Zilele astea am auzit trei povești despre cum oamenii au renunțat la relații de 2-3 sau 6 ani pentru că orașul le suge seva. Pur și simplu, după 8-10 ore de muncă și încă două prin trafic, oamenii nu mai au chef de nimic. Vor să se prăvălească pe canapea, să se uite la un serial sau să doarmă. Doar în weekend devin activi și au timp să devină oameni, și atunci fug să facă sport, să gătească, să pedaleze, să zacă la munte…
Oamenii nu au timp de hobby-uri, nu au timp de cărți, nu au timp pentru ei.
Aaaa, ai zis ceva… ca in afara de poza nu vad nimic.
same shit in Iasi and i think everywhere in Romania
@Ciprian ce zici tu se aplică dacă esti flăcău si nu ai cine stie ce responsabilitati
Cipriane, vino să citești cărți în metrou dimineața și s-ar putea să te călcăm în picioare :)) Cât de audiobooks etc, trăiește în continuare în lumea ta :)))
@ciprian: faptul ca tu ti-ai gasit un compromis undeva nu inseamna ca se aplica tuturor. Eu unul nu suport audiobooks de nici o culoare (mai rar am dat de niste carti pe gustul meu care sa fie citite si de o persoana cu o voce ok). Dar cumde obicei nu conduc, mi-e ok cu tableta in bus. Ceea ce duce la pasul urmator. Stiu ca am nevoie de mai multa miscare, insa petrecand o o ora pe drum spre munca si inca una inapoi, as putea trece pe la gym (ceea ce si fac), asta ajunge sa-mi ia chiar tot timpul.
Dimineata la 7 trezirea, 8 iesit din casa, cu putin noroc la 9 la munca, ies pe la 19, cam 40 de minute pana la gym, stau o ora si ceva, cam o ora pana acasa, ajunge in jur de 21:30-22:00 si cam gata. Bag o cina scurta (timp de gatit? da de unde), poate un episod de ceva si gata ziua.
In zilele in care nu merg la sala si doar aleg un pic in jurul blocului mai am timp de gatit.
Chestia cu ‘seva’ (care nu se aplica doar la Bucuresti) vine de la timpul pierdut aiurea, nu doar de la feelingul lipsit de vlaga. Cu energia pe care o castig la sala nu prea am ce face efectiv. Sa invat ceva nou, un proiect pe cont propriu, etc …. nu mai e timp. O viata alaturi de cineva? Daca iti convine un futai pe zi si sa-ti dedici week-endurile altcuiva, bine de tine. Mie nu mi-e de ajuns.
Hobby? Ador fotografia. In concedii fac poze (si turistice, si mai artistice). Ma intorc cu carduri pline din care mai apuc sa prelucrez cateva. Am mici proiecte personale pentru care nu reusesc sa-mi fac timp, pentru ca ar trebui sa renunt la ceva (daca renunt la sala, ajung fix si la lipsa de vlaga si atunci chiar nu m-as mai apuca de nimic).
auzi, la volan se pot asculta audiobooks… du-te ba la romanii au talent cu texte d-astea…
Nice Camel toe though…
Problema nu e la lipsa de timp, ci mai mult la lipsa de chef.
Ca sa ai o relatie cu adevarat fericita, trebuie sa muncesti, nu sa iei lucrurile de-a gata. Trebuie sa depui eforturi, iar in Bucuresti primul lucru pe care il inveti este ca trebuie sa te „misti” in asa fel incat tu sa depui cel mai mic efort posibil si sa obtii maximul din toate situatiile pe care le intalnesti.
E logic sa te trezesti ca nu ai „timp” de o relatie, cand ea vrea sa o scoti la o cina si n-ai chef, sau cand el vrea sa mergeti sa pedalati o data pe saptamana, iar ea este „obosita”.
@robertutzu: dumneavoastra, cand vorbiti pe englezeste, vorbiti cu accent moldovenesc?
eu acum tastez de la biroul meu dintr-o comuna tulceana, aflat in fata unei gradini cu flori, si in dreptul geamului la 50 de cm e liliacul meu mov de 3 metri. pasarelele ciripesc si catelul primariei se tolaneste la soare. drumul catre acasa dureaza o ora pana prind bacul la galati. apoi ajung in nenorocita aia de garsoniera de la mamaiemea de 20 de mp, si ma intreb de ce dracu nu ma mut la o casuta in sat. si apoi imi amintesc ca la spitalul din macin vine un medic 2 zile pe saptamana si n-am masina si in caz de urgenta medicala mori. si apoi stau si ma gandesc ca nici n-am cum sa ma mut in alta parte ca apartamentele din galati nu le ia nici dracu. bag picioarele. viata e nasoala peste tot.
……..complexitatea vine de la endorfine; superficialitatea de la saorma,….,
Din ce relatezi tu pare mai degraba ca oamenii din Bucuresti au ceva in comun: superficialitatea. In trafic se pot asculta audiobooks. In metrou se poate citi lejer – dar asta stii deja. Cand am locuit in Bucuresti de la job mergeam la sala de fitness – intr-o ora cat imi lua antrenamentul se termina si ora de virf in trafic, ajungeam acasa cu 20 de minute petrecute total in trafic in loc de 50 (Pipera – Piata Romana). Problema Bucurestiului e entertainmentul absolut mediocru (la cinema nu exista data sa nu dai de melteni care comenteaza aiurea, cluburile sunt sub orice critica muzical vorbind, stand up comedy e zero). Noroc cu teatrul, care mai salveaza latura asta. Pentru baietii cu dislikeurile: cata vreme n-ati incercat sa mergeti la sala dupa job pe motiv ca sunteti obositi, ganditi-va ca poate sunteti obositi si de la lipsa de endorfine (pe linga alimentatia shaormara). Endorfinele vin de la sport intr-o cantitate mult mai mare decat de la sex. Cheers!
Vorbind strict de aia care stau cu chirie: daca sunt relativ destepti, se pot muta la mai putin de o ora de locul de munca.
cameltoe – checked
tits – checked
curvy shapes – checked
strungareata – checked
o mumoasa !
@animal00 : concret, care e distractia ta in Bucuresti? Centrul vechi ala plin de cotețe denumite pompos terase? O bere cu băieții? Uitatul „dupe” gagici? Standup comedy unde fiecare propozitie e o injuratura? Cluburile in care calca anual maxim 10 dj de top/trend? Lumineaza-ma bro, ca maine ma mut inapoi din Amsterdam.
@Ciprian: uauuuu! eu credeam ca esti din Vaslui! pareai foarte complex in gandire,…,
De ce cind cineva spune ca-i place sa mearga la teatru, e catalogat imediat ca fiind „elitist”?
„Problema Bucurestiului e entertainmentul absolut mediocru”
pe bune? bah, atat va zic: daca nu gasiti distractie in Bucuresti nu va gasiti nici daca va loveste ea. Sa vina distractia, sa va futa doo in gura sa va trezeasca.
Dar ce citim mai incolo „noroc cu teatru”. AAA…elitist. Frumos. Deci tot ai gasit ceva. Deci „mediocru”.
Prosti ma. Da macar corporatisti si multi
Ai ramane uimit: terase+bucuresti nu inseamna numa centru vechi.
Da. Fata de amsterdam nu avem iarba in cafenele si barcute prin centru. Asta mi-ar placea.
Standupul lipseste cu desavarsire, pentru ca este o forma de divertisment aparuta relativ de curand la noi.
dar poti sa
– concerte
– bodegi, destule, pentru toate buzunarele si dorintele
– sport, atat vazut cat si facut. Bine, avem limitari, gen gheatza si piscina.
– teatru
– cinema, nu cinemaul e de vina ca romanii sunt nesimtiti
Ce faci tu in plus in amsterdam? Nu zic ca nu exista, da zi-ne si noua la profani
Este super fain in Bucuresti. O splendoare de oras, aer curat, putini colorati, trafic lejer, nivel de trai extraordinar pentru Romania. Mergeti in Bucuresti, Ploiesti sau Constanta si stati departe de mizerii precum Brasov sau Sibiu. Nu va luati de zoso cu Brasovul lui, el este platit de Scripcaru sa creasca pretul la apartamente.
@ ciprian am constat ca ,,baietii,, care merg la teatru, citesc in autobuz, asculta autobook-uri in masina primesc tot mai putine endorfine de la sex si nu inteleg de ce?!?
dufu: nu ma intelege gresit. LUI i-am zis ca e „elitist”. nu am zis „toti cei care merg la teatru sunt elitisti”. Pentru ca ultimele dati cand am fo la teatru am vazut ghiolbani mult mai deranjanti decat aia de la cinema.
plm. maine am program de teatru. Ar fi aiurea sa dau cu pietre in mine.
Dar tre sa recunosti ca ai vazut o multime de snobareala cu teatru/opera.
@animal00: am inteles ce ai vrut sa spui dupa al doilea comment. De acord cu tine.
(Am un autocorrect pe si nu stiu sa-l dezactivez, iertati typo-urile)
In primul rand, ideea mea nu e ca neaparat fac nenumarate chestii in plus, ci ca alea pe care le fac (similar cu Bucuresti) sunt de calitate mult mai buna.
Hai sa excludem aspectele care tin de legislatie, sa fie comparatia rezonabila. Apropo de iarba, Bucurestiului ii lipsesc iarba si copacii si parcurile. Aici poti merge la picnic foarte lejer. Poti merge cu cortul in parc daca ai chef.
In rest:
– Locuri cu dans: poti alege locatii cu muzica „cu de toate” dar si locatii strict pe genuri daca vrei ceva de nișă. Ai baruri cu muzica jazz live. Sunt petreceri cu tematici diverse, unde lumea chiar intra in pielea personajelor pe care le „poarta”. Am fost inclusiv la party cu muzica electronica tinut intr-o sala de concerte de opera.
– Baruri, n-are sens sa mentionez. Si nici faptul ca oamenii aici sunt mult mai pusi pe distractie asta si din cauza ca sunt turisti si de-aia au venit in oras.
– Pot sa merg la film la cinema unde sa stau comod ca acasa in pat (nu ma refer la fotoliu de multiplex) si unde pot sa vin cu vinul preferat (a se citi ieftin) adus de-acasa. Nu e vina cinemaurilor ca romanii sunt nesimtiti dar asta face experienta in cinema mediocra – ca asta era idea in discutie, nu?
– Parcuri de distractii – vin des in vizita in oras.
– Circ in permanenta este cate un circ in vizita iar Cirque du Soleil vine anual. Stand-up: cand a fost Jeff Dunham in .ro?
– Festivaluri de muzica: sunt mai mult de zece pe an, indoor si outdoor. dar patru bucati aduna practic toti artistii si dj-ii (zeci) care conteaza in momentul asta in lume.
– Concerte de mers in Amsterdam pana in August: Robbie Williams, Lady Gaga, Andre Rieu. Plus musicaluri bune pentru pasionate. Fericirea ei va fi fericirea mea la un moment dat
– Sala de sport are toate aparatele si greutațile de care am nevoie (mai putin lanțuri, ce-i drept) intr-o cantitate suficienta sa ajunga oricat de ocupata ar fi. (La Floreasca sau worldclass stateam la coada la zonele de exercitiu ca parintii nostri la paine de multe ori). Apropo de hobby, ma tenteaza sa merg la tir cu arme de foc – inca n-am concretizat. Iar alergatul in parc il poti face pe cararile de pamant special destinate plimbatului de caini si nu iti stresezi incheieturile.
– Mincarea e absurd de variata, pe nationalitati si pe grade de calitate. Daca vrei sa incerci restaurante cu stele Michelin (nu sunt inabordabil de scumpe), ai unde.
– Expo de arta si de fotografie, nenumarate.
– Shoppingul atit pe branduri scumpe cat si pe branduri retail – incomparabil ca varietate desi bucurestiul e oras mai mare. Plus avantaj Amsterdam pentru shopping vestimentar de la designeri care fac personalizari sau treburi vintage.
Bonus offtopic: un buchet de 20-30 de flori Trandafiri, lalele sau altele) costa 2 euro pentru cand o sfeclesti
@ Adrian Popa : Poți revizui liniștit teoria ta.
sa o luam pe rand
– Locuri cu dans: de care vrei. Checked
– Baruri, n-are sens sa mentionez. Presupun ca n-are rost sa mentionez nici aici. Doar ca aici sunt cat…la jumate?
– Pot sa merg la film la cinema unde sa stau comod ca acasa in pat – un punct. Eu nu ma duc cu vin la cinema si nici nu prea te intreaba aia daca ai venit cu popcornu de la magazin. Bine, n-ai voie, dar nu te intreaba
– Parcuri de distractii: nu prea stiu ce sa zic. Avem si in bucuresti ceva prin tineretului. Nu e cana mea de ceai, deci nu stiu ce sa zic.
– Circ in permanenta: circu soarelui vine si aici odat pe an. Acum doi ani am fo la festival de circ si la circu soarelui.
– Festivaluri de muzica: indoor si outdoor. Pe felia mea sunt concerte destule si multumitor de multe.
– Sala de sport: sunt si la noi destule si destul de diversificate. Ti-am zis, lipseste partea cu apa. Sau trackurile de bicla. Ceea ce nu imi place
– Mincarea e absurd de variata – lipsesc stelele in bucuresti. ATAT
– Expo de arta si de fotografie, nenumarate – iar nu stiu pentru ca nu ma pasioneaza
– Shoppingul nevazandu-l drept un mod de petrecere a timpului nu pot sa zic „da au ba”.
Aparent, fata de Amsterdam, Bucurestiul sta mai rau la entertaimentul de zi. nu vorbim aici de bani si curatenie, pentru ca n-am zis in viata mea ca bucurestiul este curat sau civilizat. Pe zi nu prea ai ce vizita. Dar, ca localnic oricum nu te gandesti „plm, as mere azi la un muzeu, dar nu-s”.
La distractia de noapte, Bucurestiu bate multe orase mari din Europa. Ajuta: pretul mic al bauturii, femeile bunoace (da, stiu si in alte orase sunt, asta nu inseamna ca aici nu-s), bodegile de toate felurile (manele, metal, jazz, punk, bumtzi bumtzi) si pentru toate buzunarele. Si, ceva ce nu se gaseste peste tot: bei pana dimineata.
da mihnea. Pentru ca „e destul entertaiment in Bucuresti” inseamna ca bucurestiu e curat.
Basini multe langa munte?
@ Animaloo : de curiozitate, tu ai fost undeva unde chiar exista entertainment in Europa (Amsterdam, Barcelona, Berlin, Budapesta, Ibiza, Londra, Paris) si sa fi petrecut o saptamana macar? Ca lauzi suspect de mult Bucurestiul si nu inteleg de ce.
M-am mutat din Bucuresti in Torino si pot spune ca in orasul asta exista conceptul de „dupa-amiaza”. Un concept care nu l-am intalnit in capitale, si am vazut cateva pana acum.
„Dupa-amiaza” e o perioada de timp in zi in care traficul mai scade, ies copiii de la scoala si numai ei se aud, in cartiere soarele bate intr-un anumit fel.
Sunt „provincial” si acest concept l-am intalnit numai in orasul unde m-am nascut, si acum, in Torino. Cat am fost in Bucuresti i-am dus dorul.
Stiti cum e „dupa-amiaza”? Cum e sambata pe la ora 15 in Herastrau… incercat sa „aplicati mental” asta in tot Bucurestiul, sa vedeti diferenta.
@Ciprian cati ani ai? Esti fericit sau doar stai comod? Si daca ti-as spune ca alti oameni au pe cap un mic mai multe decat tine? Nu vb despre mine doar ca exista oameni mai ocupati decat tine. Si care dupa ce pleaca de la job timpul ala care ramane nu e de fapt al lor. Tre sa ia copilul de la mama care-i ajuta, sa faca cumparaturi, sa mearga acasa sa gateasca. Poate tre sa puna si ceva la spalat. Ala micu vrea sa te joci cu el. Sotia are nevoie de atentie. Sefu te-a rugat sa predai nush ce raport maine dimineata. Si tu vrei sa te uiti la orice la tv doar ca sa uiti de toate astea. Chiar si la Capatos. Si ti se rupe pendula de endrofine deoarece sti ca maine va fi la fel sau poate mai rau…Si te gandesti ca acum cativa ani plecai de la munca la sala de fitnes si endrofinele te asaltau si…parca a trecut o vesnicie de-atunci.
@Ciprian, pentru că asta-i realitate. Are și Bucureștiul destule, doar că nu-s la același nivel cu ce-i prin Amsterdam sau alte orașe.
„… după 8-10 ore de muncă și încă două prin trafic, oamenii nu mai au chef de nimic.” si cu toate astea discutiile sunt despre entertainment. Nu se intreaba nimeni de ce stai 10 ore la munca si nu 8?
Daca alegi un oras din vest… sa zicem Viena. Sau Stuttgart, ca-i mai mic, nu e capitala – la ora 20:00 nu mai e nimeni pe strada sau prin restaurante. Lumea e acasa, cu familia, isi vede de viata, se pregateste pentru ziua de maine. Uita-te in Bucuresti la aceeasi ora pe strada sau prin baruri – plin!
…si nu cred ca alte orase din Romania sunt altfel decat Bucurestiul.
…si +1 pentru poza.
Știți care-i faza?
Gigelul ăsta elitist, Ciprian, are blog pe domeniul seduction.ro; adică, băiețeii ăia care se credeau super interesanți cu „arta seducției” și „pick-up artists”.
@Ciprian
Faptul ca tu te simti bine in Amsterdam, nu inseamna ca noi, bucurestenii ducem o viata de cacat. Munca m-a dus prin diverse orase si nu numai in Europa si cred ca sunt prin acei retarzi care se bucurau cand aterizau in RO. Prefer o viata alaturi de familie si prieteni intr-un oras plictisit si lipsit de „entertainment”, decat singur cuc in marile orase ale lumii si tot ceea ce ma leaga de trecut e facebook si skype. Cel putin asa gandesc la 30 ani.
Referitor la articol, m-am nascut intr-un orasel mic din provincie si acolo era cam la fel: multi barbati veneau nervosi de la munca si-si rupeau nevestele in bataie, d-apai sa le iubeasca.
In Bucuresti daca ai bani si timp ai ce face daca nu stai la tembelizor
Bucurestiul nu suge nimica. Oamenii nu stiu sa-si aleaga partenerii. Daca lui ii place sa se uite la tv si pe ea o mananca mereu talpile sa se zbantuie in club, intr-un final, unul va zice „gata”. Nu este treaba ca unul sau celalalt nu fac ceva ci nu le place sa faca dar, de dragul partenerului, au facut-o cateodata.
E ca si cum ai f… din cand in cand o tipa care nu te atrage fizic. Ii dai acolo sa nu zica ca nu i-ai dat dar daca te pune s-o faceti mai des, nu stii cum sa te dai lovit.
Eu am 30 de ani si am programul in felul „urlator” Dimineata 8 ore de munca (pana la 3, avantaj ca incep al 7) dupa care timp berechet de niste cursuri de salsa, sala si de scoala de soferi (da stiu sunt trist am 30 de ani si acum dau de carnet).
Bine aici am avantajul ca termin serviciul al 3 si am dupa timp de cumparaturi curatenii si alte activitati. (Plus faptul ca nu am copii, nevasta ma ajuta, dar parca si cu familie tot as baga o sala macar).
@AlexG ALO! Domnu pampalau! Mai citeste o data textul!
„Pur și simplu, după 8-10 ore de muncă și încă două prin trafic, oamenii nu mai au chef de nimic.”
Adica e vorba ca n-ai timp, degeaba ai bani. Capisci?
Ciprian: nu ca ar conta, da am stat vreo 3 luni prin muedia, am futut prin paris, am pedalat prin austria, m-am plictisit prin italia.
din lista ta de orase, scoate te rog ibiza. E ca si cand ai face comparatia intre bucuresti si mamaia. O capitala vs o statiune. Vezi ca ibiza e un sat.
Nitel mai incolo oamenii stau ca la tara. Citeste si tu tara in ghilimele.
parisu e scump ca dracu. Bodegi pline. locuri de parcare din pendula. taxiuri scumpe.
berlinu e murdar. se vede clar mana rusilor. Daca nu stii unde sa te duci o sa pleci destul de plictisit.
budapesta e ca un bucuresti cu ceva mai multa istorie. plm, plin de unguri.
praga e plina de turisti. Praghezii sunt niste plictisiti murdari care se spala o data pe saptamana. Tipele din praga se rad numa sub genunchi.
in stocolm muierile au sexappealul unui sut in coaie
viena e frumoasa. mai ales daca iti plac femeile terne.
etc
Vezi tu. Cand nu stii ce sa faci, cand nu ai prieteni, cand ai chef sa fii grumpy cat, gasesti mizerii in orice oras.
„lauda excesiva” a bucurestiului – cand zic ca e o viata de noapte plina si ca se gasesc destul activitati de distractie?
Bucurestiul este un oras cat se poate de viu. Murdar, lipsit de parcuri, lipsit de civilizatie, dar viu.
Am nişte cunoştinţe care s-au mutat în Toronto, soţ şi soţie. Amândoi absolvenţi ai Facultăţii de Construcţii, cu experienţă de muncă de 2-3 ani şi fără copil. Când au ajuns acolo, aveau patru geamantane şi 10.000 de dolari canadieni în cont, mare parte obţinuţi sub formă de împrumut de la diverse rude.
În primele zile, au găsit o cazare semi-decentă şi au început să caute români stabiliţi de câţiva ani pe acolo, întrebând, cerând sfaturi şi ascultând. „Un cartier decent e ăsta, dar e cam scump”. „Dacă aveţi copii în plan, pe aici sunt nişte şcoli mai bune, dar nu prea sunt case de vânzare” şi aşa mai departe. Au rumegat informaţia, au făcut un plan, apoi au început să caute locuri de muncă. Mai întâi soţul a fost inginer cu cârca, nevasta a găsit ce a putut. Au mai luat un al doilea loc de muncă, uneori şi un al treilea. Noaptea veneau acasă şi se uitau pe oferte de job-uri, în speranţa că vor găsi ceva mai bun, iar după ceva timp au găsit. Veneau acasă, făceau un duş, se schimbau, plecau. Se vedeau doar dimineaţa la o cafea sau seara la o altă cafea.
Acum au spre 35 de ani, mai au vreo 10 ani şi termină de plătit ratele pentru casa în care locuiesc şi se uită după o casă mai mare, deoarece vor să aibă cel puţin un copil. Fiecare merge la un singur serviciu, în construcţii. Mănâncă sănătos, ies la alergat aproape zilnic, îşi vizitează prietenii la 50-60 de km şi sunt fericiţi.
Ei nu sunt singurii. Însă sunt foarte puţini cei care au efectiv un plan pentru că asta necesită răspunsuri pentru cel puţin două întebări: „ce vrei cu adevărat?” şi „ce eşti dispus să sacrifici pentru asta?”. Ei au vrut să aibă copii pe care să-i crească într-un mediu cât mai bun şi de aici a plecat totul: au vrut o şcoală bună, au vrut o casă cu curte, iar pentru asta au nevoie de bani, iar ca să aibă acei bani au muncit, uneori şi 18 ore pe zi.
O zi are 24 de ore, din care 6-7 sunt de somn. 8-10 ore de muncă urmate de două ore în trafic înseamnă cel mult 12 ore. Adică au rămas minim 5 ore pe zi în care poţi să faci ce vrei. Azi poţi merge la un film, mâine poţi merge la sală, poimâine poţi ieşi în oraş şi ai şi timp suficient ca să citeşti o carte, să faci mâncare pentru a doua zi şi aşa mai departe. Şi ai şi tu 5 ore, are şi ea 5 ore. Şi zic asta din proprie experienţă.
Am auzit mulţi oameni spunând că nu au timp, însă cea mai potrivită comparaţie e cea cu îndesatul bagajelor într-un portbagaj: da, te poţi plânge că nu ai spaţiu şi că îţi trebuie o maşină mai mare, însă poţi să fii un pic mai selectiv când vine vorba de lucrurile pe care le iei cu tine şi poţi să le aranjezi mai bine şi ai să vezi că, încet-încet, se face loc. Trebuie numai să vrei.
Deja e prea complicata treaba aici. Marius s-a prins cum sta treaba: trebuie facute anumite compromisuri. Pentru oamenii cu responsabilitati: voi n-ati facut decat sa va pangeti si eventual sa va complaceti in situatia respectiva. Capatos? Asta nu iti suna a semnal de alarma ca trebuie sa schimbi ceva? Inteleg, solutia mea e necorespunzatoare nevoilor voastre dar voi in loc sa veniti cu o solutie tot ce faceti e sa va legati de ceea ce am scris eu. Constructiv? Nu prea. Apoi, n-am zis ca bucurestenii duc o viata de cacat – am mentionat doar capitolul entertainemnt care, oricate dislike-uri mi-ati da, tot e inferior oraselor pe care le-am mentionat deja. Si wtf? Am pomenit de teatru si sunt elitist? Imi place sa vad oameni live, si cea mai apropiata experienta de standup e la teatru – ca merg doar la comedii, nu la Shakespeare. Da’ se pare ca sunteti mult prea ocupati sa va luati de persoana, in loc sa digerati niste idei si sa le acceptati sau sa mergeti mai departe. Mai era Znuff cu „gigel elitist” si „băiețeii ăia care se credeau super interesanți cu “arta seducției” și “pick-up artists”.” – seduction.ro era un magazin online de lenjerie sexy pe care probabil o sa il readucem la viata. Nu ne credeam super interesanti, dar aveam vinzari bune. De ce Amsterdam? Pentru vanzari si mai bune. Ramane Amsterdam? Probabil nu.
Si apropo, pentru tatici si mamici: aici vad oameni ALERGAND in parc in timp ce imping caruciorul cu ala micu. Sau ala mic pedaleaza dupa ei in timp ce alearga. Sau fac exercitii cu propria greutate corporala cat timp odrasla se tavaleste prin iarba. Io nu mi-as fi imaginat asta vreodata, dar daca voi deja faceti asta chapeau bas!
Ciprian, tu nu intelegi ideea ca daca un oras este mai „plictistor” decat alte 10 orase nu inseamna ca este un oras „plictisitor”.
Ca sa iti fac niste analogii pe care poate le intelegi.
Daca Chelsea este mai slaba decat Real Madrid si Barcelona nu inseamna ca este o echipa de cacat.
Daca nu stiu care p*zda e mai naspa decat Vergara nu inseamna ca este o femeie urata.
Tu daca esti mai putin destept ca Einstein nu inseamna ca nu te duce capul.
doar eu sunt disperat cu 5 antrenamente pe saptamana dupa serviciu, cand am cea mai mare energie ? si ma gandesc sa imi fac timp si de un inot macar 2 zile/sapt .
@Animaloo :
Paris – eu vorbesc de calitatea entertainmentului tu zici de bani si de parcari (ironic tinand cont ca compari fix cu bucurestiul)
Berlin – eu vorbesc de entertainment tu zici ca-i jegos (cand iti atrasese cineva atentia l-ai deviat elegant)
Budapesta e plina de unguri. Riiiight.
Viena – tocmai de-aia n-am pomenit-o pentru ca sta prost la capitolul e.
Ibiza – De ce sa scot? E un etalon de entertaiment foarte bun.
Praga/Stockholm – pe unde ai umblat??
Primul care a mentionat cuvantul „cacat” in threadul asta este @Unu’. Eu tot asta predic: ca Bucuresti e departe de alte orase din europa la capitolul entertainment. Acuma daca zic ca standardele mele sunt mai inalte iarasi sariti toti pe mine, nu?
Ciprian: eu ti-am zis ce poti gasi in bucuresti si tu zici ca eu il apar?
„capitolul entertainemnt e inferior oraselor pe care le-am mentionat deja” – parca suna altfel „bucurestiu e mai jos decat berlinu”. Desi ti-am mentionat, la viata de noapte, bucurestiu e destul de bine. Suge pe zona de cultura (muzee, viata de zi).
„Si apropo, pentru tatici si mamici: aici vad oameni ALERGAND in parc in timp ce imping caruciorul cu ala micu. Sau ala mic pedaleaza dupa ei in timp ce alearga. Sau fac exercitii cu propria greutate corporala cat timp odrasla se tavaleste prin iarba. Io nu mi-as fi imaginat asta vreodata, dar daca voi deja faceti asta chapeau bas!
”
Au inceput si aici. Ceea ce e bine. Daca am avea si mai multe parcuri
@andrei, deci vrei sa spui ca si-au risipit mare parte din viata adulta muncind ca niste robotei si nu au apucat nici macar sa faca copii, dar macar mai au „doar” 10 ani de platit pt casa in care stau. nu prea suna a poveste de succes pt mine, sorry.
pana in 30 de ani e partea cea mai frumoasa a vietii, e o risipa enorma ce ai povestit tu mai sus.
@cristi: Multumesc ca mi-ai amintit de dupa-amiezele alea. In copilaria si adolescenta mea asa erau si cele din Bucuresti. Dupa 2000 au inceput incet-incet sa dispara, iar de vreo 8 ani eu nu-mi mai amintesc de vreuna in timpul saptamanii. Mai am noroc de ele la sfarsit de saptamana, dar asta doar de cand m-am mutat la margine de Bucuresti, vorba cantecului.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la ‘entertainement’, ma gandesc la parcuri, multe, mari si bine intretinute, la gradini, la parculete dese in care poti sa-ti iei pranzul pe banca sau pe pajiste cu colegii de scoala sau de birou, la biblioteci in care sa gasesc de la carti rare pana la ultimele aparitii si care sa fie disponibile si pentru imprumut, la multe muzee, cu multe colectii, cu multe expozitii itinerante si cu multe activitati – cursuri, conferinte – pentru public, la concerte dese de opera si opereta si la spectacole de balet la care se epuizeaza biletele in cateva zile in cel mai rau caz, Si, orice s-ar zice, Bucurestiul e tare lipsit de resurse la capitolul asta si nici n-are cum sa recupereze cu exceptia spectacolelor si, cu mult noroc, a bibliotecilor. (M-am nascut si-am crescut in Bucuresti, cunosc bine orasul.)
Si ce-i impiedica pe aia de s-au despartit sa faca cam cum zicea Andrei de cei din Toronto: in timpul saptamanii venim acasa, mancam si ne vedem de somn, iar la sfarsit de saptamana gatim impreuna, mergem la munte impreuna, facem sex, de preferinta tot impreuna, etc.? Sau asta e noua scuza: in loc de ‘esti prea bun/a pentru mine’ i-o trantesti pe-asta cu ‘ma darama orasul asta infernal’?
@michael Facultatea de Construcţii dura 5 ani pe vremuri. E o exagerare grosolană să spui că de la 26 la 35 de ani reprezintă mare parte din viaţa adultă şi ideea cu „până în 30 de ani e partea cea mai frumoasă a vieţii” e o prostie şi mai mare.
Ideea comentariului, pe care ai ratat-o cu desăvârşire, era că oamenii au decis că vor ceva anume şi au făcut tot ce puteau pentru a-şi atinge acel obiectiv. Nu rezonează cu ce vrei tu? Evident, fiecare doreşte altceva, nu suntem roboţi. Însă nu poţi să zici că nu ai timp pentru ce-ţi doreşti pentru că munceşti 10 ore pe zi şi apoi stai cu fundul în maşină 2 ore pe zi. Sunt mulţi oameni care îşi fac timp, muncesc în plus, trag de ei ca peste o lună, jumătate de an sau 10 ani să le fie mai bine. Şi nu pentru o zi, ci poate chiar pentru restul vieţii.
@Ciprian e vorba de criterii, nu standarde.
De exemplu, pot să zic că Londra e de căcat pentru că nu pot să beau ceva la 4 dimineaţa, iar Bucureştiul e crema cremelor pentru că vin în Centrul Vechi şi am prea multe locuri de unde să aleg. Dar poate că tu bei doar ocazional şi niciodată mai târziu de 2-3 noaptea, aşa că programul crâşmelor nu reprezintă un criteriu pentru tine.
Unii pot spune că preferă nu ştiu ce sătuc din Belgia pentru că ştiu nişte călugări de la o mănăstire şi cumpără bere făcută de ei, pe care nu o poţi găsi nicăieri în lume, dar poate că tu nu bei bere. Acelaşi lucru se poate spune despre locurile de parcare, despre parcuri, despre numărul de concerte, despre muzee, teatre, scaunele din cinematograf şi aşa mai departe.
Însă, ca să fim corecţi, acestea sunt „criterii”, nu „standarde”.
La cum arata domnisoara nu as zice ca nu are timp pentru ea
Odata cu criza a crescut numarul orelor de munca, unele persoana sunt platite la fel sau mai putin ca inainte de criza si chiar daca stau cu mult peste programul de lucru