Într-un deal estimat la 15-20 milioane dolari, compania Teads a cumpărat Brainient, un startup românesc de video ads cu sediul la Londra, care lucra intens încă din 2009 să fie mai mult decât un startup și să obțină o cotă de piață mai mare.
Ce nu veți citi în materialele care sunt până acum și care urmează să fie:
- Cei doi fondatori, Emi Gal Andrei Bărăgan, își vânduseră majoritatea, iar Brainient era sub presiune din partea investitorilor să facă mai mulți bani și, în formula actuală, nu prea putea.
- Aveau și probleme de cash flow, pentru că e o piață concurențială.
- Cel mai amuzant: angajaseră niște oameni cu stock options în loc de salarii bune și promisiunea de cash out și acum le-au dat țeapă, în clasicul stil al lui Emi.
- Și mai amuzant e că ei depind acum de angajații ăștia pentru a atinge niște obiective ca să își ia Emi și Bărăgan banii (că doar nu credeți că au vândut pe 15 mil cash).
ps: poate acum Gal se întoarce pe acasă și își achită datoriile lăsate în urmă când a plecat la Londra.
(Emi Gal, CEO Brainient)
da avea si la tine de un piscot
Va rog, please!, lamuriti-ma de ce investeste cineva 20 de milioane si nu face el singur, de la zero, ceva cu 4-5-6 milioane?
Apoi, parca tot niste romani vandusera un alt site de asa ceva, prin State (nu-mi aduc aminte). afacerea aia ce mai face?
Si pentru ca e testata si (poate?) merge deja.
Dacă te apuci sa faci de la 0 pe mai putini bani, pierzi niște timp. Câteva luni, 1 an, poate și mai mult.
Cei de la Liverail au fost luati de Facebook dar se pare ca o sa ii inchida. Probabil au vrut baza de clienti.
Cel mai probabil pentru că la banii ăia nu cumperi doar codul. Cumperi și echipa (mă rog, o perioadă de X luni), cumperi know-how, cumperi clienții existenți etc. Asta, desigur, dacă este cumpărată pentru a o crește în continuare.
Există și varianta în care este cumpărată pentru a o închide, dar despre asta voi scrie mâine pe blog
In foarte multe cazuri si din lene si lehamite de batai de cap. Atata timp cat au nevoie de ce face compania x, dar ca sa ajunga acolo trebuie sa angajeze, sa investeasca in sedii, infrastructura, timp + riscuri pe parcurs… Dai 7 bulioane in plus si maine ai produsul. Aia 7 milioane pot fi recuperati prin marketarea solutiei cumparate incepand cu a doua luna nu cu al doilea an de dezvoltare.
„Aia 7 milioane pot fi recuperati prin marketarea solutiei cumparate incepand cu a doua luna nu cu al doilea an de dezvoltare.”
Deci o afacere din aia face 7 milioane PROFIT in doi ani? WOW! De ce a mai dat-o, daca valoarea tranzactiei e mai putin decat profitul pe cativa ani?
ce vindeau astia? reclame? daca ii inchide mai donez 2 euro la adblock. daca nu, 4!
Doi oameni, multe povesti si mai multe succesuri.
„poate acum Gal se întoarce pe acasă și își achită datoriile lăsate în urmă când a plecat la Londra.”
Poti detalia nitel? Chiar sunt curios…
a inchis brainient ăla din românia cu datorii către diverși.
Ah, nu stiam – nu ca ar fi ceva nou.
D’aia in vest se lucreaza destul de des cu firme de asigurari pentru plati facturi + recuperari creante cand vine vorba de clienti. Si tot d’aia nu oricine poate fi tac-pac clientul cuiva care ofera produse sau servicii.
vested options inseamna ca si-au castigat dreptul sa cumpere actiunile la pretul stabilit in contract. Nu are cum sa le dea teapa, pentru ca au castigat deja dreptul. Poate te referi la stock options.
dap, merci de corectură.
E 2016 și ăștia tot reclame în clipuri video vând? Asta e așa numita tech-scene? Unde sunt mășinile zburătoare, leacul pentru cancer și VR-ul la purtător?
Știu, știu… sunt idealist.
Poftiti pe aici: masini zburatoare nu avem, avem insa full-electric deocamdata. Pentru zburat ne chinuim cu niste rachete, dar unele inca explodeaza, mai treceti peste 10 ani. La cancer nu ne-am bagat, e putin mai complicat, unii zic ca nu e boala de fapt, dar avem pastile pentru erectie. Sa fim sinceri, daca nu pierdeti loteria genetica la cancer, o sa ne multumiti pentru ele. VR la purtator vreti de la Samsung, de la Microsoft, HTC sau LG? Sau puteti sa mai asteptati un an sa le luati de pe Aliexpress.
In stanga avem aspiratoare cu wireless si zgarda de caine cu webcam.
„The best minds of my generation are thinking about how to make people click ads. That sucks”
Jeffrey Hammerbacher
E asa simplu sa vorbesti si sa sugerezi cat de incapabili sunt cei din zona tech cand vine vorba de schimbari radicale in societatea de azi.
Pentru masini zburatoare ai de nevoie $$$$mil inainte sa incepi macar sa te gandesti la proiectare. Gandeste-te cat de dificil va fi sa ii convingi pe cei care se ocupa cu siguranta traficului aerian sa iti accepte tie cateva sute de kg sa zboare pe unde vor ele. Nu mai zic ca toti vor incerca sa iti stopeze proiectul pe diverse motive (in realitate afacerile lor vor avea de pierdut daca tu reuesesti).
Sa presupunem ca toata treaba asta ar dura 10 ani.
Dupa ce ai trecut de faza birocratica trebuie sa investesti in proiectare. Alti 10 ani. Alti $$$.
Deci dupa ~20 de ani ai un produs pt piata. Incep sa apara problemele, accidente cu victime, procese, alti bani.
Sa zicem ca dupa 20+ ani poti sa scoti ceva stabil pe piata. In 2-3 ani chinezii fac una similara doar ca la jumatate de pret
Asa ca nu e mai bine sa cumperi o companie care deja iti poate aduce bani decat sa investeti tot (bani, timp, sanatate) intr-un produs care – in final – *ar putea* fi unul reusit?
Totusi, 15 milioane, macar 2-3 o fi luat cash. Poti face o paranteza cu el la articolul anterior, cum sa identifici un barbat cu potential…
Vazand poza, eu, sa fiu femeie, nu as iesi cu papagalul ala. Ma doare-n cur câți bani are, pare foarte papagal.
Nu stiu cum sa interpretez asta dar…nici un „felicitari” de la nimeni?
Nu-i cunosc pe baieti dar le urez succes in continuare, mi se pare ca e un lucru bun pentru ei nu vad de ce atatea comentarii ironice si/sau negative
Vali, esti carcotas. Uite de ce:
1. Orice startup care primeste investitie este sub presiunea investitorilor – dar nu pentru a face mai multi bani (investitorii nu primesc salarii), ci pentru a creste anumite metrics, pe baza carora este calculata valoarea companiei.
Motivul este ca in final compania sa poata sa faca IPO sau sa fie vanduta la un pret care sa aduca un return investitorilor (5x-10x macar). Pune-te in locul investitorilor, cele mai multe companii dau faliment.
2. Toti avem. It’s the modern gold rush.
3. Optiunea de a primi stock options intr-un startup este un avantaj. Noi de ex nu oferim stock options, deci colegii nostri nu au acest avantaj.
Pentru angajati se creeaza special asa numitul options pool (pana la maxim 20% din companie), de unde fiecare primeste procente in functie de merit – dar nu mai mult de 0.5%. Pot fi si exceptii, dar rar.
Probabil ca aceste procente s-au diluat, dar valoarea lor dupa fiecare investitie a crescut. Tine de fiecare angajat in parte sa fie la curent cu terminologia si cum functioneaza acest sistem, daca a optat pentru a primi stock options pe langa un salariu de baza. Probabil ca cei din echipa au primit common stock si nu preferred stock care le-ar fi dat si altfel de drepturi.
Chiar si asa, sunt lucruri pe care nu le cunoasc in detaliu decat cei implicati in tranzactie, iar faptul ca au avut si optiunea de a alege sa primeasca stock options pe langa salariu e ceva standard in startups. Vezi angellist.
Offtopic – E periculos sa te joci cu acuzatii, daca nu ai dovezi. In sensul ca poti fi dat in judecata si poti da pana la 10.000 RON daune morale, excluzand cheltuielile de judecata. Te sfatuiesc, patit fiind, sa fii mai retinut.
4. Oameni buni se gasesc, iar un startup cu resurse nu va avea niciodata problema sa o faca. In urma unui M&A (sau in cazul de fata, a unei achizitii) fondatorii sunt prin contract motivati sa ramana in companie pentru un numar de ani. Cel mai probabil asta se va intampla si in cazul lui Emi si Andrei, si asta este ceva standard.
Echipa, ca si pana acum, are optiunea de a cere salarii pe baza meritelor fiecaruia, iar cei care nu vor sa accepte ofertele primite pot oricand sa isi vanda serviciile unei alte companii. Sa nu fim carcotasi, nimeni nu tine pe nimeni legat si fiecare isi cantareste optiunile. Inclusiv aceea de a face ceva pe cont propriu.
Si ultimul punct..
Nu cred ca Brainient ca si produs au avut datorii fata de terti, altfel nu s-ar fi facut vanzarea inainte ca acele datorii sa fie platite. Cand au fost agentie, si ce s-a intamplat atunci, poate. Dar asta este irelevant pentru produsul de fata.
Eu unul apreciez orice startup romanesc care reuseste sa iasa pe piata dinafara – prin parteneriate si investitii. Si mai ales, orice produs romanesc care reuseste sa fie vandut prin valoarea creata. Cei care au cumparat produsul au facut due dilligence, deci valoarea creata este certa. Pentru acest lucru nu pot decat sa il felicit pe Emi si echipa sa.
Sunt convins ca si noi, daca ne vom vinde, vom avea fosti angajati care vor vorbi urat de noi. Prin definitie, un fost angajat este un om nemultumit. Daca era multumit, nu mai era „fost angajat”.
Eu apreciez ca esti un om constant, dar uite ca aici gresesti.
era vorba de brainient românesc, nu compania din uk.
și da, dacă eu te angajez pe tine cu promisiunea că facem cash out și apoi, când vând, semnez că promisiunea aia nu valorează nimic, e cam de porc. sigur, nu e ilegal (cred), dar de porc e.
Andu, problema nu e sistemul, ci faptul ca „prin targ” umbla vorba ca „in loc de mariri corecte de salariu, care inseamna bani in mana lunar, mai bine ia de-aici niste [options] care se activeaza pe bucati de-alungul anilor in care stai la noi. Pentru noi ca firma avantajele sunt majore: mai putina presiune anuala pe cashflow, daca avem noroc oamenii vor fi fidelizati sa stea la noi destul de mult timp ca poate-poate, oamenii din tech/design nu sunt neaparat familiarizati cu chichitele din scheme de-astea complicate financiare si ne putem acoperi legal destul de usor daca vrem etc etc. Pentru tine ca angajat – ia mai putini bani in mana si munceste fidel/motivat ca obiectivul nostru asumat e sa facem un exit. La exit conditia ideala pe care se pune accentul e ca toata lumea o sa ia gramajoare de bani, mai mari sau mai mici, care sa merite efortul grav de mai sus, de a renunta la un salariu mare”
Momentan zvonul e ca acele „options” nu vor fi incasate de angajati cum a fost vorba/insinuarea la toate negocierile salariale de pana acum, deoarece acest M&A s-a facut la un pret/optiune-actiune mai mic decat pretul estimat cand li s-au oferit angajatilor. Chestia asta se numeste „underwater stock option” si in mod normal nu se face trading cu ea. Pe scurt, pretul actiunii la vanzare a fost mai mic decat pretul oferit (unor) angajati la optiuni si acum nu prea au ce sa incaseze. Ceea ce spune ceva.
Un exemplu teoretic:
Tu Andu vrei sa ma angajezi pe un post care are media de piata a salariului la 1000 euro/luna. Alternativ putem sa zicem ca asta se intampla la o negociere anuala de salariu, in loc de angajare.
Tu imi zici „iti dau 800/luna si in compensatie 1000 de stock options la pretul de 5 euro/option = 5000 euro. Aceste options devin actiuni care incep sa valoreze ceva in mai multe transei, in functie de vechimea ta in firma. Dupa un an 500 de options vor deveni actiuni, dupa 2 ani inca 200 de optiuni si tot asa. De ce ai vrea tu sa accepti chestia asta usor dubioasa, in loc de salariu mai mare/luna? Pentru ca daca vindem compania, cel mai probabil pretul unei actiuni in cadrul vanzarii va fi de minim 10 euro, deci tu vei scoate 10.000 de euro dintr-un foc. Si noi vrem sa vindem compania asta in urmatorii 2 ani si o sa reusim, ca ce grozavi suntem noi. Si e destul de sigur ca o fie pretul mai mare de 5 euro/actiune, ca noi stim ce vorbim (tu nu prea ai de unde sa stii, ca tu esti un programator, nu finantist). Deci merita riscul, nu intelegi?
Vine momentul vanzarii, toata presa vuieste cu titluri gen „Exit rasunator, firma romaneasca de succes da tunul afara etc”. Imi frec mainile la cei 10.000 euro estimati si ma gandesc ca a meritat sa imi rup curul pe ceva mai putini bani si ca a meritat sa am incredere in afacerea ta, in loc sa fiu un angajat si sa ma doara in pix de orice altceva in afara de un salariu macar in media pietei si fisa mea de post.
Tu insa vii si imi spui ca de fapt nu primesc nimic. Poate in 3 ani vine un bonus cu o valoare egala cu optiunile alea, dar doar daca mai stau 3 ani si daca mai fac nu stiu ce target impune noul proprietar.
Eu sunt ok, inteleg perfect mecanismele astea pe care tu nu te-ai obosit sa mi le explici in detaliu, ci doar partea buna, plus spiritul meu antreprenorial ma ajuta sa inteleg perfect si sa accept ce se intampla – RIGHT :)) Doamne fereste nu cred ca te-ai folosit de jumatati de explicatii si minciuni prin omisiune ca sa muncesc pe mai putini bani pentru tine, asa ceva nu ar fi prea omeneste. Nu ma gandesc nici ca ai gresit tu ca nu ai fost in stare sa vinzi decat cum ti-au impus altii – eu mi-am facut treaba impecabil si mi-ai spus de nenumarate ori ca sunt om de baza aici. Nici nu ma obosesc sa vorbesc cu un avocat, ca aici sunt convins ca esti acoperit 100% legal.
Toate astea pentru ca mie mi-ai dat options la 5 euro/bucata si compania s-a vandut pe 3 euro/bucata, in loc de 10 euro, cat era un minim decent. Tu esti boss, faci ce iti place, ai bani destui, traiesti in cele mai scumpe orase ale lumii si te surprinde ca eu nu am aspiratiile si intelegerea ta. Toate ziarele repeta la infinit aceleasi chestii de PR platit – ce cool erai cand ai fost mic, ce de experienta de business ai, cat de mandri ar trebui sa fim, fix aceleasi idei reciclate de ani de zile in toate materialele publice despre tine. Eu sunt doar un programator si am scris cel mai bun cod posibil, pe vise ambalate frumos si mai putini bani. SI o mare parte din vina o ai tu.
Ideea e ca ce s-o fi intamplat acolo nu poate sa ne spuna decat cineva apropiat de tranzactie in sine. Problema e ca „Fake it ‘til you make it” e un dicton de viata pentru unii, si nu functioneaza ca in cartile despre Musk, Bezos si alti baieti cu idei geniale prin garaje.
Explica cineva ca pentru … cei mai putini culti?
Deci ai actiuni, dar nu ai si nici divende nu primesti? Sau nu primesti dividende pentru ca mareata companie merge pe minus, sperand sa se intample „ceva” la vanzare?
Sau… ai doar posibilitatea de a cumpara actiuni? La ce pret?
Oricum, mi se pare periculos pentru un angajat sa se „joace” cu astfel de chestiuni daca nu le intelege. Dar, na, probabil e „trendy”…