blogging about blogging…

Ştiu că n-am mai scris de mult ceva frumos, fiind ocupat cu a nu face nimic, lucru care se pare că îmi ia mai mult timp decât credeam.

În timpul ăsta, blogosfera lucrează. Apar oameni noi în lumină, cei vechi intră în umbră şi aşa mai departe. Ce-a mai văzut ochiul critic?

SEO masters. O căruţă de oameni care îşi "optimizează" blogurile la sânge pentru a obţine o indexare mai bună în google. Dar atunci când ai 60-80% din vizitatori veniţi din motoarele de căutare, chair nu contează ce scrii a doua zi. Ce e şi mai trist în situaţia asta e că oamenii ăştia au impresia că ei chiar se pricep şi sunt nişte autorităţi în domeniul SEO, când ei au reale probleme în a alcătui 3 fraze coerente. Şi desigur, încep să scrie seo tips pe blogul lor. Care blog ajunge de la conţinut de 3 lei la la continut de 1 leu, aceleaşi fraze find repetate în van.
Nu înţelegeţi greşit, sunt pentru un pic de optimizare (un titlu, un cod valid, taguri…), dar de aici şi până la chestii ridicole e cale lungă.

Haterii. Ăştia sunt frustraţii de zi cu zi, care au fraze tip "nu înţeleg de ce blogul ăla are atâta trafic, eu sunt mai bun decât el". Şi deschizi curios blogul lui şi vezi 20 de clipuri vechi şi alte prostii ieftine, adesea scrise în limba română învăţată pe haifaiv.
I-am dat unui gog acum 2 zile un email pe adresa de serviciu, spunându-i să înceteze cu spamul. După două zile de mirare, s-a făcut că nu înţelege despre ce e vorba. Desigur.

Americanii. Zău dacă îi înţeleg pe oamenii plecaţi peste hotare. Credeam că doar Vivi e "aşa", dar am descoperit în ultimele zile o serie de oameni care chiar sunt convinşi că au păreri şi că numai eu stau în calea traficului lor. Ceea ce e trist, pentru că se concentrează mai mult în a-mi arunca cu roşii în cap în loc să scrie despre lucruri mai interesante. (Cristi, Carmen, daca v-aţi prins despre ce vorbesc aici, e ok, dacă nu, daţi mail, vă explic)

Copiştii. De la Piticu la Sagi, de la Ciorici la Blogatu, toţi vor fi împrumutat ceva din stilul atât de personal. Unii dintre ei sunt cazuri fericite, pentru că şi-au dezvoltat un stil al lor, alţii încă se chinuie să imite sau, în cazul moldoveanului, să (îmi) rescrie însemnari întregi şi să facă pe niznaiul (dacă în confrunt, o să îmi spună că am ceva cu moldovenii, şi îmi e aşa o silă de oamenii de genul ăsta…).

Blogosfera merge înainte. Naşu’ veghează…