de la HR ca un ‘ambasador’ de brand confectionat este de zeci de ori mai ineficient ca un angajat fericit cu salariul si mediul de lucru
aici ma refer la unul care posteaza pe linkedin sau fb o poza cu privelistea minunata pe care o are din birou alaturi de o cana de cafea si cat de happy e VS un angajat care in cercul lui de prieteni si cunostinte recomanda firma unde lucreaza mai ales atunci cand este intrebat „cum e la tine?”
eu cred că înțeleg și știu asta, dar e mai greu să fii om cu angajații decât să plătești pe unul să fie „ambasador de brand”.
Ambasadori de brand nevăzuți și nebăgați in seamă de manageri : tehnicianul ce vine să ia măsuri, sa evalueze o lucrare; băieții de aduc materiale sau produsul ; instalatorii și tehnicienii de service. Cu toți ăștia interacționează clienții. Ăștia trebuie să fie curați, civilizați, respectuoși, bine plătiți. Trebuie să li se acorde timp să facă lucrurile bine. Altfel degeaba ai brand ambasador pe Elon. Omul nu va vrea să aibă de a face cu firma respectivă
https://zoso.ro/img/2022/11/munca-greve-500.jpg
Acum ii astept pe cei care spun ca este mai bine sa locuiesti in chirie toata viata decat sa iti cumperi o casa.
Asta în ipoteza în care prețurile imobiliarelor vor crește la nesfârșit în același ritm ca și în ultimii 20 de ani.
o sa fie mai bine in chirie cand o sa existe o lege a chiriasilor, unde daca vrea vatafu’ sa te faca homeless de pe o zi pe alta sau sa iti mareasca chiria trebuie sa vina cu Joe Biden in brate adusi cu masina de Bezos direct de la tribunal… asa, la noi, esti la mila unora care au avut un pic de „noroc” in anii ’60-’70 cand au fost imburdati din vagauni rurale in orase mai rasarite azi…
Acum ii astept si eu pe cei ca Andrei G care au impresia ca nu sunt afectati de ROBOR si IRCC si ca de anul viitor li se va dubla rata care oricum s-a multiplicat din 2021 de la 2 la 8 iar in functie de sedintele lunare de politica monetara de la bnr unde se pune tot timpul un +0.5%, +0.75% la dobanda de politica monetara cum le vor spune la cei care inca au decis sa stea in chirie(din motivul ca nu au bani pentru avans corelat cu faptul ca nu vor sa se bage inca in tavalugul creditelor din Romanistan) cum pe el cresterea asta nu-l afecteaza, it’s nothing fam. macar ai casa ta maica si nu mai platesti o chirie constanta unui proprietar, spre deosebire de el care in curand isi va ajusta alimentatia la covrigi de la friptura, vinde masina si circula cu RATB-ul, amana analize/proceduri medicale( dentist etc) daca e cazul pentru la pulivara cand isi va permite, vinde eventual casa in pierdere de pe cand nu mai e sustenabil creditul si nu poate sta cu el legat de gat deoarece trebuie sa se relocheze in alta parte unde castiga mai bine, sau daca nu o vinde cum le explica el viitorilor chiriasi cum e mai bine sa ai credit la casa ta si nu sa platesti chirie altcuiva, in timp ce el da casa in chirie.
Acum multi ani, firma la care lucram era pe cale sa intre in insolventa (ceea ce s-a si intamplat). Desi salariile nu se mai plateau, cineva din conducere ne cerea un „push”. Cand am intrebat cum vom fi platiti pentru asta ne-a spus „voi vreti sa munciti doar pentru bani?”
„Daca vreau sa lucrez pe gratis, ma duc acasa si mai contribui la wikipedia”
“Desi salariile nu se mai plateau” sef, in secunda 1 in care nu au bagat banii in cont, trebuie chemati sa vina sa-si ia laptopul.
@Cristi
In principiu ai dreptate.
In cazul asta particular, era o sansa reala ca firma sa fie cumparata de altcineva iar mie chiar imi placea ce faceam si imi placeau si colegii cu care lucram direct. Din pacate patronul a fost idiot pana la capat. Salariile le-am primit integral, chiar daca cu ceva intarziere.
iar pui meme-uri comuniste
@Florin, in ce clasa erai in ’89?
2Du uita-te la meme-ul cu mosul cu joben. In PLM, cine mai foloseste joben asociat cu imaginea de capitalist veros in 2022? Invataceii lui Bernie Sanders, care avea poster cu Mao intr-un birou? Si daca mesajul este corect, eu imi bag picioarele in modul in care este prezentat
Nu stiu de Florin, dar eu cred ca in perioada aia circulam cu trenul la clasa 1. Pe langa faptul ca erau scaune individuale, nu banchete de cate 2 persoane, erau si mai spatioase (adica erau 3 locuri pe rand, nu 4 ca la clasa a 2-a).
@Andrei G, ceva tata/bunic la CFR?
@Andrei G … așa-i că acum ești investitor în Dubai? nu de alta dar eu vreau să cumpăr cu banii jos și nu mă descurc cu hârtiile în Dubaieză și nici încredere în fata aia care a zis că-l cunoaște pe șeicul n-am.
Vreau sa vad un om care merge gratis la munca. Normal ca pentru bani si pentru vechimea aia platita merg oamenii. Cei care isi iubesc slujba cu adevarat, cred ca nu sunt nici 10%. Asa stiu si eu pe cineva ce lucreaza la firma lui taticu si are 6 vacante internationale pe an. Pai o slujba din aia, cine nu si-ar dori.
Știu pe cineva care merge la muncă deși n-are nevoie. Un angajat al unui client din US.
Părinții sunt loaded. Omul lucrează cel mai boring job de planetă, billing specialist. Este unul din singurii oameni din firmă care preferă să fie plătit în cec-uri și n-a încasat unul din 2019. Contabilitatea se roagă de el să-i încaseze sau măcar să anunțe când o va face că va face gaură mare în bugetul lunar.
Nu e firma părinților sau ceva de genul.
@George Se poate. Dar mai intai ai nevoie de un venit sigur. Care nu te baga in derby cu foamea daca racesti sau iti fracturezi ceva si ai „fluctuatii de performanta” (ai nevoie de C.O sau lucrezi mai lent o perioada). Apoi ai nevoie de un concediu ca sa-ti revii din burnout. Abia apoi poti munci de placere.
Majoritatea mesajelor de genul asta sunt, culmea, adresate fix muncitorilor necalificati, al caror venit depinde de a fi prezent 8h/zi la tras cu spatele.
Nici eu nu o inteleg pe asta cu banii. Daca l-as intreba pe angajator de ce ar vrea sa ma angajeze, ce o sa spuna? Ca se gandeste la bunastarea mea si a familiei? Ca vrea sa faca o fapta caritabila?
Nu, vrea sa faca de pe urma mea cat mai multi bani si sa ma plateasca cat mai putin. Restul e vrajeala ieftina.
Intr-o sedinta recenta cu colegii am mentionat faptul asta. Ziceam sa nu tot traga de oameni sa faca lucruri pe langa ce tine de jobul lor (przentari, workshopuri, mers la conferinte etc) ca nu toti sunt cu valorile companiei in suflet. Ba chiar le-am zis ca sunt oameni care lucreaza acolo strict pentru bani si atat. Nu teambuilding, nu activitati de echipa. O parte nu credeau ca este asa ceva.
Bonus: Cum sa fii „ambasador de brand” sau sa promovezi compania tinand o prezentarea la o conferinta cand ti-ai aratat nemultumirea fata de cum merg unele lucruri acolo. Cum sa zici la conferinta unor oameni ca e super cand in realitate nu e? Si managerii/hr cum pot sa iti ceara sa vorbesti la o conferinta dupa ce le-ai zis ca e de rahat ce se intampla in companie?
„O parte nu credeau ca este asa ceva” — ăștia sunt comuniști sau beizadele de nomenclaturiști/securiști!?!
Nu, sunt aia flower-power carora viata li se identifica cu jobul.
Și eu am angajat personaje dubioase care îmi spuneau cât câștig. M-am comportat frumos cu el, era o victima a Brexitului. Așa zicea el, i-am împrumutat bani, dat bacșis pe lângă salariu ptr copii, pisica, etc. I-am trimis pachete de gătit ptr trei persoane de la HelloFresh ca nu mai avea de mâncare. Munca la început a făcut-o binișor, după sa obișnuit cai dau iar la sfârșit credea ca-i firma lui. In ziua in care l-am concediat se jucase 45 de min un joc pe telefon. Îl rugasem sa împacheteze pachete… după ce l-am dat afară am primit multe whatapp-URI. Uite un extras:
——
EU TEAM INTREBAT MARTI CA SA IMI DAI INPRUMUT CEVA BANI SI TI CE AI ZI CA NUMA DEUNDE CA ASA ESTI TU CA RESTU DE GERMANI TI FOAME DE BANI SI NU VA PASA DE NIMICA ALCEVA NUMA SA EASA CE ESTE DE LUCRU BINE SI NIMICA
A-ȘI VREA SA IMI DAI BANI CARE TRE SA MI DAI SI NU MAI VREU SA TE MAI AUD DE TINE SI GATA CU LUCRU ASTA PE DE GRATIS CA ASA POT SA LUCREZ ORI UNDE FARA BANI SI CE AI SCRIS PE FOAIA AIA CA MIAI PLATIT SALARU DEJA DAR TU NIMICA NU AM NICI UN BAN PE CARD CRED CA AM NUMA 0.09E TOATA LUNA DE ZILE SI EU NU AM CA SI TINE O CARUTA DE BANI CA TAM VAZUT PAGINA SI TU FACI O GRAMADA DE BANI SI NU AI SA IMI DAI NISTE MARUNTI CA ESTI ZGÂRCIT EU TE INTREB DE MARUNTI SI TU VI LA MINE CU CA NU AM BANI SI EU SA TE CRED DAR EU NU TE CRED
——
Încetul cu încetul pare ca gura mare este ceva destul de specific…… persoanelor care nu pot face față vieți.
Păcat că era român.
Google translate much ?
Băiatul nu avea bani… își cumpărase un aspirator de 600 de Euro.
In cele trei luni de zile nu a reușit o singură data să vina la munca la ora stabilită. Nicio singură dată – zero, niente, nada, nix! Dar eu sunt răul societății că alimentez și încerc să ajut asemenea specimene.
Sunt și oameni leneși, proști și cu gura mare…
Nu era român analfabet.
No, mai frend. Wai u think Google translate? He rote in romanian. Adrian era analfabet. Din pacate eu încerc mereu sa ajut asemenea oameni.
U r not cool Radu. Not cool…
Fa-ti o asociatie umanitara daca vrei sa ajuti, nu mai face pe mironosita.
Pai am una. Ajut familii sa facă concediu după ce le moare un membru al familiei după boli grele și anevoioase. Cred ca supravietuitori unei asemenea tragedi au nevoie de o pauza.
@AlexF
Cred ca e o idee f buna ce faci tu acolo.
More power to you!
Cand eram tanar munceam tare si credeam ca asta e calea in viata. Dupa 2-3 ani de tras tare in corporatie am „inteles” mersul. Chiar daca dupa lucram la 20-30% din capacitate vs de primii 2-3 ani… maririle au fost mult mai mari.
Viata/munca in corporatie e precum in politica… „soft skills” fac 75%.
Iar daca n-ai soft skills singurul mod de a obtine un salariu mai mare este sa schimbi jobul.
eu cred ca nu ma invart in bula care trebuie, ca mereu mentionezi de gagicute angajate pt alte lucruri decat ce scrie in jd. la mine la munca pe langa ca nu prea sunt gagici, alea care sunt nah…. mie nu-mi plac
și dacă ar fi, probabil nu te-ar plăcea ele pe tine.
Probabil ca nici gagicile pe care le ai la munca nu te plac.
Doua chestii:
1. Un coleg si prieten bun mi-a zis un lucru. “Daca stau si muncesc nu mai am timp sa fac bani”. Si avea dreptate, pe parcurs ne prindem cu totii.
2. Munca e pe bani. Asta cu familia de la birou, atmosfera si alte cacaturi sunt floricele. Facturile ti le platesti cu bani. Nu sunt bani sa te plateasca cat ti-ai dori? pleci. Nu poti/nu vrei sa pleci? No problem, inchizi usa la birou la 2 PM. Sigur, vor cere update,raspuns ce ai facut ieri, ca era urgent, ca azi trebuie livrat, etc. Urgenta lor nu e prioritatea ta. Se numeste modificatea asteptarilor. Dupa vreo luna asa se vor obisnui cu situatia. In timpul ala tu faci altceva mai profitabil fata de diferenta de bani pe care trebuia sa o acopere firma.
Lucrezi la stat?
Tu ce faci altceva mai profitabil, după ce îți închei programul de 2-4 ore?
Orice, inclusiv oferit orele alea familiei.
Aaa ce-mi place cand HR-ul e consternat ca te motiveaza banii, in 2022, cand totul costa mai mult decat isi poate permite majoritatea. Sigur, ei ma angajeaza pentru ca vor profit cat mai mare si au nevoie de trepadusi, dar eu sa nu vreau „profit” cat mai mare, eu sa imi doresc sa „vad roadele muncii mele” si sa fiu parte „dintr-o familie la job”. A si mai e tampenia aia cu: „ne-am propus ca pana in 2025 sa ajungem la x miliarde incasari, asta presupune ca in 2023 sa avem 0.75x miliarde incasari”. Vine 2023, nu au 0.75x, au 0.7x, zici ca gata, a luat totul foc si s-a terminat. Si li se pare perfect ok. Dar daca le zice angajatul: pana in 2025 vreau sa ajung la xk euro pe luna, net, li se pare absurd.
Pai angajatul poate sa isi faca un plan sa ajunga la X venituri. Acest lucru poate implica si sa isi faca propria firma sau poate invata ceva nou sa fie platit la adevarata valoare.
Umaream discutiile cu John Romero si John Carmack de la id Software. Baietii bagau programare dimineata, la pranz si seara. Carmack si zice ca un program de 8 ore pe zi, 40 de ore pe saptamana il numeste job part-time.
Dar! Cand omul isi descrie activitatea, ce face de fapt? Se documenteaza, testeaza, citeste, vorbeste cu colegii, planifica, cerceteaza, mai scrie cateva sute de linii de cod, depaneaza.
El munceste de fapt normal. A dus si copiii la scoala, facea si sport. Acum, cum e viata de programator obisnuit? Incepi sa lucrez la ceva, te intreaba un coleg ceva, discuti cu el. Ok, te intorci la treaba ta, vine un manager ca are o urgenta. Lasi balta ce faceai si te ocupi de problema lui. Intre timp altcineva iti mai adauga 10 task-uri in Asana. Rezolvi problema manager-ului, toata lumea multumita. Faci o pauza de 10-15 minute si te intorci la ce voiai sa faci. Vine manager-ul si te intreaba daca e gata si ca nu intelege de ce dureaza atat.
Si John Carmack zicea ca atunci cand se punea sa programeze, pwla, nu-l interesa nimic altceva. Aici ai 3 programatori si 300 de probleme. Si toti vor totul gata astazi. Ce calitate, ce pretentii, ce teste, ce validare?
In alta ordine de idei, Carmack si Romero au fost angajati numai vreun an, doi la Softdisk, ei facandu-si propria firma (id Software) in februarie 1991. Deci pana la urma ei munceau pentru ei, nu pentru altcineva.
Atunci, da, merita sa programezi 16 ore pe zi, ca la finalul lunii ajung in firma ta $50,000 in loc de $2000-$3000 ca angajat.
Niște ani in urmă, au fost tot așa, niște articole cu CEO/executives/elitiști mici din SUA, cât muncesc ei, câte ore sunt la program, era ceva inuman de ridicol.
Lumea a văzut chestia asta și au fărâmițat. Munca aia reală de care se mândreau ei era de maxim 2 ore pe zi(!), iar restul erau banalități umane: fitness/jogging, haleală de dimineață/prânz/cina, cu copiii la baseball sau baschet, golf, vacanțe mascate, „up to date information” (traducere: urmărit știri, seriale, filme, citit Wikipedia, documentare), sculatul de dimineață(!) – nimic nimic altceva, care sa fie munca reală, decât acele 2 ore maxime.
Când mai auziți de cineva că muncește x ore pe zi, nu intrați în depresie. Căutați ce înseamnă, ca activitate, acele x ore pe zi și sunt șanse ultra-sigure să descoperi că sunt niște paraziți mincinoși (raportat cu nr de ore muncite pe bune, câți bani câștigă) care, datorită statutului, e mai „activ” în viața sa și alor săi (familie, copii), decât cei sub ei care chiar bagă cu orele la muncă & fac depresie in team-building.
Lipsa de corectitudine se află în raportul de salarizare: cu cât e mai mare raportul de salarizare, cu atât mai rău+dobândă.
Știi care mai e chestia dar nu o vor recunoaște niciodată?
Dacă ar reintra pe forța muncii în domeniul jocurilor video, nu i-ar angaja nimeni. Ei au fost și au rămas cu tehnologia care le-a propulsat faima, atunci, în anii ’90 – începutul 2000. E uzura profesională.
Firmele de jocuri video consolidate cu inginerii lor își dezvoltă propriile motoare grafice (game engine; tehnologia de bază), fără drept de folosință de către alte entități/firme.
Nu mai e ca pe vremea lor din păcate, să fie îndeajuns să ai un singur om, să știe „cu de toate” despre orice la nivel rudimentar sau super rudimentar & să înoți în bani.
„Știi care mai e chestia dar nu o vor recunoaște niciodată?
Dacă ar reintra pe forța muncii în domeniul jocurilor video, nu i-ar angaja nimeni. Ei au fost și au rămas cu tehnologia care le-a propulsat faima, atunci, în anii ’90 – începutul 2000. E uzura profesională.
”
Unul din ei, carmack cred, a spus asta. Nu s-ar califica pe un JD actual
@Phaff sigur sigur ei au fost și au rămas cu tehnologia care le-a propulsat faima? Oculus îți sună familiar?
@cantrem ideea nu este ca n-ar face fata sau n-ar putea invata. Ideea este ca daca, asemeni unui episod dintr-un sitcom din anii 80, Carmack ar face schimb de corpuri cu un tanar de 20 de ani si ar merge la interviu avand cunostintele actuale, fara pile, fara faima, nu ar fi angajat deloc sau ar fi angajat pe un post foarte prost la un outsourcer asiatic pentru jocuri pe mobile.
Sigur că nu vin pentru bani.
Vin pentru coșul săptămânal de frute scofâlcite din hol, care a și dispărut de îndată ce a izbucnit „criza” energiei. Vin pentru minunatele ședințe de valorile companiei. Pentru team drinking. Pentru orele neplătite. Pentru șefuții toxici, dumnezeii locali sau departamentali, după caz. Pentru „valorile” promovate de hienele de la hr. Și așa mai departe….
asta zic. mediu de lucru minunat, cafea la birou, oameni simpatici.
Cei mai tari sunt sefuletii cu salariu de două-trei sau de zece ori mai mare ca al tău care bagă asta cu pasiunea sau cu atașamentul față de valorile companiei.
Că la bancă că nu ți-ai plătit rata o să-ti spună:
– Dar vai se poate, știm că lucrați din pasiune, vă amânăm ratele cât doriți
Hai mai du-te în morții mă-tii!
Haha eram la o corporatie si o tanti ceva VP of HUman Talent bla bla, pe la 50 ani, din locatia din SUA a conceput ceva valori ale companiei, mission statement & shit. Mi s-a facut gretica, credeam ca la nivelul ala de VP stii si intelegi diferitele natii, si ca pe la noi nu merge cu din alea.
Iar ITM-urile dorm și dorm… de frica securiștilor & politicienilor cu firme.
Da. Sunt de acord. Hai sa fie tranzactional 100%. Vrei bani iti dau bani dar baga. Lasa Facebook, lasa tigara si baga ca lumea. Problema este ca dupa ce am crescut salariul tot pe Facebook, tot la tigara si daca zici ceva seful e rau, viata e grea, firma e de kkt.
Buna ziua, sunteti de la fabrica de cuie ?
Ori e extrem de tanar Jesus, ori e extrem de pr@%#. Nu intelege cum e cu productivitatea in zona asta de servicii. Stimati copii/pr@%#, nu exista productivitate 100%, nici 80%. Poate e 60%. De aia poti sa dai bani multi si tot o sa stea omul la tigara sau pe facebook. Daca vrei productivitate 80%+ iti iei un tractor. Ar fi trist de explicat unui adult ca timpul lucrat nu este egal cu bani incasati sau valoare adusa.
Este tipul de patron roman care are impresia ca daca da un salariu, si ala mediocru, angajatul ii apartine in totalitate. Dupa care se mira ca „vreau s-angajez, da’ nu gasesc”.
E misto asa din postura de freelancer sa injuram frumos companiile, managerii, patronii, sistemul, etc.
Ia fa-ti o firma, lucreaza cu 10-15 oameni angajati de-ai tai si pe urma sa te vad cum mai comentezi despre clasa asupritoare a cetatenilor neprihaniti.
Nu inteleg totusi de unde disonanta asta cognitiva: sefii sunt rai, angajatii sunt niste ingerasi. Similara cu politicienii sunt rai, cetatenii sunt niste ingerasi.
Cand de fapt, in ambele cazuri, ambele categorii sunt plamadite din acelasi aluat. Dar inteleg, face bine la trafic sa validezi opiniile celor multi.
Corect, am fost de ambele părți ale baricadei, în ambele părți sunt tot povești horror.
Dar…se merge pe ideea din Lăpușneanu…
Mai lipsea sa critici statul ca nu permite sa dai afara un angajat pentru ca si-a fracturat o mana in weekend pe munte. Exista un „fix” si pentru asta. Lucrezi cu contractori. Nu-ti mai convine „output-ul” pa si la revedere, nu mai reinnoiesti contractul.
Dar trebuie sa platesti ca pentru un contractor, care trebuie sa-si plateasca singur(a) taxele. Ori patronul roman vrea conditii de contract de angajat pe perioada nedeterminata, platit daca se poate cu minimul pe economie.
Inteleg ca la un calcul sumar este horror sa fii nevoit sa platesti 2550 * N angajati in fiecare luna din buzunar. Doar ca plata salariului nu ar trebui sa vina din buzunar decat poate in cele mai critice momente.
Ori daca nu-ti permiti sa-ti faci o afacere cu angajati, nu-ti faci. Eu recunosc ca nu mi-as permite sa sustin o afacere cu 2 angajati din salariul meu lunar de progamator corporatist.
30 minute? Te face colegu’ de la grafică cu 17:59…
Recunosc că atunci când lucram în privat dădeam mail-uri (fie ca răspuns la alte mail-uri sau solicitări pornite de la mine) în ultima jumătate de oră a programului că, pzm, prin mail-uri transmiteam sau solicitam informații, nu prin porumbelul călător.
Dar atunci când solicitam eu datele, nici în vis nu mă așteptam să vină mai devreme de ultima parte a zilei următoare. Asta dacă nu erau prea complicate. Că aveam așteptări și de la a treia zi încolo.
În situații normale, abia după o săptămână băgam un „kind reminder” și asta dacă mă presa pe mine termenul.
Rar de tot ceream un răspuns până a doua zi „până-n 12”.
Iar de răspuns în aceeași zi, cred că am cerut de maxim 3 ori în 11 ani și atunci din motiv de șef(ă) isterică, căreia i se urcase puterea la căpuț.
Nu-nțeleg imaginea cu capitalismul și benzina. Păi dacă se ocupă statul de petrol și ne dă la fiecare o rație lunară e mai bine sau cum?
mda.. si-acum imi aduc aminte un interviu cu o multinationala…
– Si ce va motiveaza?
– Salariul (eu, daca nu e destul de evident)
Dupa ce am pierdut o ora cu interviul tehnic, imi spune ca nu cauta oameni care sa lucreze doar ptr bani. Or fi avand impresia ca daca le zic ca ma motiveaza proiectul si echipa … si alte aberatii … nu as fi plecat daca cineva mi-ar fi oferit cu 50% mai mult. Wtf?
Loialitatea se castiga in timp, nu la interviu.
Acuma sincer … eu unu urasc sa mint, asa ca am prostul obicei sa zic ce gandesc. Daca vreau o provocare, nu trebuie sa astept sa intru pe un proiect, imi fac eu un proiect care sa fie o provocare suficient de mare astfel incat sa-mi rezolve aceasta nevoie.
Cat despre angajator … cel mai probabil ii place sa fie mintit. Cat de prost sa fii sa te duci sa lucrezi undeva doar ptr „provocare”, sincer acum?!
Adica, ratele la banca, chestii pentru copil(jucarii, doctori etc.) si alte minunatii pe care le platesti din salariu sunt mai putin importante ca job-ul?
Da, conteaza firma, conteaza proiectul, dar in nici un caz asa de mult pe cat isi imagineaza ei. Cand ai salariul mare, mintea ta zboara la proiect, nu in alta parte. Daca iti place ceea ce faci, nu ai nevoie de motivare ca sa iti faci treaba, pur si simplu o faci pentru ca iti place