Business și continuitate

Mă amuză ceva. Toți oamenii ăștia care renunță la principii și coloană vertebrală pentru a construi o afacere nu reușesc, în cele mai multe cazuri, să o construiască destul de solidă pentru a o putea lăsa moștenire copiilor.

Sunt două abordări.

 

Prima este afacerea mare, dar care depinde de ceva. De un om, de un contract cu statul, de un ministru, de ceva. Și treaba merge bine de tot 10 ani sau mai mult. După care lucrurile se schimbă și firma dă faliment, pentru că nu se poate ține pe picioarele ei.

De pildă, toți regii asfaltului. În loc să construiască un business serios cu banii primiți cadou, ei i-au topit aiurea, prin mașini de sute de mii de euro, bijuterii și curve. Când lucrurile s-au schimbat, toți au dat faliment.

Pentru că nu aveau fundament.

 

A doua este businessul mic de un om. “Termopane ieftine. Ștefan. 0722.506.XXX.“ Domnul Ștefan probabil că montează bestial termopanele, dar dacă se lovește la o mână sau moare, familia lui moare de foame, pentru că business-ul nu există fără el.

Nu există un plan de afaceri, nu există un minim de branding. Aici îmi întorc privirea spre americani, care au înțeles asta mult mai repede și mai bine decât noi. “Frații Pește, Termopane și Inseminare artificială” e un nume care poate trece de la o generație la alta, chiar dacă frații au devenit veri sau sunt de fapt două fete măritate cu alții.

 

De ce asta?

Pentru că așa nu ai nici o responsabilitate. Domnul Ștefan nu are nici o responsabilitate. Nu se gândește la reputația afacerii. Nu se gândește la faliment. Se merge mult pe “las’ că vedem noi, important e să găsim prostul și să îi luăm banii”, nu să construim ceva durabil. Nimeni nu va ține minte firma de construcții a lui Nelu Iordache sau a lui Dorin Umbrărescu, pentru că n-au făcut nimic notabil sau durabil, în afară de a suge bani de la stat niște ani.

Și mai e ceva.

Prin zonele mai spălate ale afacerilor, oamenii se plâng constant de muncitori, de mediu, de termene de plată, de puful de la stejari și de drumuri, dar sunt la fel ca restul. Domnul X, cu care eram prieten acum 10 ani și cu care ne-am despărțit pentru că am avut proasta inspirație să îi evoc termene precum moralitate sau gândire pe termen lung. Domnul Y, care are ca interes casa și milionul, nu mediul în care își desfășoară activitatea sau ce și dacă lasă în urmă.

Mai avem de educat.

 

business

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

36 comentarii

  1. Umbrarescu este cel mai bun constructor de autostrazi din Romania. Ceilalti da, au dat faliment: Besciu, Berna, Iordache, Casuneanu… Umbrarescu este alt aluat. Este singurul constructor care termina drum/autostrada inainte de termen si la o calitate ok

    00
    • DN1A si E85 au nuscati ani si inca n-au facut gropi. Ce-i al lui e-al lui.

      00
    • E85 adica DN2, a fost reabilitat si extins de mai multe firme. A fost impartit pe tronsoane si realizat, cel putin in zona mea, de firme straine (roichman).
      Nici vorba ca Umbrarescu ar fi facut tot. El a lucrat in zona Hanul Ancutei…te invit sa vezi ce rahat e acolo. Nu-l mai ridicati in slavi ca nu e cazul.

      00
  2. Inteleg perfect ce spui pentru ca in aceeasi situatie este tatal meu: a avut o firma de electrice (montaje, proiecte etc.). A mers bine cand nu era criza – oamenii ii stiau dupa „word of mouth”, aveau lucrari ca lumea (deh, constructiile duduiau), faceau bani etc. Branding, site web, promotie in stil secolul 21? Who cares, clientii vin oricum, „nu-mi trebuie mie”…

    Si de vreo doi ani nu se mai construieste in draci, omul se uita de doua ori la bani inainte sa investeasca in sisteme de alarma si instalatii complete, muncitorii au plecat, firma a decazut, banii s-au terminat, iar tata cauta sa se pensioneze (are varsta) pentru ca deh! nu mai e asa usor sa faci bani pe criza…

    00
  3. Pe acelasi principiu al continuitatii nu ma mai duc la spalatorii din alea de cartier la galeata&carpa, ca de fiecare data dau peste alti angajati si degeaba am dat spaga acum o saptamana ca deja sunt alte moace de oameni acolo. Adica sunt mereu new customer, la infinit. M-am saturat sa vad mereu oameni noi, nu imi pot face niciun fel de strategie. Degeaba gasesc cate un worker care stie sa nu dea cu lancea aia de la 10 cm de masina ca o ia dracu de vopsea, ca data viitoare este altul care incearca sa o sableze.

    Spalatorie automata rulz: ieftin si prost

    00
    • Daca locuiesti in București îți recomand o spălătorie auto bună im zona tei, pe strada Grigore Moisil. Patronul e acolo, supravegheaza angajatii si chiar cand nu a fost acolo treaba s-a facut la aceleasi standarde. Am fost odata pe mega graba si i-am zis tipului care spala masina sa ii dea numai o spoiala, ca am doar 20 de minute disponibile. A trebuit sa duc multa munca de lamurire sa il fac sa accepte. Revin cu numele si adresa exacta.

      00
  4. „să o construiască destul de solidă pentru a o putea lăsa moștenire copiilor.”

    *o casa

    00
  5. E o problemă generala, adică și în America, cu continuitatea unei afaceri intre generații. Nu suntem noi mai cu moț decât alții

    00
  6. Da’ bisnisu asta de părerolog cu blog, asta unde se încadrează? Ăsta poți să-l lași la copchii?

    00
  7. A lasa la copii e o forma de a spune. Copilului trebuie sa-i dai doar educatie si posibilitatea de a alege ce vrea sa faca sau sa devina in viata.
    Daca tata ar rege al asfaltului de ce eu tre sa continui munca lui? Poate io vreau sa lucru in IT, sa fiu mecanic auto, pilot de avion sau dresor de caini. Oare pe mainile unui copil „rebel” ce soarta ar avea imperiul lu tata?

    00
    • come on, gândește. daca copilul nu vrea, nu vrea. dar de destul de multe ori copilul nu vrea pentru că n-are ce.

    • Dar nu cred ca e vorba exclusiv de a lasa afacerea urmasilor directi. O afacere poate fi vanduta, poate fi continuata de altii…

      00
  8. Cam in aceiasi situatie sunt si bloggerii, nu ?

    Nu am blog dar am o mica firma „de cartier” si tocmai pt ca totul depinde de mine, de vre-o 3 zile lucrez la un manual de procedurii in care vreau sa pun totul pe hartie. Practic am sa scriu ce trebuie facut din momentul in care vine omul cu „utilajul la reparat” pana in momentul in care pleaca, apoi trec mai departe si vreau sa fac un manual de procedurii pentru felul in care se preiau comenzile telefonice, online, etc.
    Practic daca nu mai sunt eu la firma, angajatul (sau ce-o fi el) se uita pe manual si vede cum trebuie procedat.
    Banuiesc ca rau nu are ce sa fie in asta, eventual o pierdere de timp.

    00
    • Cam asta facem si la o firma mare. Exista un sistem de management al calitatii, bazat pe o serie de proceduri, pentru fiecare moment al productiei. Certificari de calitate, proceduri, etc… Bravo! Felicitari pentru initiativa pe care o aud prima oara la o firma „de cartier”, dupa cum v-ati exprimat.

      00
  9. Orice profesionist prefera sa faca o afacere ca sa nu mai aiba stresul superiorilor. Deci vrea sa doarma linistit. Deci trebuie sa fie in regula din punct de vedere legislativ, financiar etc. Dar asta e imposibil cand concurenta nu plateste taxe, impozite etc si rezolva prin mite, cunostinte etc. Rezulta ca unui om profesionist ii e imposibil sa demareze orice intr-un astfel de mediu. Si nici nu se mai pune problema de afaceri pe mai multe generatii. (Cine mai prinde vreun meserias care chiar stie ce face… faceti-i pozà! Sunt exemplare ratacite!)
    P.S. Commentul cu „Da’ bisnisu asta de părerolog cu blog…” a fost tare, hai, recunoasteti!

    00
  10. frumos spus

    00
  11. Pai compari un mester „Stefan” de termopane cu o intreprindere intre frati? Acolo la frati deja sunt minim 2, unul se ocupa de antreprenoriat si celalalt de montat termopane, unde-s doi puterea creste.

    Stefan nu este antreprenor, are firma ca il obliga legea sau a avut el o ambitie, Stefan este doar un mester bun, se poate compara cu medicul, are niste abilitati ce nu pot fi lasate mostenire copiilor. Ce sa fi facut? Sa-si angajeze un director, ca doar nu se apuca el de manageriat ca nu stie.

    La aia bogati de care vorbesti, banii au venit usor si pleaca usor, chiar citeam de curand de un castigator de milioane de euro la loto din Iasi: cand a castigat m-am bucurat ca era un om care avea firma, uite asta nu pierde banii ca stie sa-i foloseasca, mi-am zis – ei as, se pare ca a pierdut tot si va face si puscarie ca a facut niste falsuri ceva. Pfff :)

    00
  12. Deocamdata urmaresc cu interes afacerea doctorului de familie. Femeie, batrana, cu ceva experienta, dar in prag de pensie. Junioara e cam pulifrici: nu stie, n-are experienta, n-are contacte la care sa te trimita.
    Cabinetul se cheama CMI Dr X, deci brandingul n-o sa se schimbe cand o prelua a-mica fraiele, dar ceva imi zice ca daca nu sta hoasca batrana cu gura pe ea niste ani se duce dracu sandramaua.

    00
  13. Doamne ignorant si prost mai esti!!!

    00
  14. Vad ca au mai scris si altii inaintea mea de Umbrarescu. Omu a inteles mult mai devreme treaba cu brandu si reputatia si a lui firma a avut numai lucrari de calitate pe unde a trecut.

    00
  15. La meserias apar niste probleme in situatia ilustrata de tine. Meseriasul are succes datorita calitatii muncii pe care o presteaza si ii va fi greu sa-si gaseasca niste angajati competenti pentru ca:
    1. ala care e meserias adevarat isi face firma lui.
    2. sunt multi dinaia care vor servici nu de lucru, nu au fost si nu vor fi vreodata meseriasi.
    3. sunt si cativa dinaia ce isi dau seama ca sunt mediocri si vor sa invete de la cei mai buni pana sa-si deschida propria afacere.

    Sa-ti dau si un exemplu, am apelat la un vecin ce are ditamai fabrica de mobila sa-mi faca 4 blaturi pentru un birou – dobitocii lui de angajati mi-au taiat aiurea 3 din 4 blaturi.

    Altu, am avut de facut un panou de plexiglas 5 x 2 metri, cu un logo mai complicat pe mijloc. Prima data au masurat gresit distanta dintre litere si nu le-a incaput tot scrisul pe placa. A doua oara au aliniat logo la stanga sa incapa tot. A treia oara au centrat logoul cu 0.5 metri mai jos decat trebuia. A patra oara am stat in atelier si am verificat eu tot ce fac. Eu am trecut cu 2 zile peste termenul limita, patronul agentiei are deseuri de pelexiglas in valoare de vreo 3000 de lei.

    Saptamana trecuta am facut o caseta luminoasa patrata, eram foarte presat de timp. Un dobitoc s-a gandit sa-i puna piciorul jos, aka caseta luminoasa prinsa in asfalt pe pietonala. Mindfuck!

    00
  16. zoso.ro unde se incadreaza?

    00
    • se incadrează bine. nu cred că mi-am înșelat cititorii și faptul că numărul lor a crescut constant și oamenii revin de obicei cu plăcere mă face să cred că e un business decent.

    • si il (ma refer la businessul decent) poti lasa mostenire copiilor?

      00
  17. Si eu mi-am pus aceasta intrebare de foarte multe ori, de ce la un moment dat sa nu intre intr-o zona mai gri a afacerilor si sa inceapa sa faca lucrurile pe bune, pe merit, pe dezvoltare de durata

    De ce? Chiar crezi ca masinile si curvele au „supt” tot

    00
  18. Cred ca ai articulat bine ceva care si pr mine m-a surprins când am înțeles… Faptul ca in America, din cauza ca e capitalista de multă vreme (imho) oamenii care înțeleg ca a adăuga valoare si a construi ceva pe baza de Adăugare de valoare este mult mai profitabil pe termen lung. :-)

    it’s still all about making lots of money, but the difference is the realization that building something real is much more profitable than short term hacks. Oh, and also the understanding that building something real requires a lot of fucking hard work. :-)

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Euro2024



Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la de la Aceeași Mărie.